luni, 28 ianuarie 2013

Câți dintre români au habar de ceea ce mănâncă?


 1.Hrana – bomba pe care omenirea își edifică viitorul
            Cândva, nu cu mult timp în urmă, un reputat medic nord-american își încheia expozeul despre alarmanta frecvență a îmbolnăvirilor pricinuite de alimentație, cu umătoarea întrebare-avertisment: „Ce vreți, ca oamenii să moară de foame la 20 de ani, ori de cancer la 50 de ani?”.
            Te-ai fi așteptat ca această întrebare brutală și care închide în sine o întreagă filosofie despre cel mai popular genocid de rang planetar (oamenii salvați de la moartea prin inaniție, mor câțiva ani mai târziu, cel mai adesea în chinuri cumplite, din cauza cancerului provocat de alimentele contrafăcute!), te-ai fi așteptat, deci, ca semnalul de alarmă tras cu vigoarea exasperării de către medicul american, să-i trezească din dulcele somn al obișnuinței și comodității sinucigașe pe foarte mulți dintre pământeni: pe consumatorii produselor de-a valma din supermagazine, dar și pe producători, procesatori, comercianți și politicieni, care – dincolo de omerta încrengăturilor și profiturilor – la urma urmei și ei sunt tot niște consumatori, ceea ce înseamnă că cercul neiertător al nechibzuinței și lăcomiei se închide ca o dreaptă pedeapsă peste tot ce mișcă-n lumea asta.
            În ceea ce mă privește, din două motive așteptam după acest sever avertisment o reacție mai energică din partea consumatorilor, altfel spus o reacție de conștientizare a pericolelor care-i pândesc zi de zi și ceas de ceas pe toți aceia ce se îndoapă cu asemenea alimente și băuturi, atât de atrăgătoare în formă (ambalaj, miros, culoare) și atât de nesănătoase în conținut (e-uri, aditivi, înlocuitori):
            a)Întrucât opinia aparține unei autorități mondiale în materie, ea nu poate fi nici măcar minimalizată, necum ignorată;
                        b)Specialistul în cauză este cetățean al Statelor Unite, o țară despre care se știe prea bine că nu s-a dat nicicând în lături să asigure confortul și prosperitatea cetățenilor săi printr-o gamă diversificată de mijloace politico-militare și economico-diplomatice de spoliere a restului lumii. Un exemplu elocvent în acest sens: Deși americanii nu reprezintă nici măcar 5% din populația de peste șapte miliarde a Terrei, ei consumă an de an circa 25% din rezervele de energie ale planetei!
                        Ori, când un ilustru specialist și cetățean american se hotărăște să spună lucrurilor pe nume, în condițiile în care unul ca el are acces nelimitat la puținele alimente ecologice de pe Pământ, trebuie să fie limpede pentru orice om cu scaun la cap că situația este extrem de gravă, alimentele chimizate de azi reprezentând bomba cu efect întârziat pentru omenirea de mâine!
                        Sau – mai știi? – pesemne că asta se dorește de către mai marii lumii (politicieni, generali, bancheri, industriași), mai exact de către acel guvern mondial din umbră, despre care tot mai insistent se scrie în ultima vreme pe internet că ar avea ca obiectiv reducerea populației globului până la maximum două miliarde.
                        Chiar dacă un asemenea plan megamonstruos este greu de închipuit de către o minte sănătoasă și cu frică de Dumnezeu, căci atunci zecile de milioane de morți și mutilați din cele două războaie mondiale, precum și milioanele de morți din lagărele de exterminare ale Vestului și Estului sunt floare la ureche în comparație cu el, totuși, nu numai că are șanse de înfăptuire cu ajutorul crizelor provocate tot acuși-acuși (îndeosebi crizele economico-financiare) și pe seama disperării miliardelor de nevoiași și dezrădăcinați, dar atent condus pe calea pavată cu false bune intenții, el poate părea umanitar în ochii naivilor (prin hrănirea viitorilor canceroși cu surogate) și aducător de mari profituri prin uriașele vânzări de alimente și băuturi cauzatoare de boli incurabile (cancer, diabet, boli cardio-vasculare), iar mai apoi, chipurile pentru tratarea celor cu premeditare îmbolnăviți, prin vânzarea munților de medicamente din nenumăratele farmacii, care medicamente contribuie la reala și totala vindecare a unui atât de mic număr de bolnavi, încât fără teama de păcat se poate spune că ele sunt concepute doar pentru a-i ajuta pe aceștia să treacă în lumea drepților. Firește, după o lungă perioadă de speranță, care de fapt se compune din suferință și cheltuială...
            A nu se uita un alt avantaj notabil pe care-l urmăresc acești siniștri manevranți din umbră ai destinelor umane – puterea absolută, edificată prin cunoașterea gândurilor tuturor pionilor de pe tabla de șah a lumii cu ajutorul cipurilor implantate în scăfârliile acestora.
            Ori pentru așa ceva sunt de-ajuns două miliarde de sclavi moderni, aduși la condiția mankurților, care, după cum se știe, au obligația să execute fără crâcnire dispozițiile stăpânului, situație în care libertatea devine o cruntă amăgire și facultatea de-a gândi o inutilă povară.
            Unde mai pui faptul că două miliarde de mankurți sunt mult mai lesne de hrănit ca șapte miliarde...


            2.La așa cap, așa...mâncare
            De când am aflat că pe lumea asta sunt autotrofi, altfel spus persoane care se hrănesc doar cu energie solară, printr-un proces deocamdată inexplicabil din punct de vedere științific (se presupune că-i ceva asemănător cu fotosinteza), din acel moment am fost nevoit să admit două lucruri: că omul posedă resurse nebănuite și că pâinea noastră cea de toate zilele este indispensabilă doar în forma sa spirituală, deodată ce aceste neobișnuite ființe își extrag cele necesare trupului (hrana și apa) din lumina și căldura solară, adică – ne învață plantele – din  cele două elemente esențiale, fără de care viața pe Terra este de neimaginat.
            Dar iarăși spun că cei care-și țin zilele cu mâncare și apă, iar aceștia sunt cei mulți, trebuie să-nvețe să mănânce în general și să mănânce sănătos în special. Căci nu de florile mărului practica yoga îmbinată cu filosofia yoghină se constituie în izvor garantat de sănătate pentru mereu grăbitul și atât de necumpătatul om al zilelor noastre („Nu-i chiar așa de important ce mănânci ca și cum mănânci”, ne asigură acești neobosiți căutători de prana, energia ascunsă în atomii de hrană, apă și aer; respectiv: „Masa de dimineață să o mănânci singur, cea de prânz să o împarți cu prietenul tău, iar cea de seara să o dai dușmanului tău”), la fel cum întreaga înțelepciune antică, inclusiv cea creștină, despre moderație și simplitate va rămâne de-a pururi actuală: „Trăiești ca să mănânci, ori mănânci ca să trăiești?”; sau: „Omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți”.
            Însă astăzi, când oamenii își permit să dea uitării eternul de dragul efemerului, cine-și mai bate capul cu trinomul hrană-sănătate-armonie, singura modalitate de-a cunoaște bucuria adevărului cuprins în dictonul antic Mens sana in corpore sano?
            ...Așezați statornic la coada țărilor din Uniunea Europeană, românii nu-și mai tulbură  resemnarea cu „flecuștețe” precum hrana ecologică autohtonă și sănătatea care cu necesitate înflorește din ea, ci, foarte mulțumiți de ei, continuă să-și facă aprovizionarea din supermagazinele ce-au luat cu asalt România postdecembristă, fără să se rușineze câtuși de puțin că galantarele acestora gem doar de produse străine, firește, impecabil ambalate și intens chimizate.
            Căci, după ce pădurile țării au fost măcelărite, livezile și viile devastate, iar milioane de teren arabil sunt lăsate an de an în paragină, cui îi mai pasă că circa 80% din alimentele zilnice de pe mesele românilor sunt cumpărate pe bani grei și că acești bani sunt împrumutați cu dificultate și cu dobânzi împovărătoare de la organismele financiare internaționale, pentru ca fiecare trăitor pe aceste meleaguri să-și poată umple mațul după posibilități?
            Sigur că da, în faza de-nceput (până la înșfăcarea împrumutului), le pasă și încă foarte mult guvernanților. Că doar investițiile mai pot să aștepte, cum așteaptă de atâția ani, însă poporul, îndeosebi cel nemuncitor, dar cu drept de vot, trebuie hrănit, nu atât pentru promisiunile din campania ce-a trecut, căci oricine știe că multe se promit și aproape nimic nu se realizează, cât mai ales în perspectiva viitoarelor alegeri.
            Însă îndată ce împrumutul s-a dus pe apa consumului, nu doar că taxele și impozitele existente se umflă zdravăn în pene, dar apar diverse alte angarale, astfel că toți românii încep să aibă dureri de cap, dacă nu pentru altceva, măcar  așa ca să simtă fiecare dintre ei cum este să trăiești de azi pe mâine într-o țară care, prin vrerea Atoatefăcătorului, cândva a fost frumoasă și bogată, iar prin vrerea tâlhărească a celor puțini și prin condamnabila nepăsare a celor mulți, a ajuns, iată, slută și săracă...
            Cu toate astea, România se poate salva prin agricultură, mai exact prin producerea de alimente ecologice, atât pentru nevoile interne (sursă de sănătate pentru populația tot mai suferindă), cât și pentru export (sursă de venituri pentru țară).
            Iar bazele viitoarei agriculturi, în același timp modernă și performantă, trebuie puse încă de-acum, inclusiv prin înființarea unui Departament al Poliției pentru Controlul Alimentelor (DPCA) în cadrul Ministerului de Interne.
            Roadele acestei inițiative cu DPCA s-ar vădi îndată prin apreciabila reducere a cheltuielilor suportate de stat cu consumatorii care se îmbolnăvesc fie din cauza alimentelor infestate, fie din cauza acelora cu termenul de garanție depășit.
            Fără un set coerent de măsuri profilactice la scară națională, procesul de îmbolnăvire se va accelera, fapt ilustrat atât de creșterea de-a dreptul exponențială a numărului de farmacii din toate localitățile urbane și rurale ale României, cât mai ales de alarmanta sporire a numărului bolnavilor de cancer, diabet și boli cardio-vasculare, precum și a numărului decedaților din rândul acestora.

                                                                              George PETROVAI                                                           
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu