Din neguri triste vine iar Crăciunul,
Ca pruncul sfânt să fie iar cu noi,
Să ne unim, să nu pierdem niciunul,
Într-o revoltă grea și în noroi.
Să fim din nou puterea de schimbare,
Să nu-i lăsăm pe cei ce ne-au pus jug,
Să ridicăm o țară în picioare,
Să nu-i lăsăm să pună boi la plug,
Copiii noștri care încă-s tineri
Și n-au puterea de a se lupta,
Cu monștri hâzi și cu a urii țineri,
Care doar dezbinare pot opta.
Ridică Doamne, neguri din privire
Și lasă doar lumină-n ochii lor,
Să crească-n pace și a lor iubire,
Să fie flamuri pentru viitor.
Ascultă Doamne, rugăciunea noastră
Și nu lăsa acest pământ străbun,
Să cadă-n mâna celor ce-s năpastă,
Ajută-ne să fim popor mai bun,
Și să cuprindem trupul țării sfinte
Cu brațele vânjoase de eroi,
Ce zac acum în recile morminte,
Murind să ne păzească de strigoi.
Ajută Doamne să cinstim Crăciunul
Și haina păcii pune-o peste noi,
Să fim uniți cei mulți precum e unul
Și bucurii să lași Doamne în noi!
Autor: Aurelia Oancă
21.12.2025
imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu