Unele pentru întâia oară, altele revin, dar cele mai multe doar își arătă colții din „adormirea” în care păreau că și-au lăsat stârvurile de necrofagi economici, fiscali, sociali… Pentru că, asta se întâmplă acum… Mai bine spus, „se petrece”, pentru că nimic nu este întâmplător!… Nici acest „bombardament” continuu cu perspectivele catastrofale date de felurite agenții de „rating”! Și, din nou, doar se repetă nedumerirea de la primele intersectări cu acestea, cu perspectivele lor cele, de fiecare dată, de fapt, pregătind drumul fondurilor financiare… Din nou, dară, ar trebui să ne întrebăm: dar pe ele, cine le „scorează”? Cine le verifică gradul de corectitudine al analizelor, onestitatea, echidistanța și nepărtinirea în folosul unui institut (și nu doar monetar) ori altul? Pentru o bancă ori alta? Pentru un fond financiar, monetar ori de investiții? Pentru o guvernanță ori o multicorporalitate statală? Și de ce să considerăm literă de lege aceste „cartonașe” date de astfel de agenții „de rating”? Ba, cât de credibile mai pot fi ele (dacă au fost vreodată!) din clipa în care își dovedesc implicarea clară pentru o anumită sferă, un anumit interes? Mai ales dacă este posibil, cât de puțin, ca în spatele lor să se regăsească jocurile de păpușari în interesele unor fonduri monetare, de creditare, de gestionare a emisiilor naționale de obligațiuni internaționale, clici guvernamentale sau chiar state… Pentru că, din momentul în care asemenea instituții, schimbând peste noapte, din temelii, propriile rapoarte de stabilitate acordate unei țării (deh’, aceleași condiții de până mai ieri, tot în cote interpretabile, evident, în funcție de cine le cuantifică!) și care erau în regulă când trebuia să avem credibilitate și stabilitate pentru achizițiile de vaccinuri și de armament dictate, din secunda în care aceste agenții își depășesc programul de înfierare prin litere și semne, declarând că un stat (noi, desigur, deloc întâmplător) „trebuie să-și crească taxele și impozitele”, pentru a avea din nou credibilitate, ăsta este un joc fățiș. Și predictibil a fi continuat cu impuneri de metode de asigurare a „supleții” statului vizat, în fapt, de decupare a lui la nivelul cheltuielilor publice, apoi la cel al instituțiilor statului și poate chiar direct al statului ca fond și formă (dar, nu mai bine renunțăm noi la zeama asta acrită a Europei?!). Pentru că o dezmembrare nu începe neapărat cu atacul la integritatea teritorială, ci prin lovituri fiscale, bugetare (îl împovărezi cu achiziții inutile: vaccinurile, PNNR -ul și nu numai), aplicate mai ales acolo unde osatura oricărei țări scârțâie, fie pentru că este îmbătrânită demografic, fie fiind roasă de fronturile de război din jurul ei.
Și nu, chiar nu este întâmplător că agențiile de
rating, mereu aceleași două-trei, ne-au pus în cele mai funebre chenare! Pentru
că vine FMI! Vine, vorba aceea, „șeful la hiene”! Vine pentru a ne impune un
program financiar, post PNRR, din care cu greu ne vom mai reveni… Sau o să o
mai facem strict pe bucățica unui pătrățel de dincolo de tablele de șah. Chiar
și de cele împăienjenite în reproșuri de „rusism”, „putinim”, suveranism,
anti-globalism… În fond, chiar vine șeful hienelor! Și nu are timp de artificii
la momentul descălecării. El vine să traseze resclavizarea noastră colonială.
Apoi va pleca, lăsându-ne îngropați „de vii”… Și poate nici măcar „de vii”, așa
cum a fost în cazul precedentelor sale misiuni în România… Dar îngropați,
sigur…
Și da, Europa este cât se poate de părtașă acestui
fond, acestor „agenții” de rating… Pentru că, altfel, nu ne lăsa să ajungem
aici… Și nu neapărat în sensul de a ne fi făcut ea treburile de management de
țară, de a se fi îngrijit de politica guvernamentală, dar nu ar fi permis FMI
-ului să ne dicteze, deja prin lătrăii pe post de „agenții de rating”, fără să
fi pus instituțiile financiare europene la treabă. Fără să ceară Băncii
Europene să vadă ce se întâmplă și ce se poate face pentru țara care a și
primit (bani europeni), dar, mai ales, căreia i s-a și luat… I s-a luat atât de
mult pentru binele comun (al altora!) din UE. Că, vorba aceea, doar banii
aruncați în seifurile lor de castă pentru vaccinurile de globalizare și
sclavizare, și ne-ar fi ajuns să ne scuturăm de perdaful atâtor reproșuri
bugetar-fiscale! Și, de fapt, nici nu am avea de ce să ne tot lăsăm scuturați,
ba, să ne cerem și iertare! Chiar dacă, în acest galop de înfiere și
decredibilizare a țării, pe toate palierele (mai ales cele ale statului,
fiscal, financiar, instituțional) sunt atâția și atâția analiști care arată cu degetul
deficitul de țară al României. Și care ne latră că avem un deficit de țară în
război! Ori a uneia care a traversat o calamitate! În fapt, fiind vorba de
amândouă, nu?! Pentru că suntem de câțiva ani între fălcile unei menghine
căutând a ne strivi și descărna… Și nu geaba’ a avansat Budapesta în jurul
Bucureștilor cu panerul ei de strâns măruntaie, ea, cea care a mâncat odinioară
de sub șaua cailor, voind acum să se servească, ba chiar să fie servită!, la
mesele somptuoase ale guvernării asigurate prin trădători, slugi și detractori.
Suntem sub agresiunea calamității de guvernare, dar
și sub cea a cheltuielilor (chiar de război!), prin spuza financiar-economică
pe care o trag alții pe spatele nostru. Or, ia să vină coana’ Europa să ne dea
înapoi banii pe vaccinurile hoției ei! Ia să achite, prin Banca Europeană toate
deficitele produse țării de războiul altora, de sprijinul prin impunerea și
condiționarea în care ne-a târât! Să vedem, chiar atât de rău stăm? Sigur, după
ce FMI va fi trecut cu brazda prin noi, după ce ne vor fi pus în alte uniforme
de înrobiți ai zilei de mâine, toate ratingurile noastre vor trece repede
înapoi, „pe verde”… Dar nu pentru noi! Ci pentru cei ce vor intra cu bocancii
și cizmele, sfâșiind fiecare resursă, fiecare oportunitate, fiecare bucată de
măruntai ce a scăpat, odinioară, de baionetele grofilor și soldaților morții…
De aceea, Țară, nu fi doar suveranistă! Nu sta să
facă alții pentru tine jocuri de rol cu bocete de deșteptare… Trezește-te! Tu,
singură! Pentru că doar singură poți să fii, dacă nu ceea de cândva, măcar cea
de până mai ieri! Cea de dinainte de a fi luată ostatică prin lanțurile,
botnițele, măștile așternute de trădătorii puși să ne ciopârțească. Financiar,
fiscal, bugetar… Și poate și teritorial…
Cezar
Adonis Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu