vineri, 25 ianuarie 2013

POESIS - VASILE BELE (I)

I.
iubita mea îți scriu

iubita mea îți scriu
prima scrisoare
și mărturisesc un adevăr
pe care nu l-am spus nimănui
viața fără tine ar fi un chin
durere, nefericire și venin
din cauza emoției
s-ar putea să nu-ți trimit
plicul prin poș
dacă aș avea curaj
l-aș duce personal
să poți citi și-n ochii mei
realitatea lucrurilor
și-a iubirii și-a iubirilor
nerostite încă

nu credeam că viața
și cărările ei sunt atâta
de întortocheate, de seci
fără tine, fără dragostea
ce-o împrăștii clipă de clipă
în jurul tău
și-ți mărturisesc un adevăr
prima scrisoare
ți-o scriu în această clipă iubita mea ...

23 ianuarie 2013- Baia Mare

II.
definiți iubirea

definiți iubirea
dacă vă țineți atâta de înțelepți
voi care n-aveți nicio taină
cu ea că nu iubiți și nici
iubiți nu sunteți
suflete de piatră!

dacă aș putea scoate
din vocabularul limbii române
atâta de frumos de-altfel
cuvinte precum – ură, minciună
țărnicie ori nesinceritate ori trădare
ce cuvinte or mai fi și astea?
realitatea veacului ne confirmă
existența lor și uzul lor
pentru că nu te poți bucura
în lumea ce-o trăim de
prea multă fericire
de prea mult noroc
de prea multă sănătate

parcă am duce în spate
un blestem al vieții
și-atunci ce folos de viața
ce-o trăim?
dacă vă țineți atâta de înțelepți
definiți iubirea ...

23 ianuarie 2013- Baia Mare

III.
ți-am cerut din toate

ți-am cerut din toate
ca orice pământean
ca orice muritor
ca orice trăitor
al acestui grăbit veac
în schimb abia azi stau
și mă întreb: - Eu ce am oferit?
- Eu ce am dat?
- Eu ce am făcut?
pentru ca lumea în care trăim
să fie un pic mai bună
am spus – UN PIC

prea suntem urâcioși
prea suntem fățarnici
și toate astea duc la
nemernicie

semnați o petiție dacă nu vă
plac astea și-apoi dați-o
din mână în mână
să fie un manifest
un început al altei vieți
una așa cum ne-o dorim
bună, sinceră, frumoasă

am observat fără de intenție
ca orice muritor
ca orice pământean
că cer din toate
23 ianuarie 2013 - Baia Mare
IV.
azi voi vorbi cu albastrul

azi voi vorbi cu albastrul
atâta de frumos al cerului
doar el îmi înțelege
inima și așa prea chinuită

aș vrea să dau veacul
de vreo trei ori înapoi
să văd în ce lume ajung!
garantez fără să știu
că va fi o lume a adevărului
a bucuriei a înțelegerii
una în care prea puțin se
vorbește cu ură și despre ură
una în care dușmanii nu prea
trăiesc și nici n-au zile prea
bune dac-or trăi
una în care fiecare străin își
ajută aproapele că așa a învățat
de la moșii și strămoșii lor
o lume a pocăinței și-a lucrurilor
plăcute a lucrurilor frumoase
dar ce facem ca acest veac?

dacă ar fi să caut vină cuiva
aș condamna pe toată lumea
dar nu am această putere
și nici nu îmi doresc această putere
pentru a nu fi eu cel condamnat
în final și eu sunt trăitor
al acestui secol

azi voi vorbi cu albastrul
atâta de frumos al cerului

 23 ianuarie 2013 – Baia Mare

V.
nici de mine nu vreau să-mi aduc aminte

nici de mine nu vreau să-mi aduc
aminte azi!
și nu puneți întrebări că nu veți
primi niciun răspuns
mi-e silă mi-e groază că sunt
în această lume omul ce respiră
oxigenul

îmi pun întrebarea și vă implor
fără glumă să v-o puneți și voi
ce-am făcut BUNE pe pământ?
scrieți lucrurile pe-o hârtie
dați-le exemplu altora
de virtute și de moralitate dacă
sunteți drepți și morali
dați un exemplu de sinceritate
și adevăr dacă sunteți drepți și morali

ce-ați scris pe hârtie?
parcă văd coala la unii sunt
câteva însemnări
dar la cei mai mulți dintre voi
foaia este mereu mereu goală
fără niciun semn
ce-or fi toate astea?
desigur că or fi ceva!

vă las moștenire vouă trăitorilor
celuilat secol toate astea
conștient fiind că azi nimeni
nu poate scrie pe coală nimic       
parcă văd un raft de
hârtii goale și aici
se adună se adună mereu mereu
golul din noi
și-așa muri-vom

nici de mine nu vreau să-mi aduc
aminte azi ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VI.
fulg după fulg

fulg după fulg
omătul se adună sub fereastră
și focul din sobă s-a stins
lemnele s-au terminat și ele
curând se va face frig și-n casă
doar iarna și fulgii ce-mi sunt
azi prieteni – ceilalți au plecat
s-au dus

focul s-a stins tăciunii din vatra sobei
nu vor mai da nici căldură nici fum
doar fulgii mă iubesc și-mi țin
companie azi prietenii s-au dus
în alt colț de lume
unde nu există frig, unde
prietenii se cinstesc și se respectă
unde lucrurile se plătesc
unde lucrurile sunt ordonate frumos firesc

doar fulgii iernii mă iubesc
îmi dau seama că și ei mă văd
pentru că fiecare vine spre mine
parcă vor să-mi spună ceva
atâta timp cât vor fi pe-aici
lumea va fi curată frumoasă
fericită bucuroasă de albul pe
care-l împrăștie iarna

fiecare fulg de nea are povestea lui
vin spre lumea noastră dintr-o altă lume
vin să ne bucure cu frumusețea lor
dar știm oare să-i înțelegem?
în lumea asta nimeni nu
înțelege pe nimeni
nimeni nu este înțeles
și cad fulg după fulg

oare atunci când ajung pe pământ
ei simt durerea?
omătul se adună sub fereastră
fulg după fulg ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VII.
n-am să zăbovesc mult pe-aici

n-am să zăbovesc mult pe-aici
din mai multe pricini
o dată mai caut răspuns
la întrebarea
care-i rostul venirii mele pe pământ?
doar pentru a face umbră acestuia!

n-am să zăbovesc mult pe-aici
pentru că de câțiva zeci de ani
caut și tot caut și iar caut
răspunsul venirii mele pe pământ!
aici nu mă găsesc în nimic
deocamdată și sunt aici de multă vreme

n-am să zăbovesc mult pe-aici
nici nu știu dacă mai iubesc această lume
o lume a suferinței
o lume neagră o lume a întunericului

nici nu mai știm să ne bucurăm
de oareșceva
ne sunt confiscate bucuriile
de cei care cunosc doar ura
ne sunt confiscate emoțiile, fericirile, norocul
nu credem în ele dar parcă
nici n-ar există – emoție, bucurie, fericire, noroc

și astea datorită nouă
oricâți prieteni am avut împrejur
tot singur m-am simțit
pentru că n-am găsit în ei valoare

nu știu dacă mai am răbdare
pentru a zăbovi în lumea asta
dacă ar trece toate răutățile o dată cu noaptea
atunci aș mai rămâne
pentru încă un veac ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VIII.
au dispărut florile dragostei?

au dispărut florile dragostei?
am ajuns în altă lume?
cine sunt?
ce fac?
unde merg?
ce-mi doresc?
de ce atâtea întrebări?
unde ne sunt răspunsurile?
de ce mereu căutare și alergătură?
a dispărut iubirea?

care-i definiția fericirii?
o fi fost mai bine ieri?
ne-o fi mai bine mâine?
ce putem spune despre azi?
o să ajungem ziua de mâine?
de ce atâtea întrebări?
ce-o fi cu tine azi?
am mulțumit dimineții?
ce ne va aduce ora?
ce ne va oferi ziua de mâine?

cum am trăit secunda de fericire?
cât sunt de fericit?
când am fost fericit?
cui să dau din bucuria inimii?
unde este iubirea?
când voi fi fericit?
ce vină am că m-am născut?
ce vină ai că te-ai născut?
ce vină porți în suflet?
de ce ți-e sufletul atâta de-ncărcat?

ce vei face azi?
unde voi fi mâine?
ce lucru bun am făcut ieri?
ce lucruri frumoase voi face azi?
cât de mult am urât ieri?
pe cine-am să urăsc azi?
cine va sta mâine cu mine de vorbă?
la cine am alinat durerea azi?

mâine voi fi mai bun?
voi ajunge ziua de mâine?
de ce atâtea întrebări?
când răspunsul este numai unul singur
și acela stă în noi
în noi în mine și în tine
și-n fiecare ... deci răspundeți ...
unde ne este curajul?
unde ne este vitejia?
unde? când? cum? cine? de ce? care?

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

IX.
mi-e dor de mine

mi-e dor de mine mi-i-un dor nebun
nu știu câtă putere mai am să strig
deja până și eu îmi fac probleme
că tot strig și nu mi se aude strigătul
strigătul meu este în zadar
mi-e dor de-o altă lume
mi-i-un dor nebun
o lume în care să avem răbdare
o lume în care să fim ascultați
și să știm asculta
o lume cu lucruri frumoase
nu cu ceață și fără de zile senine

mi-e dor de-o altă lume
pe care dacă aș avea-o aș ști s-o
prețuiesc mai mult
m-aș bucura de fiecare clipă
aș dărui mulu mai multă
dragoste și fericirea aș dona-o
celor ce nu sunt fericiți
mi-e dor de-o altă lume
de asta m-am săturat
mi-au ajuns prea multe răutăți
în suflet și-aș dori să mă
mai nasc o dată
fie și-n acest veac
prea putred este totul lângă mine

mi-e dor de-o altă lume
până și pe mine mă doresc altfel
să fiu eu dar alt eu
nu cel cu păcat și mereu alergând
fără tihnă și fără rugăciune
nici în biserică nu-mi găsesc liniștea
și-o caut mereu – liniște și pace
timp și răgaz pentru mine

mi-e dor de-o altă lume
garantat asta nu e lumea mea
eu nu am fost așa ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

X.
deseară am să număr stelele

deseară am să număr stelele
să văd la câte stele ajung până
dimineață
ieri am sădit în inimă trandafiri
azi am să-i ud cu lacrimi
iar mâine vor înflori
mâine, dacă voi trăi, mă voi bucura
de căldura soarelui dar și de
frumusețea lui apoi voi aștepta
seara și voi începe a număra
iar stelele de pe bolta cerească
voi continua de unde am rămas
aseară nimic nou

în viața de zi cu zi totul este în continuă
schimbare – zi noapte noapte zi
ce să înțeleg din toate astea?

eu, sincer, nu mai înțeleg nimic
și nici nu sunt înțeles
deseară am să număr stelele
n-am să cerșesc nici dragoste
nici înțelegere vreau să trăiesc
într-o lume fără de păcat
deși știu că dorința aceasta nu
se va îndeplini niciodată
există în jur împrejurul meu prea multă
ură,
prea mult dispreț
prea multă distanță și toate astea
duc la singurătate și apoi
la moarte ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XI.
stropii de ploaie îmi bat în geam

stropii de ploaie îmi bat în geam
vor să se joace cu mine
dar azi nu am putut să le răspund
uneori - sau în alt secol -
am ieșit și m-am jucat cu ei
atunci nu aveam nicio grijă
nu aveam nicio durere
nu știam de răutăți
nu știam de supărare
acum de când ai plecat
mi-au încolțit în inimă toate
și durere și supărare și grijă

ploaia s-a oprit de ceva vreme
dar priveliștea este seacă
picurii jucăuși de această dată
îmi fac semne prin geam
cu mâna – prin univers
nimic schimbat
nici azi nu m-am înțeles
și azi a fost ca ieri
și garantez că va fi ca și mâine
plâng după ce a fost frumos
și sunt ferm convins că această
frumusețe nu se va mai întoarce
niciodată

o singură întrebare mă bântuie
nu îmi dă pace oricâtă liniște
aș cere Domnului
curajul e o virtute
toți suntem prin definiție lași
ne complacem așa cum suntem
că din păcat suntem făcuți
unde ești Zâna-mea-cea-bună?
ții măcar un ceas cu mine
și să nu mă lași peirdutîn labirint ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XII.
stau lângă indicatorul ,,spre rai”

stau lângă indicatorul ,,spre rai”
sunt nevrednic îmi spun
mă uit în stânga acolo alt
indicator îmi arată direcția spre
iad foc și întuneric
fără să-mi pot controla pașii
picioarele-mi pornesc într-acolo
și au dreptate raiul va rămâne
înspre o altă direcție
raiul va rămâne altcuiva

aici în întunecimea asta
culmea că-mi văd păcatele
și cele de ieri și cele mai vechi
dar și păcatul strămoșilor
nici gând de lucru bun
aici văd printre ruine și
dărăpănături urmele zilelor
mele Doamne câtă risipă
câtă lipsă de bun simț și respect
câtă ură câtă fățărnicie încât
acum văzându-le adunate într-un
singur loc nu îmi vine să cred
că ăsta sunt eu că astea sunt ale mele
sau poate ale tale – că și despre tine scriu
dacă te regăsești pe-aici să urmezi
indicatorul ,,spre rai” doar cu
o condiție – singura de-altfel
dacă ești vrednic
dacă nu eu te aștept
să virezi la stânga ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XIII.
am rupt o floare

am rupt o floare cu gândul
de-a o dărui cuiva drag
lacrimile din petale curgeau fără oprire
văzândo  plângând mi-am dat
seama câtă durere a simțit
atunci mi-am jurat că n-am
să mai rup flori niciodată
doar am să le privesc în splendoarea lor
am să le admir culoarea
și frumusețea fără de margini

voi lăsa pe alții să facă acest lucru
eu doar am să le dăruiesc
ce dragoste celor dragi

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XIV.
azi am să vorbesc cu timpul

azi am să vorbesc cu timpul
să-i spun să se oprească
să nu mai alerge
dacă-l prind am să-l țin
un secol în brațe
chiar cu orice preț
ce s-o fi grăbind într-atâta?

parcă și foaia de hârtie
mi se pare că vrea să
fugă de pix
oglinda în care privesc
îmi arată adevărata vârstă
căci inima încă mă minte
cu prea multă tinerețe
pe care mi-o doresc
fără bătrânețe
încă un secol ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare
XV.
până și demnitatea mi-am vândut-o

până și demnitatea mi-am vândut-o
ieftin pe doi lei
nu am aflat alt cumpărător
care să-mi ofere mai mult
am dat-o și cu-atât
în mine nu mai văd nimic bun
problemele se înmulțesc cu
fiecare secundă ce-o trecem spre Sfinx
promoții întregi de liceeni
nu-și găsesc rost și loc în labirint
am să-mi deschid un hotel
de lux în care nu am să
primesc pe nimeni – în afară
de Dumnezeu – dar nu va veni
doar pe El am să-L primesc
pentru că toată viața L-am ocolit
iar El a avut enorm de multă
grijă de mine

destinul și moartea nu pot fi
niciodată recuperate
orgoliul și încăpățânarea se vând
la kilogram
lumânarea din noi se stinge
clipă de clipă secundă după secundă
după o vreme nici umbra
nu se mai vede

pe-atunci te-au uitat toți ...
25 ianuarie 2013 – Baia Mare

XVI.
azi merg în târg să-mi cumpăr noroc

azi merg în târg să-mi cumpăr noroc
de la mătușa de al piață
în intersecția drumului
nu găsiți decât scaieți
din când în când mai răsare
câte-o floare – are mereu
culoarea ce nu-mi place
galbenul – bănuiesc
doar preotul de la mănăstire
îmi știe sufletul

corbii ce vor mânca din leșul
meu nu se vor sătura niciodată
cu o putreziciune
și totuși o așteaptă
oare de ce corabia s-a oprit în
nisip alerg spre ea
dar n-am s-o ating niciodată
nisipul mă înghite deșertul
e tot mai mare
iar valurile sunt tot mai
albastre

un albastru frumos or fi
lacrimile soțiilor ce-și plâng
soții fugiți într-o altă lume
cu amanta
drapelul a rămas drept pe
catarg s-a pus din cer o lacrimă
e pentru pescăruș
poți citi pe degete câți au noroc
și scapă de corbi
atelierul morții ne așteaptă
aici se lucrează mereu
obosită de atâta muncă Moartea
ar vrea să aibă și ea un concediu
dar unde să meragă?

s-a dus la mare
de-acolo azi am primit vești triste
unul nevinovat s-a înnecat
n-a mai apucat să treacă prin târg
să-și cumpere noroc ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

XVII.
mi-e-o foame nebună

mi-e-o foame nebună
parcă și de covrigi m-am săturat
mi-e sete de dor
doar lacrima și marea
azi sunt comorile mele
norocul și roata
sapa și lopata
sunt uneltele ce-și caută mereu serviciu
ar vrea puțină liniște
poate și-un concediu

povestea din Biblie nu-și
mai găsește loc de păcat
legat de un lanț nu prea lung
calul nechează în așteptarea mea
o să vin să-l dezleg și-apoi să-l
încalec și-mpreună să alergăm
în căutarea eternei fericiri

în căutarea fericirii
și-a veșniciei decât să pască pe
imaș mai bine colindăm
lumea – a mea se va sfârși curând
vreo trei patru secole
nechezatul armăsarului se va auzi
mereu
puterea se uscă și te simți
nenorocos – sacralitatea a rămas
încă trei ore dar o va înghiți
umbra unei lacrimi
din priviri îți dai seama
dacă mai ține cineva cu tine
restul este doar vânt
nici măcar adiere

uscatul prinde viață până și seceta
face parte din noi
suntem seci și goi
doar calul ce-mi este sătul
eu m-am săturat de mine ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

( Din volumul "GÂNDURI CĂTRE CEI DRAGI" ) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu