de Gheorghe Pârja
Din anul 2011, România încearcă să facă pasul spre
spațiul Schengen. Drumul s-a blocat, deoarece, s-a zis, nu îndeplinim unele
condiții: siguranța frontierei cu spațiul extra-comunitar, chestiuni juridice
și mai multe deficiențe de afaceri interne. Cum ar fi protecția cetățeanului,
traficul de persoane și bunuri, crima organizată transfrontalieră… Acestea ar
fi criterii legate de viața comunitară. Iar acceptarea în spațiul Schengen se
face cu votul unanim al tuturor statelor Uniunii Europene. Mereu s-a găsit câte
un guvern care să ridice mâna împotriva noastră. S-a vorbit de o segregare
bazată pe interese materiale, pe manipulări interesate ale unor grupuri
politice românești. Ba ni s-au sugerat, poate cerut, unele direcții de evoluție
a economiei și culturii românești.
Unii, cu interese politice, s-au burzuluit la
Bruxelles pe motive mai mult sau mai puțin închipuite. În 2011, s-au opus
Țările de Jos și Finlanda. Olandei i s-a găsit motivul. Că ar vrea să
stăpânească portul Constanța pentru a controla autostrada acvatică ce leagă
Marea Neagră de Marea Nordului. Olandezii au promis să mărească portul și să-l
modernizeze pentru scopurile lor. În recenta vizită în România a premierului
olandez Mark Rutte, cel mai vocal opozant al primirii țării noastre în Schengen
a respins discuțiile despre intrarea noastră în spațiul european de liberă
circulație.
Sunt multe opinii despre statul nostru la ușă. Nu
știu ce interese a avut Finlanda când a fost împotriva noastră. De ce suntem o
țară amânată? Se conturează părerea că Bruxelles-ul are ceva cu noi, că ne vrea
bogățiile, că ne-a luat suveranitatea, că funcționarii lui ne pun pe masă
gândaci. Că Olanda cere ca viermii și insectele să fie cavaleri ai apocalipsei
alimentare tradiționale. Și câte și mai câte. Ceva adevăr curge pe marginea
oalei. Că afacerile vizează banul, iar banul este ochiul dracului. Să fim lucizi.
Când am dorit UE, am cedat din multe orgolii. Dar ar trebui să vedem refuzul
european și în propria noastră politică internă, în modul în care este
administrat statul român.
Tot auzim că nu suntem în stare să absorbim toate
fondurile europene pentru că legile comunitare cer justificarea la sânge a
cheltuielilor pentru proiectele aprobate. Și nu se poate fura. Cadența
europeană ne cere pasul ei de front. Marți, 18 octombrie, Parlamentul European
a aprobat o rezoluție privind aderarea României și Bulgariei la Spațiul
Schengen. Runda decisivă va avea loc în decembrie. Un fost premier al
Guvernului României, l-am numit pe Adrian Năstase, spunea recent că votul din
Parlamentul European este apă de ploaie. Europarlamentarii au votat politic,
dar decizia vine din altă parte. Urmează să aflăm și noi.
Ce avantaje avem noi, românii, dacă suntem primiți
în Spațiu? În primul rând, libertatea de mișcare a persoanelor. Și a
mărfurilor. Cetățenii români, aflați la lucru în țările Spațiului, vor fi
tratați la fel ca locuitorii țării unde se află. Studenții au dreptul de a se
stabili în orice stat membru al Spațiului. Despre dezavantaje se vorbește mai
puțin. Din nefericire, criminalitatea ar putea lua amploare. Pot intra în țară
grupuri ale crimei organizate fără nicio opreliște. Infractorii noștri pot să
părăsească liberi țara, fără să-i verifice nimeni. Va spori fenomenul
traficului de persoane. Dispariția controlului la vamă va favoriza un import de
criminalitate.
Și să nu uităm că Spațiul are acum 26 de țări. De aceea
am zis că Schengen este o lume cu două tăișuri. Nu avem altă variantă. În fața
crizei economice și militare generate de agresiunea din Ucraina, Uniunea
Europeană are nevoie de solidaritatea tuturor statelor membre. La votul decisiv
din 3 decembrie vom vedea ce va spune și Olanda. Dacă va fi bine, meritul
aparține cetățenilor acestei țări, care muncesc, aici sau în străinătate. Ei au
primit respectul european. Cât despre dezavantaje, conducerea țării trebuie să
ne ocrotească. Asta-i lumea în care trăim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu