Evident, au apărut micile lichele, trădătorii. Evident liberalii au cerut ședință, unii sugerează excluderea puciștilor din partid. Alții se dezic, nu le miroase gura a șaorma. La mijloc e țara. Și deficitul care cică zburdă spre 11%. Abia aici e cazul să ne enervăm: pentru jocurile politice ale unor neica nimeni, sacrificiul ce l-am făcut anul acesta – taxele mărite, TVA-ul mărit, firmele falimentate – s-a șters? S-a dus dracului? Măi imaculaților, sunteți proști? Sperăm din tot sufletul ca românii să fie atenți, să citească, să-și noteze. „…ăsta nu, ăsta numai cu scârbă. Ăsta în vecii vecilor Amin”. Și tot așa. Nu ca partid, punctual. Pentru că suntem fix în momentul maxim de miserupism al politicianului: e mijloc de mandat, au trecut aproape doi ani, mai are doi, nu are de publicat mărețe realizări, nu se laudă decât dacă e genul. Nu trebuie să facă antipaticele acelea de dări de seamă de mandat, în care trebuie să stea în fața unei coli albe de hârtie și să scrie în vreun tip de română ce-a făcut.
Între timp, România stă așa – populația continuă să
scadă, prin îmbătrânire, separat de emigrare. Aceea nu apare în statistici,
după cum ați observat. La salariul minim pe economie, România e a treia de la
coadă în Europa, după noi doar Letonia și Bulgaria. Cu 795 euro brut, atenție,
BRUT!!! Inflația a ajuns la 10,9% în luna mai, spune INS. Următorii codași au
6, respectiv 5,4%!!! Datoria externă totală a României a crescut cu peste 3
miliarde de euro în primele trei luni din 2026, ajungând la 231,5 miliarde de
euro, zice Digi 24. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) în
România se situează la aproximativ 27,4% – 27,9% din populație, menținându-se constant
peste media Uniunii Europene, zice dragul de AI, cel ce ne va lua joburile,
dacă mai rămâne ceva de luat după ce-și termină treaba politicienii cu criza,
Guvernul cu taxele și impozitele, primăriile, plus Trump cu crizele lui
energetice și războaiele.
Dar da, politicienii, mai la anu’, vor începe să ne
devină cei mai buni prieteni. Vor ieși „în lume”. La sărbători câmpenești.
Musai la biserică, se vor bate pe un loc lângă Preafericiți. Vor lua cuvântul
și vor spune cum au transpirat ei pentru binele nostru. Au luat cuvântul în
plen de trei, dom’le, DE TREI ORI, pentru noi! În patru ani! Să leșini, nu
alta. Stimați concetățeni, eu zic să-i taxăm. Nu pe Nicușor, nu pe Bolojan, nu
pe Grindeanu, că nu ajungem la ei. Nici pe Simion sau pe Șoșoacă. Pe ai noștri
de pe lângă ei. Pentru fiecare dată când au tăcut spășiți și și-au luat diurna
și secretara subsuoară și au venit obosiți acasă joi, trudiți de nemuncă, de la
București. Pentru fiecare dată când i-am văzut în poze hlizindu-se lângă șeful
de partid sau apărându-i deciziile, în loc să-i spună: „Șefu’, șefu’, nu asta
așteaptă oamenii de la noi! Dispar locurile de muncă, salariile sunt mărunte.
Le creștem taxe. Scade consumul, că nu mai duc. Ce facem?” Așa, dar noi, ce
facem, ce ne facem cu ei? Îi rărim sau ce?
Autor:
Alexandru RUJA
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu