de Gheorghe Pârja
Ca elev al Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației
am avut parte de profesori cu vocația zidirii de tineri vrednici pentru lumea
care îi aștepta. Mulți au devenit dascăli care și-au asumat cu demnitate
meseria prin sate și orașe, alții au intrat pe porțile universităților,
devenind repere ale timpului contemporan. Cum a fost filosoful Ion Bălin, din
Călinești, fiind și ambasador al României în Maroc. Și mulți alți pedagogiști.
Fără dascăli exemplari nu era posibil. Pe mine m-au marcat poetul și pictorul
Gheorghe Chivu, profesorul de caligrafie și desen și Gheorghe Gh. Pop,
profesorul de vioară, un iscusit pedagog și un talentat etnomuzicolog,
compozitor, dirijor, o personalitate a vieții cultural-artistice a
Maramureșului.
Dar profesorul Pop este și un valoros autor al unor
cărți de referință, care tezaurizează un teritoriu muzical unic din Maramureșul
Voievodal. După lucrarea metodico- științifică „Folclor muzical din Maramureș”
(1982), premiată de Academia Română, au urmat și alte lucrări de referință.
Prin bunăvoința colegei de Liceu Pedagogic, Ana Hopârtean, țin în mână recenta
carte a profesorului Gheorghe Gh. Pop – „Cânta-voi Dumnezeului meu”, Editura
Muzicală, 2025. Este o carte-monument, dar și document care cuprinde cântări
armonizate pentru coruri mixte, un florilegiu de pricesne, colinde și cântări
bisericești. După știința mea, este un gest publicistic unic în ceea ce
privește valoarea creștină a acestui tezaur muzical.
Îmi aduc aminte că în pruncie învățam colindele în
familie, sau de la bătrânii cu har. Ori la biserică, unde corul sfântului locaș
ne era îndemn. Câțiva dintre noi ne adunam în casa primitoare a crâsnicului
Aurel, unde repetam colinde pentru Seara de Crăciun. Când umblam slobozi pe
ulițele satului. De aceea, cartea profesorului Gheorghe Gh. Pop este o comoară.
Un tezaur creștin pus pe note, care are sensul duratei. Admirabila carte este
tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului IUSTIN, Episcopul ortodox al
Maramureșului și Sătmarului, care în cuvântul introductiv spune: „Apreciem și
prețuim lucrarea domnului profesor Gheorghe Gh. Pop, darul făcut prin această
nouă apariție editorială, dar și slujirea Bisericii lui Hristos prin muzică,
căci trei decenii dedicate neabătut finisării cu minuțiozitate a corului
bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din Sighetul Marmației, reprezintă o
adevărată vocație, o chemare care transcende simpla activitate profesională și
devine un act de devoțiune și sacrificiu”.
Cu un profund eseu creștin însoțește cartea și
arhim. dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial, argumentând rostul creațiilor
religioase populare, precum și colindele și pricesnele în patrimoniul spiritual
și cultural al poporului român. Ele nu sunt doar simple forme de exprimare
artistică, ci adevărate mărturii ale credinței, ale răbdării și ale puterii
sufletului românesc de a rezista în fața încercărilor istoriei, apreciază
autorul. Apoi vine cu o pledoarie-argument regretatul prof. Aurel Ungureanu,
dirijor și orchestrator, care recunoaște meritele de mare culegător de folclor
muzical maramureșean-românesc, alături de înaintași precum Tiberiu Brediceanu
și Bela Bartok.
Lucrarea este susținută de o mare grijă științifică,
armonică și polifonică, fără a neglija cerințele privind metrica, ritmul și
melodica modurilor muzicale. Este o reușită deosebită din punct de vedere
armonic și polifonic, scrie distinsul profesor-dirijor. După cum vedeți am
lăsat să se exprime cei pricepuți în acest fascinant domeniu, care este muzica.
Eu mai remarc arealul pe care se bazează lucrarea, fiind antologate creații
muzicale și poetice de pe cele două maluri ale Tisei (186 de melodii, cu texte
aferente). M-am bucurat să o întâlnesc pe doamna Viorica Lumei, care a dirijat
corul Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, din Slatina maramureșeană din
dreapta Tisei. La concertele corului dirijat de ea am fost prezent de multe
ori.
Autorul a scris și un cuvânt introductiv care motivează
rostul acestei aventuri nobile: „Lucrarea de față, căci partitura permite
păstrarea și transmiterea muzicii în timp, asigurând accesul la compoziții și
garantând perpetuarea tradiției muzicale, se dorește a fi un instrument pentru
dirijorii corurilor bisericești, interpreți și iubitori de muzică, compozițiile
oferind un model de exprimare profundă a creativității și o imagine concretă a
muzicii, dar este și un semn de recunoștință și omagiu aduse multor soliști
vocali de muzică religioasă și miilor de soliști amatori.”
O carte de referință, extrem de folositoare pentru
transmiterea spre ziua de mâine a tezaurului muzical creștin din Maramureș.
Despre energia intelectuală a domnului profesor, întrupat în etnomuzicolog,
compozitor, dirijor, scrie și prof. dr. Ioan Dorel Todea. Pentru mine, rămâne
omul blajin, devotat celor tineri, iscoditorul de noi arpegii sufletești,
cunoscut de noi, elevii, ca profesorul de vioară. Cu multe virtuți conținute și
în această carte. Închei și eu, cum a încheiat și Domnia Sa cuvântul
introductiv. Cu mărturisirea celui mai important muzician român, George Enescu:
„Aceasta mă bucură, că eu pot comunica cu bunul Dumnezeu, cu muzica mea, că eu
sunt un om profund religios, cred: sunt un simplu și umil credincios, dintre
cei mai fervenți, toate le fac cu credință și iubire pentru El.”
Sărbători frumoase, domnule profesor! Și mulțumiri
pentru minunata carte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu