de Gheorghe Pârja
Am ajuns aproape de castelul marilor emoții! Adică
de ziua de 18 mai, când alegătorii vor desemna noul președinte al României.
Pentru mine, cetățean vechi al acestei țări, este o zi importantă. Nu mi-e
indiferent cine îmi reprezintă țara în care m-am născut și din care nu am
plecat. Zic asta că este extrem de discutată povestea românilor din
străinătate, care devin tot mai implicați în campaniile electorale, antrenați
masiv și de această dată. Foarte bine! Așa și trebuie, numai că, o spun sincer,
am oarece îndoieli asupra oglinzilor în care ei își văd țara și cunosc
realitatea nefardată și nefalsificată. Un clișeu obositor, și greu de realizat,
deocamdată, este întoarcerea românilor acasă!
Fenomenul mi-l doresc și toți cei care am rămas aici
ni-l dorim, dar el nu se realizează prin propagandă electorală. Am date
suficiente ca să-mi susțin afirmația. Rămân la frumusețea dorului de țară. Că
au aici, în Carpați, părinți și alte neamuri. Și grădina părintească. Îmi pare
rău că nici sociologii nu au explicat, cu adevărat, cum s-a plecat și de ce s-a
plecat din România. Campania electorală este doar un procent mic din realitatea
imediată. Iar diaspora a devenit, și va mai fi, un mănos bazin electoral. Și
este bine că e așa, dar să stea în frunte argumente și nu promisiuni iluzorii!
S-a cheltuit mult cu telenovela șirului de alegeri. Spune un om priceput la
calcule, că dacă s-ar aduna banii investiți în toți candidații, și în turul
anulat, cei declarați și cei ascunși, s-ar aduna o avere.
Pe de altă parte, în această campanie am auzit doar
avertismente despre ce ne așteaptă. Taxe mai mari, prețuri mai mari, rate ale
dobânzilor mai mari, adică sărăcie. În timp ce un candidat definit sărac a
găsit pe drum 1,5 milioane de dolari pentru a bate la ușa Casei Albe. Că acolo
porumbeii politici costă. Tot acest candidat a adus câștiguri Poștei Române,
trimițând scrisori în țară cu tot felul de iluzii. În loc de programe și
dezbateri, de argumente am văzut jigniri, acuze și din nou promisiuni. Cei doi
candidați rămași în cursă au fost înconjurați de o atmosferă electorală cu mai
mulți aspiranți. Din câți au fost în turul întâi, călcându-și teritoriile cu
voie, cu știință sau complicitate, au rămas doi. Două programe, două direcții:
una spre vest alta mai degrabă spre încotro. Că nu prea știm spre ce.
Au rămas de pomină Coaliția de partide și candidatul
ei. Semn de oboseală cronică, să nu spun anacronică. Și a ajuns în turul doi un
independent, actualul primar al Capitalei, susținut de societatea civilă, și
un… suveranist, zic ai lui. Dar mie nu mi se pare. Care stă sub umbra unui
mesia, îndrăgit de o parte dintre alegători. Fiindcă zice ce îi doare pe ei. În
această zonă se mișcă idei cu mult populism și fără idei și soluții economice
pentru mersul bun al țării. Ba, din contră, se aruncă pe piața electorală
formule care merg cu înaintea înapoi. Cum ar fi naționalizarea companiilor
străine, case ieftine și aburul verde al unei mișcări apuse, care a dăunat
democrației interbelice.
Se binecuvântează Casa Albă și se aruncă vorbe nepotrivite
pentru Uniunea Europeană. Dinspre care vin fonduri. Mi s-a părut josnică
declarația de bucurie a unui candidat că americanii ne-au scos din programul
vizelor. Patrioții flutură ideea să fim lăsați fără bazele americane, deci fără
apărare. Ba regretă că am intrat în Spațiul Schengen. În acest tablou mișcător,
au fost și decizii regretabile. Cum a fost demisia premierului, accentuând și
mai mult criza politică, și promovând interimatul. Am ajuns țara cu multe
interimate, adică țara cu jumătăți de măsură în privința deciziilor ferme,
necesare în această perioadă.
Să nu uităm că suntem o țară care s-a împrumutat
peste măsură. O spun economiștii pricepuți. Suntem în centrul unei încercări
extrem de grele, mai ales că avem și un război la graniță. Și nu încetează
insinuările Rusiei la adresa României. Fantoma rusească a plutit peste această
campanie electorală! Și nu s-a pus degetul pe această rană, ci a trebuit să
aflăm câte ceva despre interferența estică, de la ambasadori americani, ori de
la un premier polonez. Ori chiar din țara cu Muzeul Luvru. Iar dacă ne uităm ce
ni se propune dintr-o parte, mediocritate politică și nepricepere, e greu să ai
optimism pentru viitor. Nu poți să ignori faptul că o doamnă care nu prea știe
limba română vrea dispariția presei, iar candidatul ei pentru fotoliul de la
Cotroceni se întreabă: ce mă fac cu voi! Și noi cu ei!
Tot din această zonă vin critici aprinse pentru
Uniunea Europeană. Să mergi spre Rusia care nu ți-a dat nimic, doar ți-a luat
teritorii, ți-a luat tezaurul și ne-a adus dictatura bolșevică, care ne-a lăsat
răni de moarte, ce sângerează și astăzi, mi se pare o lipsă de orizont. În
această perioadă este necesar să faci diferența dintre cine ți-e prieten și
cine ți-e dușman, între cine te minte și cine spune adevărul. Aceste criterii
ar trebui să fie luate în seamă și duminică la urne. Am traversat o campanie
electorală care ne-a pus echilibrul opțional la grea încercare. Decimat de
știri care mai de care mai alarmiste și mai false. Aici am ajuns? Da, dezbină
și stăpânește, sloganul otrăvit care a ruinat multe societăți.
Democrația ne îndeamnă să mergem duminică la vot. Și
să alegem binele! Al nostru și al țării. Cugetați, informați-vă și alegeți!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu