duminică, 17 februarie 2019

A venit domnul Iftene acasă!

Diplomatul și omul politic Iftene Pop s-a stins din viață la 7 ianuarie 2019, în Suedia. De atunci și până astăzi, am purtat doliul așteptării, știind de la bunul lui prieten, Pavel Suian, că se fac demersuri pentru ca trupul neînsuflețit al diplomatului să fie adus în țară. În țara sa de naștere, satul Rus, comuna Dumbrăvița. Dorința lui testamentară s-a împlinit grație prietenului Liviu Petrina. Astăzi, 16 februarie, are loc ceremonia funerară, în satul Rus. M-a legat de Iftene Pop o prietenie discretă, fondată pe un ideal comun, nemărturisit până la capăt, mereu așteptând o nouă întâlnire. Mai așezată, cu candoarea mărturisirii. Totuși, câteva fire le-am deslușit. Satul ne-a învățat să credem în valorile neamului românesc. Apoi școlile și cărțile ne-au lustruit crezul.
Când l-am întâlnit prima oară, datorită prietenului comun Ioan Alexandru, Iftene Pop avea o bogată experien­ță diplomatică. Ideile lui despre dreptul internațional cutreierau marile cancelarii și organisme internaționale. El a introdus în literatura de specialitate conceptul juridic de bună vecinătate. Conceptul conține normele juridice care trebuie respectate de vecinii buni. Pentru marea majoritate a statelor lumii, pentru țări mici și mijlocii, dreptul internațional este singura lor armă. Domnul Pavel Suian mi-a trimis un documentar despre meritele fiului de țărani maramureșeni care a arătat liderilor lumii că pacea cu vecinii este garantată de un set de norme juridice. Iftene Pop a lucrat timp de doi ani la Misiunea Permanentă a României de pe lângă ONU, din New York. La propunerea României, subiectul, al cărui autor era Iftene Pop, a figurat mai mulți ani între temele oficiale, avute pe agenda Adunării Generale a ONU. Teza de doctorat, despre vecinătate și bună vecinătate, a fost publicată la Paris, de celebra editură Pedone. O preocupare constantă a lui Iftene Pop a fost reunificarea Basarabiei și Bucovinei cu România. S-a folosit de pârghiile politice de care dispunea, dar a publicat și excelenta carte „Basarabia din nou la răscruce”, în care el, ca jurist și specialist în drept internațional, a adunat toate probele care dovedesc apartenența la România a celor două provincii românești. Cartea lui mi-a fost de mare folos pentru abordarea riguroasă a fenomenelor sociale și politice din țara de dincolo de Prut.
Pavel Suian, în documentarul amintit, scrie că prietenul său a cercetat multe biblioteci importante din Europa Occidentală și a adunat dovezile și argumentele juridice pentru care Basarabia este românească de drept. Cartea este una fundamentală pentru cine mai crede în ideea reunificării tuturor românilor. Diplomatul a fost atras și de politică, într-un moment de cumpănă a țării. În 22 decembrie 1989, Iftene Pop, împreună cu Liviu Petrina, poetul Ioan Alexandru și alți câțiva prieteni au înființat Partidul Creștin Național Țărănesc, care apoi, prin unirea cu Partidul Național Țărănesc, a format PNȚCD, sub conducerea lui Corneliu Coposu. A fost deputat în Parlamentul României.
Iftene Pop și-a urmat cu îndârjire crezul. Numai un revoltat ca el putea zdruncina dogma, comoditatea purtării în acea lume și mai ales corpurile străine din gândirea românească. A avut de suferit încă din timpul facultății, când a fost exmatriculat din pricini patriotice. A fost reprimit, dar la Universitatea din Iași. Apoi, a fost dat afară din Ministerul de Externe din cauze similare. Adică nu s-a supus rigorilor dogmatice. Iftene Pop făcea parte dintr-un grup de prieteni dăruit cauzei românești: Liviu Petrina, Ioan Alexandru și Pavel Suian. Fiecare în felul lui.
Nu uit candoarea regretatului prieten, Mitruț din Rus, care, în felul lui familiar, îmi spunea la telefon: a venit domnul Iftene acasă! Urma fireasca și prieteneasca întâlnire. Acum știrea aceea este tristă. Îmi aduce aminte de marele patriot, episcopul Inochentie Micu-Klein, care a cerut, cu limbă de moarte, ca rămășițele lui pământești să fie aduse în țară, el murind, după 24 de ani de exil, la Roma (1768). Abia în anul 1997 i s-a putut îndeplini dorința, fiind adus în Blajul pe care l-a întemeiat. I s-au respectat dorința și crezul: „Nu poți învia cu adevărat decât din pământul Patriei”, expresie care l-a fericit pe Lucian Blaga.
Aici, Iftene Pop se întâlnește cu dorința marelui patriot. Da, a venit domnul Iftene acasă! Din nefericire, este ultima călătorie a diplomatului. Va fi coborât, la 81 de ani, în pământul natal, lângă soția lui, Yvone.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu