De data aceasta, marele Urs Rus este furios și când acesta este furios, lovește peste tot, fără încetare și fără reținere. Regimul ucrainean, încurajat de victoriile sale recente și de susținerea armată a Occidentului, învață acest adevăr elementar pe sacrificiul său. Rusia este acum în război și va trece prin asta indiferent de costuri. Și cum Occidentul, sub influență americană, nu intenționează să renunțe la încercarea de a „slăbi” inamicului rus până la implozia sa finală, zarurile sunt aruncate. Exagerarea până la extreme a devenit de neoprit, astfel încât putem vedea acum acest război în Ucraina ca pe o văpaie locală a unui incendiu generalizat, ca un pas spre un Al Treilea Război Mondial în care Europa va fi din nou teatru și victimă.
Prezentarea câtorva aspecte.
Este foarte dificil să se cuantifice ajutorul
militar acordat Ucrainei, deoarece unele livrări nu sunt comunicate sau sunt
efectuate în mod voluntar, fără voturi parlamentare sau dezbateri publice. De asemenea, este dificil să se facă
distincția între armată și „ajutor umanitar” sau sprijin financiar pentru
cheltuielile curente ale statului ucrainean. Dar, potrivit unor surse diferite,
în opt luni de război Statele Unite au cheltuit 54 miliarde de dolari pe
diferite ajutoare pentru Ucraina, din care jumătate pentru armament. La
sfârșitul lunii august, a fost cuantificat un număr de 14 miliarde de arme. La
asta se adaugă 30 miliarde de euro alocați de țările europene, dintre care cel
puțin 10 miliarde s-au dus pe livrările de arme. Asta înseamnă mai mult de trei
miliarde pe lună și aproape de cinci ori bugetul anual al armatei ucrainene în
câteva luni! Nu există nicio îndoială că răspunsul Rusiei la sabotajul Nordstream
și atacul asupra podului din Crimeea va crește și mai mult ritmul livrărilor
militare de la Kiev[1].
Alte mijloace de sprijin (furnizarea de informații,
supravegherea radar și prin satelit, formarea trupelor, angajarea mercenarilor
privați și a consilierilor militari) nu sunt incluse în această numărătoare.
Aceste cifre astronomice ascund o altă realitate: calitatea și letalitatea
armelor livrate sunt în continuă creștere. Deci putem vorbi cu adevărat despre
co-beligeranță și implicarea directă a NATO într-un conflict în care nu a fost
niciodată declarat războiul în mod oficial, întrucât în Rusia încă este vorba
de o „operațiune militară specială”, iar
în Occident oamenii persistă în a pretinde că nu suntem în război pentru a nu
fi nevoiți să consultăm parlamentele și să spunem adevărul poporului.
Reînarmarea masivă a Germaniei, odată cu decizia
cancelarului Scholz de a aloca 100 miliarde de euro acestei sarcini în
următorii ani, precum și trecerea armatelor suedeze și finlandeze, până în
prezent neutre, în sfera NATO, toate acestea sunt semne ale acestui nou marș
spre un război generalizat.
Un alt eveniment major este sabotarea conductelor
Nordstream I și II. Această operațiune a fost atât un obiectiv tactic pe termen
scurt – să distrugă oferta de gaze ieftine a Germaniei pentru a o lega de gazul
american, cât și să reducă protestele crescânde ale opiniei publice europene și
ale industriașilor germani care au început să ceară negocieri cu Rusia
(încetarea utilizării conductelor face să pălească orice dorință de pace și
restaurare a circuitelor economice) – și un obiectiv militar strategic: să
despartă economia germană și europeană de Rusia, astfel încât să se constituie
două blocuri economice complet independente, gata să ducă o luptă nemiloasă.
Având în vedere un război generalizat, este într-adevăr vital să tăiem
legăturile.
Fostul editor al cotidianului financiar
„Handelsblatt”, Gabor Steingart, a vorbit despre acest lucru direct într-una
dintre informările sale în „Pioneer”: „Desfășurarea unui Al Treilea Război
Mondial nu este doar o chestiune militară. Este, în primul rând, o problemă
economică, pentru că, fără consolidarea economiei în jurul marilor puteri și a
blocurilor militare, un război eficient și durabil pe o perioadă lungă de timp
este imposibil, așa cum am văzut cu dependența Germaniei de gazul natural
rusesc. Cine vrea să facă războiul mondial mai ușor de gestionat trebuie mai
întâi să distrugă comerțul mondial. Independența economică este mai importantă
decât alte miliarde pentru Bundeswehr. Din punct de vedere economic,
pregătirile pentru a declanșa un Al Treilea Război Mondial ușor de gestionat
sunt în plină desfășurare”[2]. Este de
prisos să mai adăugăm altceva.
Din aceeași perspectivă trebuie să înțelegem valul
de sancțiuni economice care au lovit Rusia începând din februarie. Privite în
mod obiectiv, ele au doar un efect foarte limitat asupra economiei ruse, cu o
recesiune așteptată de -4.5% în loc de -12% cum spera N.A.T.O., aproape echivalentă cu cea pe care
Franța a experimentat-o în 2020 odată cu pandemia de Covid. Efectul, însă, a
fost exact contrariul, iar veniturile din exporturile de petrol și gaze e
posibil să aducă Rusiei 338 miliarde de dolari în acest an, o creștere de
aproape 100 miliarde de euro comparativ cu 2021![3]
Acesta este motivul pentru care nu discutăm
niciodată despre eficiența lor în mass-media noastră, care repetă în buclă
mantra Ursulei von der Leyen, conform căreia ar fi suficient doar să așteptăm,
să avem răbdare. Scopul este de a forța companiile occidentale să oprească
orice interacțiune cu Rusia, astfel încât acestea să poată fi mobilizate pe
deplin în cazul unui război general.
În ceea ce privește atacul asupra podului din
Crimeea, el urmează unei lungi serii de sabotaje, de bombardamente și execuții
ale membrilor pro-ruși în republicile Donbass, pe teritoriul Rusiei sau
atacurilor împotriva centralei nucleare de la Zaparoje. Scopul a fost oprirea
livrărilor către armatele ruse din Crimeea și Kherson, în vederea obținerii
unui avantaj în ofensiva generală ucraineană de la sud. Această tactică fusese
deja folosită în august împotriva podurilor de peste Nipru înainte de ofensiva
din septembrie asupra orașului Kherson.
Într-adevăr, după ce a câștigat în nord, în Harkov
și în sud-vest, în Kherson, strategia Kievului urmărește logic să taie frontul
rusesc în jumătate printr-un atac masiv asupra Melitopol și Mariupol, care ar
conduce armata rusă la o ieșire completă. Dar eșecul atacului, redus la jumătate, urmat de un
răspuns masiv al Rusiei de luni, precum și angajarea treptată a trupelor
rusești proaspete și retragerea capacităților de ascultare și transmitere ale
armatei ucrainene fac această ofensivă mai puțin probabilă. Nu sunt sigur că
armata rusă va fi din nou surprinsă.
În acest sens, este clar acum că Putin a făcut
aceeași greșeală ca Stalin când acesta a atacat Finlanda în 1939. Finlanda era
la acea vreme aproapiată de Germania nazistă și aprovizionată cu armamement de
către aceasta. Armele și marina germană amenințau direct Sankt Petersburg, la
fel ca și prezența NATO în Ucraina de astăzi în ochii Rusiei. Pentru Stalin, a
fost un război preventiv înainte de marele război care a venit împotriva
germanilor. Pentru a-i liniști pe sceptici, el a angajat trupe insuficiente,
cărora finlandezii li s-au opus cu succes. Dându-și seama de greșeala sa, a
ajuns să trimită noi forțe și a câștigat. Similar, Putin a trimis în teren o
forță prea mică, iar operațiunea poliției s-a confruntat cu o rezistență
neașteptată și cu obstacole care acum o forțează să ordone mobilizarea parțială
și să se impună pentru a forța Ucraina să se predea.
Cu timpul ne vom da seama dacă acest model este
corect. Dar dacă este relevant, există toate motivele să ne temem de
consecințe. Într-adevăr, în 1940, Hitler a urmărit îndeaproape cursul
războiului ruso-finlandez și a concluzionat că, indiferent dacă o Finlanda
slabă și slab populată ar putea umili Uniunea Sovietică, puternica Germanie ar
putea să o învingă dintr-o lovitură. Am văzut cât l-a costat. Astăzi se pare că
adversarul strategic al Rusiei – Occidentul colectiv sub pavilion american –
face aceeași greșeală ca Hitler. Belicismul său și propaganda sa exagerată,
care prezintă victoria finală împotriva Rusiei ca pe o datorie morală și un
fapt dat, fac să pară că Moscova poate fi învinsă. Cu sau fără arme nucleare,
nu contează. Acest climat de triumfalism face ca un nou război generalizat să
devină foarte probabil.
Aceasta este principala problemă a momentului. Fie
că ucrainenii ar putea sau nu să apere mai multe sau mai puține teritorii, fie
că ei au capacitatea de a scufunda nave de importanță majoră, cum ar fi
„Moskva”, sau dacă vor bombarda infrastructuri simbolice rusești, cum ar fi
„Nordstream” sau podul Crimeea, este de o importanță relativă. Ceea ce contează
este concluzia pe care o trag sponsorii occidentali. Dacă ei continuă să creadă
că pot învinge Rusia și o pot slăbi până la moarte, atunci această concepție
greșită va declanșa un nou război mondial. Și Liz Truss, care a spus că era
gata să apese butonul roșu, o poate face. La fel ca Vladimir Putin, dacă se
simte forțat să o facă.
În discursul său de pe data de 30 septembrie, despre
ceea ce abia a menționat Ucraina, Putin a arătat că a înțeles mesajul care i-a
fost transmis prin supraînarmarea Ucrainei, sabotarea infrastructurii ruse și
creșterea sancțiunilor și că, în ochii săi, conflictul s-a mutat într-o altă
dimensiune, și anume un război al civilizației nemiloase împotriva Occidentului
colectiv. Va supraviețui cine poate.
Timpul se scurge și totul pare să evolueze înspre un
deznodmânt fatal. Mai mult ca niciodată, este nevoie să apelăm la folosirea
acestui cuvânt uitat odată cu ziua de 24
februarie : PACE [4].
Autor:
Guy Mettan este jurnalist și politician elvețian, membru al Partidului Popular
Creștin Democrat din Elveția, director executiv și membru fondator al Clubului
de presă de la Geneva.
Sursa:
art-emis.ro
[1] A se vedea Connor Echols: Urmărirea celui mai
mare transfer de arme din istoria SUA, 18 septembrie, 2022,
www.responsiblestatecraft.org și Waffen, Kredite, Hilfsgüter: Welche Länder
unterstützen die Ucraina am meisten? Tagesspiegel, [Ajutor: Care țări sprijină
Ucraina cel mai mult?] 31. August, 2022.)
[2] 3. Weltkrieg: Deci soll er führbar gemacht
werden, Dienstag, 3. Mai 2022).
[3] Cf Patrick Cockburn, Felul în care sancțiunile
Occidentului asupra Rusiei lovesc ca un boomerang. Sancțiunile au eșuat
complet, Counterpunch, 10 octombrie 2022.
[4] Sursa –
https://arretsurinfo.ch/en-route-vers-la-troisieme-guerre-mondiale/ – 13 octombrie 2022. și
https://solidnews.ro/parteneri/2022/10/14/calea-sigura-catre-al-treilea-razboi-mondial/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu