Text citit la şedinţa Cenaclului literar "Petre Dulfu" Satulung

                                             Rugăciune

 Doamne, te implor, prin credința și frumusețea mamei mele pe care mi le amintesc vag doar prin ochii copilăriei de până acum, ca să-i oferi prin rugăciune adevărată și puternică, inimă plină de bunătate tatălui meu care a săvârșit păcatul de neiertat pentru care acum trăiește izolat de oamenii dragi inimii lui, ispășindu-și aspra pedeapsă.

Doamne, iartă ce-i de neiertat, iubește pe cel ce nu iubește, ajută-l pe cel ce are nevoie de purul Tău ajutor, iar pe cel rătăcit îndrumă-l pe calea cea bună a vieții acesteia. Ajut-o pe mama să se roage, nu doar pentru sufletul și viața mea așa cum a dat dovadă până acum, ci și pentru îngerii de pe pământ, cu aripi albe tainic ascunse, care m-au făcut să fiu mai bună, mai înțelegătoare și să îmi creez, în ciuda trecutului, un viitor în care cred. Oferă-i, măicuței mele, ajutorul de a-l ierta pe omul pe care l-a iubit, dar care i-a limitat zilele, făcându-l prin sincera ei rugăciune un om mai bun.

Doamne, mama a fost prima mea întâlnire cu un înger al Tău, primul meu cuvânt sfânt, prima rază de soare în ochii mei și prima mea rugăciune pentru mântuirea vieții. A fost primul meu sentiment adevărat și puternic, dar și ultima mea nădejde. Mi-a dăruit prima îmbrățișare, lumina Sfintei Tale zile am văzut-o prin ea, dar și comoara sufletului pe care o voi purta mereu în suflet ca cel mai prețios diamant. Mâna ei delicată a fost primul meu contact cu un înger, iar privirea ei primul loc de liniște și iubire. O văd și acum, Tată Ceresc, cum ochii ei sclipeau ca două stele singuratice printre norii cenușii, iar corpul ei firav mă atrăgea ca un magnet. Tu, Doamne, te poți bucura doar privind-o de curăția și iubirea pe care o poartă în suflet și de frumusețea pură a chipului ei de înger.

Mă rog ție, Doamne, să dai timpul înapoi pentru a-i oferi și eu toate clipele pierdute, dar pe care le merita din plin, toate mângâierile, îmbrățișările, toate bucuriile de care nu a avut parte, toate cuvintele de aur pe care nu i le-am spus la timp. Mă întorc la Tine, Tată, și-ți spun că vreau să o răsfăț, așa cum nu am făcut-o niciodată, să o alint, să-i arăt iubirea mea infinită pentru ea, iar lacrima arzând pe obrazul neted să i-o întorc din drum, iar ochii să-i rămână surâzători și luminoși ca altădată.

Aș vrea să-i aflu fricile, dorințele pierdute, să știu cum aș putea să-i bucur sufletul și să recuperez fiecare secundă fără ea. Dumnezeule Mare, mi-e atât de dor de amintirile ușor uitate cu ființa minunată care mi-a dat viață și de care m-ai lipsit din anii fragedei copilării.

Acum, mamă, unde să te caut? Printre stele, dar printre razele soarelui? Nu-ți mai pot recunoaște urmele și lacrimile pe care le-ai lăsat în urma ta. Aș întreba toți îngerii, toți oamenii, dar cum ar știi să-mi răspundă? Dar oare, eu aș avea puterea să te strig din nou, mămico? Dar, mamă, mi-ai recunoaște sufletul și chipul asemănător cu al tău? Oare, Doamne, e imposibil să-mi înapoiezi ființa fără de care mi-este atât de greu? Cui să-i spun gândurile, fricile, sentimentele, bucuriile, tristețile sau să-mi pun capul în poala ei și să-i aud glasul duios ca de zână? De ce, Doamne, au dus-o așa departe de mine fără a mă lua cu ea, iar s-o știu în grija cerului și nu a mea mă neliniștește. Dar, eu mamă, supusa ta fiică, îți amintesc că mereu vei fi în sufletul meu, iar locul special pe care îl ocupi în inima mea nu-l va putea lua nimeni pentru că tu ești singura mea lumină în viața aceasta.

Îmi deschid ochii și privesc măreția credinței în Dumnezeu prin conexiunea Casei Domnului din satul meu cu bolta senină a cerului, iar gândul îmi deschide imaginea chipului mamei pe care o simt arzând înăuntrul meu. Satul pare pustiu fără umbra aripilor de înger ale mamei mele și pasul ușor al mersului ei delicat. Îmi amintesc cu iubire cum mâna ei caldă, o apăsa pe a mea, în fiecare zi când noi, oamenii Domnului, ne adunam în Casa Lui și ne rugam cu speranță, iubire și credință pentru ziua de mâine și pentru a duce o viață bună alături de sătenii dragi din jurul nostru și de Dumnezeu care păzește parohia noastră și binecuvântează credincioșii ei.

Doamne, acum, îmi rămâne să-ți dovedesc mul­țumirea și credința pe care o port pentru tine, deoarece prin ajutorul Tău pot spune cu hotărâre că sunt binecuvântată cu oamenii pe care mi i-ai încredințat și printre care îi pot enumera pe minunații mei colegi, profesorii care ne sprijină și ne destăinuie tainele cărților și a lumii, preoților care mi-au oferit o atenție deosebită prin sfaturi și îndrumări și fiecărui om care mi-a zâmbit.

Gabriela B. Groşan, cls. a VII-a

Şcoala Gimnazială Satulung, Hideaga