Orice popor copilărie are,
Dar nu ca noi, copii de dac apus,
O falnică poveste pusă-n piatră,
Este copilăria dacului răpus.
Copii în brațe sau la sânul mamei,
Copii în cârcă sau copii pe jos,
Sunt toți acei ce-au fost copiii țării,
Când lupte grele i-au întors pe dos.
Pentru acei copii și pentru țară,
Părinții daci au stat cu fruntea sus
Și-n fața urii celor ce veniră
Să fure țara și-n popor supus
Să-i fac-atunci pe toți strămoșii noștri
Și sub a lor comandă sclavi să fie,
Să nu uităm de scumpa noastră țară
Și nici de-al ei trecut, copilărie.
În piatra dură a rămas dovada,
Unui popor ce demnitate-avea,
Columna veche poartă pentru lume
Adânca rădăcină, țara mea!
Autor: Aurelia Oancă
26.11.2023
imagine internet