Motto:
,,Nu
pot în câteva cuvinte,
Să
mulțumesc, cum se cuvine;
O
să vă port mereu în minte
Și
o să-ncerc, să scriu mai bine!".
Viorica
Găinariu Tazlău
VIORICA
GĂINARIU TAZLĂU
DIN
MARAMUREȘ, ÎNSPRE LUME
Viorica Găinariu Tazlău - un om prietenos. Un om cu o sinceritate și prietenie profundă. Un foarte bun scriitor... cam așa aș vrea să îmi încep acestă scurtă prezentare editorială, primită că dar, cu ceva vreme în urmă. Și nu exagerez cu nimic, pentru că așa este buna prietenă Viorica Găinariu Tazlău (n.a. Găinariu după soț, Tazlău - rădăcina și glia unde a crescut și s-a format ca om. Locul de unde și-a deschis aripile spre lume. Tazlău, Neamț!). Moroșancă, deci, împământenită, aici.
O foarte bună scriitoare. Debutează în volum, în
anul 2010, cu ,,15 ani de catrene"
și tot în același an, 2010, apare și volumul ,,Un zâmbet, o lacrimă". Anul
următor (2011) apare pe piața literară cu volumul ,,Nemiloasa clepsidră",
pentru ca în anul 2012 să reușească tipărirea volumului ,,Zâmbet citadin".
CV- ul poate continua. Este susținută de către familie - Scânteioara-Magdalena
(fiică) și de fiul Domniei Sale. Deci, o familie puternică și curajoasă. Unită.
Rar mai întâlnești așa ceva, mai ales în lumea de azi. Felicitări! Felicitări
tuturor!
Azi, aici, este despre Viorica și cea mai proaspătă
apariție editorială - ,,Din Maramureș înspre lume", volum apărut la
Editura Eurotip, Baia Mare, 2022, ISBN 978-606-617-506-7, 190 p., cu o Prefață
- ,,O umoristă efervescentă la zenit: Viorica Găinariu Tazlău", sub
semnătură lui George Corbu.
,,M-ai sprijinit, în timp, mereu,
S-apară scrierile mele;
Acum, când merg spre apogeu,
Îmi faci, ușor, drumul spre stele!", este,
dragi prieteni, catrenul definitoriu, dedicat, special celei care a susținut-o,
necondiționat, în demersul liric Scânteioara-Magdalena. Asta pentru a-mi
susține afirmația de mai sus.
Iată, ce afirmă prefațatorul în cuvântul Domniei
Sale: ,,Autoarea este membră fondatoare a Clubului Umoriștilor Băimăreni 《Spinul》,
creat la 1 aprilie 2002, asigurând de o manieră dinamică PR-ul acestuia,
relațiile cu conducerea U.E.R. și cu celelalte entități componente ale
acesteia, cu alte instituții pe plan local, județean (exemplară fiind
colaborarea cu Cenaclul Vișeuan 《Pupăza》,
cenaclu ce aniversează, de asemenea, două decenii de existență) și național. La
acest moment față al existenței sale, autoarea se poate mândri cu o vechime în
epigramistică și umor de peste un pătrar de veac, volumele sale anterioare
(cinci la număr) stând mărturie despre drumul ascendent al unei creații,
progresele înregistrate și performanțele obținute. Din acest punct de vedere,
volumul de față constituie o foarte
plăcută surpriză, circa 30 de epigrame sunt bune și foarte bune, câteva chiar
antologice. Recompenseze nu au ocolit-o, activitatea-i competițională fiind
încununată cu premii și distincții onorante, devenind un nume cunoscut și
respectat în breaslă", (p. 3-4).
Epigrama este un gen literar ce trebuie să
îndeplinească anumite condiții (altfel își pierde valoarea devenind simplu
catren!), iată cum o respectă la modul cel mai frumos, cel mai amabil și clar,
prietenos, epigramistul Ion Micu, într-un cuvânt de întâmpinare, numit
,,Viorica Găinariu Tazlău - verișoară cu muza epigramei":
,,Găinariu, e-al său nume,
Motiv să facă unii glume;
Dar sunt opinii-nveninate,
Că ea produce nestemate!", (p. 9).
Vasile Larco (Iași), își numește cuvântul de
întâmpinare (invers titlului de volum!), ,,Din Moldova în Maramureș" și
făcându-i un frumos Laudatio, îi dedică catrenul:
,,Doamna suplă Viorica,
A zburat, sfidând și frica,
Din Moldova-n Baia Mare,
Să ajungă scriitoare",
pentru ca în finalul cuvântului și a luminii din
cuvânt propusă și susținută, cu referire la autoarea noastră, să noteze:
,,Talentul vrând să și-l consume,
A scris o carte-ntitulată:
《Din Maramureș înspre lume 》...
Și-i peste tot apreciată!", (p. 11).
Volumul își are forma de originalitate. Prima parte
,,20 de ani la Clubul 《Spinul》" și cuprinde un
cuvânt al autoarei (evident, firesc) și câteva mici secțiuni de epigrame,
grupate, astfel:
,,Răvașe colegiale", ,,Pamflete",
,,Fabule", ,,Poezii" și câteva ,,Urări la început și sfârșit de
an!". Superbe. M-aș opri la fiecare. Asta ar însemna să fac un ,,copy
paste" acestui volum. Clar, nu asta este ideea. Și nici definiția
,,semnalului editorial". Vă las dumneavoastră bucuria parcurgerii,
lecturării acestui volum.
Dar, nu pot să mă abțin și să amintesc faptul (cel
puțin), că aceste ,,Răvașe colegiale", sunt cu dedicație: N. Șerban, L.
Perța, M. Pop-Miclăuș, M. Gross, Mircea Pop-Buzești, I. Șiman, Nistor I. Bud,
V. Țincaș, Toma G. Rocneanu, Adi I. Fârte sau doamnei Smaranda Iuga - cei mai de
seamă epigramiști din acest club.
Pamfletele, sunt cu ,,dedicație" și se referă
la cadrul legislativ, la ,,Început de an 2019", la, vorba românului,
,,Cine-mparte, are parte" (licența poetică aparține autoarei), ,,Loc de
spovedanie". Avem parte și de un pamflet, marca ,,Radio-șanț", dar și
,,Gândind la pas prin țara mea".
Așa cum niciun scriitor nu cred să fi ocolit perioada
de pandemie, nici epigramistul nu s-a lăsat. Se stabilesc teme pentru ședințele
cenacliere. O temă, clar, ,,Covid". O veți găsi la p. 59. Sau ,,《Pupăza》
în pandemie" la p. 64-65, cu referire la Festivalul de la Vișeu de Sus,
2021.
Despre ,,Mândria de a zâmbi în Prier", ne
vorbește tot autoarea, făcând un foarte frumos și interesant excurs literar.
Abia de-acum intrăm cu adevărat în tema principală a subiectului de carte -
,,Din Maramureș înspre lume". Ce-o fi însemnând? Epigrame tipărite în
diverse publicații ce apar în țară - București
(Revista ,,Epigrama"), Alba Iulia, Bistrița, Buzău, Câmpulung
Muscel, Cluj-Napoca, Craiova, Covasna, Gura Humorului, Iași, Mizil, Pitești,
Râmnicu Vâlcea, Călimănești, Strehaia, Târgu Jiu, Tismana, Timișoara, Urziceni,
Vama-Suceava, Vaslui. Premii. Epigrame de calitate. Marcate prin originalitate.
Cu respectarea tematicii propuse pentru concurs. Profesionalism. Viorica
Găinariu Tazlău. Muncă și responsabilitate. Apreciere. Zâmbet. Talent și har.
Recompense. O poveste care va continua. Un volum care te atrage și te face să
îl iubești din prima clipă. Lumină și adevăr, împletite cu zâmbet și lacrimă
albastră.
Mulțumesc, Viorica Găinariu Tazlău, pentru bucuria (re)întâlnirii cu literatura
creată. Succes în activitatea literară și multă sănătate. Respect și prețuire
profundă. Drumul nu se va opri. Autoarea își va găsi mereu timp să ne uimească
și să ne bucure sufletul și gândul cu noi creații, cu alte realizări frumoase.
Maramureșenii vă sunt recunoscători. Vă iubesc și vă stimează. Meritați. Și ar
fi încă multe alte lucruri minunate de spus despre omul, gospodarul, prietenul
Viorica Găinariu Tazlău. Cu siguranța în altă prezentare, pe care promit că o
voi realiza. Doamne ajută...
*********
Tema: ,,Nu-i umor cum e Covidul/
Nici gașcă precum partidul!"
Așa să fie?
(autor Viorica Găinariu Tazlău)
Pe nevăzute, a venit și... brusc,
A secerat prostimea migratoare,
Că mă întreb: ,,Ce văd?"... Și mă ofusc:
Oare, Covidul ăsta, ce e oare?
Unii îi spun Covid inexistent
Și fac bairam cu bere și cu mici,
Partidul la putere, e atent
Și legea amendează pe complici.
Apar și ,,clovnii" mari cu mască,
Dar azi spun una, mâine... alta,
Vor Covidul să îl oprească,
Se contrazic și-i gata cearta.
O țara-ntreagă îi privește,
Ce n-au făcut, face Covidul
Și unora nu le priește,
Când demascat e tot partidul.
Haios Covidul și n-alege,
Partidul ce culoare are,
Așa vom ști și înțelege,
Care gașcă e mai tare?
Pân' Covidul o să fie,
E distanța socială,
În politică se știe:
Izolarea e mintală!
Covidul nu are hotar
Și nu dă imunitate,
N-alege niciun demnitar,
Ce a furat pe apucate.
Trei decenii au trecut,
Cu români prin țări străine;
Bogăția s-a vândut,
Dar, Covidul, gratis... vine!
Vasile
Bele, Chiuzbaia, septembrie 2022
-
președinte ASCIOR filiala Baia Mare;
-
membru U.Z.P.R. filiala Vâlcea;
-
membru L.S.R. filiala Cluj-Napoca;
-
Asociația Scriitorilor din Maramureș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu