de Alexandru JURCAN
Regizorul iranian Farhadi a primit în acest an Oscarul pentru filmulForushande/The Salesman, dar domnul Trump nu i-a permis să intre în America. Filmul nu rulează nici la noi, din rațiuni obscure. Însă trebuie văzut neapărat, pentru construcția magistrală, fără cusur, cu o tensiune savant orchestrată, cu apetență pentru detaliile semnificative. Un cuplu e în criză. Dar țara nu e la fel? Un imobil e gata să se prăbușească, dar Teheranul nu tremură din temelii din cauza urbanizării excesive?
Am văzut și celelalte filme ale lui Farhadi – Séparation, Le passé, À propos d’Ely. Mereu găsim căutarea adevărului, neliniștea permanentă, deziluziile, vina dezumanizantă. ÎnThe Salesman umilința declanșează totul. Rana și Emad sunt actori fericiți la început, dar degringolada nu e departe. Thriller, istorie psihologică, destrămare a cuplului, răzbunare. Cei doi joacă în piesa lui Arthur Miller – Moartea unui comis-voiajor. Paralelisme, dubluri, punere în abis.
Filmul face un slalom inteligent între realitate, scenă (mise en abîme) și aluziile la situația țării. Tensiunea urcă gradat spre nebănuitul final. Durerile din viață continuă pe scenă în piesa jucată, sub semnul dublului. O căutare a adevărului în culori dostoievskiene. Regizorul nu este interesat de comercial, de exploziv, de gratuit. Scena-enigmă e o supoziție, o ușă deschisă la propriu și la figurat (în alte filme scena s-ar fi transformat în horror erotic). Rana și Emad s-au mutat într-o locuință în care stătea o femeie cu moravuri ușoare. De aici începe totul, de la confuzia locatarilor. Răzbunarea lui Emad mai are suport solid când vede actanții vinovăției? Suntem capabili de iertare? Până unde merge concesia? Vinovatul nu e cumva un dublu al personajului Willy Lomax, pe care Emad îl joacă pe scenă? Răul începe cu fuga din imobilul avariat. Nimic nu va mai fi ca înainte. Începe dominația fisurii. Coeziunea viață-teatru declanșează un halou de semnificații profunde, fără sublinieri ostentative. Deziluzia contorsionată se împletește cu spiritul vindicativ, în timp ce Emad stă la machiaj în seara spectacolului, ca să redevină Willy Lomax. Unde mai sălășluiește sinele adevărat?
Joacă în film Shahab Hosseini, Taraneh Alidoosti, Mina Sadati. Tăcerile lor din prim-planuri valorează mai mult decât orice vorbe, care ar ascunde gândurile. Actori absolut remarcabili.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu