Portretul unei valori veritabile

 

de Gheorghe Pârja

Pe la mijlocul lunii august, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, din Sighetul Marmației, nume de referință în învățământul liceal maramureșean, dădea știrea că, în această toamnă, va sărbători 160 de ani de la înființarea Preparandiei, Colegiul fiind urmașul de drept al venerabilei instituții de învățământ. Care a dat, prin vreme, vrednici luminători ai satelor Maramureșului Voievodal. Ca absolvent al Liceului Pedagogic îmi fac datoria de a evidenția câteva secvențe din viața acestei instituții de învățământ, portrete de profesori și absolvenți. O personalitate de anvergură, care s-a ridicat de pe băncile acestui liceu, rămâne filosoful și diplomatul Ion Bălin (Jean).

Am la îndemână volumul „Remember,” apărut în urmă cu doi ani la Editura „Grinta” și coordonat de Nicolae Iuga și Gabriel Cojocaru. Aici, cei care l-au cunoscut, în varii ipostaze ale vieții, depun mărturie despre absolventul Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Filosoful Ion Bălin s-a născut în Călinești, pe Valea Cosăului (Maramureș). Urmează cursurile Facultății de Fillosofie a Universității din București, remarcat ca un vârf al generației sale. Este profesor de filosofie la Liceul „Dragoș Vodă”, de unde pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din București. Doctoratul în filosofie îl susține la Universitatea din București.

După 1990 este fondatorul și mentorul celebrului săptămânal de satiră politică „Academia Cațavencu”, majoritatea redactorilor fiind foști studenți. Între anii 1997—2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestație diplomatică de excepție, fiind decorat de Regele Marocului. Și acum mă întorc pe coridoarele Liceului Pedagogic, unde mă întâlneam, în pauze, cu Ion Bălin, elevul din anul șase. Eu eram în primul an. Dar să continui cu desenarea portretului. Profesorul Nicolae Iuga scrie despre prietenul lui, Jean: „Filosoful Ion Bălin avea o inteligență strălucită și o erudiție vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire. Când contrazicea pe cineva, prelua afirmațiile preopinentului și le dezvolta, cu voluptate și persuasiune irezistibilă, până la cel mai desăvârșit absurd. Cunoștea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă și neologistică la extrem.”

Filosoful Andrei Marga face portretul unei valori veritabile: „Toți cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Jean Bălin au apreciat anvergura aparte a minții sale strălucite, dotată cu lecturi de bază bine însușite, capabilă de asocieri surprinzătoare și de intuiții și idei ce scoteau discuțiile din convenție și rutină.” Academicianul Alexandru Surdu vorbea despre subtilitatea exprimării lui Ion Bălin: „Tocmai această vioiciune de gândire m-a atras la Bălin, care se manifesta uneori sărbătorește, ca să zic așa, în recitaluri prelungite la discuțiile noastre balcanico-filosofice, el fiind unul dintre puținii interlocutori care gusta stilul nostru presărat cu brașoave (de măreție homerică, le zicea el), care pe alții îi supăra iremediabil.”

În fața Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetul Marmației, unde filosoful a fost elev, s-a ridicat un bust. Lucrarea este opera sculptorului Ioan Marchiș, un discipol al lui Jean, iar cheltuielile edificiului au fost suportate de către un grup de inițiativă privată, coordonat de prof. univ. dr. Ștefan Marinca.

Mă întorc iar în vreme, când elevul din anul șase al Liceului, Ion Bălin, era monitor la clasa în care eram eu, în primul an pedagogist. În orele de meditații, care se făceau după-amiaza, alumnul era extrem de persuasiv, apropiat de nevoile noastre, pentru a ne lămuri ceea ce era mai dificil de înțeles. El rămâne exponentul unor generații de pedagogiști care au trecut de stadiul de învățător. Este o mândrie să ne amintim de el acum, în această toamnă, când Preparandia împlinește 160 de ani de la înființare.