I.
iubita mea îți
scriu
iubita mea îți scriu
prima scrisoare
și mărturisesc un
adevăr
pe care nu l-am spus nimănui
viața fără tine ar
fi un chin
durere, nefericire și
venin
din cauza emoției
s-ar putea să nu-ți
trimit
plicul prin poștă
dacă aș avea curaj
l-aș duce personal
să poți citi și-n ochii mei
realitatea lucrurilor
și-a iubirii și-a iubirilor
nerostite încă
nu credeam că viața
și cărările ei sunt
atâta
de întortocheate, de seci
fără tine, fără dragostea
ce-o împrăștii clipă
de clipă
în jurul tău
și-ți mărturisesc un adevăr
prima scrisoare
ți-o scriu în
această clipă iubita mea ...
23 ianuarie 2013- Baia Mare
II.
definiți
iubirea
definiți iubirea
dacă vă țineți atâta de înțelepți
voi care n-aveți
nicio taină
cu ea că nu iubiți și nici
iubiți nu sunteți
suflete de piatră!
dacă aș putea scoate
din vocabularul limbii române
atâta de frumos de-altfel
cuvinte precum – ură, minciună
fățărnicie ori
nesinceritate ori trădare
ce cuvinte or mai fi și
astea?
realitatea veacului ne confirmă
existența lor și uzul lor
pentru că nu te poți
bucura
în lumea ce-o trăim de
prea multă fericire
de prea mult noroc
de prea multă sănătate
parcă am duce în spate
un blestem al vieții
și-atunci ce folos
de viața
ce-o trăim?
dacă vă țineți atâta de înțelepți
definiți iubirea ...
23 ianuarie 2013- Baia Mare
III.
ți-am cerut din toate
ți-am cerut din
toate
ca orice pământean
ca orice muritor
ca orice trăitor
al acestui grăbit veac
în schimb abia azi stau
și mă întreb: - Eu
ce am oferit?
- Eu ce am dat?
- Eu ce am făcut?
pentru ca lumea în care trăim
să fie un pic mai bună
am spus – UN PIC
prea suntem urâcioși
prea suntem fățarnici
și toate astea duc
la
nemernicie
semnați o petiție dacă nu vă
plac astea și-apoi
dați-o
din mână în mână
să fie un manifest
un început al altei vieți
una așa cum ne-o
dorim
bună, sinceră, frumoasă
am observat fără de intenție
ca orice muritor
ca orice pământean
că cer din toate
23 ianuarie 2013 - Baia Mare
IV.
azi voi vorbi cu
albastrul
azi voi vorbi cu albastrul
atâta de frumos al cerului
doar el îmi înțelege
inima și așa prea chinuită
aș vrea să dau
veacul
de vreo trei ori înapoi
să văd în ce lume ajung!
garantez fără să știu
că va fi o lume a adevărului
a bucuriei a înțelegerii
una în care prea puțin
se
vorbește cu ură și despre ură
una în care dușmanii
nu prea
trăiesc și nici n-au
zile prea
bune dac-or trăi
una în care fiecare străin își
ajută aproapele că așa
a învățat
de la moșii și strămoșii
lor
o lume a pocăinței și-a lucrurilor
plăcute a lucrurilor frumoase
dar ce facem ca acest veac?
dacă ar fi să caut vină cuiva
aș condamna pe toată
lumea
dar nu am această putere
și nici nu îmi
doresc această putere
pentru a nu fi eu cel condamnat
în final și eu sunt
trăitor
al acestui secol
azi voi vorbi cu albastrul
atâta de frumos al cerului
23 ianuarie 2013 –
Baia Mare
V.
nici de mine nu vreau
să-mi aduc aminte
nici de mine nu vreau să-mi aduc
aminte azi!
și nu puneți întrebări că nu veți
primi niciun răspuns
mi-e silă mi-e groază că sunt
în această lume omul ce respiră
oxigenul
îmi pun întrebarea și
vă implor
fără glumă să v-o puneți
și voi
ce-am făcut BUNE pe pământ?
scrieți lucrurile
pe-o hârtie
dați-le exemplu
altora
de virtute și de
moralitate dacă
sunteți drepți și
morali
dați un exemplu de
sinceritate
și adevăr dacă sunteți drepți
și morali
ce-ați scris pe
hârtie?
parcă văd coala la unii sunt
câteva însemnări
dar la cei mai mulți
dintre voi
foaia este mereu mereu goală
fără niciun semn
ce-or fi toate astea?
desigur că or fi ceva!
vă las moștenire
vouă trăitorilor
celuilat secol toate astea
conștient fiind că
azi nimeni
nu poate scrie pe coală nimic
parcă văd un raft de
hârtii goale și aici
se adună se adună mereu mereu
golul din noi
și-așa muri-vom
nici de mine nu vreau să-mi aduc
aminte azi ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
VI.
fulg după fulg
fulg după fulg
omătul se adună sub fereastră
și focul din sobă
s-a stins
lemnele s-au terminat și
ele
curând se va face frig și-n
casă
doar iarna și fulgii
ce-mi sunt
azi prieteni – ceilalți
au plecat
s-au dus
focul s-a stins tăciunii din vatra sobei
nu vor mai da nici căldură nici fum
doar fulgii mă iubesc și-mi
țin
companie azi prietenii s-au dus
în alt colț de lume
unde nu există frig, unde
prietenii se cinstesc și
se respectă
unde lucrurile se plătesc
unde lucrurile sunt ordonate frumos firesc
doar fulgii iernii mă iubesc
îmi dau seama că și
ei mă văd
pentru că fiecare vine spre mine
parcă vor să-mi spună ceva
atâta timp cât vor fi pe-aici
lumea va fi curată frumoasă
fericită bucuroasă de albul pe
care-l împrăștie
iarna
fiecare fulg de nea are povestea lui
vin spre lumea noastră dintr-o altă lume
vin să ne bucure cu frumusețea
lor
dar știm oare să-i
înțelegem?
în lumea asta nimeni nu
înțelege pe nimeni
nimeni nu este înțeles
și cad fulg după
fulg
oare atunci când ajung pe pământ
ei simt durerea?
omătul se adună sub fereastră
fulg după fulg ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
VII.
n-am să zăbovesc mult
pe-aici
n-am să zăbovesc mult pe-aici
din mai multe pricini
o dată mai caut răspuns
la întrebarea
care-i rostul venirii mele pe pământ?
doar pentru a face umbră acestuia!
n-am să zăbovesc mult pe-aici
pentru că de câțiva
zeci de ani
caut și tot caut și iar caut
răspunsul venirii mele pe pământ!
aici nu mă găsesc în nimic
deocamdată și sunt
aici de multă vreme
n-am să zăbovesc mult pe-aici
nici nu știu dacă
mai iubesc această lume
o lume a suferinței
o lume neagră o lume a întunericului
nici nu mai știm să
ne bucurăm
de oareșceva
ne sunt confiscate bucuriile
de cei care cunosc doar ura
ne sunt confiscate emoțiile,
fericirile, norocul
nu credem în ele dar parcă
nici n-ar există – emoție,
bucurie, fericire, noroc
și astea datorită
nouă
oricâți prieteni am
avut împrejur
tot singur m-am simțit
pentru că n-am găsit în ei valoare
nu știu dacă mai am
răbdare
pentru a zăbovi în lumea asta
dacă ar trece toate răutățile
o dată cu noaptea
atunci aș mai rămâne
pentru încă un veac ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
VIII.
au dispărut florile
dragostei?
au dispărut florile dragostei?
am ajuns în altă lume?
cine sunt?
ce fac?
unde merg?
ce-mi doresc?
de ce atâtea întrebări?
unde ne sunt răspunsurile?
de ce mereu căutare și
alergătură?
a dispărut iubirea?
care-i definiția
fericirii?
o fi fost mai bine ieri?
ne-o fi mai bine mâine?
ce putem spune despre azi?
o să ajungem ziua de mâine?
de ce atâtea întrebări?
ce-o fi cu tine azi?
am mulțumit dimineții?
ce ne va aduce ora?
ce ne va oferi ziua de mâine?
cum am trăit secunda de fericire?
cât sunt de fericit?
când am fost fericit?
cui să dau din bucuria inimii?
unde este iubirea?
când voi fi fericit?
ce vină am că m-am născut?
ce vină ai că te-ai născut?
ce vină porți în
suflet?
de ce ți-e sufletul
atâta de-ncărcat?
ce vei face azi?
unde voi fi mâine?
ce lucru bun am făcut ieri?
ce lucruri frumoase voi face azi?
cât de mult am urât ieri?
pe cine-am să urăsc azi?
cine va sta mâine cu mine de vorbă?
la cine am alinat durerea azi?
mâine voi fi mai bun?
voi ajunge ziua de mâine?
de ce atâtea întrebări?
când răspunsul este numai unul singur
și acela stă în noi
în noi în mine și în
tine
și-n fiecare ...
deci răspundeți ...
unde ne este curajul?
unde ne este vitejia?
unde? când? cum? cine? de ce? care?
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
IX.
mi-e dor de mine
mi-e dor de mine mi-i-un dor nebun
nu știu câtă putere
mai am să strig
deja până și eu îmi
fac probleme
că tot strig și nu
mi se aude strigătul
strigătul meu este în zadar
mi-e dor de-o altă lume
mi-i-un dor nebun
o lume în care să avem răbdare
o lume în care să fim ascultați
și să știm asculta
o lume cu lucruri frumoase
nu cu ceață și fără de zile senine
mi-e dor de-o altă lume
pe care dacă aș
avea-o aș ști s-o
prețuiesc mai mult
m-aș bucura de
fiecare clipă
aș dărui mulu mai
multă
dragoste și
fericirea aș dona-o
celor ce nu sunt fericiți
mi-e dor de-o altă lume
de asta m-am săturat
mi-au ajuns prea multe răutăți
în suflet și-aș dori să mă
mai nasc o dată
fie și-n acest veac
prea putred este totul lângă mine
mi-e dor de-o altă lume
până și pe mine mă
doresc altfel
să fiu eu dar alt eu
nu cel cu păcat și
mereu alergând
fără tihnă și fără
rugăciune
nici în biserică nu-mi găsesc liniștea
și-o caut mereu –
liniște și
pace
timp și răgaz pentru
mine
mi-e dor de-o altă lume
garantat asta nu e lumea mea
eu nu am fost așa
...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
X.
deseară am să număr
stelele
deseară am să număr stelele
să văd la câte stele ajung până
dimineață
ieri am sădit în inimă trandafiri
azi am să-i ud cu lacrimi
iar mâine vor înflori
mâine, dacă voi trăi, mă voi bucura
de căldura soarelui dar și
de
frumusețea lui apoi voi
aștepta
seara și voi începe
a număra
iar stelele de pe bolta cerească
voi continua de unde am rămas
aseară nimic nou
în viața de zi cu zi
totul este în continuă
schimbare – zi noapte noapte zi
ce să înțeleg din
toate astea?
eu, sincer, nu mai înțeleg
nimic
și nici nu sunt înțeles
deseară am să număr stelele
n-am să cerșesc nici
dragoste
nici înțelegere
vreau să trăiesc
într-o lume fără de păcat
deși știu că dorința
aceasta nu
se va îndeplini niciodată
există în jur împrejurul meu prea multă
ură,
prea mult dispreț
prea multă distanță și toate astea
duc la singurătate și
apoi
la moarte ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
XI.
stropii de ploaie îmi
bat în geam
stropii de ploaie îmi bat în geam
vor să se joace cu mine
dar azi nu am putut să le răspund
uneori - sau în alt secol -
am ieșit și m-am jucat cu ei
atunci nu aveam nicio grijă
nu aveam nicio durere
nu știam de răutăți
nu știam de supărare
acum de când ai plecat
mi-au încolțit în
inimă toate
și durere și supărare și
grijă
ploaia s-a oprit de ceva vreme
dar priveliștea este
seacă
picurii jucăuși de
această dată
îmi fac semne prin geam
cu mâna – prin univers
nimic schimbat
nici azi nu m-am înțeles
și azi a fost ca
ieri
și garantez că va fi
ca și mâine
plâng după ce a fost frumos
și sunt ferm convins
că această
frumusețe nu se va
mai întoarce
niciodată
o singură întrebare mă bântuie
nu îmi dă pace oricâtă liniște
aș cere Domnului
curajul e o virtute
toți suntem prin
definiție lași
ne complacem așa cum
suntem
că din păcat suntem făcuți
unde ești Zâna-mea-cea-bună?
să ții măcar un ceas
cu mine
și să nu mă lași peirdutîn labirint ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
XII.
stau lângă
indicatorul ,,spre rai”
stau lângă indicatorul ,,spre rai”
sunt nevrednic îmi spun
mă uit în stânga acolo alt
indicator îmi arată direcția
spre
iad foc și întuneric
fără să-mi pot controla pașii
picioarele-mi pornesc într-acolo
și au dreptate raiul
va rămâne
înspre o altă direcție
raiul va rămâne altcuiva
aici în întunecimea asta
culmea că-mi văd păcatele
și cele de ieri și cele mai vechi
dar și păcatul
strămoșilor
nici gând de lucru bun
aici văd printre ruine și
dărăpănături urmele zilelor
mele Doamne câtă risipă
câtă lipsă de bun simț
și respect
câtă ură câtă fățărnicie
încât
acum văzându-le adunate într-un
singur loc nu îmi vine să cred
că ăsta sunt eu că astea sunt ale mele
sau poate ale tale – că și
despre tine scriu
dacă te regăsești
pe-aici să urmezi
indicatorul ,,spre rai” doar cu
o condiție – singura
de-altfel
dacă ești vrednic
dacă nu eu te aștept
să virezi la stânga ...
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
XIII.
am rupt o floare
am rupt o floare cu gândul
de-a o dărui cuiva drag
lacrimile din petale curgeau fără oprire
văzândo plângând
mi-am dat
seama câtă durere a simțit
atunci mi-am jurat că n-am
să mai rup flori niciodată
doar am să le privesc în splendoarea lor
am să le admir culoarea
și frumusețea fără de margini
voi lăsa pe alții să
facă acest lucru
eu doar am să le dăruiesc
ce dragoste celor dragi
23 ianuarie 2013 – Baia Mare
XIV.
azi am să vorbesc cu timpul
azi am să vorbesc cu timpul
să-i spun să se oprească
să nu mai alerge
dacă-l prind am să-l țin
un secol în brațe
chiar cu orice preț
ce s-o fi grăbind într-atâta?
parcă și foaia de
hârtie
mi se pare că vrea să
fugă de pix
oglinda în care privesc
îmi arată adevărata vârstă
căci inima încă mă minte
cu prea multă tinerețe
pe care mi-o doresc
fără bătrânețe
încă un secol ...
25 ianuarie 2013 – Baia Mare
XV.
până și demnitatea
mi-am vândut-o
până și demnitatea
mi-am vândut-o
ieftin pe doi lei
nu am aflat alt cumpărător
care să-mi ofere mai mult
am dat-o și cu-atât
în mine nu mai văd nimic bun
problemele se înmulțesc
cu
fiecare secundă ce-o trecem spre Sfinx
promoții întregi de
liceeni
nu-și găsesc rost și loc în labirint
am să-mi deschid un hotel
de lux în care nu am să
primesc pe nimeni – în afară
de Dumnezeu – dar nu va veni
doar pe El am să-L primesc
pentru că toată viața
L-am ocolit
iar El a avut enorm de multă
grijă de mine
destinul și moartea
nu pot fi
niciodată recuperate
orgoliul și încăpățânarea se vând
la kilogram
lumânarea din noi se stinge
clipă de clipă secundă după secundă
după o vreme nici umbra
nu se mai vede
pe-atunci te-au uitat toți
...
25 ianuarie 2013 – Baia Mare
XVI.
azi merg în târg
să-mi cumpăr noroc
azi merg în târg să-mi cumpăr noroc
de la mătușa de al
piață
în intersecția
drumului
nu găsiți decât
scaieți
din când în când mai răsare
câte-o floare – are mereu
culoarea ce nu-mi place
galbenul – bănuiesc
doar preotul de la mănăstire
îmi știe sufletul
corbii ce vor mânca din leșul
meu nu se vor sătura niciodată
cu o putreziciune
și totuși o așteaptă
oare de ce corabia s-a oprit în
nisip alerg spre ea
dar n-am s-o ating niciodată
nisipul mă înghite deșertul
e tot mai mare
iar valurile sunt tot mai
albastre
un albastru frumos or fi
lacrimile soțiilor
ce-și plâng
soții fugiți într-o altă lume
cu amanta
drapelul a rămas drept pe
catarg s-a pus din cer o lacrimă
e pentru pescăruș
poți citi pe degete
câți au noroc
și scapă de corbi
atelierul morții ne
așteaptă
aici se lucrează mereu
obosită de atâta muncă Moartea
ar vrea să aibă și
ea un concediu
dar unde să meragă?
s-a dus la mare
de-acolo azi am primit vești
triste
unul nevinovat s-a înnecat
n-a mai apucat să treacă prin târg
să-și cumpere noroc
...
25 ianuarie 2013 – Baia Mare
XVII.
mi-e-o foame nebună
mi-e-o foame nebună
parcă și de covrigi
m-am săturat
mi-e sete de dor
doar lacrima și
marea
azi sunt comorile mele
norocul și roata
sapa și lopata
sunt uneltele ce-și
caută mereu serviciu
ar vrea puțină liniște
poate și-un concediu
povestea din Biblie nu-și
mai găsește loc de
păcat
legat de un lanț nu
prea lung
calul nechează în așteptarea
mea
o să vin să-l dezleg și-apoi
să-l
încalec și-mpreună
să alergăm
în căutarea eternei fericiri
în căutarea fericirii
și-a veșniciei decât să pască pe
imaș mai bine
colindăm
lumea – a mea se va sfârși
curând
vreo trei patru secole
nechezatul armăsarului se va auzi
mereu
puterea se uscă și
te simți
nenorocos – sacralitatea a rămas
încă trei ore dar o va înghiți
umbra unei lacrimi
din priviri îți dai
seama
dacă mai ține cineva
cu tine
restul este doar vânt
nici măcar adiere
uscatul prinde viață
până și seceta
face parte din noi
suntem seci și goi
doar calul ce-mi este sătul
eu m-am săturat de mine ...
25 ianuarie 2013 – Baia Mare
( Din volumul "GÂNDURI CĂTRE CEI DRAGI" )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu