de Gheorghe Pârja
Scriitorul și prietenul Olimpiu Nușfelean a împlinit
în acest iulie 75 de ani. De unde să plec în alcătuirea acestui text despre
marcă, creație și pilduitoare prietenie? Da, știu! Din ultimele decenii ale
secolului trecut, când Olimpiu venea la Sighetul Marmației și la Desești, la
manifestările lirice, aducând din cuibul visurilor lui Rebreanu spiritul unei
generații care ne-a fost liant de solidaritate și încredere în noi. Face parte
din stirpea tinerilor scriitori care au impus meditația ca formă de cunoaștere
profundă a realității, dar și deschiderea spre cărți fundamentale ale literaturii
române și universale.
Mărturie stă eseistica sa din ultima vreme.
Începuturile noastre literare au fost cărări de căutare a identității. Olimpiu
venea spre noi cu rigoarea școlii clujene de literatură, convertită în reviste
care au marcat epoca prin noile experiențe artistice. Aici mă gândesc la
revista Echinox. Unde a debutat în anul 1971. Olimpiu a avut tot timpul
rațiunea în ființa lui, dar și curajul de a căuta adevărul cuvintelor, adevărul
lumii prin scris. El scrie atunci „când îngerii păzitori au un ceas de
relaxare.” Prietenia lui cu verbele, dar și cu confrații are vocația zidirii,
unește și salvează rătăciri.
Am trăit vremuri în care trebuia să te uiți pe unde
calci ca să nu te poticnești. Îl aveam aproape pe Laurențiu Ulici, cu care
Olimpiu a traversat Sala Oglinzilor. Laurențiu a fost singurul critic literar
care a urcat pe trupul țării spre Nord, pentru a coborî în tranșeele tinerilor
scriitori. O, prima verba! Ne-a învățat Laurențiu că literatura nu este un
poligon de tragere, ci libertatea precum este zborul. De pe atunci Olimpiu era
posesorul unei retorici bine alcătuite, polenizată cu înțelesuri adânci. La
Sighetul Marmației dădea tonul ideilor necesare pentru călătoria noastră spre
țărmurile curate, fără aluviunile vremii.
La Desești culegea flori de romaniță, care tămăduiau
rănile creației. Olimpiu este un poet înzestrat cu puterea verbului, un
prozator care a „construit universuri coerente înlăuntrul unei realități ea
însăși imaginate, altfel zis situarea ficțiunii în ficțiune” (L. Ulici).
Olimpiu Nușfelean este un scriitor atins de farmecul rostirii, dar și un autor
al esențelor. Despre opera sa au scris nume consacrate ale literaturii
contemporane. Alex. Ștefănescu: „Olimpiu Nușfelean reinventează proza
fantastică sud-americană purificând-o de pitoresc, așa cum a purificat Brâncuși
sculptura de formele prea greoaie (…). Olimpiu Nușfelean va fi considerat
cândva o revelație a prozei românești de la începutul secolului douăzeci și
unu.”
Gheorghe Grigurcu: „Departe de a fi un exaltat, un tumultuos,
un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o
disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tânjiri.” Irina
Petraș: „Olimpiu Nușfelean înregistrează cu calm crizele care bântuie lumea
literaturii, dar mai ales cu multă încredere într-o reașezare a lucrurilor în
matca lor destinală.” Dar portretul scriitorului desenat de critica literară
este mult mai vast. Conduce cu har cărturăresc revista Mișcarea literară, care
s-a înfrățit prin destin cu revista Nord Literar. Este un om al culturii în
Olimpul din vecini. Din titlurile inspirate ale cărților lui se poate face un
poem al rânduielilor Ființei care este.
Recenta carte semnată de Olimpiu Nușfelean – „Om în
mers” – m-a bucurat mult deoarece ne-am întâlnit pe Dealul Eseului, acolo unde
freamătă opera, iar Cuvântul este făuritor de lume, precum Dumnezeu. Cu
Olimpiu, din Olimpul bistrițean poți bate drumuri lungi prin țară, să asculți
muzica îmbietoare a cuvintelor și să prețuiești tăcerea care spune multe. Cu
scriitorul din Olimpul învecinat poți prinde pasărea măiastră ascunsă după
Lună, iar cuvintele lui domolesc multe dintre haiduciile firii. Să călătorim pe
cărările literaturii cu pace și cu sănătate, confrate Olimpiu! Și să mai culegi
romaniță din livada cu prieteni din Desești.
Mare RESPECT !
RăspundețiȘtergere