DIALOGURI
LITERARE (POEZIE POPULARĂ) - ÎNTRE NELU DANCI (PLOPIȘ) și
VASILE BELE (CHIUZBAIA) pe o temă dată
Provocarea zilei
Vasile Bele:
- Seara bună măi fârtate,
Haide în clacă la noapte.
Să nu vii cu mâna goală,
Cum vine cel de la moară.
Măi fârtate, om cinstit,
Hai să-ți spun ce m-am gândit!
De s-ar putea, oarecumva,
Poeziile de aicea,
Eu cu drag le-aș publica,
Vorba ta și vorba mea.
Tot ce-am scris noi pe-aicea,
Ce zici tu? Îi treabă rea?
Gândul tău și gândul meu
Eu, gândesc, că n-ar fi rău!
Ce zici, dumneata, fârtate,
Facem din astea o carte?
Nelu Danci:
- Măi fârtate de amu,
Ne-om apuca de lucru.
C-o venit primăvara,
Om începe a ara.
Glumele noastre deocheate,
Pune-le-om la iarnă-n carte,
Atunci vom avea noi vreme,
Stând la foc și băgând lemne.
Vasile Bele:
- Măi fârtate, dragul meu,
Tot așa gândesc și
eu,
Însă de mă socotesc
Și-am vreme precum gândesc,
Colea într-un schimb de noapte,
Eu le-oi aduna pe toate
Și să vedem ce-a ieși,
După asta ne-om gândi.
Nu sunt tare deocheate,
Sunt sincere și curate!
Li s-ar cade într-o carte,
Toate toate adunate.
C-amu toată lumea scrie,
Vers liber și-i poezie,
Însă noi ce am făcut,
Pe alții i-am întrecut.
Și-am văzut fârtatu meu,
Că scrii bine, nu scrii rău.
Nelu Danci:
- Când
eram pe Ialomița,
Mă plimbam cu mândrulița,
Era tânără și frumoasă,
La iubit ea nu se lasă!
Vasile Bele:
- Nenea Ion, pentr-o guriță,
Te-ai dus pân-pe Ialomiță?
De ai mai găsi putere
Și astăzi pe jos ai mer(g)e.
Gură dulce ai primit?
Sau, oare, te-o păcălit?
Cum o fost pe drum mergând
Și ce ai avut în gând?
- Măi Ionică, drag fârtat
Și eu-am fost, n-am căpătat!
Și-am venit la mine-n sat,
Necăjit și supărat.
Așa-i bafta omului,
Fiecare cu-ale lui!
De mai mergi pe Ialomița,
Ia-o și pe Garofița,
Blondă, tânără, frumoasă,
Ai lua-o la tine-acasă!
Vasile Bele:
- Văd că note mari primești,
Oare, cu ce le plătești?
Media-i mare, gura-i dulce,
Măi fârtate, nu te duce!
Ascultă-mă și pe mine,
Dacă vrei să-ți meargă bine!
Stai acasă drag fârtat,
Că îi vremea de arat,
Scoate plugul, scoate grapa,
Lasă în pace, tu, fata!
Nu umbla după guriță,
Ține oi, vaci și-o căpriță.
Fii cuminte, hărnicuț,
Ține-un porc ori un căluț,
Că vine și luna mai
Și îi semăna mălai.
Dacă gospodar îi fi,
În mai te duci și-i sâmbri,
Sub poalele Măgurii.
Nu te gândi l-alte poale,
Care te-ar băga în boale!
Nelu Danci:
- Căpătat-am tot ce-am vrut,
N-am luat cu împrumut.
Nu m-oi face de mninune,
Dacă am mers în stațiune.
Dar, așa cum zici mneata,
Eu de-aiestea m-oi lăsa
Și-oi pune mâna pe lucru,
Că minten[1] a cânta
cucu!
Vasile Bele:
- Cucu, minten, a cânta,
Măi fârtate nu uita,
Măi fârtate să nu uiți,
De ai bani când cântă cucu,
Ai noroc și spor la lucru!
Și iară bine ar fi,
Din zori de l-ai auzi,
Lumea de la noi din sat,
Pe cuc s-o cam supărat,
Că o cântat pe-nserat.
Cine-i cu cucu fârtat,
Nu trăiește supărat.
Eu îmi pun cu mine-o sută,
Să am aur și valută.
Și de-oi avea mânânței,
Spor și noroc s-am la ei.
Nelu Danci:
- Măi fârtate, îți spun drept,
Mi-i plin jebu de la piept,
De bani mari și mânânței,
Pentru cuc și pentru miei.
Vasile Bele:
- În stațiune? Când și cum?
Vreau să te întreb acum?
Că tu ești un om voinic,
Nu duci lipsă de nimic!
Și acuma nervu-mi vine,
Măi fârtate drag pe tine,
Ce cauți tu în stațiune?
Ori te-ai dus la tămăduit
Și te-ai apucat de iubit ...
Nelu Danci:
- Măi fârtate, îți spun drept,
Că mă ține-un junghi în piept.
Și altul mă ține-n șale,
Iară altul prin picioare.
Și dacă mă duc, fârtat,
De câte-un junghi am scăpat.
Dar am dor la inimioară,
Pentru mândra bălăioară.
Vasile Bele:
- Faci ce faci, măi drag fârtate
Și-ți grijești de sănătate.
Când ți-am spus ia-ți cușmă-n cap,
Ai râs și n-ai ascultat,
Amu ai junghiuri, toate te dor,
Abia umbli prin ocol,
Cum te doare un picior.
Picioarele te-or durea,
Dar ce faci cu inima?
Vai, vai, vai și iarăși vai,
,,Inimă de putregai,
La multe rele mă dai!”,
Zice-o vorbă bătrânească
Și-o hore moroșenească.
Sfaturi bune eu ți-am dat,
Tu, buiac, n-ai ascultat.
Nelu Danci:
- Măi fârtate, ai dreptate,
De-amu doru-ne cam toate,
De cu zori și pănă-n noapte.
Numai gânduri ne-o rămas
Și-aiestea ne fac necaz.
Vasile Bele:
- Nu grăi așa de rău,
Te roagă la Dumnezeu,
Să nu fie și mai greu.
Însă, înainte și-nainte,
Ce îți spui, tu, să ții minte,
Dacă ai păcătuit,
Gândește-te la plătit.
Ori pomană de-ai făcut,
Păcatu-i iertat demult.
Te gândește, te gândește
Și păcatul ți-l plătește,
Ori, oare, la ce gândești,
Păcatul să nu-l plătești?
Și ar trebui plătit,
Tot cu cine l-ai făcut,
Tu o parte, și-nc-o parte,
Dumnezeu dă după fapte!
Nelu Danci:
- Păcatul e cu mândra,
Dar nu e de vină ea,
Eu m-am dus seara pe lună,
La mândruța mea cea bună
Și-am îmbătat-o de cap,
După ce o înnoptat,
Să mă sloboadă în casă,
C-afară plouă de varsă.
Vasile Bele:
- Măi fârtate, drag fârtat,
Păcatul îi tot păcat
Și cu gândul și
cu fapta,
Dumnezeu îți dă răsplata.
Faci pomană? Nu-i păcat!
Zice popa nost din sat.
Nelu Danci:
- Măi fârtate, faci ce faci
Și tot la rele mă tragi.
Iar tu zici că popa vost,
O făcut păcat în post?
Vasile Bele:
- Nu știu, nu îl urmăresc,
Babele din sat grăiesc!
De-i făcut seara pe lună,
Asta-i treabă tare bună
Și de-i făcut și când plouă,
Nu îi plătit pe din două.
De-o lăsat ușa deschisă,
Ce-o trebuit numai împinsă,
Unul ție, restul ei,
Că așa e cu temei.
De-ai forțat, tu, ușița,
Tot îl plătești dumneata!
Nelu Danci:
- Știu când ușa-i descuiată,
Că lasă un semn la poartă.
Câinele îl ține legat,
Că odată m-o mușcat
Și de-atunci mă tem a mer(g)e
Și de-i mândra pe plăcere.
Și nu merg seara pe lunăâ
Și de fulgeră ori tună.
Vasile Bele:
- Vai, vai, vai ... fricos mai ești,
Dar la gură te gândești!
Câinele când te-o mușcat,
Oare nu o și turbat?
Am zis doar și-am întrebat!
Am auzit ca la noi,
Un câine mare de oi,
O mușcat pe un fecior,
Într-o noapte, de-un picior.
Câinele n-o fost legat,
Pe fecior l-o încurcat
Și la mers și la dormit
Și peste gard o sărit,
Cu câinele s-o-tâlnit.
Nelu Danci:
- Nu l-am mușcat eu pe câine,
Că el m-o mușcat pe mine.
Eu, am mușcat-o pe mândruță
Și de-atunci mi-i tot drăguță.
Vasile Bele:
- Cu drăguța dingă mine,
Intru-n joc nu mi-i rușine,
Fain la joc ne învârtim,
7 pași, așa cum știm.
Și să uită babele,
Cum le zboară poalele,
La fătucăle din joc,
Da-le-ar Dumnezeu noroc!
Nelu Danci:
- Fata care joacă bine,
Știu că și ține la tine.
Că o strângi tare la joc,
Din călcâie-i iese foc.
Vasile Bele:
- Hai noroc, fârtat, fârtate,
Eu mă culc că deja-i noapte.
De-a da Dumnezeu mâ(i)ni zi
Și noi bine om dormi,
Iară om mai povesti!
VIRTUOZ AL VIORII
Nelu
Danci - 25 martie 2019
Preotul din al meu sat,
Are băiat talentat,
Așa cântă la vioară,
De pe laiță, el, te scoală.
Așa trage cu arcușu,
Mai ceva ca Petrehușu!
Cântece moroșenești,
Ori, din Chioar dacă dorești.
Cântă-n spectacole-n țară,
Nu ne face de ocară
Și e foarte apreciat,
Cu a lui frumos cântat.
De profesorii lui, doară
Și de oamenii din sală,
Noi, îi zicem să mai cânte,
Inima să ne-o încânte.
Să cânte peste hotară,
La români plecați din țară,
Tradiția să n-o uite,
Nici de-acuma înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu