Un scriitor român, dr Mihai Ganea, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş - bătut în plină stradă de poliţişti
În după amiaza zilei
de 17 decembrie, în Baia Mare, s-a petrecut un fapt incalificabil !
Scriitorul Mihai Ganea, aflat cu automobilul personal într-o
parcare din centrul oraşului, a fost somat de doi poliţişti care au descins
dintr-o dubă, să se legitimeze. Pe bună dreptate Mihai Ganea a solicitat
poliţiştilor să se prezinte şi să motiveze cererea de legitimare. I s-a spus
scurt că i s-a suspendat permisul pentru că ar fi trecut pe culoarea roşie la
semafor, că a fost sub observaţie şi filmat. Scriitorul a schiţat un gest. S-a
aplecat spre torpedou, în maşină, unde avea actele , urmând ca apoi să aducă
obiecţiile pe care le credea de cuviinţă. Dintr-odată a simţit că este tras
fulgerător din maşină şi izbit violent de muchea portierei deschise. A simţit o
durere atroce. Din acel moment a refuzat să se legitimeze în faţa celor doi
poliţişti agresori, a acuzat dureri de piept şi în partea de sus a braţului. A
întrebat de ce a fost lovit. Între timp la locul incidentului, ca prin farmec a
apărut şi alt echipaj de ordine, şi operatori de televiziune. Faptul principal,
lovirea, fusese consumat. Apoi se consumă următorul episod. Mihai Ganea refuză
să coopereze cu cei doi agresori şi solicită un dialog cu alţi reprezentanţi ai
poliţiei. Omul consimte să urce în dubă, în speranţa că la sediu va găsi
înţelegere şi îndeosebi aprobarea asistenţei medicale de urgenţă. În biroul
unde ajunge escortat ca un infractor de maximă periculozitate, i se aplică
procedura percheziţiei corporale, legală şi necesară?! Pentru identificarea
motivelor ascunse pentru care cetăţeanul Mihai Ganea refuză s ă prezinte actele
doveditoare ale identităţii ?! arme, obiecte contondente care să pună în
pericol viaţa celor şase poliţişti din incinta biroului. Este de menţionat
faptul că Mihai Ganea fusese deja identificat prin mijloacele electronice. În
cele din urmă la insistenţele familiei este eliberat şi dus la Spitalul de
Urgenţă, unde i sefac investigaţiile clinice de rigoare. A doua zi dimineaţa,
se prezintă la cabinetul de medicină legală, unde i se eliberează după consult,
un certificat medico-legal.
Scriitorul Mihai
Ganea a fost gratulat la 73 de ani cu brutalitatea şi cruzimea de procedură
poliţienească
Faptul că ziua în amiaza mare, în centrul unui oraş din
România, din Maramureş, Baia Mare, doi poliţişti aplică violenţa împotriva unui
cetăţean, este revoltător. Iar mâna ruptă este o mână deosebită, este mâna unui
CHIRURG.
Virginia Paraschiv
Baia Mare/ Preluat de pe publicaţia CITITOR DE PROZĂ
Atitudinea poliţiştilor Guvernului PONTA 2 este inadmisibilă
într-un stat de drept.Vom aduce la cunoştiinţa tuturor organelor Uniunii
Europene acest caz. Doctorul Mihai Ganea este preşedintele Filialei Maramureş a
Ligii Scriitorilor Români şi este un scriitor de frunte al literaturii .
Organizaţia noastră având sute de membri în toată lumea vom lua măsuri şi vom
face cunoscute faptele reprobabile ale Poliţiei Române a Guvernului USL.
ALEXANDRU FLORIN ŢENE
Preşedintele Ligii Scriitorilor din România
Membru corespondent al Academiei Americană-Română
Sechestrare Mihai Ganea 17 decembrie 2012
Domnule Procuror,
Subsemnata Paraschiv Virginia, domiciliată în Baia Mare,
......... telefon ........ depun prezenta plângere penală privind reţinerea şi
tratamentul abuziv pe care i l-au aplicat un grup de poliţişti din incinta
Poliţiei Baia Mare, precum urmează:
În ziua de 17
decembrie 2012, în jur de ora 15 am primit un telefon de alertă din partea
soţului meu, GANEA MIHAI, un telefon precipitat prin care mă anunţa să iau
măsurile de cuviinţă pentru că este ARESTAT. Am înţeles că l-a izbit un
poliţist de maşină. Am crezut că este vorba de un accident. L-am apelat apoi pe
soţul meu, care mi-a răspuns într-un târziu şi mi-a spus să iau un taxi. Am
înţeles că e la Poliţia Municipală. M-am prezentat cuviincios la poartă, am
explicat neliniştea şi nedumerirea mea, am fost invitată să aştept după ce
domnul de la poartă mi-a spus că soţul a fost IDENTIFICAT, că nu este reţinut
ci dă o declaraţie. Ulterior un alt domn poliţist m-a invitat într-un birou pe
un culoar la dreapta. În birou am numărat cel puţin doi pe nişte scaune,
ceilaţi în picioare, persoane înalte cu alură puternică. O atmosferă sumbră ,
când am intrat m-au întrebat de maşină, a cui proprietate e, de acte şi de numărul
de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am ştiut să răspund, eram timorată
că soţul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc
medicamente. Când am văzut că poliţiştii nu mai contenesc cu întrebările, am
replicat scurt: ce se întâmplă sunt şi eu anchetată, eu vin de acasă, nu
înţeleg de ce soţul meu e înconjurat de atâţia oameni. Unul dintre ei mi-a spus
scurt că soţul nu le dă actele şi că îi vor face percheziţie. Soţul meu a
ripostat, cu ce drept să-i facă percheziţie? În acest timp eu umblam prin
poşetă după medicamente, îmi tremurau mâinile şi de teamă şi de indignare,
vedeam un om, respectiv soţul meu,practic sechestrat într-un birou public, fără
nicio posibilitate de a comunica cu mine despre ce i s-a întâmplat, spunea că
se simte rău şi că îl doare pieptul şi mâna. Era împresurat de poliţişti,
încolţit din toate părţile, hărţuit , am cerut să i se dea drumul, ei nu şi nu,
până nu fac controlul corporal.
Soţul meu mi-a spus
că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi poliţişti aflaţi la
birou. Soţul meu se schimbase la faţă, vocea suna ciudat, acest om cunoscut
tocmai prin calmul, fermitatea şi stăpânirea de sine în situaţii limită, ca
doctor chirurg, arăta precum pacienţii clasici cu iminentă comoţie cerebrală. Cu
ultimile puteri, aşteptând să fie percheziţionat fără niciun drept legal,soţul
meu s-a apropiat de mine, mi-a pus în geantă pormoneul cu cardul şi pensia pe
care o ridicase tocmai o ridicase la bancomat, atât mi-a spus cheamă ajutoare,
medic şi avocat, du-te la procurorul de serviciu. Mi-am luat poşeta şi m-am dus
la Parchet, acolo mi s-a comunicat că programul procurorului s-a terminat, am
dat telefon la 112 şi de acolo am fost îndrumată la Poliţie, care făcea tocmai
obiectul plângerii. Ulterior l-am găsit pe soţul meu afară, îi dăduseră drumul
de la Poliţie, am mers cu el la spital, unde investigaţiile au confirmat starea
de suferinţă a soţului meu, ca urmare a agresiunii. Eu nu am văzut episodul
agresării din parcare de către poliţişti, nu ştiu nici de ce a fost transportat
într-o dubă a poliţiei, eu am constat:
1 Soţul meu a fost
privat de libertate într-un birou de poliţie.
2 Nu a avut dreptul
la asistenţă medicală de urgenţă, menţionez că soţul meu este un om în vârstă
de 73 de ani.
3 Soţul meu nu a avut dreptul la apărare, se încerca să i se
smulgă o declaraţie prin abuz de putere a 6 poliţişti.
4 Pentru prezumtiva
contravenţie de circulaţie nu i s-a pus la dispoziţie copie de pe procesul
verbal. De fapt cum să se apere un om care nu ştie ce i se pune în cârcă.
5 Nu ştiu numele
niciunui poliţist din acea incintă, niciunul nu s-a prezentat. Grup de presiune
şi de abuz de forţă în deplin anonimat.
6 Chiar fiica
soţului meu mi-a relatat cu indignare că ea însăţi a fost molestată de un poliţist
când a venit să-şi apere tatăl de abuz.
7 În calitate de
soţie am fost luată la întrebări fără nicio explicaţie, întrebările semănau a
interogatoriu.
Ştiu că se vor solidariza cei 6 vajnici oameni ai poliţiei,
că vor încerca prin orice mijloace să legitimeze şi să justifice şirul de
abuzuri. Orice ar face un om, fie el şi vinovat în faţa legii, nu dă dreptul
poliţiştilor să lovească, să umilească, să torureze fizic şi psihic o fiinţă
umană, cu atât mai mult cu cât „prada” este un om în vârstă lipsit de apărare,
un intelectual care-şi cunoaşte obligaţiile , dar şi drepturile cetăţeneşti.
Agresare fizică dovedită medical, umilinţa ca tortură psihică, percheziţie
corporală fără mandat, intimidarea cetăţeanului prin inhibarea dreptului la
apărare şi la ajutor medical de urgenţă. Pe scurt, batjocorirea unei fiinţe
umane, procedura practicată de cei 6 „apărători ai cetăţeanului şi ai ordinei
de drept”, de confecţionare procedurală a unei contravenţii. Vinovat sau
nevinovat, orice cetăţean al statului român are dreptul la demnitate, apărare
şi justiţie corectă. Poliţiştii de care vorbesc au acţionat ca reprezentanţi ai
unor organe de represiune.
Vă rog dispuneţi de
anchetă, privind şirul de abuzuri semnalate mai sus şi care se circuscriu
încălcării flagrante a celor mai elemntare drepturi ale omului.
18 decembrie 2012, Baia Mare
Virginia Paraschiv
Domnule Procuror,
Subsemnatul GANEA MIHAI, domiciliat în Baia Mare, ......,
telefon ........, depun prezenta plângere penală în legătură cu violenţa unor
subordonaţi de-ai dumneavoastră, cu menţiunea că nu-i pot nominaliza, întrucât
niciunul dintre ei nu s-a prezentat:
În ziua de 17
decembrie 2012, în jurul orei 15,3o, mă aflam la volanul automobilului marca
Hyundai i10, cu numărul de îmatriculare MM -07-ZYZ, şi rulam dinspre strada
Unirii din Baia Mare spre bulevardul Bucureşti. La intersecţia semnalizată cu
semafor, era culoarea verde. Mă deplasam pe banda dreaptă pregătindu-mă să
virez spre dreapta, când un pieton care avea în faţă culoarea roşie la semafor,
a pus piciorul pe marcajul de trecere. În spatele meu se afla o dubă care avea
inscripţionate însemnele poliţiei. Eu le vedeam prin oglinda retrovizoare şi
aşteptam ca duba să mă depăşească. Văzând că nu se întâmplă acest lucru, am claxonat
uşor pietonul, în speranţa ca acesta se va retrage de pe marcaj. După
retragerea pietonului, am cotit uşor la dreapta şi am parcat în faţa
magazinului ”Romarta”. Am făcut manevra de viraj pe culoarea încă verde a
semaforului. După ce am parcat maşina, am văzut că duba poliţiei din spatele
meu a parcat şi aceasta alături de mine. Eu deja coborâsem din maşină şi mă
pregăteam să plec spre farmacie ca să cumpăr medicamente. Dar doi poliţişti
s-au apropiat de locul unde eram şi mi-au cerut actele maşinii. Le aveam în
torpedou. Este adevărat că în timp ce mă aplecam să caut în maşină am exclamat
”Mie îmi cereţi actele în loc să sancţionaţi pietonul indisciplinat” Dar în loc
de răspuns, unul din poliţişti mi-a strâns braţul stâng smulgându-mă în timp ce
eram aplecat. Eu am reacţionat pe loc trăgându-mi braţul din mâna acestuia, dar
celălalt poliţist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a maşinii
provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul braţului drept. Fireşte că am
ţipat de durere de împotrivire în legitimă apărare şi de revoltă împotriva
violenţei şi umilinţei la care am fost supus în public. Spun asta pentru că
poliţistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi
avea un avocat. Poliţistul urla după trecători căutând printre aceştia
cunoscuţi pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l
puteam face.
Ca prin farmec a
apărut o maşină de la serviciul de circulaţie rutieră şi nişte jandarmi. Am
spus că îmi rezerv dreptul de a nu vorbi cu cel care m-a lovit şi care îmi
vorbea jignitor în continuare făcându-mă bătrân neruşinat şi altele de soiul
acesta. Parcă erau turbaţi. Toţi, afară de un băiat foarte tanăr pe care l-am
simţit că este mai uman şi dezaprobă manierele colegilor săi şi exhibiţionismul
lor. Lui i-am spus ca este singurul cu care aş putea angaja un dialog. Dar cel
care mă lovise era foarte furios. In fine, m-au băgat în dubă unde am fost
păzit de încă doi poliţişti sau jandarmi. Am apucat să-mi sun soţia şi să spun
că sunt arestat. Tot timpul pe drum cel de la volan, poliţistul bătăuş, vorbea
urât la adresa mea folosind cuvinte jignitoare ca: neruşinat, boşorog şi
altele. Am întrebat dacă sunt arestat. Mi s-a spus că nu. Atunci pot să plec,
am întrebat din nou. Nu ! A fost răspunsul celor din dubă. Şi uite aşa am ajuns
la poliţia municipiului Baia Mare. Aici, pe coridor am fost păzit de patru
persoane aparţinând Ministerului de Interne. Am repetat întrebarea dacă sunt
arestat sau reţinut şi mi s-a răspuns din nou că nu sunt arestat dar nici să
plec nu am voie. Între timp mi-am sunat soţia şi fiica care este jurist. M-am
adresat celor din faţa mea că doresc un medic. Mă simţeam rău pentru că mă
durea braţul îngrozitor de la lovitura primită din partea poliţistului violent.
Aveam şi dureri în piept şi senzaţia de ameţeală de la lovitură. Am cerut şi să
mi se respecte dreptul de a fi asistat de un avocat. Nu mi s-a răspuns de
niciun fel. Între timp a apărut şi soţia mea care este foarte bolnavă. A urmat
apoi ceva şi mai groaznic şi de necrezut. Un poliţist m-a anunţat ca mă va
percheziţiona. Uluit am scos tot ce aveam asupra mea, iar portmoneul cu banii
de pensie şi cardul i le-am dat soţiei mele pentru păstrare. Soţia a plecat
imediat după ce i-am spus să meargă la procurorul de serviciu îndeosebi. Am
fost invitat să mă dezbrac şi mi s-au palpat coapsele şi organele genitale. A
fost ceva infiorător pentru mine şi greu de suportat. Aşa umilinţă nici
miliţieni lui Ceuşescu nu mi-au aplicat. Se mulţumeau doar să-mi tragă la palme
şi să-mi aplice câte un picior în spate. Atât. Dar de organele mele genitale nu
s-au atins. Când a apărut şi fiica mea, avocata, au bruscat-o şi pe ea. Fizic.
In concluzie, am fost privat de libertate doua sau trei ore, iar atitudinea
ireverenţioasă şi total indisciplinată a poliţiştilor în număr de şase la unu a
fost de toată groaza. Şase în jurul unui om bătrân şi obosit de atâta prostie
şi ignoranţă. Am ieşit împreună cu fiica mea sa iau aer. Câteva minute. Nu m-a
mai oprit nimeni. M-am întors împreună cu soţia şi fiica mea să cer o copie a
procesului verbal în care poliţistul mă acuza de nu ştiu ce şi mă anunţa că-mi
anulase permisul de conducere. Stupoare, poliţistul violent refuzase să-mi dea
o copie.
După eliberare am
fost dus de soţie la Spitalul Judeţean unde am fost examinat corespunzător.
Investigaţiile clinice şi de specialitate efectuate au confirmat diagnosticul
de traumatism prin agresiune, contuzia umărului şi braţului drept, iar medicul
ortoped de gardă mi-a recomandat repaus la nivelul membrului traumatizat,
tratament local medicamentos şi proceduri speciale. Am ajuns acasă la miezul
nopţii. Fusesem privat de libertate trei ore, agresionat, lovit, molestat,
umilit şi batjocorit printro procedură demnă de practicele poliţiei politice şi
ale securităţii. Şi asta după 23 de ani de la revoluţia anticomunistă.
Menţionez că atât eu şi soţia suntem oficial victime ale represiunii miliţiei
şi securităţii din regimul comunist. Fratele meu a fost ucis de organele de
represiune din Baia Mare, a fost găsit decapitat după arestarea de către
Miliţia din Baia Mare, lucru pe care l-am povestit în proza Blestemul Violei,
publicată de curând. Metehnele din vechiul regim îi contaminează, precum văd,
şi pe tinerii din serviciul ordinii publice, sechele de abuz de putere şi violenţă
instinctuală. Comunismul a brevetat batjocorirea fiinţei umane, aceşti
poliţişti de care am făcut vorbire mai sus, nu fac cinste şi onoare Poliţiei
române.
Solicit anchetarea
acestui caz de agresiune fizic, de reţinere abuzivă, de perchezitie fără drept,
de tortură psihică şi de încălcarea dreptului la demnitate săvârşit de
poliţistul bătăuş şi de colegii săi complici prin participare directă sau prin
consimţământ.
Baia Mare la 17 decembrie 2012
Dr. Mihai Ganea
CĂTRE DIRECŢIA
CONTROL INTERN A POLIŢIEI ROMÂNE
LOVIT ŞI UMILIT DE POLIŢIŞTI LA BAIA MARE
Subsemnatul GANEA MIHAI, domiciliat în Baia Mare, ....., ,
telefon ......, depun prezenta plângere penală în legătură cu violenţa unor
subordonaţi de-ai dumneavoastră, cu menţiunea că nu-i pot nominaliza, întrucât
niciunul dintre ei nu s-a prezentat:
În ziua de 17
decembrie 2012, în jurul orei 15,3o, mă aflam la volanul automobilului marca
Hyundai i10, cu numărul de îmatriculare MM -07-ZYZ, şi rulam dinspre strada
Unirii din Baia Mare spre bulevardul Bucureşti. La intersecţia semnalizată cu
semafor, era culoarea verde. Mă deplasam pe banda dreaptă pregătindu-mă să
virez spre dreapta, când un pieton care avea în faţă culoarea roşie la semafor,
a pus piciorul pe marcajul de trecere. În spatele meu se afla o dubă care avea
inscripţionate însemnele poliţiei. Eu le vedeam prin oglinda retrovizoare şi
aşteptam ca duba să mă depăşească. Văzând că nu se întâmplă acest lucru, am
claxonat uşor pietonul, în speranţa ca acesta se va retrage de pe marcaj. După
retragerea pietonului, am cotit uşor la dreapta şi am parcat în faţa
magazinului ”Romarta”. Am făcut manevra de viraj pe culoarea încă verde a
semaforului. După ce am parcat maşina, am văzut că duba poliţiei din spatele
meu a parcat şi aceasta alături de mine. Eu deja coborâsem din maşină şi mă pregăteam
să plec spre farmacie ca să cumpăr medicamente. Dar doi poliţişti s-au apropiat
de locul unde eram şi mi-au cerut actele maşinii. Le aveam în torpedou. Este
adevărat că în timp ce mă aplecam să caut în maşină am exclamat ”Mie îmi cereţi
actele în loc să sancţionaţi pietonul indisciplinat” Dar în loc de răspuns,
unul din poliţişti mi-a strâns braţul stâng smulgându-mă în timp ce eram
aplecat. Eu am reacţionat pe loc trăgându-mi braţul din mâna acestuia, dar
celălalt poliţist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a maşinii
provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul braţului drept. Fireşte că am
ţipat de durere de împotrivire în legitimă apărare şi de revoltă împotriva
violenţei şi umilinţei la care am fost supus în public. Spun asta pentru că
poliţistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi
avea un avocat. Poliţistul urla după trecători căutând printre aceştia
cunoscuţi pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l
puteam face.
Ca prin farmec a
apărut o maşină de la serviciul de circulaţie rutieră şi nişte jandarmi. Am
spus că îmi rezerv dreptul de a nu vorbi cu cel care m-a lovit şi care îmi
vorbea jignitor în continuare făcându-mă bătrân neruşinat şi altele de soiul
acesta. Parcă erau turbaţi. Toţi, afară de un băiat foarte tanăr pe care l-am
simţit că este mai uman şi dezaprobă manierele colegilor săi şi exhibiţionismul
lor. Lui i-am spus ca este singurul cu care aş putea angaja un dialog. Dar cel
care mă lovise era foarte furios. In fine, m-au băgat în dubă unde am fost
păzit de încă doi poliţişti sau jandarmi. Am apucat să-mi sun soţia şi să spun
că sunt arestat. Tot timpul pe drum cel de la volan, poliţistul bătăuş, vorbea
urât la adresa mea folosind cuvinte jignitoare ca: neruşinat, boşorog şi
altele. Am întrebat dacă sunt arestat. Mi s-a spus că nu. Atunci pot să plec,
am întrebat din nou. Nu ! A fost răspunsul celor din dubă. Şi uite aşa am ajuns
la poliţia municipiului Baia Mare. Aici, pe coridor am fost păzit de patru
persoane aparţinând Ministerului de Interne. Am repetat întrebarea dacă sunt
arestat sau reţinut şi mi s-a răspuns din nou că nu sunt arestat dar nici să
plec nu am voie. Între timp mi-am sunat soţia şi fiica care este jurist. M-am
adresat celor din faţa mea că doresc un medic. Mă simţeam rău pentru că mă
durea braţul îngrozitor de la lovitura primită din partea poliţistului violent.
Aveam şi dureri în piept şi senzaţia de ameţeală de la lovitură. Am cerut şi să
mi se respecte dreptul de a fi asistat de un avocat. Nu mi s-a răspuns de
niciun fel. Între timp a apărut şi soţia mea care este foarte bolnavă. A urmat
apoi ceva şi mai groaznic şi de necrezut. Un poliţist m-a anunţat ca mă va
percheziţiona. Uluit am scos tot ce aveam asupra mea, iar portmoneul cu banii
de pensie şi cardul i le-am dat soţiei mele pentru păstrare. Soţia a plecat
imediat după ce i-am spus să meargă la procurorul de serviciu îndeosebi. Am
fost invitat să mă dezbrac şi mi s-au palpat coapsele şi organele genitale. A
fost ceva infiorător pentru mine şi greu de suportat. Aşa umilinţă nici
miliţieni lui Ceuşescu nu mi-au aplicat. Se mulţumeau doar să-mi tragă la palme
şi să-mi aplice câte un picior în spate. Atât. Dar de organele mele genitale nu
s-au atins. Când a apărut şi fiica mea în sediul poliţiei Claudia Ganea,
avocată, au bruscat-o şi pe ea. Fizic. DREPT PENTRU CARE A DEPUS PLÂNGERE. In
concluzie, am fost privat de libertatemai bine de două ore, iar atitudinea
ireverenţioasă şi total indisciplinată a poliţiştilor în număr de şase la unu a
fost de toată groaza. Şase în jurul unui om bătrân şi obosit de atâta prostie
şi ignoranţă. Am ieşit împreună cu fiica mea sa iau aer. Câteva minute. Nu m-a
mai oprit nimeni. M-am întors împreună cu soţia şi fiica mea să cer o copie a
procesului verbal în care poliţistul mă acuza de nu ştiu ce şi mă anunţa că-mi
anulase permisul de conducere. Stupoare, poliţistul violent refuzase să-mi dea
o copie.
După eliberare am
fost dus de soţie la Spitalul Judeţean unde am fost examinat corespunzător.
Investigaţiile clinice şi de specialitate efectuate au confirmat diagnosticul
de traumatism prin agresiune, contuzia umărului şi braţului drept, iar medicul
ortoped de gardă mi-a recomandat repaus la nivelul membrului traumatizat,
tratament local medicamentos şi proceduri speciale. Am ajuns acasă la miezul
nopţii. Fusesem privat de libertate trei ore, agresionat, lovit, molestat,
umilit şi batjocorit printr-o procedură demnă de practicile poliţiei politice
şi ale securităţii. Şi asta după 23 de ani de la revoluţia anticomunistă.
Menţionez că atât eu şi soţia suntem oficial victime ale represiunii miliţiei
şi securităţii din regimul comunist. Fratele meu a fost ucis de organele de
represiune din Baia Mare, a fost găsit decapitat după arestarea de către
Miliţia din Baia Mare, lucru pe care l-am povestit în proza Blestemul Violei,
publicată de curând. Metehnele din vechiul regim îi contaminează, precum văd,
şi pe tinerii din serviciul ordinii publice, sechele de abuz de putere şi
violenţă instinctuală. Comunismul a brevetat batjocorirea fiinţei umane, aceşti
poliţişti de care am făcut vorbire mai sus, nu fac cinste şi onoare Poliţiei
române.
Solicit anchetarea
acestui caz de agresiune fizic, de reţinere abuzivă, de perchezitie fără drept,
de tortură psihică şi de încălcarea dreptului la demnitate săvârşit de
poliţistul bătăuş şi de colegii săi complici prin participare directă sau prin
consimţământ.
Menţionez că pe 18
decembrie, deci a doua zi după eveniment, ne-am prezentat, eu şi soţia mea,
Virginia Paraschiv, la Domnul Comandant al Poliţiei Municipale Baia Mare,
Mircea Sabou, pentru a depune plângere împotriva tratamentului inuman la care
am fost supus. Domnia Sa era preocupat de “contravenţia filmată”, de vinovăţia
mea rutieră şi aceea în faţa subordonaţilor domniei sale. M-a condamnat din
start. Cât despre agresiune, a spus textual că nu poate demara o anchetă
internă, întrucât poliţiştii au un sindicat puternic, afirmaţie pe care a
dezvăluit-o soţia mea în declaraţiile de presă. Nu poate aşadar nici să le pună
întrebări pentru răspunsuri lămuritoare, pentru că va fi contestat. Şi-a
declinat competenţa şi s-a derobat de responsabilitate ca şef de instituţie,
subordonaţii săi au asigurată apărarea prin depoziţiile prin care se susţin
reciproc. Aşa este, sunt profesionişti, nu-i aşa? Şi apoi, a susţinut Domnul
Comandant, sunt atâtea reclamaţii, cine are timp şi dispoziţie să le dea curs?
A consimţit dânsul că pot exista abuzuri şi abateri din partea forţelor de
ordine, dar cetăţeanul are foarte mult de alergat pentru dreptatea lui, aşa că
e mai bine să se supună, că şi dacă se duce în instanţă, unde procedura costă
nervi, timp şi bani, pierde .
Eu ce am de partea
mea? .Un certificat medico legal din care spicuiesc:
Examenul orthopedic
17. XII. 2012 efectuat la Spitalul de Urgenţă “Dr. Constantin Opriş” Baia Mare
evidenţiază DG: “ Fractură scapulă dreaptă” ... ..Numitul Ganea Mihai prezintă
leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corp dur în cursul
unei heteroagresiuni. Leziunile necesită 20-25 de zile de îngrijiri medicale
... .
Reacţia Domnului
Comandant? “Dar nu e grav, mă rog, voi trimite plângerile dumneavoastră la
Parchet. “
Am lăsat anume la
sfârşit un detaliu: am 73 de ani. Sunt scriitor . Şi nu am de gând să tac. În
România, poliţiştii au dreptul să lovească, să bată, ÎN NUMELE LEGII?
În ROMÂNIA,
DREPTURILE OMULUI nu sunt la ele acasă?
Solicit anchetă
internă privind lanţul de abuzuri semnalate. Sper că încrengăturile de interese
locale vor fi disociate printr-o anchetă central, fermă şi obiectivă. Iar cei
vinovaţi să fie traşi la răspundere.
Prezumarea unei
contravenţii sancţionată cu o INFRACŢIUNE săvârşită de poliţişti: e vorba de
cei doi de la parcare, aşa cum am relatat, autorii izbiturii.
În rest ceilaţi au
participat, aşa cum am spus, prin consimţământ sau prin complicitate, la
umilire şi privare de drepturile elementare: asistenţă medicală de urgenţă,
prezenţa unui apărător .
Semnalez că speţa
are ecou mediatic local, intern, şi internaţional.
Baia Mare 19 decembrie 2012
Dr. Mihai Ganea
CĂTRE DIRECŢIA
CONTROL INTERN A POLIŢIEI ROMÂNE
VIOLENŢĂ;UMILIRE ; PRIVARE DE DREPTURILE OMULUI-AUTORI:
POLIŢIŞTI DIN BAIA MARE
Subsemnata Paraschiv Virginia, domiciliată în Baia Mare,
......,, telefon ......, solidară cu soţul meu, Mihai Ganea, depun prezenta
reclamaţie privind reţinerea şi tratamentul abuziv pe care l-au aplicat un grup
de poliţişti din incinta Poliţiei Baia Mare, soţului meu, Mihai Ganea, precum
urmează:
În jur de ora 15, pe
data de 17 dcembrie2012 am primit un telefon de alertă din partea soţului meu,
GANEA MIHAI, un telefon precipitat prin care mă anunţa să iau măsurile de
cuviinţă pentru că este ARESTAT. Am înţeles că l-a izbit un poliţist de maşină.
Am crezut că este vorba de un accident. L-am apelat apoi pe soţul meu, care
mi-a răspuns într-un târziu şi mi-a spus să iau un taxi. Am înţeles că e la
Poliţia Municipală. M-am prezentat cuviincios la poartă, am explicat neliniştea
şi nedumerirea mea, am fost invitată să aştept după ce domnul de la poartă mi-a
spus că soţul a fost IDENTIFICAT, că nu este reţinut ci dă o declaraţie.
Ulterior un alt domn poliţist m-a invitat într-un birou pe un culoar la
dreapta. În birou am numărat cel puţin doi pe nişte scaune, ceilaţi în
picioare, persoane înalte cu alură puternică. O atmosferă sumbră , când am
intrat m-au întrebat de maşină, a cui proprietate e, de acte şi de numărul de
înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am ştiut să răspund, eram timorată că
soţul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente.
Când am văzut că poliţiştii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt:
ce se întâmplă sunt şi eu anchetată, eu vin de acasă, nu înţeleg de ce soţul
meu e înconjurat de atâţia oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soţul nu
le dă actele şi că îi vor face percheziţie. Soţul meu a ripostat, cu ce drept
să-i facă percheziţie? În acest timp eu umblam prin poşetă după medicamente,
îmi tremurau mâinile şi de teamă şi de indignare, vedeam un om, respectiv soţul
meu,practic sechestrat într-un birou public, fără nicio posibilitate de a
comunica cu mine despre ce i s-a întâmplat, spunea că se simte rău şi că îl
doare pieptul şi mâna. Era împresurat de poliţişti, încolţit din toate părţile,
hărţuit , am cerut să i se dea drumul, ei nu şi nu, până nu fac controlul
corporală.
Soţul meu mi-a spus
că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi poliţişti aflaţi la
birou. Soţul meu se schimbase la faţă, vocea suna ciudat, acest om cunoscut
tocmai prin calmul, fermitatea şi stăpânirea de sine în situaţii limită, ca
doctor chirurg, arăta precum pacienţii clasici cu iminentă comoţie cerebrală.
Cu ultimile puteri, aşteptând să fie percheziţionat fără niciun drept
legal,soţul meu s-a apropiat de mine, mi-a pus în geantă pormoneul cu cardul şi
pensia pe care o ridicase tocmai o ridicase la bancomat, atât mi-a spus cheamă
ajutoare, medic şi avocat, du-te la procurorul de serviciu. Mi-am luat poşeta
şi m-am dus la Parchet, acolo mi s-a comunicat că programul procurorului s-a
terminat, am dat telefon la 112 şi de acolo am fost îndrumată la Poliţie, care
făcea tocmai obiectul plângerii. Ulterior l-am găsit pe soţul meu afară, îi
dăduseră drumul de la Poliţie, am mers cu el la spital, unde investigaţiile au
confirmat starea de suferinţă a soţului meu, ca urmare a agresiunii . Eu nu am
văzut episodul agresării din parcare de către poliţişti, nu ştiu nici de ce a
fost transportat într-o dubă a poliţiei, eu am constat:
1 Soţul meu a fost
privat de libertate într-un birou de poliţie.
2 Nu a avut dreptul
la asistenţă medicală de urgenţă, menţionez că soţul meu este un om în vârstă
de 73 de ani.
3 Soţul meu nu a
avut dreptul la apărare, se încerca să i se smulgă o declaraţie prin abuz de
putere a 6 poliţişti.
4 Pentru prezumtiva
contravenţie de circulaţie nu i s-a pus la dispoziţie copie de pe procesul
verbal. De fapt cum să se apere un om care nu ştie ce i se pune în cârcă.
5 Nu ştiu numele
niciunui poliţist din acea incintă, niciunul nu s-a prezentat. Grup de presiune
şi de abuz de forţă în deplin anonimat.
6 Chiar fiica
soţului meu mi-a relatat cu indignare că ea însăşi a fost molestată de un
poliţist când a venit să-şi apere tatăl de abuz.
7 În calitate de
soţie am fost luată la întrebări fără nicio explicaţie, întrebările semănau a
interogatoriu.
Ştiu că se vor
solidariza cei 6 vajnici oameni ai poliţiei, că vor încerca prin orice mijloace
să legitimeze şi să justifice şirul de abuzuri. Orice ar face un om, fie el şi
vinovat în faţa legii, nu dă dreptul poliţiştilor să lovească, să umilească, să
tortureze fizic şi psihic o fiinţă umană, cu atât mai mult cu cât „prada” este
un om în vârstă lipsit de apărare, un intelectual care-şi cunoaşte obligaţiile
, dar şi drepturile cetăţeneşti. Agresare fizică dovedită medical, umilinţa ca
tortură psihică, percheziţie corporală fără mandat, intimidarea cetăţeanului
prin inhibarea dreptului la apărare şi la ajutor medical de urgenţă. Pe scurt,
batjocorirea unei fiinţe umane, procedura practicată de cei 6 „apărători ai
cetăţeanului şi ai ordinei de drept”, de confecţionare procedurală a unei
contravenţii. Vinovat sau nevinovat, orice cetăţean al statului român are
dreptul la demnitate, apărare şi justiţie corectă. Poliţiştii de care vorbesc
au acţionat ca reprezentanţi ai unor organe de represiune.
În audienţa pe care
ne-a acordat-o Domnul Comandant al Poliţiei Municipale, unde am prezentat eu şi
soţul, fiecare în parte reclamaţia cu privire la violenţă şi abuz poliţienesc,
am înţeles că demersul nostru nu are rost, poliţiştii ştiu ce fac, sunt
organizaţi, au sindicat puternic şi că nici dânsul, şeful lor ierarhic nu poate
să se amestece în treburile lor, iar doi cetăţeni simpli ca noi, chiar nu au
nicio şansă. Unde trăim, în România mileniului trei, sau în menghina
DEMOCRATURII?
Căt despre puterea sindicală a poliţiştilor din Maramureş,
fac o specificaţie în aparenţă aleatorie. Pe vremea protestelor
antiprezidenţiale ale sindicatelor poliţiştilor, aici, în Maramureş, pe
posturile locale de televiziune, la ore de maximă audienţă, s-a făcut cunoscut
punctul de vedere sindical, din partea liderului MM( nu am reţinut numele, dar
se pot recupera înregistrările pentru confirmarea afirmaţiilor mele). Încerc să
reproduc cu maximă exactitate. Atât cât îmi permite memoria afectivă după
trecerea timpului: NOI, POLIŢIŞTII, SUNTEM PURTĂTORI DE ARME; LE PĂZIM
LIDERILOR POLITICI ŞI ÎMBOGĂŢIŢILOR , AVERILE,VILELE, BANII, câştigateştim noi
cum, că ştim mai multe decât arătăm. SĂ NU SE ÎNTÂMPLE ÎNTR-O BUNĂ ZI SĂ
ÎNDREPTĂM ARMELE LA MÂNIE ÎMPOTRIVA LOR!!!!!!
Eu nu comentez
această monstruozitate de sugestie subliminală extrem de periculoasă pentru
ordinea de drept. Spun doar atât: am fost şocată.
Iar în legătură cu
evenimentul pe care l-am relatat, nu pot să spun decât că sunt sub stare de
şoc. Mă simt ameninţată în viaţa de zi cu zi, în actul intelectual de a crea şi
publica texte incomode, de critică de sistem şi de revoltă.
Ca scriitori, şi eu
şi soţul meu considerăm abuzul de forţă şi violenţa poliţiştilor un act de
INTIMIDARE, cu bătaie lungă. O cercetare mai subtilă ar pune în lumină şi
resortul care i-a împins pe poliţişti la violenţă şi la demonstraţia de forţă
absurdă, împotriva unui cetăţean onorabil, prestigios, în vârstă de 73 de ani:
au fost izbucniri brutale instinctuale, au fost consumatori de alcool sau
droguri, sau au avut misiune comandată de a intimida pe autorul romanului LOLI,
al povestirilor BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINŢA, BLESTEMUL VIOLEI, MOTORETA
MOBRA şi a altor opere literare, proză şi poeme contestatatre, în care
interesul auctorial este centrat pe SECURIŞTII şi MILIŢIENII TORŢIONARI?
CUI PRODEST?
Vă rog dispuneţi de
anchetarea acestui şir de abuzuri incalificabile prin care se încalcă
samavolnic elementarele drepturi ale omului.
19 decembrie 2012,
Baia Mare
Virginia Paraschiv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu