Are deja o săptămână şi vrea să schimbe Lumea. Din păcate, abordând Lumea după chipul şi asemănarea sa. Donald vrea parcă să-şi scurteze prenumele şi să devină Don. Totul să se facă, oriunde, cum vrea el, de nu…ameninţă. De unde vin toate astea? Cum aşa?
Trimiterea pe care am face-o este la o conexiune cam
îndepărtată cu.,. România. De fapt, cu nominalizarea la Oscar a actorului român
Sebastian Stan pentru…rolul lui Donald Trump tânăr. Filmul “The apprentice”, pe
care l-am vizionat în weekend, vorbeşte exact despre asta, despre cine a fost,
cum “a devenit” şi despre omul care i-a fost mentor, nemilosul avocat Roy Cohn.
Evident, preşedintele a încercat să facă să dispară filmul, drept pentru
care…el a ţâşnit spre Oscaruri. Şi n-am bate foarte mult monedă pe el, dar da,
trebuie văzut, veţi recunoaşte foarte mult din ce e el acum. Iar Stan joacă
excelent, dar nu, nu va lua Oscarul pentru că ar fi prea mare vâlva. Ce am
înţeles de acolo? Memorabil e principiul său de viaţă, iniţial o lecţie primită
de la Roy Cohn, pe care apoi şi-a asumat-o ca motto, ca fiind de la el citire.
“Regula unu… lumea e o aiureală, aşa-i? Atacă, atacă, atacă! Apoi, a doua. Ştii
ce e adevărul? Ce spui tu, ăla e adevărul. Care e adevărul în viaţă? Neagă
totul, nu recunoaşte nimic. Adevărat e ce zic eu. Atât. Şi trei, cel mai important…nu
contează cât de încolţit eşti, niciodată, dar niciodată nu recunoaşte
înfrângerea. Niciodată. Întotdeauna pretinde c-ai învins!” spuneau iniţial Roy
Cohn, apoi Donald Trump, apoi Sebastian Stan, magistral.
Şi acum, înapoi la timpul prezent. În discursul
inaugural, a anunţat că va fi un pacificator. În câteva zile, a început
deportările (culmea, a fost votat masiv de minoritatea latino…), a cerut
canalul Panama, a cerut Groenlanda ba chiar a sunat conducerea Danemarcei şi a
ameninţat, ba ar vrea şi Canada. În câteva zile, s-a certat şi s-a împăcat cu
China. S-a împăcat, s-a certat cu Rusia. A susţinut şi apoi a dat înapoi în
relaţia cu Ucraina. A decretat stare de urgenţă la graniţa cu Mexicul, a trimis
trupe. A suprimat cetăţenia americană a celor născuţi acolo din părinţi
imigranţi. S-a certat deja cu Mexicul, Columbia şi Brazilia. Ba îi ameninţă cu
taxe. Nu pe ei, pe noi toţi. A cerut Iordanului şi Egiptului să-i primească pe
cei din Gaza să “se facă curăţenie acolo”… A redenumit unilateral Golful Mexic
ca fiind Golful America. Evident, un deputat rus a tot propus ca Marea Neagră
să se numească Marea Rusă şi nu, nu ironic. S-a retras din Acordul climatic de
la Paris şi din Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Deşi-l are în dreapta pe
creierul Tesla, a oprit subvenţia pentru fotovoltaice şi automobilele electrice
şi a stimulat producţia de petrol. “Drill baby drill” a devenit cuvântul de
ordine. “Foraţi, foraţi”. Dar vrea pe Marte. A lansat în cel mai bun moment o
criptomonedă proprie cu care a făcut miliarde, destul de puţin corect
politic…din care şi-a retras urgent banii când a început să cadă, lăsând
investitorii cu buzele umflate. A prelungit existenţa TikTok în SUA deşi era
clar că şi lor le face rău, doar cu gândul de a-i cumpăra. A eliminat măsuri de
protecţie a diversităţii etnice, a eliminat principiul diversităţii din
condiţiile de angajare. Demite răzbunător, angajează subiectiv. A închis
site-ul Casei Albe în limba spaniolă deşi e cea mai vorbită limbă din SUA. A
graţiat pe cei ce au atacat Capitoliul, peste 1000 de oameni. Vrea proiect de
infrastructură de inteligenţă artificială, deşi a fost avertizat de pericole. A
oprit subvenţia la medicamente pentru bătrâni. Vrea să desfiinţeze agenţia
federală responsabilă cu intervenţia la catastrofe naturale, când California
încă arde… Puşcăriaşii transexuali nu mai au corp de celule separate, sunt la
comun cu bărbaţii…un deliciu pentru cei din urmă… Dar peste toate, a depus un
amendament constituţional în Congres care să-i permită să candideze pentru a
treia oară…
Nu zice nimeni că trebuie să vă speriaţi, la un
moment dat se vor speria cei din jurul său. Într-o lună, e în stare să izoleze
SUA, s-o lase fără aliaţi. De ce? Pentru că “Atttack, attack, attack”. Şi
pentru că “What You say is the truth”. Şi “Never admit defeat”. În filmele
vechi cu James Bond, întotdeauna era de luptat împotriva unor dictatori nebuni
ce voiau să distrugă lumea şi apoi să conducă ce-a mai rămas. Cu Donald,
Vladimir, Recep Tayyp, cu Viktor şi cu alţii de gen ce abia se nasc, abia prind
curaj, cred că e vremea să scoatem supereroii de la naftalină, vom avea nevoie
de ei!
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu