SEPTEMBRIE-ȘI ADUNĂ...

Septembrie-și adună din zile ce-a rămas,

Un semn mai face-n fila din calendarul trist,

În toamna asta-și face un ultim, mic popas,

Își ia și șevaletul, și pânza de artist.

 

Din depărtare vine Octombrie grăbit,

Cu brumă printre plete și cu fiori în mâini,

E plin de-a lui culoare ca un îndrăgostit,

Iar ochii lui ca cerul de bucurie-s plini.

 

Pășește peste dealuri cu straiul său de brumă,

Și-n vii așază albul pe care-l duce el,

Livezile în grabă recolta și-o adună,

Iar greierele negru se vrea un menestrel.

 

Dar în căsuța mică, săpată doar în humă,

Pătrunde cu putere Octombrie venit,

El tremură amarnic și haina și-o adună

Pe trupul mic și firav, și foarte obosit.

 

E legea firii Doamne, și noi le ducem toate,

Iar frigul ce urmează ne spune că-ntr-o zi,

Cu fulgi veni-va iarna, să știm cât se mai poate,

O haină groasă pusă atunci când va veni!

 

Autor: Aurelia Oancă

         30.09.2024