VRAJA NUCULUI

Se poate spune orice despre relațiile dintre viețuitoarele de pe lângă casa omului, în nici un caz că sunt lipsite de sociabilitate! Un câine și o pisică leagă prietenie de îndată ce le chemi să mănânce câte ceva. Ei, dar nu chiar orice…Să ne gândim puțin cum au ajuns ele, canidele sau felinele, cu strămoși sălbatici, să se gudure pe lângă picioarele bipedului cel atotputernic zice-se, pe planeta pământ, pe lângă Homo Sapiens(mai puțin înțelept ca odinioară). Iată-ne pe mine și pe soțul meu în curtea  casei de la Tinca, vizitați de pisica Filica, aterizând de undeva din vecini. La început timidă, apoi din ce în ce mai îndrăzneață, miaună lingușitoare să-și primească zilnicul tain. Până ce într-una din zile s-a urcat pe masa de pe terasă încercând să guste din farfuria  mea cu mâncare să se convingă dacă nu cumva ne înfruptăm din cine știe ce bunătăți și  dumneaei îi oferim ceva mai  puțin gustos. Se înțelege că   așa ceva nu îi este îngăduit și e certată! Nici o problemă, vine în continuare a doua zi și cu glasul ei de soprană,  ni se strecoară printre picioare și așteaptă  să fie hrănită, ceea ce se îndeplinește desigur…Și ca singurătatea să nu ne dea cumva târcoale,  aproape de gardul înalt de scândură ,se aude un pufăit special, semnalându-și prezența un câine de pe la a doua casă de la noi. Scăpat se pare  de la vreun incident  cu alți câini, are pe spate blana  alb roșcată scărmănată binișor…Mănâncă lacom ce-i dăm, semn că are nevoie să se întremeze. E mai puțin mofturos decât Filica. Îl numim Dulu, doar trebuie să îi respectăm prezența, să îl strigăm pe nume, nu-i așa? Dulu și Filica  sunt poate atrași de umbra generoasă a nucului din curte, altfel de ce ne-ar tot da târcoale? Știu că îmi veți zice, cei doi vin la mâncare, așa o fi, mai știi? Pe arșița  lunii iulie numită popular așa de potrivit ,,Cuptor,,, totul e posibil! Mai cu seamă că am avut până acum și în iunie tot un soi de cuptor! Noaptea trecută am deschis fereastra dormitorului în fața căruia se află nucul nostru adus din Cluj acum peste 14 ani. Aerul curat de afară m-a înviorat pe dată. Pe un cer senin superb se proiecta imaginea nucului, ca într-o scenă de film. Stele de diferite mărimi sclipeau uimitor!...Printre astre zbura  un avion a cărui lumină se zărea parcurgând distanțele aeriene.

                            Noapte de Cuptor-

                                  silueta nucului

                                         sub cer înstelat

Gențiana Groza