Ninge haotic de parcă natura este
amanta unui singur anotimp,
dezgolită de iubire dorind
să-și acopere părțile intime
cu ce are mai repede la îndemână
fie și cu zăpadă...

Ninsoarea căzând prea abundentă
ca o bizară fantezie
vrând parcă a se situa prin asta
la rang de paradă...
Dar e o mascaradă
cum că nu se pot face
oameni în toată firea
doar din zăpadă...

Iarna își propagă ninsoarea
ca hibrid de datini și vicii
și drept amalgam de ritualuri și fantezii
dând peste cap complimentele
rugăciunile,canoanele și instinctele..
.În fața acestui fenomen înșelător
ca tinerețea florilor
și Tatăl Ceresc poartă o teamă:
de a nu-l lua minunile înainte...

Of,iarnă,căiește-te să știm ce stimăm !
Of,iarnă,căiește-te să nu te îngânăm
ca păsările care se întrec una pe alta,migrând !