Anul XXIV(2024), nr. 517(1 –15 Mai)
Dragii mei enoriaşi! Hristos
a înviat!
Cuvânt de Paști. Sfintele Paşti să aducă în sufletul şi în casa
dumneavoastră bucurii, împliniri, pace, înţelegere, credinţă şi nădejde. Să
aducă puterea de a lupta mai departe cu nevoile, cu greutăţile, cu păcatele de
tot felul, cu micimile omeneşti şi cu ispitele diavoleşti! Să vă ajute Dumnezeu
să alungaţi cât mai departe de dumneavoastră necredinţa, bădărănia, lipsa de
bună-cuviinţă, patimile şi tot răul.
Să reînvie în fiecare credinţa
nestrămutată în biruinţa Binelui, Adevărului şi Dreptăţii în lume. În această
vreme atât de marcată de tot felul de blestemăţii şi de încercări să fiţi dumneavoastră
cei iubiţi de Dumnezeu, pentru că faceţi voia Lui!
*Mulţumesc cordial tuturor enoriaşilor noştri, care au înţeles că vine cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii şi s-au pregătit cu straie de sărbătoare. Mă refer, desigur, în primul rând la straiele sufletului. Când spun aceasta, mă gândesc la cei peste 250 enoriaşi cu vârste cuprinse între câteva luni şi 100 de ani, care, în cele trei zile programate, au fost spovediţi şi împărtăşiţi la biserică şi acasă. Dintre aceştia, aproape 160 au fost copii. Aveţi copii buni. Să vă trăiască şi Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i călăuzească în viaţă. Majoritatea celor ce s-au spovedit au regretat că v-au supărat câteodată, ori că nu v-au ascultat întotdeauna. Este extraordinar lucrul acesta pentru formarea conştiinţei lor de viitori adulţi.
*Duhul Sărbătorii. Primăvara şi-a intrat deplin în drepturile ei. Iarna a fost învinsă. Speranţele încep să renască la fiecare. Din păcate, mai există multă neîncredere, teamă, îndoială. Vedem bine că au înflorit pomii, că peste câteva săptămâni trebuie cosită lucerna, că în grădini au răsărit zarzavaturile şi, totuşi, ne temem de îngheţ, ne temem de secetă, ca să nu mai vorbim de potoape, de grindină, de inundaţii şi alte nenorociri. Rămân atâtea locuri nemuncite, fiindcă ne e teamă de eşec, de pagubă. Ne lipsesc posibilităţile economice, e drept, dar ne lipseşte şi speranţa în Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu avem convingerea fermă că la cârma lumii este un navigator atotputernic, care ştie totul şi pentru care nimic nu e cu neputinţă. Ne comportăm de cele mai multe ori parcă am fi ai nimănui, copii orfani, fără busolă, fără perspective. La fiecare pas avem prilejul să ne alungăm îndoielile şi în locul lor să ni se instaleze convingerea fermă în puterea şi în grija lui Dumnezeu, dar nu suntem interesaţi de aceasta. Câţi dintre noi mai avem răgazul să privim cerul senin dintr-o noapte de aprilie sau de mai? Mari înţelepţi ai lumii şi-au recăpătat credinţa numai admirând cerul, cu frumuseţea, armonia, cu măreţia lui. Mai bine preferăm să ne uităm la nu ştiu ce tâmpenie de doi bani transmisă de un post de televiziune de cartier, decât să admirăm creaţia lui Dumnezeu! Păcat! Ne-am reîmprospăta forţele, speranţele şi încrederea în Dumnezeu, Cel care le-a făcut pe toate cele din jurul nostru şi pe noi înşine. Am trăi într-o adevărată comuniune cu Dumnezeu. De multe ori am impresia că suntem nişte oameni deconectaţi de la sursa supremă de energie şi de viaţă. Vezi atâta tristeţe, atâtea feţe încruntate, stafidite, gălbejite, fără puterea de a zâmbi de a se bucura!
Nu mai ştim să ne bucurăm de
o Sărbătoare! Viaţa a devenit monotonă pentru mulţi. Nimic nu le mai marchează
existenţa decât grija de ce vor mânca şi
cât vor câştiga. Desigur, şi acestea sunt necesare, dar e păcat să ne lipsim de
bucuria sărbătorilor.
Sute de ani Sfintele Paşti au
fost prilej de bucurie mare pentru creştini, pentru români. Se pregăteau de
Paşti cu mult înainte. Ţineau cu sfinţenie Postul Paresimilor. Ba chiar şi
clanţele uşilor le frecau cu cenuşă, ca
nu cumva să se spurce de vreo grăsime rămasă de la lăsatul secului. Făceau
curăţenie în case, în curţi, în grădini, pe locuri, ca toată făptura să
primească Sfintele Paşti în curăţenie şi în ordine. Mai mult, fiecare căuta să se înnoiască cu ceva de Paşti. Pentru aceasta
lucrau gospodinele zi şi noapte să ţese dimii. Bărbaţii le duceau la pivă, apoi
la croitor şi le făceau sumane şi iţari. Când iţarii erau albi, femeile se
întreceau să coase pe ei tot felul de înflorituri. Măiestria cea mai de seamă
însă era arătată la ţesutul opregelor, fustâcelor, dar şi a covoarelor,
păturilor şi macatelor de tot felul. Mai mult, când oboseau să oardă, să năvădească, să dea prin iţe şi pe
spată, să toarcă, să facă motci, gheme
şi ţevi, să mânuiască vârtelniţa şi sucala, daracul şi furca, războiul şi
suveica, brâglele şi tălpeţii, când se plictiseau să adune culorile florilor
câmpului pe ţesături, luau acul şi pânza de in îndelung înălbită la pârâu şi
începeau să coase de zori. Din fir
subţire de arnici de toate culorile şi nuanţele trebuiau cusute altiţele şi
răurii la cămăşi. Uşor-uşor apăreau
ciupagele şi poalele ca nişte adevărate minuni ale minţii şi destoiniciei
omeneşti. Costumele de fată erau cele mai migăloase şi cele mai frumoase. În
noaptea de Paşti trebuiau să meargă la biserică toţi, cu mic cu mare, îmbrăcaţi
cu cele ce pregătiseră în timpul iernii. Mai ales fetele şi femeile erau
adevăratele vedete ale satului. Nu era vorba de mândrie în tot portul acela
românesc adevărat, ci de pricepere şi de hărnicie, de îndemânare şi imaginaţie.
Toţi şi toate se pregăteau pe cele mai
diferite planuri ca să-L primească pe Hristos, ca să întâmpine Paştile cu bucurie curată. Era un adevărat spectacol,
când, la sfârşitul slujbei, părintele chema pe cel mai bătrân aflat în biserică
şi ciocnea un ou cu el şi-i ura de bine, dând astfel undă verde bucuriei
pascale pentru toţi. Când era cimitirul în curtea bisericii, mergeau atunci,
noaptea, cu lumânări în mâini, cântând ,,Hristos a înviat!”, ca să audă şi
morţii şi să se bucure şi ei. Când cimitirul a fost depărtat de biserică, se
duceau acolo a doua zi, apoi dădeau de pomană celor duşi dincolo!
După-amiezile zilelor de
Paşti erau de neuitat. La locul cunoscut, de obicei în centrul satului ori în
curtea şcolii, se aduna toată suflarea
satului. Veneau şi lăutarii invitaţi de voinici
şi începea hora. Atunci să fi văzut cum îşi etala fiecare costumul
îndelung pregătit de Paşti. Cei tineri jucau, cele bătrâne comentau, iar
vârstnicii ciocneau ouă ,,pe luat” sau puneau ţara la cale. Atunci ieşeau ,,în
lume” tinerele de 16-17 ani, care jucau
pentru prima dată în horă. Atunci începeau să se pună bazele viitoarelor
familii şi nunţilor ce urmau să aibă loc până toamna. Era un prilej de mândrie,
de bărbăţie şi de curaj, dar şi de etalare a posibilităţilor economice pentru
cei care ,,luau hora înainte”. Se iscau uneori adevărate conflicte între
tinerii satului cu privire la ,,luatul horei”. Mai erau şi situaţii când
conflictele se terminau cu o adevărată păruială între grupuri de tineri. Erau
şi acestea adevărate concursuri de putere, destoinicie, bărbăţie. Era o formă
de a se face remarcaţi în faţa comunităţii. Cele mai multe dintre hore se jucau
în şir, în cerc sau în spirală, doar câteva erau jocuri de doi. Cine-şi mai
aminteşte de nenumăratele hore de pe la noi, precum Sârba, Danţul, Ardeleanca, Brâul, Restemul,
Bordeiaşul şi altele? Cine îşi mai
aminteşte de marii jucători ai diferitelor generaţii, care dădeau adevărate
reprezentaţii de măiestrie coregrafică în faţa consătenilor
Remarcăm însă un fapt
interesant: horele se jucau în sensul invers sensului acelor de ceasornic. Prin
faptul că ele se jucau în cerc, aminteau de vremea când pe aceste locuri se
oficia Cultul Soarelui, adică strămoşii noştri se închinau Soarelui, socotindu-l
adevăratul Dumnezeu. Horele nu erau numai element de distracţie, ci şi
element de cult. Pentru că ele se jucau în sensul opus sensului acelor de
ceasornic, dovedeau dorinţa celor ce
jucau, adică al celor ce oficiau cultul
Soarelui, de a întoarce Timpul către origini, de a face bătrâneţea
tinereţe şi tinereţea copilărie. Oamenii puteau spera şi aceasta! Hora se
,,încinta” tot mai mult, până devenea un
vârtej ameţitor al tinereţii, al forţei, al bucuriei de a trăi. Jucătorii se
desprindeau de la pământ pentru câteva clipe, parcă ar fi vrut să-şi ia zborul
spre alte zări, spre alte locuri… Oameni în toată firea deveneau pentru câteva
ceasuri adevăraţi copii prin bucuria pe care o trăiau cu adevărat.
Au fost vremuri când, în
ciuda tuturor greutăţilor şi sărăciei, oamenii noştri au ştiut şi au avut
puterea să se bucure de măreţia Sărbătorii! Of , of, of ! Mai avem noi, cei de azi, acea putere de a ne
bucura? Din păcate nu! Trece Sărbătoarea
Sfintelor Paşti ca oricare dintre zile. Mulţi nu se mai ostenesc să postească
înainte de Paşti. Nu mai vorbim de ţesături şi cusături. Dacă ne înnoim vreunul
vestimentaţia, mergem la magazin şi luăm ce ni se pare mai ieftin, fie că e
chinezesc, turcesc, franţuzesc sau armenesc. Important e să ne acoperim cu ceva
goliciunea. Ce să mai vorbesc de fete! Bluziţa de la grădiniţă e bună şi la 20
de ani. O pereche de nădragi rămaşi de pe la fraţi şi asta-i tot. Important e
să rămână burta goală, iar buricul ca un detector de proşti. Unii nici nu se mai obosesc să meargă la biserică
în noaptea de Paşti. Le e destul un film două, dacă se poate cât mai
pornografice sau poliţiste, pentru ca somnul să-i cuprindă. Masa de Paşti
pentru mulţi nu se deosebeşte decât foarte puţin de mesele celelalte de până
atunci, fiindcă mâncărurile au fost aceleaşi. Cei mai mulţi uităm să mai mergem
la mormintele celor dragi, să aprindem o
lumânare, să le punem o floare şi să le şoptim şi lor: ,,Hristos a înviat!” ,
ca să le întărim şi lor speranţa că şi ei vor învia!
Ar fi atât de mare nevoie, ca
să învăţăm să ne bucurăm de Sărbătoare, de cea mai mare Sărbătoare. Mai avem
noi această putere, oare?
*
LA PAȘTI. Redăm mai jos poezia cu
acest titlu a lui George Coșbuc:
Văzduhu-i plin de-un roșu
soare,
Și sălciile-n albă floare
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii,
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi se întâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Și-un vânt de-abia clătitor
Șoptește din văzduh cuvintele:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor
Și pomii frunțile-și coboară,
Că Duhul Sfânt prin aer
zboară.
E liniște. Și din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din
vale
Cum râd a drag și plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gând, din cer adus:
În fapta noastră ne e soartea
Și viața ne e tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetișor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!
*
Cicoare la cingătoare. De mai mulţi
ani în satul acela nu fusese un preot stabil. În unele perioade, satul fusese
parohie de sine stătătoare, în altele fusese arondat la diferite parohii
vecine. Preoţii veniseră "sezonier", nici unul nu şezuse mai mult de
3-4 luni. În general, erau navetişti, cu ochii aţintiţi spre alte zări. Cele
câteva zeci de familii ale satului îşi formaseră universul lor spiritual
propriu. ,,Religia” lor era o adunătură de învăţături creştine şi necreştine.
Era greu să pătrunzi în intimitatea lor religioasă şi mai ales să le-o
modelezi. Tradiţii, obiceiuri vechi, precreştine, alături de superstiţii de tot
felul, făceau ca oamenii acelor locuri să aibă un comportament ciudat, aproape
incorigibil, ceea ce grăbea plecarea puţinilor preoţi, care se încumetau să se
îndrepte spre acel sat.
Într-o primăvară, a fost
numit în acel sat un preot tânăr. A venit cu familie, şi-a luat gazdă, s-a
instalat şi a început activitatea. Ţinea slujbele regulat. Slujea frumos,
predica şi cânta îngereşte. A doua zi de Paşti, oamenii au ieşit la muncă.
Hotarul satului părea un furnicar, în care furnicile se străduiau să facă ceva.
La biserică n-au venit decât două s-au trei bătrâne. Imediat după slujbă,
preotul a plecat la câmp. Se ducea la cei care lucrau şi-i îndemna stăruitor să
nu mai continue lucrul, fiindcă este mare sărbătoare. Ca vorbiţi, localnicii
râdeau şi spuneau: ,,Lasă, părinţele, că
mai legăm o cicoare la cingătoare şi ne iartă Dumnezeu!”
Până la urmă, mâhnit profund,
preotul s-a dat bătut, căci n-a avut ce le face. A treia zi de Sfintele Paşti
s-a petrecut acelaşi lucru. La fel a doua zi după Rusalii, la Sfânta Treime.
Preotul era foarte dezamăgit, dar spera că prin activitate mai îndelungată va
reuşi să-i facă să respecte sărbătorile. Tinereţe, tinereţe! Iată că a treia zi
după Rusalii, într-o zi de marţi, a ieşit şi preotul să lucreze pe o bucată de
teren ce fusese repartizat de către primărie bisericii. N-a trecut o oră şi a
văzut venind către el un grup mare de enoriaşi, bărbaţi şi femei, tineri şi
bătrâni. L-au certat şi 1- au ocărât şi puţin a lipsit să nu-1 lovească. Ziua
aceea era ,,marţea trăsnetului”, ,,sărbătoare” mare în satul acela, când nu era
voie ca cineva să mişte măcar două paie.
Preotul n-a avut încotro şi a
trebuit să se conformeze voinţei poporului. După câteva zile a bătut piatra în
satul acela de au rămas câmpurile şi grădinile pustii. Toţi locuitorii, extrem
de revoltaţi, s-au dus la preot, l-au luat târâş-grăpiş, cu familie şi bagaje
şi 1- au scos afară din sat. Nu le trebuia aşa preot. Din ,,cauza” lui îi
bătuse piatra!
Mare e grădina lui Dumnezeu!
*
Hora celor duşi. În multe sate
din Mehedinţi în special şi din Oltenia în general, sunt invitaţi lăutari la
înmormântări. Cântă, ce-i drept, cântece de jale până la mormânt, dar, după ce
preotul pecetluieşte mormântul, se pornesc pe cântece de horă, de scoală şi
morţii din morminte. Aşa se întâmpla, bunăoară, la Gruia. În Banat, se
obişnuieşte de se dau, la rugă, adică la nedeie, hore de pomană. Familia
îndoliată plăteşte lăutarii să cânte, se prind în horă băieţi şi fete, iar
familia respectivă le împarte la toţi lumânări aprinse, cu batiste sau
guleraşi, adică fâşii de pânză albă. Se dă atunci de pomană băutură, colăcei şi
chiar mâncare.
La Balta, se obişnuieşte ca
la Sâmbăta Luminată, adică sâmbătă după Sfintele Paşti, să meargă tot satul la
cimitir, cu mic, cu mare. Acolo fac parastase pe mormânt, vine preotul şi le
pomeneşte, aşa cum se întâmplă de fapt în toate satele. La Balta, însă, vin şi
lăutari. Ei cântă doine de jale la mormânt, sunt plătiţi de familiile celor
duşi, iar cântecul este dat de pomană pentru sufletele lor. După ce se termină
cu doinitul pe mormânt, se retrag toţi la marginea cimitirului şi acolo încing
hora până târziu, către seară.
Seninătatea în faţa morţii,
conştiinţa că moartea nu e o nimicire a fiinţei, o dispariţie, ci doar o poartă
de trecere dintr-o lume-n altă lume, de pe un tărâm pe alt tărâm, reflectă
conştiinţa despre lume şi viaţă. Iată cum doina, care-l însoţeşte pe român şi
la bine şi la rău, şi la bucurie şi la necaz, îi este dată de pomană, ca să
aibă parte de ea şi pe lumea de dincolo,
să-i fie calea mai scurtă şi povara mai uşoară. Sau, poate, când cântă doina,
de frumuseţea ei şi morţii se opresc din drum şi o ascultă, după cum spune şi
cântecul: „Doină, doină, cântec
dulce, / Când te-aud nu m-aş mai duce!" sau „ Trece doina fără
carte, / Dintr-o parte-n altă parte, / De la leagăn pân' la moarte /Şi de-acolo
mai departe!" Câtă frumuseţe şi ce adânci
semnificaţii au aceste acte şi vorbe, pe cât de simple, pe atât de profunde şi
cum le lăsăm să se piardă în uitare!
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să publice câteva materiale,
astfel: Nil Dorobanțu(1920-1977) și vocația lui profetică, în ,,Răstimp”, an.
XXVII(2024), nr. 1(ian. – mart.), pp. 20-28; ,,Scrisoare pastorală” – 514, pe
blogul Domnului Ben Todică, directorului postului de radio în limba română din
Melborne(Australia), 13 apr.( https://bentodica.blogspot.com); Oferta de carte
– martie 2024, pe blogul Domnului Ben Todică, directorului postului de radio în
limba română din Melborne(Australia), 13 apr.( https://bentodica.blogspot.com); Timpul lui
Dumnezeu, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1226(25
apr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 515, pe blogul Domnului Ben Todică,
directorului postului de radio în limba română din Melborne(Australia), 28
apr.( https://bentodica.blogspot.com); în ,,Armonii culturale”,
Adjud, 29 apr. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Tristețea
unui prohod, în ,,Națiunea”, București, an. XIII, 2 mai 2024, ediție și
on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Povara identității românești, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1228(9 mai), p. 12; Popor
bogat, popor sărac, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI(2024), nr. 1229(16 mai), p. 12; ,,Scrisoare pastorală”- 516, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 22 mai
2024, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 29 mai 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
Onorariul Profesorului Juvara, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI(2024), nr. 1230(23 mai), p. 12; Biruind prin Înviere și Înălțare, în
,,Națiunea”, București, an. XIII, 26 mai 2024, ediți și on-line (https://
ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); Plin sau gol, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1231(30 mai), p. 12.
Parohia noastră a republicat broșura Viața lui Iuda (32
pag.).
*
Zâmbete. ☺,,- Iubi, ce îmi cumperi
de 8 Martie?” ,,- Nimic!” ,,- Poți să-mi spui măcar că sunt frumoasă?” ,,- Îți spun de 1 Aprilie!” ☺Se spune că
minciuna are picioare scurte. Deci, toate astea care aveți sub 1.60, sunteți
niște mincinoase! Nu avem ce discuta! ☺Îmi amintesc, copil fiind, cât așteptam
să cresc mare, să am un serviciu, responsabilități…Acum mi-e clar…, de mic am
fost tâmpit! ☺,,- Iubitule, te rog, spune-mi ceva electrizant!” ,,-
Trăsni-te-ar Dumnezeu!” ☺Polițistul: ,,- Doamnă, aveți idee de ce v-am oprit?” ,,-
Sunt la fel de confuză ca și dumneavoastră!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și
donații, astfel: Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a achitat
mâncarea, sucul, apa minerală și lumânarea pe care le-am dus la Azilul de la
Gura Văii: 800 lei; Doamna Proc. Iuliana Dogaru din Tr. Severin: 300 lei; Doamna Elisabeta
Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 245 lei; Doamna Luca Elisabeta din Timișoara,
fiică a satului Bârda: 200 lei; Doamna
Vâlsan Maria din Tr. Severin: 100 lei; Doamna Rolea Violeta din București,
fiică a satului Bârda: 50 lei.
Domnul Chibea Dorel, nou
locatar al satului Malovăț, a achitat prima sa contribuție de cult: 100 lei.
Dumnezeu să le ajute!
*
În ziua de 23 mai vom merge
la Azilul de la Șimian și vom duce 50 cearșafuri – husă pentru saltele. De atât
au nevoie. Am comandat deja cearșafurile la Magazinul Dedeman din Tr. Severin. O
persoană care nu vrea să i se știe numele s-a oferit să suporte costul.
Dumnezeu să-i răsplătească!
*
Lucrări la biserică. – La Malovăț s-a deteriorat gardul la împrejmuirea
curții bisericii în partea de sud și vest și necesită reparație urgentă. Pentru
aceasta am cumpărat 15 șpalieri de ciment și 30 m plasă de sârmă. Vom găsi omul
priceput și vom demara lucrarea.
- La Bârda s-a făcut
curățenie generală la biserică. Au participat următorii enoriași: Cola Emilia,
Luca Ana, Drăghia Maria, Drăghia Aurel, Stoichină Ecaterina, Șeitan Adela, Luca
D. Maria, Mema I. Ileana, Gârbovan Gheorghe, Gârbovan Dorina, Mema A. Ileana,
Rolea Ilie, Gheran Aurel, Gheran Iuliana, Rolea Marița, Avram Maria, Luca
Mihai, Boroancă Ilie, Stănciulescu Florin și Ivașcu Domnica. Dumnezeu să le
răsplătească tuturor efortul!
*
Lucrări în sat. De câteva zile, satul Bârda a devenit un adevărat
șantier. Utilaje grele și de tot felul ale firmei Strabag lărgesc drumul, fac
șanțuri, pun nisip, fac parapeți unde este cazul. Urmează să disloce asfaltul
deteriorat, să pună strat de nisip de o anumită grosime și să-l lase astfel
până la toamnă ca să se bătătorească. Între timp, se va mai construi la Valea
Morilor o stație de captare a apei, se va schimba toată rețeaua de aducțiune a
apei de la Colibași la Bobaița și de la Bobaița la Bârda. E posibil să se mai
construiască o stație de pompare a apei în Bârda, în centrul satului. Când
lucrarea cu apa va fi gata, se va reasfalta drumul. Ce-o să fie, ce-o să fie! Domnul
Primar Ing. Ion Michescu dovedește că se ține de cuvânt. Să-i ajute Dumnezeu să
le și termine!
*
Excursii-pelerinaje. Excursia
programată pentru 16 mai la Mănăstirea Oașa nu am putut s-o realizăm. E drumul
închis peste munți. După 15 iunie vom vedea care-i situația.
*
Amărăciuni. Observăm că-n ultima vreme unii dintre enoriașii
noștri caută să ,,dribleze” organele Bisericii. Mă refer la obținerea unor
aprobări pentru oficierea Tainei Sfântului Botez în timpul postului. Nu zic că
nu sunt motive pentru aceasta, mai ales când omul le caută cu lumânarea! Fac
precizarea că, în conformitate cu Dreptul canonic, Taina Sfântului Botez se
poate săvârși în orice zi și la orice oră, chiar și în Vinerea Sfintelor
Patimi, dacă este situație de forță majoră. Mai mult, dacă este în pericol
viața copilului, acesta poate fi botezat chiar de un creștin oarecare, bărbat
sau femeie, turnându-i-se pe cap puțină apă sau chiar țărână și spunându-se
formula ,,Se botează robul lui Dumnezeu(i
se spune numele) în numele Tatălui, al
Fiului și al Sfântului Duh”. Dacă copilul scapă cu viață, se merge la
preot, i se spune ce s-a făcut, iar preotul continuă
Slujba Tainei Sfântului Botez de la momentul scoaterii copilului din apă, deci
nu se mai repetă afundarea în apă, socotindu-se botez valabil cel ,,oficiat” în
cazul de forță majoră. Aceasta s-a dispus pentru a se preveni decesul
copilului fără a fi botezat. Prin urmare, dacă episcopia, mitropolia sau
patriarhia dau aprobări pentru oficierea Botezului în zile sau perioade de
post, nu fac decât să respecte prevederile canonice, legale. Aici, însă,
intervine ,,șmecheria”. Faci cerere că ai copilul bolnav în stare gravă și nu
mai poți aștepta până trece postul. Ți
se dă aprobare. Faci botezul în post, fie perioadă, fie zi de post, apoi faci
petrecere la restaurant sau acasă de se duce buhul. Inviți cât mai mulți, aduci
muzică, comanzi meniuri scumpe, că, de, doar ai botezat copilul! Nu vă amăgiți!
Pe Dumnezeu nu-l înșelați! Este un mare păcat!
Așadar, să recapitulăm!
1. Dacă este copilul grav
bolnav, apelați la preot și-l va boteza în orice zi și la orice oră;
2. Faceți petrecerea peste o
zi, peste o săptămână, o lună sau când se termină postul. Nu vă va spune nimeni
din cei invitați, că nu mai vine la petrecere, fiindcă ați botezat copilul mai
înainte, fiind grav bolnav.
3, Feriți-vă ca de foc să
batjocoriți cele sfinte! Pe oameni îi păcăliți, pe Dumnezeu nu!
*
Mulțumiri. Mulțumim cordial enoriașilor parohiei noastre pentru
felul cu adevărat creștinesc în care s-au comportat în perioada Sfintelor Paști
de anul acesta. Au participat în număr mare la slujba deniilor și foarte mare
la slujba Sfintelor Paști. Nu am avut cazuri de indisciplină, de gălăgie etc.
Mulți au venit la spovedit și împărtășit. Mulți și-au trimis copiii, ori i-au
adus ei înșiși la biserică să-i împărtășească și să-i spovedească. Cei care au
vrut să vină la biserică, au venit de la început, evitând foitul prin biserică
în timpul slujbelor. Dacă în anii ´80 mă refugiam cu iconostasul între ușile
Sfântului Altar din cauza îmbulzelii, ca să pot mirui în noaptea de Paști, anul
acesta nu s-a mișcat iconostasul de la locul lui. Vă mulţumesc cordial sutelor de participanţi
la slujba de Înviere. A decurs, într-adevăr, în condiţii normale, într-o
atmosferă corespunzătoare, specific creştinească. Aţi dovedit şi prin aceasta
că sunteţi oameni civilizaţi, că ştiţi să vă respectaţi credinţa, să-L
respectaţi pe Dumnezeu, Casa Lui şi cele sfinte. Este un mare păcat să tulburi
slujba din noaptea de Paşti. Slavă Domnului, că la noi nu s-a întâmplat aşa
ceva anul acesta. Şi asta fără a fi nevoie să fie de faţă poliţia.
Unii erau la biserică
fericiți cu adevărat, fiindcă le veniseră copiii de departe; alții erau triști,
fiindcă cei dragi ai lor se aflau la mii de kilometri. Să dea Dumnezeu ca-n
anii următori să revină toți acasă, să ne fie casa-casă, să ne fie masa-masă și
bucuria refacerii familiilor deplină!
*
Botezuri. Înmormântări. În ziua de 11 Mai am oficiat Taina Sf. Botez pentru Dragomir
Vlad-Gabriel, fiul Domnului Dragomir Mihai-Sorin și al Doamnei Dragomir Emilia din
Bârda. Să le trăiască! În ziua de 8 mai am oficiat slujba înmormântării pentru Bondoc
Anton(66 ani) din Malovăț, iar în ziua de 14 Mai pentru Curea Gheorghe(75 ani)
din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii Iunie avem următorul program de
slujbe: 2 Iun.(Bârda); 8 Iun. (Malovăț - Bârda); 9 Iun.(Malovăț); 13 Iun.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 15 Iun.(Malovăț-Bârda); 16 Iun.(Bârda);
23 Iun.(pomeniri dimineața, la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Iun.(Malovăț); 29
Iun.(slujbă șa Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 30 Iun.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
*
Cu prilejul Sfintelor Paşti – 2024, vă urăm
Dumneavoastră, celor dragi ai Dumneavoastră, binefăcătorilor şi abonaţilor
parohiei noastre multă sănătate, bucurii şi împliniri duhovniceşti! Fie ca
Sfintele Sărbători ale Paştelui să le petreceţi în mijlocul celor dragi ai
Dumneavoastră şi nici o urmă de tristeţe să nu vă brăzdeze fruntea! Sfintele
Paşti să însemneze pentru fiecare dintre noi o nouă treaptă, pe care s-o urcăm pe scara mântuirii. Învierea lui Hristos să fie pentru fiecare
dintre noi o adevărată Înviere, o redeşteptare la viaţa creştinească. Aşa
să ne ajute Dumnezeu!
Hristos
a înviat!
Pr.
Al.Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu