Bazarul poetic al lui Emil Mircea Neșiu

Pe poetul orădean Emil Mircea Neșiu l-am cunoscut prin intermediul prietenului comun Vasile Bele din Chiuzbaia  la Tabăra de literatură de la Târgu Lăpuș, coordonator dr. Valeria Bilț, ocazie cu care am făcut schimb de cărți. Așa am intrat în posesia volumului de poezii „Gimnastica sentimentală”, Editura  „Castrum de Thymes” Giroc.

Despre volumul mai sus amintit, Daniel Luca afirmă: „Iubirea este cea care face legătura dintre scris și citit, dar și între real și imaginar („cel mai bun lucru / e dragostea / focus pentru citit și scris” – Alergarea), astfel i se poate întâmpla oricăruia dintre noi ca iubirea să-i bată la poartă, iar când o va afla deschisă nu se va lăsa invitată de două ori, ci va năvăli spre a pătrunde direct în suflet, chiar dacă bucuriile-i vin la pachet cu tristețile. Dacă va pleca, amintirea ei va rămâne de-a pururi, ca un balsam („Încărunțesc în noi depărtări / prin geana dimineții / se aude numele tău / din rememorate părți / de vorbire / fără acel perimat, obosit / «Te iubesc» / ce poate da noi valențe / sentimentului / renăscut între două părți: / un El și o EA / de la Emil Mircea Neșiu / Gimnastica sentimentală -  cel mai atent gest tandru / la acea iluzie a dragostei” – Perimat). În poezie nu viețuiește doar iubirea, ci și revolta, trăirea, simțirea, aici fiind un adevărat bazar în care fiecare poate afla ceva care să fie pe sufletul său. Emil Mircea Neșiu nu se dezminte și, când grav, când ironic, în versuri simple și pe spațiu restrâns, știe să își apropie cititorii”.

În poezia „Experimente” aflăm despre opera de până acum a poetului și făuritorului de reviste Emil Mircea Neșiu: „Chinuit de microbul scrisului/ de ceva timp/ m-am dedicat experimentelor/ de tot felul/ ce au drept actori cuvintele,/ chiar am publicat/ niscaiva prin reviste/ dar și vreo trei volume./ Mi-am permis chiar să mă/ consider ca făcând parte din/ grupul de truditori într-ale/ scrisului, descoperind/ frumosul peren”.

Despre volumul de față „Gimnastica sentimentală”, despre poeziile cuprinse între cele două coperți, despre așteptările lui,despre dorința de-a deveni nemuritor prin scris,  ne vorbește în poezia „Sentiment”: „Cu versuri de forță,/ subtil încărcate de/ imagini grăitoare,/ dar și de metafore,/ am ales să întregesc/ conținutul acestei cărți/ ceva mai neortodoxă/ proaspăt sosită la adresă./ De când o aștept .../ Oh, doamne!/ Am mai scris câteva strofe/ reper pentru nemurire”.

În poezia „Cu bună știință” Emil Mircea Neșiu face referire la condiția creatorului actual, a literaturii și artei în general, invadată de facebook și alte rețele de socializare încât cărțile lui Johannes Gutenberg au de suferit: „M-am împiedicat de mulțimea/ ce s-a prezentat doar pe rețeaua/ de socializare, servind o serie/ de interese meschine/ împachetate cu bună știință/ în părerea de rău a tuturor/ acelora care defilau peren/ cu cel puțin o carte în mâini,/ iar în suflet erau/ agățați de o rețea - pânză de păianjen”.

Condiția poetului este una precară, într-o lume insensibilă la frumos, avidă de bani și putere, lucru ce te obosește și îmbătrânește. De acest fapt ne dăm seama din poezia „Personaj”: „Am trecut de vârsta când/ mai credeam/ că prima dragoste/ urmează o cale separată/ de dragostea paternă/ e un ceva ce nu poate lipsi,/ indiferent de locul de/ unde provine./ La evenimentul de retragere/ dacă ai presa/ și publicul de partea ta/ ești obligat să câștigi./ Vei mai încerca un rol/ trecându-l în repertoriul/ și așa prea bogat dar/ încărcat de compromisuri./ Ai jucat fiul și tatăl iar/ spre sfârșit … chiar un bătrân”.

Vine o vreme a înțelepciunii, când preferi liniștea și pacea sufletească, când creezi cu o stare de fericire deplină. Ne spune aceasta în poezia „Poem răsturnat”: „Niciodată n-am avut/ frica la purtător./ Despre mine se spun/ vrute și nevrute/ și nu mi-e indiferent/ cine pe cine iubește/ gratuit/ ca într-un poem răsturnat/ Mai bine stau la o cafea,/ rumeg ziua de mâine/ cu diferite porții de răbdare./ Am ales pacea”.

Poetul Emil Mircea Neșiu ne propune lumi noi, imaginare, celeste sau terestre fiindcă reușește să fie, în același timp, poet, personaj, observator al vieții iar poezia „Laguna albastră” poate fi considerată, din punctul meu de vedere „Ars poetica” autorului: „În interiorul meu, rană deschisă,/ se construia acum un punct/ de colectare a tuturor mirărilor/ ivite dintre dune de nisip./ Numai tu, fata morgana,/ îi poți da de gol/ să râzi și de viitor/ dar și de trecut/ Tu să strigi/ înveninată de plictis/ că renunți până și la oamenii/ din subordine,/ paznici angajați./ Doar noi doi să ne iubim/ devenind personaje dintr-o carte// sau un film”.

Fiindcă poezia este limbajul omului prin care-și explorează propria uimire și la Emil Mircea Neșiu, Poezia cu „P” mare este o doamnă, așa cum ne spune în poezia „Singura doamnă”: „Singura doamnă pentru mine/ este poezia și o port/ de fiecare dată pe plantația/ relațiilor cu confrații/ De cele mai multe ori/ pentru dezbateri se/ ajunge la bufetul primăriei/ trecut de la monopolul/ de stat la cel privat./ Se mai trezește câte unul/ și se prezintă cu ce a scris/ recent, apoi/ printre discuții contradictorii,/ se face seară”.

Iubirile la Emil Mircea Neșiu pot fi de mai multe feluri: „Sărutul acesta este prea/ mult pentru cavalerul/ rătăcitor, un/ epitaf pictat din/ vârf de penel/ la capăt de amurg” („Rătăcitor”); „Mi-am promis/ să nu mai fac/ faze dintr-astea cu/ femeile/ știute de-o seară./ Încerc să le îndrum în viață/ EU, sfătuitorul” („Sfătuitorul”); „Erau cam 15 cavaleri/ Care-și mai dădeau coate/ pentru acea închipuire/ o iubită ... o aventură/ dar nu dădeau nimic la schimb” („Iubitele”); „Încărunțesc în noi/ depărtări/ prin geana dimineții/ se aude numele tău/ din rememorate părți/ de vorbire/ fără acel perimat, obosit/ „Te iubesc”/ ce poate da noi valențe/ sentimentului/ renăscut între două părți:/ un El și o EA/ de la cel mai atent gest tandru/ la acea iluzie a dragostei„ („Perimat”); „Inima prea năvalnică/ nu face diferența între/ ceea ce simte/ și are pus de-o parte...(„Zâmbet șters); „Le mai poți vedea harnice,/ cinstite și sârguincioase./ Alergând ca o albină/ Și ce tevatură fac nevestele .../ e cu totul altceva,/ un nou serial” („Mofturi”); „Vino, femeie,/ și închide-n mine o poartă/ din care încă ies fluturi/ ce inundă câmpiile./ E clar că vin de undeva/ de departe,/ au tălpile însângerate” („Vino, femeie”).

Temele și motivele acestui nou volum sunt variate, putem vorbi de un adevărat „bazar” în sensul pozitiv al cuvântului și surprind plăcut titlurile alese cu grijă: „Turism cultural”, „Coșul cu speranțe”, „Tzunami”, „Poziția spatelui”, „Labirint”, „Salon de plăceri”, „Iluziile nuferilor”, „Clavir demodat”, „Broderii de gheață”, „Seiful cărților”, Privirea de adio”, „Poem la castel”, „Cântărețul jamaican” ori ”Crucea”.

La final, am să citez din nou din Daniel Luca, directorul editurii din Giroc, care vorbește despre autor în termeni laudativi: „Emil Mircea Neșiu se oprește în acest volum (Gimnastica sentimentală, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2023) pentru prima oară asupra scrisului, tema literaturii fiind una recurentă în creația sa. Această revenire e o dovadă a importanței pe care autorul o acordă scrisului, dar și cititului, întrucât menirea unui text este de a ajunge la cititor, să fie receptat. Strădania celui care scrie este evidentă, el muncește zi și noapte pentru a-și urma chemarea („Cine te crede că ai stat o / noapte să finalizezi alt manuscris? / Doar pastila naturistă / și puțină meloterapie” – Meloterapie)”.

Felicitări!

                                                                        Gelu Dragoș, UZPR