DESPRE EDUCAŢIE ÎN... CIFRE

 România este încadrată de OECD în rândul țărilor cu o cheltuială totală per elev (6-15 ani) de sub 25.000 de dolari în 2018. În același grup intră țări precum Republica Dominicană, Georgia, Indonezia, Iordania, Kazahstan, Republica Moldova, Muntenegru, Panama, Peru, Filipine și Serbia.

Datele agregate ale OECD sugerează că elevii din aceste țări au înregistrat cele mai slabe rezultate la capitolul citire, la PISA 2018. Cei din țări cu un nivel al cheltuielilor de peste 25.000 USD/elev cunosc o creștere semnificativă a rezultatelor, iar apoi diferențele se estompează, ceea ce sugerează că, la nivelul țărilor cu o investiție substanțială în educație, alții sunt parametri care influențează decisiv performanța elevilor.

• Potrivit OECD, cheltuielile per elev s-au ridicat, în 2018, la peste 100.000 de dolari în Austria, Japonia, Belgia, Brunei, Finlanda, Islanda, Coreea de Sud, Luxemburg, Macao (China), Olanda, Norvegia, Qatar, Singapore, Suedia, Taiwan, Marea Britanie și SUA. În Qatar, cheltuielile totale per student au depășit 325.000 de dolari.

Despre ce vorbim aici, domnilor parlamentari români?!

                                                                                                  C.L.L.

EDUCAŢIE - TIC

 Echipamentele digitale nu sunt suficiente pentru îmbunătăţirea rezultatelor elevilor

 Dotarea masiva a elevilor si a claselor de studiu cu instrumente digitale nu este suficienta pentru a obtine rezultate mai bune, potrivit unui studiu publicat marti de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) care releva chiar contraperformantele in domeniu ale unor elevi din tari europene, informeaza AFP.

Tarile care au investit masiv in domeniul digital nu au inregistrat o imbunatatire semnificativa a rezultatelor la studiul limbilor, matematicii si stiintelor, scrie OCDE, care a studiat pentru prima data competentele digitale ale elevilor de cincisprezece ani pe baza datelor culese la editia din 2012 a anchetei sale privind Programul pentru evaluarea internationala a abilitatilor elevilor.

In ciuda omniprezentei noilor tehnologii in viata de zi cu zi, acestea nu sunt inca utilizate pe scara larga in domeniul educatiei, releva OECD. Atunci cand sunt utilizate efectiv in sala de clasa, "impactul acestora asupra performantei elevilor este combinat, in cel mai bun caz", a constatat acest studiu.

"Aceasta nu inseamna neaparat ca trebuie utilizata tehnologia digitala in mod intensiv la scoala pentru a raspunde bine la testele digitale", a explicat Charbonnier, analist in domeniul eductiei la OCDE. Aceste teste se concentreaza pe intelegerea textelor digitale, dar si pe navigare, adica pe capacitatea de a gasi raspunsul la intrebari facand click pe o serie de link-uri relevante.

Rezultatele elevilor spanioli sunt situate sub media tarilor dezvoltate, chiar daca ei petrec cu 30 de minute pe zi mai mult pentru invatarea digitala, a spus Charbonnier. In schimb, elevii francezi lucreaza mai bine pe computer (intre locurile 10 si 14) si pe suport de hartie (intre locurile 12 si 16) si in special baietii.

Cei mai performanti in intelegerea textelor digitale sunt elevii din Singapore, China (Shanghai), Coreea de Sud, Japonia, Canada, Hong Kong. Cum acestia nu sunt mai expusi internetului la scoala decat restul elevilor, studiul deduce ca "multe dintre abilitatile esentiale pentru navigarea pe internet pot fi totodata predate si invatate ca instrumente analogice traditionale".

Prin urmare, pentru a reduce inegalitatile in capacitatea de a profita de instrumentele digitale, tarile trebuie sa imbunatateasca in primul rand capitalul sistemului lor de educatie, considera OCDE. Sursa Agerpres

Românii - Campionii europeni ai taxării

Statul român îşi supune contribuabilii uneia dintre cele mai mari poveri fiscale din Europa, potrivit datelor Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene, care contrazic situaţia roz a fiscalităţii prezentată de premierul Victor Ponta.

«Noi nu putem fi aici El Dorado pentru toată lumea. (...) Avem cea mai mică taxare, cu excepţia Bulgariei». Mesajul transmis de premierul Victor Ponta Consiliului Investitorilor Străini, după ce aceştia au protestat faţă de introducerea unor noi taxe şi majorarea altora, este demolat de realitatea înfăţişată de toate statisticile comparative ale fiscalităţii din regiune. România nu doar că nu are a doua cea mai mică rată de taxare din Europa, dar se situează chiar în plutonul fruntaş al celor mai împovărătoare regimuri fiscale din regiune.

Afirmaţiile premierului sunt false chiar şi în privinţa nivelului cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor, de 16%: acesta este mai mare nu doar doar decât cel impus în Bulgaria, existând şi alte state europene, puţine e drept, cu cote mai reduse.

Impozitarea terenurilor este singurul capitol la care România are o fiscalitate evident mai redusă decât celelalte state europene. Restul taxelor şi impozitelor, în special cele pe muncă, duc povara totală a fiscalităţii chiar peste media celor mai bogate state, din OECD. Potrivit calculelor Băncii Mondiale, în raportul Paying Taxes 2014, pentru o firmă românească rata totală de taxare (incluzând impozit pe profit, taxe pe muncă şi alte impozite) ajunge aproape de 43% din profit. Media OECD este de 41,3%. Statul înghite, prin diverse taxe şi impozite, mult mai puţin din profitul companiilor chiar şi în economii foarte bogate. Doar câteva exemple: Marea Britanie, cu 34%, Elveţia, cu 29,1%, dar şi statele nordice – 27% în Danemarca, 39,8% în Finlanda sau 40,7% în Norvegia. De menţionat că aceste procentaje nu iau în calcul taxa pe valoarea adăugată, unde România are a doua cea mai mare cotă de impunere din Europa – 24%, nici nivelul accizelor, unde recent anunţatele majorări ne vor duce în plutonul fruntaş european. Nu a fost inclus, de asemenea, nici impactul introducerii noului impozit de 1,5% pe construcţiile speciale ale firmelor, nici al viitoarelor creşteri de impozite locale, deoarece încă nu pot fi calculate.

Mitul taxelor mari din statele nordice, perpetuat de politicienii români de fiecare dată când vor să susţină că fără creşteri ale fiscalităţii nu sunt posibile cheltuieli sociale importante, este demontat, de asemenea, de datele Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene. Astfel, aceste state compensează nivelul ridicat al unor impozite şi contribuţii cu o fiscalitate lejeră în alte zone, reducând, în plus, la minimum birocraţia şi costurile administrative suplimentare pe care le transferă contribuabililor. În fapt, numărul de taxe care trebuie achitate în fiecare an de întreprinzătorii români este printre cele mai ridicate de pe continent: 39, faţă de doar 4 în Norvegia şi Suedia, 7 în Franţa, 10 în Danemarca. Stăm încă bine, totuşi, faţă de ţări ca Albania sau Serbia. Plata taxelor consumă nu doar banii contribuabililor, ci şi timpul. Şi aici fiscul românesc ştie să îşi ţină aproape contribuabilii multă vreme: pentru a-şi plăti dările, o firmă autohtonă are nevoie de 200 de ore în fiecare an, faţă de doar 83 de ore în Norvegia, 93 în Finlanda sau 110 în Marea Britanie.

Taxe şi tarife fără număr

Taxele şi impozitele principale nu sunt însă singurele costuri impuse de stat de care contribuabilii trebuie să ţină cont. Un amplu registru al taxelor şi tarifelor nefiscale datorate bugetului central, dar şi multe alte alte taxe şi tarife datorate primăriilor fac viaţa grea companiilor şi persoanelor fizice de fiecare dată când au nevoie sau sunt obligate să obţină o autorizaţie, un aviz sau să suporte costul unui control al autorităţilor. Spre exemplu, pentru Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sunt prevăzute 19 taxe şi tarife de autorizare. Un producător de echipamente electrice şi electronice datorează 500 de lei doar ca să se înregistreze. Obţinerea evaluării unui impact asupra mediului presupune plata a 100-2.000 de lei, în funcţie de proiect, iar pentru a parcurge proceduri de emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, în diverse etape, tariful e de 500 - 2.500 lei. În domeniul sanitar veterinar există alte 12 taxe de autorizare (ex. 200-500 lei fiecare unitate cu vânzare en – detail, până la 3.635 lei o unitate farmaceutică, sau 106-646 lei pentru autorizarea fiecărui obiectiv al unităţilor care procesează alimente de origine animală). În domeniul gospodăririi apelor există 6 taxe de autorizare, alte 3 în inspecţia în construcţii, 10 în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, 5 în domeniul învăţământului, 7 tarife pentru operaţiuni de autorizare, avizare, verificare şi alte activităţi efectuate de ISCIR, plus nenumărate alte tarife şi taxe pentru care spaţiul acestei reviste nu ar fi suficient.

Premise pentru adâncirea crizei

Într-un astfel de context fiscal împovărător, creşterile de taxe şi impozite anunţate pentru anul viitor vor sărăci şi mai mult contribuabilii români, distrugând competitivitatea oricum precară a economiei. În condiţiile în care statul va majora şi mai mult costul fiscalităţii pentru companii, competitivitatea economiei va rămâne să se bazeze doar pe costul redus al forţei de muncă, şi acesta ameninţat de planul majorării salariului minim pe economie cu 100 de lei anul viitor. Deşi motorul creşterii economice, exportul, ar fi trebuit să fie înlocuit, treptat, anul viitor, de cererea internă şi de investiţii, măsurile anunţate de Guvern vor avea ca efect restrângerea acestora, arată reprezentanţii celor mai importante companii locale, reuniţi în Consiliul Investitorilor Români (CIR). „De exemplu, impozitul de 1,5% asupra stâlpilor de electricitate şi asupra conductelor de gaze realizate de acţionarii privaţi reprezintă, practic, un impozit pe o investiţie realizată, consecinţa firească fiind renunţarea la investiţii. În ceea ce priveşte consumul intern, cel puţin cel al populaţiei şi al agenţilor economici, se va restrânge şi mai mult. O creştere a preţurilor va conduce la limitarea achiziţiilor“, arată reprezentanţii CIR, precizând că astfel va fi  afectată macrostabilitatea economică a României, obţinută cu eforturi uriaşe.

Speranţe bugetare utopice

„Creşterea accizelor, dar şi a altor taxe, nu este neutră pentru economie, chiar dacă s-ar confirma aşteptările autorităţilor şi nu s-ar transfera integral în preţuri. Şomajul şi deficitul de cerere au crescut deja din 2013. Creșterea accizelor, mai ales pentru bunuri cu cerere inelastică, agravează evaziunea fiscală, dar mai ales mănâncă din profiturile companiilor, care vor reduce planurile de investiţii şi numărul de angajaţi. Astfel se va adânci criza“, arată analistul financiar Florin Cîţu.

Guvernul riscă astfel să afecteze economia de dragul unor încasări suplimentare la buget care nici ele nu sunt prea certe. Pentru că un nivel mare de taxare conduce adesea la creşterea evaziunii sau la omorârea „găinii cu ouă de aur“ pe care se bazează veniturile statului. Dimpotrivă, reducerea fiscalităţii poate crea premise pentru creşterea încasărilor la buget, nu neapărat prin reducerea masivă a evaziunii, cât prin susţinerea creşterii economiei. „În România sunt, probabil, mulți oameni care nici dacă impozitul ar fi 3% nu s-ar grăbi să declare ceva statului. Dar nu ei sunt problema. În România mai există destui contribuabili care plătesc impozite și care s-ar bucura dacă, de exemplu, contribuțiile sociale ar scădea. Ei ar fi stimulați să muncească mai mult, la fel cum firmele ar fi motivate să creeze noi locuri de muncă. Este posibil ca statul să aibă de câștigat dacă îi despovărează pe acești oameni de nivelul infernal al cotizațiilor“, spune profesorul de economie Bogdan Glăvan, precizând că miza reformei fiscale nu e să reduci economia subterană, ci să crești PIB. Un PIB mai mare este în avantajul tuturor.

Sursa:www.capital.ro – 25.11.2013

                                                                                                      C.L.

Ţările unde se trăieşte cel mai bine

Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare (OECD) a alcătuit Indicele Better Life, care măsoară calitatea vieţii în statele membre, pentru al doilea an consecutiv, Australia deţinînd prima poziţie, fiind ţara unde cetăţenii au cea mai mare şansă să aibă o viaţă fericită, scrie Business Insider.

OECD a analizat 34 de ţări în 11 departamente, inclusiv venitul pe gospodărie, comunitate, educaţie, mediu, implicarea civică, satisfacţia vieţii, siguranţă şi echilibrul viaţă-carieră.

Topul Better Life Index, alături de unele caracterstici care ies în evidenţă din cadrul ţărilor :

15. Irlanda – Irlandezii au un simţ al comunităţii foarte ridicat. 96% dintre respondeţi susţin că au pe cineva pe care pot conta în caz de nevoie.

14. Luxemburg – Luxemburg a avut un scor bun atît la sănătate, cît şi la nivelul de trai. Speranţa de viaţă este de 81 de ani.

13. Austria – Austriecii au un sistem educaţional foarte bun şi un simţ al comunităţii ridicat.

12. Finlanda – Studenţii finlandezi au rezultate excepţionale la evaluările internaţionale, iar populaţia ţării are are un nivel ridicat de satisfacţie a vieţii.

11. Noua Zeelandă – Noua Zeelandă are printre cele mai dezvoltate reţele de energie regenerabilă, peste 36% din necesarul de energie provenind din surse alternative.

10. Marea Britanie – 85% dintre britanici susţin că într-o zi obişnuită au mai multe experienţe pozitive decît negative.

9. Islanda – 98% dintre islandezi susţin că au pe cineva pe care se pot baza în caz de nevoie, cetăţenii avînd un simţ civic dezvoltat.

8. Olanda – olandezii lucrează în medie 1379 de ore pe an, mult mai puţin faţă de media de 1776 de ore pe care o înregistrează restul ţărilor membre OECD.

7. Danemarca – danezii au un echilibru foarte bun între viaţa personală şi serviciu, doar 2% dintre respondenţi susţinînd că lucrează prea mult.

6. Statele Unite ale Americii – americanii au cel mai mare venit mediu pe gospodărie de pe listă, cu 38.000 de dolari, mult mai ridicat faţă de media de 23.000 de dolari din restul ţărilor membre OECD.

5. Elveţia – Elveţia are un sistem educaţional foarte bun şi o speranţă de viaţă de 83 de ani.

4. Norvegia – Norvegienii au un simţ civic foarte bine dezvoltat, ca şi echilibrul viaţă personală – carieră.

3. Canada – peste 70% din populaţie are un job plătit.

2. Suedia – Suedia are un scor impresionant la educaţie şi la nivelul de poluare din ţară, acesta fiind foarte scăzut în comparaţie cu restul ţărilor participante la studiu.

1. Australia – Pentru al doilea an consecutiv, cetăţenii australieni sînt cei mai „fericiţi”, Australia avînd un scor foarte bun la educaţie, sănătate, implicare civică şi venit pe gospodărie.

                                                                                          Ştefan STAN