„TE IUBESC, DAR NU RĂMÂN CU TINE”- Alina Narcisa Cristian

 Volumul de poezii,  „Te iubesc, dar nu rămân cu tine”, al Alinei Narcisa Cristian, are  puterea să încânte sufletul cititorului prin acea sinceritate debordantă caracteristică doar sufletelor puternice, pentru care  iubirea este  un mijloc de șlefuire spirituală. Sonoritatea titlului  te duce cu gândul la titlul unui film. Da, până la urmă întreg volumul este un „film special”, PROIECTAT  pe un ecran al spunerilor lirice, cu un singur actor: sufletul sensibil al poetei Alina Narcisa Cristian. Decorul în care s-au făcut „filmările” este însă unul special, un fel de „Univers paralel” plin de mister, unde poeta poate să se joace cum vrea cu timpul, spațiul, dar mai ales să-și mărturisească propriile trăiri față de persoana iubită, pe care însă refuză s-o „materializeze” dincolo de sufletul ei.

„Respirând amândoi iubire din petale de timp în vieți paralele răstignite în destin...” , spune poeta, recunoscând că a intrat în viața iubitului ei „ pe geamul din spate al sufletului”, într-o vreme când nu bănuia sfârșitul poveștii de dragoste.

Poeziile cuprinse în volum poartă titluri legate metaforic de trăirile sufletești ale autoarei, pe care le-am putea strânge într-un adevărat jurnal intim. Să încerc un mic joc cu ele, așezându-le într-o anumita ordine, cu spații completate chiar cu versurile poetei...

Atunci „CÂND M-AM ÎNTORS ÎN VIAȚA TA”....„tu și universul tău în care eu cerșeam un colțișor al nostru”... mi s-a părut că trăiesc „O IUBIRE VIRTUALĂ”. „Azi am citit din nou în cafeaua sufletului tău”. „TIMPUL IUBIRII” ...„s-a oprit dinspre tine”! „Ai avut dreptate iubirea mea....”, TIMPUL A LUAT  TĂCEREA DE MÂNĂ”... „AR FI TREBUIT” ....„să-ți poți vedea inima cum vibra în ochii mei...”

Poezia Alinei este una care te poartă în timp și spațiu, între singurătate  și „ permutări de note cu aripi flămânde de zbor”, materializate în „ceruri aprinse de tăceri cronicizate de timp” și iubire; între două bătăi de inimă respirând o întreagă eternitate. Fiecare poezie a ei cuprinde un întreg Univers în care valorile sufletești sunt condensate până la particula universală a iubirii.

După ce citești poezia Alinei Narcisa Cristian, simți cum  timpul și-a așezat tâmpla pe un nor „să-și odihnească toate clipele rătăcite printre ani...” Simți nevoia să rostești rugăciunea care să-ți lege ochii de cer, prin care ceri să poți visa  iubire, să poți respira credință, să-ți acoperi inima cu infinitul ei.

 Felicitări Alina!

                                                                       Milian OROS