de Gheorghe Pârja
Deși o mare parte a lumii noastre este conectată la
agitația cotidiană, de la alegeri, la caniculă, până la evenimente răsucite din
zonele de conflict, eu rămân cu sufletul deschis și cu mintea lucidă pentru
Basarabia. De aceea orice veste de peste Prut mă face să tresar, să mă bucur
ori să mă întristez când știrile sunt neguroase. Recent am exersat sentimentul
bucuriei când am primit celebra revistă de știință și cultură LIMBA ROMÂNĂ, din
Chișinău, prin amabilitatea scriitorului Gheorghe Mihai Bârlea, membru în
colegiul de redacție al revistei. Am avut șansa să fiu invitat la sediul
publicației de cei care o alcătuiesc, cu tenacitate, pricepere și iubire de limba
lui Eminescu. Este vorba despre Alexandru Bantoș, redactor-șef, și Ana Bantoș,
redactor-șef adjunct, care veghează la valoarea revistei prin personalitățile
care colaborează în paginile ei.
Anul acesta a împlinit 33 de ani în numele Limbii
Române. Cifra christică este o aură binecuvântată, cu semnul izbânzii. Conține
revoluția de dincolo de Prut, care a declanșat revendicări de Limba Română și
alfabet latin și tot ceea ce a ținut de libertatea de exprimare a ființei
naționale. Revista s-a impus în acești ani nu doar ca un fenomen cultural și
istoric în Republica Moldova, în întreg spațiul românesc, ci este un seismograf
al ideilor care preocupă societatea. Revista a devenit în acești ani o carte de
căpătâi a celor implicați în procesul cunoașterii stărilor de fapt din țară, și
instrument de cercetare a tendințelor de dezvoltare a fenomenului lingvistic
românesc. Este o pildă elocventă a intelectualilor basarabeni, care, cu
dârzenie, au contribuit la dezrobirea limbii române în teritoriul dintre Prut
și Nistru.
Au înfruntat un cumplit imperiu, au reușit ca în
Republica Moldova, Limba Română să fie decretată limbă de stat. Redactorul-șef
al revistei o asemăna cu o bibliotecă în care trecutul și viitorul se
întâlnesc. Revista găzduiește în fiecare număr pagini de proză, poezie, analize
și interpretări, cronici literare, sinteze ale procesului literar actual.
Numărul 5-6 din acest an, primit recent, confirmă programul inteligent și
adecvat acestor vremuri de consolidare a conștiinței naționale în Basarabia. Amintesc
câteva articole din sumar. Remarc gândul părintelui Dumitru Stăniloaie, pus ca
far: „Poporul nostru nu e sceptic, ci realist, are o judecată lucidă și un calm
pe care nu și-l pierde ușor. El intuiește just până unde poate fi modificată
realitatea cu puterile omenești.” Istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române, deschide revista cu un articol despre George Coșbuc, poetul
sufletelor simple, experiența de viață a strămoșilor. Apoi, părintele Necula ne
oferă un eseu despre creșterea credinței, prin asumarea cunoașterii.
Vitalie Răileanu scrie despre critica literară și
nevoia de adevăr. Arcadie Suceveanu comentează cartea Anei Bantoș despre
regăsirea de sine în literatura română, o valoroasă lucrare de critică și
istorie literară. La loc de cinste este articolul colegei noastre de la Nord
Literar, Delia Muntean, cu un crez absolut necesar. Că numai atitudinea loială
față de valori va putea salva lumea! Am mai remarcat un text despre identitate
al fostului premier Mircea Druc. Este cinstit cum se cuvine istoricul Anatol
Petrencu, mereu prezent în peisajul culturii românești și în viața elitei
literare și istorice basarabene. Este un simbol al istoriografiei românești
contemporane. Un slujitor al Muzei istoriei în apărarea adevărului istoric. Și
multe alte articole de mare probitate științifică, istorică și literară.
Un număr de referință pentru peisajul actual al
presei de pe cele două maluri ale Prutului. Închei cu un gând al doamnei Ana
Bantoș: „Oricât de prosperi ar fi oamenii, la un moment dat simt necesitatea de
a se întoarce în sinele propriu, de a se regăsi, de a afla un echilibru.” Iar
această revistă oferă acest cadru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu