Ochii acestui coif de luptă identitară trebuiau să fie priviți de elevii școlilor românești, nu de muzeele „progresiste” ale unei țări inamice. Tezaurul Moștenirii Naționale trebuia dus în fiecare liceu mare din țară, nu plimbat aiurea prin Olanda.
Mă întreb, care a fost logica? Adică statul din
România scoate istoria românilor din manualele școlare, alocă un buget
derizoriu pentru cercetările arheologice și conservarea patrimoniului național,
adică îngroapă istoria noastră în interior, dar în schimb este „preocupat” de
promovarea celei mai profunde identități naționale românești, în exterior,
taman în Olanda, de parcă cei de acolo ar fi interesați de comorile dacice, mai
mult decât ar fi interesați de niște vârfuri de suliță din centrul Africii.
Zero relevanță pentru ei.
Dincolo de asta, cum poți să scoți din țară un
tezaur inestimabil fără să-i asiguri o protecție proprie, fără o pază fizică a
unor oameni specializați în acest sens? Cum poți să te dai pe mâna unor străini
ostili doar printr-un contract? Se spune că „asigurarea” este de 30 milioane
euro! Sună a 30 arginți. Ce asigurare se poate aloca pentru mii de ani de
istorie? O fărâmă din averea unui baron local din clasa politică a statului din
România! Atât valorează istoria?
Sunt ochii unei Istorii, dată la propriu pe mâna
unor străini pentru a fi furată, așa cum a fost furată și din manualele școlare
de zeci de ani încoace.
Ochii din coif par a fi ochii unui martor ce
transcende vremurile, ce vede cum ni se șterge memoria pentru a-i uita pe ai
noștri și a-i accepta „senin” pe ai altora…rămânând astfel întrebarea, când
oare, Moștenirea Națională furată va fi regăsită de tinerii acestui popor?
Dr.
Mihai Târnoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu