Poesis - Gelu DRAGOŞ

Marea trecere...

Dincolo de tine e doar neantul

Cu umbre uşoare pictat

Dac-ar fi să le-nţeleg tonul

Din nou aş cădea în păcat!

Împrejurul meu e doar toamnă

Alte anotimpuri nu-s

Tu mai rabdă-mă încă, Doamnă

Precum ne rabdă Cel-de-Sus!

Alerg continuu fără să ştiu

Unde-i margine-n pustiu

Nu e stea aprinsă-n zbor

Să mă-nveţe cum să mor!

Fără rugi care ne iartă

Când păşeşti pe Marea Poartă!

Nedumerire

Deschizând ochii minţii

mă gândesc

cum păsări hoinare

zboară întruna

peste cărări neumblate

Privirea-mi atinge Cerul

inima-mi saltă în piept

uimirea mea devine năucă

îmi pun întrebări omeneşti

şi totul la mine e pe ducă

Aproape de mine e Cerul

stau şi mă întreb acum -

oare încotro este Nordul

iar între degete, îmi asfinţeşte

Sudul...

Clipa de neuitat

În noaptea aceea va muri mama

poate mă întrebaţi de unde ştiu

Am văzut moartea cum îi dădea târcoale

şi ea, mama, speriată mă întreba de unde vin!

Pentru buna întocmire a sufletului nostru

mă îndemna să fiu bun cu copii, cu nevasta,

mă sfătuia să mă-nţeleg cu vecinii şi satul

mă ruga să adun fapte în Cer şi la Domnul

să las lumea asta, nebunii şi răii!

În noaptea aceea va muri mama

poate mă întrebaţi de unde ştiu

Am văzut cum o frunză galbenă cade

iar ochii mamei nu mai au lacrimi!

Mai rău ca orbul

Zi după zi m-am împrietenit

cu Moartea

Până ne-am făcut fraţi

de Cruce

Fără să ştiu

nici eu şi nici ea

pe unde s-apuce...

                  Lucăceşti, 02.04.2017