Am în față o splendidă culegere de robaiuri din creația lui O. Khayyam, Saadi și Hafez, în traducerea lui Otto Starck (Editura Albatros, colecția Cele mai frumoase poezii, 1974), carte pe care nu știu cum am dobândit-o (am cumpărat-o sau poate e cadoul vreunui prieten?!), dar care știu că mi-a dăruit nenumărate clipe de încântare în decursul timpului, chiar mai înainte ca să aflu din diverse surse (mai nou de la „atotștiutorul” internet) că poezia persană în general, cea a lui Hafez în mod special a exercitat o rodnică influență asupra lui J. Goethe.
Din
scurtul și densul Cuvânt înainte al
tălmăcitorului aflăm următoarele:
1)Robaiul
este un catren, cu schema de rime a-a-b-a, iar pluralul robaiat `face improprie folosirea cuvântului robaiate, fapt pentru
care se admite pluralul robaiuri,
însă subtitlul acestor Catrene persane este Robaiat;
2)Pentru
că are „un conținut satiric, erotic, religios, descriptive sau moralizator”,
robaiul are capacitatea să exprime/să degaje „cele mai subtile idei filosofice,
nota lor dominant fiind un amestec de scepticism și hedonism”;
3)Întrucât
chiar de la început „i s-a fixat celui de-al patrulea vers menirea de a fi
purtătorul «poantei»”, celelalte trei având rolul pregătirii emotive, el
trebuie să devină „unghia care să se înfigă în inimă”;
4)Există
un robai „pătrat”, folosit de primii poeți persani (ultimul vers se unește cu
primul), un robai „triunghiular” (al doilea vers îl perfecționează și-l explică
mai bine pe primul sau doar îl repetă) și unul „paralel” (în el „fiecare distih
are un sens distinct”);
5)Poezia
persană s-a născut sub blestemul religios al mazdeismului (religia din perioada
preislamică) și al islamismului, amândouă religiile „tratându-i pe poeți ca pe
o castă desfrânată” (O. Starck), poetul persan fiind realmente predestinat
blamului general, „mai înainte de a se naște”;
6)O
listă a principalelor motive din robaiurile persane arată astfel: (a)Motivul
privighetoare-trandafir; (b)Motivul zulufului (zolf) și al aluniței; (c)Motivul
păsării sufletului sau inimii; (d)Motivul chiparosului; (e)Motivul vinului și
paharnicului; (f)Motivul fluturelui și al lumânării.
*
Cine a
fost Omar Khayyam? Din scurta notiță biografică, prezentată de traducător la
începutul paragrafului dedicat acestui poet, aflăm că el a trăit exact o sută
de ani (1022-1122), că s-a născut la Nișapur, fiind cunoscut mai ales ca om de
știință (autorul unor tratate de matematică și astronomie), că în anul 1073 i
s-a încredințat „reforma calendarului, pentru a-l pune în conformitate cu cele
mai precise date astronomice” și că poetul O. Khayyam este autorul „unui număr
imprecis de robaiuri” (între 100 și 200), disputa în jurul autenticității lor
continuându-se și în zilele noastre.
Dar iată
patru mostre din inegalabila măiestrie a acestui mereu tânăr poet persan: „Acel
olar, făuritor de cranii/desăvârșindu-și arta sa cu anii,/pe tava vieții pune
oalele-ntoarse,/și umple-aceste țeste cu strădanii.”; „De-apuc să fac și eu
beții,/mă mustră lume-n orice zi./Dar ce-i oprit de-ar îmbăta,/om cumpătat n-ai
mai găsi.”; „O cupă-i bolta, ce cu ură – cade,/și-n ea orice-nțelept ce-ndură –
cade./Clondirul și pocalul cum de-s buni amici,/când sângele din gură-n gură –
cade?”; „Olaru-n atelierul său lucra cu spor,/la roata de picior tot învârtea
de zor,/făcea ulcioarelor și toarte și gâtleje/din capete de regi și mâini de
cerșetor”.
Despre
Moslehoddin Saadi (1213-1292) ni se spune că s-a născut la Șiraz, că a studiat
la celebra universitate Nazamie din Bagdad, că între anii 1226-1256 a călătorit
prin Asia Centrală, India, Yemen, Etiopia, Africa de Nord, Anatolia, Arabia și
Siria (aici este făcut prizonier, apoi va fi răscumpărat de un prieten) și că
după reîntoarcerea în orașul natal, unde se bucura de aprecierea tuturor
concitadinilor, el compune Bustan-ul (Grădina), vast poem divizat în zece
cărți, precum și un mare număr de gazeluri și robaiuri. Din mulțimea
robaiurilor acestui poet, toate adorabile, am ales următoarele: „De jurământ
iubita s-a dezis,/mărinimoasă când plecă, mi-a zis:/«Nu ți-a rămas decât să mă
visezi»./Dar ce, mai pot dormi, s-o văd în vis?”; „E-un înger plin de milă și
noroc,/sau drac ce nu-l poți îndruma deloc?/Mai ieri a fost precum e focul
iarna,/iar astăzi e ca vara un cojoc.”; „Unde pomul dragostei dă rod,/afli
perle-n mâini și perle-n pod,/toți se-arată buni prieteni – vrând/să dezlege-al
chinurilor nod”.
Samsoddin
Mohamadd Hafez (1326-1390) s-a născut la Șiraz, a început să scrie de timpuriu
(opera lui cuprinde peste 700 de gazeluri, robaiuri și alte poeme), dobândind o
notorietate ce va crește necontenit, s-a bucurat de protecția guvernatorului
din Fars, iar spre sfârșitul vieții a fost martorul invaziei mongolilor lui
Tamerlan, cu care se zice că „ar fi avut o întrevedere”.
Din cele
50 de robaiuri, incluse de traducător în acest opuscul, am ales trei cu
adevărat senzaționale: „Din vina ta îmi smulse cerul altă zi/și zâmbetul pe
gura mea nu mai miji./Mi-aduse despărțirea atâtea suferinți.../O știu, și-o
știe cel ce-n van mă zămisli.”; „Mai bine-n veselie să bem un roșu vin/și de
dorinți fugare să ne-amintim puțin,/și pentru-o clipă numai întemnițata
viață/din nodul judecății s-o liberăm deplin.”; „În inimă-mi voi ține
suferința,/ca ea s-o lecuiască mi-e dorința:/cu cât mai mult tu mă vei
chinui/cu-atât mai mare îmi va fi credința”.
Închei
cu partea de început a Cuvântului înainte,
căci pentru noi, românii, ea are o deosebită semnificație: „Datorită mai ales
traducerilor germane din secolul al XIX-lea, poezia persană devine cunoscută și
în țara noastră. Eminescu și Coșbuc scriu gazeluri. Postumele eminesciene
cuprind și două compoziții poetice, pe teme orientale, ale căror strofe au
forma, dar nu și caracterul robaiului persan”.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
10
oct. 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu