de Gheorghe Pârja
Trăim vremuri cu multe emoții cenușii, de aceea
orice veste care aduce un licăr de lumină este o binecuvântare. Mai ales când
este vorba despre Basarabia, prinsă și ea într-un tangaj al nesiguranței
evenimentelor din ultimul timp. Vestea bună mi-a dat-o domnul Teodor Ardelean, directorul
Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, din Baia Mare, care în această săptămână va
trece Prutul pentru a duce în capitala Republicii Moldova o troiță
maramureșeană, ce va fi amplasată în Parcul Central al Chișinăului, în fața
Catedralei Mitropolitane. Pentru a înțelege mai bine semnificația acestui gest,
mă voi întoarce în timp. În ianuarie 1991, Teodor Ardelean a trecut Prutul cu
prima troiță care ducea la Chișinău mesajul istoric al Maramureșului. Curaj,
intuiție și sentimente pentru basarabeni, pentru trecutul comun și figurile
ilustre ale neamului.
Teodor Ardelean a vorbit în Piața Marii Adunări
Naționale în istorica zi de 27 august 1991, când Republica Moldova a devenit
stat suveran, independent și democratic, liber să-și decidă prezentul și viitorul.
Dar vremea a trecut și lemnul troiței s-a șubrezit. Minți doritoare de la
Chișinău, printre care și Tudor Zbârnea, au apelat la Teodor Ardelean să
primenească însemnul creștin. Nu uit a spune că Tudor Zbârnea, acum directorul
general al Muzeului de Artă al Republicii Moldova, căruia i-am trecut pragul,
s-a numărat printre cei care, în 1991, a fost de față la amplasarea primei
troițe. În drumurile mele prin Chișinău am admirat darul maramureșean, lângă
care am făcut fotografii cu bărbați de jertfă ai spiritului românesc de peste
Prut. De la Grigore Vieru, la Nicolae Dabija, de la Mihai Cimpoi, la Dumitru
Matcovschi.
Am avut fericitul prilej să împart bucuria
întâlnirii cu scriitorii de peste Prut, chiar cu Teodor Ardelean. Care a
întemeiat acolo biblioteci. Rămâne emblematică, pentru destinul de jurnalist,
lansarea cărții mele „Ochii Basarabiei,” apărută la Baia Mare, prin grija
Bibliotecii Județene. Când a primit semnalul de la Chișinău că vechea troiță
s-a degradat, Teodor Ardelean a căutat meșterul potrivit pentru mărețul simbol.
A fost găsit în persoana preotului Teodor Bârsan, fiul celebrului meșter Toader
Bârsan, cel care a trecut meșteșugul lui și peste Ocean. S-au făcut demersuri,
prin Asociația culturală „Familia Română”, pentru a găsi sprijin financiar.
Suportul a fost generos din partea Transelectrica S.A. București.
Atașați de idee s-au arătat deputatul Gheorghe Șimon
și ex-deputatul Florin Tătaru, care au sprijinit cauza troiței pentru Chișinău.
Și așa însemnul creștin și patriotic ajunge în această săptămână în capitala
Republicii Moldova. Unde va fi pus pe același loc, în Parcul Central.
Evenimentul va spori semnificația sărbătorii prilejuite de Zilele Orașului
Chișinău. Sub troița dăruită de spiritul maramureșean este o pisanie în care
sunt trecuți cei care nu au uitat legătura noastră cu Basarabia. Momentul va fi
ilustrat de cuvintele domnului Teodor Ardelean. Care, la revenirea acasă, ne va
povesti cum a fost la Chișinău.
În această vreme cu multe încercări politice, cu
rachete care stau la pândă, o troiță poate simboliza tocmai calmul, pacea și
înțelegerea între oameni. Îmi aduc aminte de poemul lui Dumitru Matcovschi
despre „Basarabia”: „scumpă icoană în inimi purtată/ trecută prin foc și prin
sabie/ furată, trădată mereu/ ești floare de dor Basarabie/ ești lacrima
neamului meu.” În 15 ianuarie 1992, aflându-mă la Chișinău, am urmat povața
lirică a poetului care a fost un simbol al libertății, în vremuri grele și
întunecate.
Am scris: „Am auzit țipătul cocoșului în Basarabia/
Când îngerii stăteau la masă cu mine/ Parcă trecea Iisus peste coline/ Vorbind
stăpânitorilor lumii./Pe râuri curge sângele memoriei/ Se cântă în Basarabia,
se cântă/ (Oare cum se poate cânta/ Cu piciorul pe grumaz)/ Basarabie,/Tristă
sabie/ Înfiptă în inima mea/ Pământ negru/ Apele Prutului sângerează/ Doar
noaptea ne mai luminează/ Basarabie – sabia mea tristă.”
Fie acest poem umbra troiței de la Chișinău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu