Fenomenul se datorează tendinței premierului Bolojan de a tăia din sporurile care împreună cu salariile stabilite pe anumite criterii formează totalul veniturilor bugetarilor. Într-o astfel de situație, categorii de bugetari amenință cu proteste și cu ieșitul în stradă. Parțial, ei au dreptate, însă în vremuri de crize multiple, grevele nu-și au rostul. Deși apa și energia sunt vitale, greva generală a personalului medical, odată declanșată, va trebui finalizată. Trebuie precizat că, alături de alte sectoare, sănătatea este finanțată de la bugetul statului și din motive obiective, o lege în măsură să mulțumească toate categoriile sociale nu poate fi concepută. Dar o variantă care să reducă inechitățile și dezechilibrele putea fi adoptată încă din 2023 de toate guvernele aflate la putere. Mai ales că legea a fost și o directivă dată de Comisia Europeană. Altfel riscul pierderii a 770 milioane de euro, fonduri PNRR, devenise inevitabil. Amânarea s-a datorat birocrației și numeroaselor amendamente ale instituțiilor statului implicate direct sau indirect în conceperea unui proiect de lege. Bun sau rău, nu am înțeles de ce la cererea federației Sanitas, fără nicio explicație, Curtea de Apel București a suspendat proiectul legii. Este vizibil că în România căile justiției sunt întortocheate și greu de înțeles de cetățeanul obișnuit. Presați de forurile europene, premierul și ministrul Muncii au încropit o variantă plină de contradicții și controverse ce lasă loc speculațiilor. Proiectul unei legi de o asemenea anvergură nu trebuia demarat fără consultarea sindicatelor, înainte ca greviștii să ajungă în stradă. Dialogul purtat la distanță la TV și în timpul grevei seamănă cu al surzilor și nu duce nicăieri. Numai că sindicatele din sectoarele bugetare se complac într-o situație anormală, predispusă să genereze conflicte cu autoritățile. În fruntea lor, sunt aceiași lideri, personaje bogate, ce manipulează salariați din sectoare total nereformate. Agățați de scaunul funcției, precum premierul, pe care-l critică nonstop, cei mai vocali sunt liderii din sănătate și învățământ. Dezinteresați de reformarea sistemelor, nu știu altceva decât majorarea salariilor în orice condiții economice. Nemulțumirea sindicatelor din cele două sectoare nu poate fi comentată decât în contextul salarizării întregului sistem bugetar. Premierul Bolojan face greșeli, dar nu poate fi acuzat pentru nepăsarea guvernelor precedente și a sindicatelor de a se implica în reformarea sectoarelor bugetare. Spre exemplu, personalul sanitar și aparatura medicală performantă sunt necesare în toate spitalele. Diferența între cele din provincie și orașele reședință de județ denotă gradul de polarizare a României inclusiv în domeniul sănătății. Dacă toată lumea ia cu asalt spitalele județene, este normal ca toate secțiile să devină supraaglomerate, iar personalul medical de la ATI, suprasolicitat. Și totuși în sănătate nu întotdeauna se lucrează cu mâinile curate. În orașele cu facultăți de medicină, este curios că în același timp medicii pot fi și în spitale, dar și la catedră în activități cu studenții. Fără să provoace suspiciuni, fostul președinte Traian Băsescu a făcut o afirmație credibilă, care dă de înțeles că examenele de specialitate: primariat și secundariat au loc în sisteme închise. Când avem probleme de sănătate, ne punem speranța în medici că vor face minuni. Nu cred în miracole decât în profesionalismul lor și al propriului organism. Detalii ce vizează învățământul și obligația sindicatelor în reformarea sistemului preuniversitar nu le pun în discuție. În mod profesionist, a făcut-o de mai multe ori jurnalistul Gheorghe Pârja, prezent cu editoriale în ziarul nostru. Ca fost dascăl, înseamnă că le are cu școala și împreună regretăm involuția sistemului. Spun doar atât că, anul acesta, în multe licee teoretice cu pretenții s-a intrat cu medii sub 5, iar în cele tehnologice au rămas locuri neocupate. În sisteme bugetare, în general, lucrează personal cu studii medii și superioare, care beneficiază de numeroase sporuri nu întotdeauna justificate. Din mulțimea lor, mă opresc la sporul de doctorat de care profită și unii profesori de școală generală. În alte țări, doctoratul este o condiție neplătită pentru a avea acces la treptele universitare ulterioare. Teorii lansate în spațiul public că salariile unor categorii de bugetari trebuie majorate, pe motiv că au crescut prețurile și utilitățile, sunt prostii. Ele au crescut pentru toate categoriile, nu numai pentru cei din sănătate și învățământ. Pensionarii nu au de ținut copii la școală, însă dau bani pe medicamente. În spațiul public, s-a născut instinctul comparației cu politicienii care nu-și fac datoria, nu sunt stresați, beneficiază de numeroase avantaje, sunt corupți, nu lucrează întotdeauna în folosul cetățenilor și nu au sindicate. Instituțiile statului sunt pline de paraziți promovați pe criterii politice. Și totuși, spre deosebire de alte categorii sociale, profesorii și doctorii au salarii bunicele. Profesorii nu se pot compara cu doctorii că nu au făcut atâta școală. În locul grevei preconizate la toamnă, ar fi mai bine să-și vadă de treabă, să vină cu soluții pentru modernizarea școlii. Să nu uităm că țara trăiește din împrumuturi care vor fi plătite de generațiile următoare.
prof. Vasile ILUȚ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu