ANDA PETRACHE – acrostih
Au făcut PLANURI DE VACANȚĂ*
(* ce apare scris cu majusculă, sunt titluri ale unor poeme din volumul „Poeme prinse-n dantele”, semnat de către Anda Petrache)
DOAR CUVINTE netriste (să îmi fie călăuză) și
ARIPI PE UMERI în care am adunat rugăciune…
PE TINE TE ȘTIU din răsăritul dimineții care-mi este
Ecoul necălcat dintre lumină,
TĂCERI ȘI CUVINTE nescrise – doar foșnetul de vând își
Râde plecarea în amintire a lacrimilor
Adunate CÂNDVA de sub privirea anotimpului -
CLIPE DE DAR pentru tinerețea din mine
Hotarul încă așteaptă liniștea cu brumă pentru că încă
E DOAR TOAMNĂ cu vise și… POEME PRINSE-N DANTELĂ…
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
ANDA PETRACHE
POEME PRINSE-N DANTELE
(semnal editorial; autor Vasile Bele)
Motto:
„Dincolo de mare,
dincolo de soare,
dincolo de zare,
ești tu...
Dincoace de clipe,
dincoace de gânduri,
dincoace de șoapte,
sunt eu...”,
Anda Petrache, din poemul „Poem fără nume”.
Ți-am scris pe ARIPI DE FLUTURI
chiar dacă tu îmi ești
OMUL DE DINCOLO DE APE
aștept să-mi fii JUMĂTATEA DE SFERĂ
care-mi dăruie iubirea
visată în nopțile fără de ÎNSERARE.
Am scris NUMELE TĂU
pe gândul care-și compune albastrul
pe vântul care-și țese
REȚETĂ DE CAFEA pe-un zâmbet
îmbrăcat în cuvinte și-n lacrimi
care-mi știu răspunsul nopții…
„- CUM E SĂ FII ÎNDRĂGOSTIT?”
Și ecoul mi-a trimis răspunsul
„- ÎNDRĂGOSTIT DE-O CLIPĂ
îndrăgostit de o stea
îndrăgostit de izvorul
care-și așteaptă mirul.
DE CÂTE ORI vrei să-ți mai răspund?
Totul este precum chemarea
ce-o văd alunecând
pe-un cântec,
pe-o vibrație de rouă.
Nu aștepta să fie iar TEI ÎN FLOARE
atunci chiar și fluturii vor doini
refrenul adevărului verde-miracol”…
Șoaptele și-au compus refrenul
zorilor pornind de la
O LITERĂ MARE, PRIVITĂ-N OGLINDĂ
iar foșnetul de vânt
îmi scrie cu vise albastre
- pe-un pas de rouă,
AȘA CUM SUNT EU așa e floarea
așa e curcubeul, așa e apusul
așa e cântecul. Nu există TÂNGUIRE
deși aud valul cum își
plânge întoarcerea.
Precum pleacă ecoul
SĂ PLEC AȘ VREA și eu
să-mi port gândurile
prin libertatea visului
prin priviri purtate de lacrimi…
Doar cuvântul mă așteaptă
lângă crucea drumului prăfuit
să-mi arate tăcerea dimineții
iar CEARTA dintre două răsărituri
îmi va fi martor risipirii din mine...
„- Nu! Voi rămâne printre veacuri
AGĂȚATĂ DE UN ZÂMBET”! striga tăcerea
îmbrăcată în rouă
purtând roba visului necopt
cuvintele îmi sunt respirație,
desculț alerg înspre
vârful blândeții
care-și cheamă aroma să culeagă
împreună NOSTALGII
din DIMINEAȚA tinereții mele.
Mi-am prins FLOAREA DE MAC
să-mi fie dantelă albastră
prin zborul altui fluture…
Da! FLUTURELE de catifea sau al zorilor
cel care-mi amintește că există și
DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE
Există! În ochii de smarald ai
muntelui îmbrăcat în lumina
răsăritului de rugăciune…
„De dincolo de stele
adun bucăți de vise,
crâmpeie răsturnate
de gânduri și de șoapte
ce înmugurite așteaptă
să prindă-n brațe o rază
și-n suflet, să-nflorească…”,
Anda Petrache, din poemul „Dimineața”.
N.A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii, din volumul „Poeme prinse-n dantele”, semnat de către Anda Petrache.
II.
Motto:
„Ziua se trezește iară,
frunzele se șterg la ochi,
florile se aranjează,
îndreptându-se între falduri
de culoare și mătase
și un pui de rândunică
strigă, iar, înfometat...”,
Anda Petrache, din poemul „Dimineața”.
Îți voi dărui cunună
de albastru și încă
un POEM FĂRĂ NUME
începând cu DIMINEAȚA aceasta
voi deschide fereastra
să vorbească alintările
despre înserarea șoaptelor
iar vântul să scrie pe cer
DOAR CUVINTE adunate din visele
netriste - toate astea pentru ca amintirile
răsfățate cu aroma de gutui copt
să le zică zorilor:
„- CÂND SE-NTÂMPLĂ SĂ FII lumina
să îți aduni trecutul uitării
în buchet de albastru și
să îl dăruiești altui anotimp
din care ai cules doar ghiocei…
CÂND SE-NTÂMPLĂ SĂ FII lacrimă
să culegi iubirea din valuri
care-și scaldă iertarea
în emoțiile unui curcubeu!”
iar pe poarta zorilor
să intre INSOMNII în brațe cu
șoaptele culese din doruri
abia apoi SĂ VISĂM că suntem
gând îmbrățișat cu zâmbet
crescut pe marginea altui timp…
Am să-i spun răsăritului
să prindă NORUL MEU
de clipele răstignite
în tăcere de catifea
și abia apoi să-l dăruiască
unei zi de rugăciune
în care glasul clopotului
încă adună senin dintr-un verde-miracol…
Parcă PE TINE TE ȘTIU
de-o viață în sărutul
atârnat în cumpăna inimii
privind apusul unui ecou
scris pe mirul gândului.
Visez că avem ARIPI PE UMERI
și că împreună cu îmbrățișarea
foșnetului de vânt
culegem dimineți cu
POEME SCRISE-N DANTELE…
Toate astea nu pentru acum
când totul are lumina
culeasă din rugăciune
nici pentru când
sărutul va culege amintiri
ci pentru CÂNDVA
iar acesta își va aștepta visul
să-i scriu NUMELE MEU
pe o filă din calendarul zorilor
îmbrățișând frunza
crescută în roua netristă…
DOAR EU să fiu alesul
care-ți țese iubirea cu smaralde
adunate din POEME PRINSE-N DANTELE…
„Am ales să fiu pentru tine o boare,
ce-ți mângâie tâmplele, seara, târziu,
când ropotul zilei se stinge încet,
precum vântul,
se urcă în hățișul de gânduri
și pleacă,
lăsându-te-n mrejele albastre,
ce picură-n rânduri, iar eu să le prind,
netezind așternutul...”.
(Anda Petrache, din poemul ,,Doar eu”).
N.A. – ce apare scris cu majuscule sun titlurile unor poezii, din volumul „Poeme prinse-n dantele”, semnat de către Anda Petrache.
VASILE BELE,
președinte ASCIOR Baia Mare
VA URMA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu