Toma Gross Rocneanu, un cenaclist băimărean cu vechi stadii

În cuvântul de început numit „Confesiune” Toma Gross Rocneanu se mărturisește: „Stimați cititori, prezentul volum nu ar fi existat dacă la un moment dat această țară nu ar fi avut ca și conducător un tiran, un om fără suflet, în vremea căruia și șefii mai mici își puteau permite orice și mai ales călcarea demnității umane, care a dus la desconsiderare și la umilirea întregului popor”.

Urmează un scurt curriculum vitae, în fapt extras din „Enciclopedia Scriitorilor Contemporani de Pretutindeni”, autori acad. Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău, 2019, din care aflăm că autorul Toma Gross Rocneanu a fost primit în Asociația Scriitorilor la data de 31 octombrie 2002, în Uniunea Epigramiștilor din România în 2 aprilie 2008 iar în Liga Scriitorilor pe 20 mai 2012.

Despre viața Domniei sale face referire în materialul intitulat „Momente în care am fost mândru că sunt român”. Regretatul Ion P. Pop, decanul ziariștilor maramureșeni îl gratulează cu titlul de „Amplu fond documentar”.

În paginile 18 până la 25 aflăm despre cărțile publicate, premiile obținute, activitatea didactică în calitate de maistru instructor la Grupul Școlar Miner Baia Mare, devenit ulterior Liceul Industrial nr. 2 „Gheorghe Lazăr”.

Urmează un calup de articole cu publicațiile și cărțile recenzate, printre care amintim: „Informația zilei de Maramureș”, „Graiul Maramureșului”, „Glasul Maramureșului”, „Pro Unione”, „România KM-0”, „Observator”, „Opinia”, „Estrada”, „Millenium”, „AG pe Rime”, „Adevărul” (cotidian independent central-București), „Adevărul de Baia Mare”, „Lumina noastră”, „Cetatea Rodnei”, „Spinul”, „Viața Buzăului”, „Acus”, „Tribuna”, „Hohote”, „Jurnalul de Piftii”, „Epigrama”, „Colac peste pupăză”, „Dor de Basarabia”, Almanahul cultural-științific VIRTUS ROMANA REDIVIVA”, eMaramureș”, blogul „Moara lui Gelu”, „Necenzurat”, „ȘtiriMM”, „Mesagerul Albastru”, revista „Freamăt”, „Izvoare codrene și chiorene”, etc. O constatare! Multe dintre aceste cotidiene, reviste pe suport de hârtie nu mai există! Și nu este vina exclusivă a facebook-ului sau ziarelor on-line, dar această problemă are nevoie de un spațiu prea mare ca să-l dezbatem aici și acum! Mai nou, dispar sau stau închise și chioșcurile de ziare! Și ne mai mirăm că tinerii nu citesc...

Au scris despre activitatea literară, didactică și preocupările scriitorului Toma Gross Rocneanu următorii: Ion P. Pop, Gheorghe Peter, Augustin Cozmuța, Liviu Păiuș, Hanelore Pratzel, Maria Diana Popescu, Gelu Dragoș, Dumitru Rusu, Ion Burnar, Ioan Romeo Roșiianu, Elis Râpeanu, Adi Rusu, Gheorghe Roman, Nicolae Scheianu Păuna, Puiu Rădulescu, Aurel Sasu, Ioan Șiman, Viorel Tăuțan, Gheorghe Zarafu, Al.Florin Țene, Ioan Susa, Vasile Leschian, Ramona Ulici, Anca Goja, Alina Talpoș, Voichița Vereș Pălăceanu, Vasile Bele, Laura Temian, Antoaneta Turda, Cornel Rodean, Gherasim Domide, Ioana Dragotă, Octavian Butuza,  Nistor Bud, Gavril Moisa, Ligia Diaconescu, Ștefan Doru Dăncuș, George Corbu, Gheorghe Culicovschi, ș.a.

În partea a doua a cărții urmează „Cronici și păreri ale oamenilor de cultură din Maramureș”. Câteva titluri sunt necesare pentru frumusețea lor: „”Povestiri la gura sobei” („Clipa” din 23 septembrie 1993); „O lume a adâncurilor sufletești” („Gheorghe Susa în „Graiul Maramureșului din 17 septembrie 1993); „Tânjind după soare” (autor TGR), „Un scriitor miner, Toma G. Rocneanu despre mineri” („Răsunetul” din 18 aprilie 2000); „Cititorii – sub patrafirul ziariștilor” (Ion Burnar, președintele cenaclului Scriitorilor Maramureș în 23 martie 2000); „Cu perforatorul într-o mână și cu condeiul în alta”(același mare jurnalist Ion Burnar); „Născuți în timpul altora...”, „Ursite la subsol” (Alina Talpoș în 14 decembrie 2002); „Suflete-n derivă” (Romulus Filip în 6 februarie 2004); „Vânările de vânt ale lui Toma G. Rocneanu” (Ion Burnar în 17 decembrie 2004); „Istoria după Toma” (Ștefan Jurcă în 9 iunie 2006); „Trecute prin SPIN” (Gelu Dragoș în 6 octombrie 2007), „Octogenarul Toma G. Rocneanu iubește Baia Mare cu aceeași pasiune ca-n tinerețe...” (Gelu Dragoș în 18 noiembrie  2023).

Volumul, pe lângă multele fotografii inserate, atât de la întrunirile culturale cât și de la evenimentele familiale are la sfârșitul cărții un „Colofon” emoționant, ca un epitaf: „Am parcurs o viață de om, de muncă și creație. Din cele prezentate aici, șir după șir, reies trăsăturile specifice omului Tomas Gross Rocneanu. A intrat în competiție, întotdeauna...cu necunoașterea. A învățat mult și a muncit și mai mult. Cărțile Domniei sale, invențiile lui, au fost domenii de pionerat care l-au dus la o pregătire exemplară, în așa fel că Lucrarea de gradul I a ajuns la 345/A4 de pagini, n-au dost pagini seci. Din cunoștințele dobândite a făcut manuale de care se ducea mare lipsă școala, elevii, chiar și cărțile beletristice, sunt imnuri ale celor ce muncesc, deoarece pentru a junge la acest nivel, a trebuit să muncească și să învețe continuu și asta se vede în fiecare tip de muncă prestată”.

Mulțumim domnule Toma Gross Rocneanu pentru toate scrierile și povețele tale. Știm că ne veghezi din Cer și îți este dor de întâlnirile pline de umor cu „spiniștii” și cu membrii cenaclului băimărean!

Gelu DRAGOȘ, UZPR