Atentat terorist

La milimetru, cu mult noroc și dintr-o simplă întâmplare, România nu a căzut victimă celui mai periculos atentat terorist săvârșit vreodată în Europa. Îmi asum toate riscurile pentru a explica, cu subiect și predicat, afirmația pe care am făcut-o mai sus și pentru a încerca să identific pe cei vinovați, precum și motivațiile acestora. În esență, mă refer la drona care a pătruns în rada Portului Constanța până foarte aproape de Oil Terminal.

S-a întâmplat la două zile după ce vârfurile Armatei, șeful Marelui Stat Major, Gheorghiță Vlad, și Iulian Berdilă, prim-adjunctul operativ, au fost supuși unei anchete DNA, confiscându-li-se telefoanele. Dacă nu este o simplă coincidență, atunci a fost un act deliberat menit să prevină orice reacție de la vârful Armatei vizavi de atentatul criminal. Și dacă cumva nu este o simplă coincidență, înseamnă că urmează, mai devreme sau mai târziu, să vorbim despre complicități la nivelul autorităților române.

Dar în ce a constat îngrozitorul atentat terorist pe care, repet, cu mult noroc, românii l-au evitat în ultima secundă? Una dintre cele mai performante modele de dronă construite vreodată în Ucraina a reușit să parcurgă multe mile marine prin apele internaționale, apoi alte zeci de mile prin apele teritoriale ale României, a pătruns în Portul Constanța fără a fi nici de această dată detectată, a mai parcurs încă circa 10 mile marine, îndreptându-se către Oil Terminal, unde a rămas blocată în cele trei flotoare de siguranță. La o distanță extrem de mică față de Oil Terminal, tranzitată în permanență de câteva milioane de tone de petrol. În proximitate se află uriașul depozit de azotat de amoniu, care, în urmă cu câteva zile, la momentul incidentului, dispunea de o cantitate de peste șase ori mai mare decât cea care a explodat și a făcut prăpăd în urmă cu câțiva ani la Beirut. Tot la mică distanță se află rafinăria Petrom și, nu departe, rafinăria Petromidia. Dacă drona ar fi explodat cum a fost programată, la Oil Terminal, ar fi fost declanșată o reacție în lanț catastrofală care ar fi distrus nu numai portul, ci și cea mai mare parte a orașului Constanța. Cu toate consecințele în multiple domenii pe care vi le puteți imagina. Înainte de a fi explodată cu comandă de la distanță și nu de către autoritățile române, la numai 30 de metri de Oil Terminal, această dronă a fost programată prin GPS, printr-un sistem multiplu de ghidare, extrem de sofisticat, pe care nu îl posedă decât Armata Ucraineană, să se deplaseze cu o destinație extrem de precisă în Portul Constanța și la Oil Terminal. Deplasarea a fost urmărită non-stop, în timp real, zi și noapte, prin intermediul celor două camere montate pe dronă. Ea a reușit să treacă cu succes neobservată prin sistemul de supraveghere COMAR, deținut de mai mulți ani de Armata Română și pentru care am plătit bani grei, precum și printr-un alt sistem, tot sofisticat, de dată mai recentă.

Dacă drona nu ar fi fost explodată cu comandă de la distanță, orice investigație ar fi demonstrat că ea s-a aflat permanent și în totalitate în supravegherea dispeceratului ucrainean și că, în afara oricărei discuții, ținta ei era Oil Terminal.

Cum de a fost posibil așa ceva? În ce măsură autoritățile ucrainene, care ne-au informat de existența acestei drone doar cu câteva minute înainte să comande explodarea ei, au avut o intenție criminală pe care au fost silite să o abandoneze după înțepenirea dronei în cele trei flotoare? În ce măsură poate fi acuzat Zelenskiy că ar fi ordonat cu bună intenție un atac terorist împotriva unui aliat cu care a semnat și un parteneriat strategic? La toate aceste întrebări voi răspunde în analiza de mâine, dar fac din capul locului efortul de a le reaminti tuturor celor care mă urmăresc, cu bună sau cu rea-credință, că pe tot parcursul acestui război nu am făcut altceva decât să acuz de agresiune Federația Rusă.

 

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: CorrectNews

Colectiv- atentat terorist soldat cu 64 de morți și sute de răniți, o ipoteză care se consolidează

În răstimpul scurs de atunci, semnele de întrebare cu privire la cauzele și împrejurările groaznicei nenorociri s-au adâncit și înmulțit, s-au consolidat suspiciunile apărute din capul locului. La doar câteva zile după Tragedie, arătam în paginile cotidianului nostru că existau mai multe indicii în măsură să împingă raționamentul lucid către ipoteza unui atentat cu un scop precis, parte a unui scenariu complex. Să ne reamintim!

Incendiul de la Clubul Colectiv din București a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015 și în el aveau să piară pe loc, sau săptămânile următoare, 64 de oameni cu vârste cuprinse între 15 ani, Ștefan Hamed-Andrei, și 47 de ani, Nelu Tilie. Peste 200 de oameni au fost serios răniți, iar mulți dintre ei au rămas traumatizați psihic și marcați pe viață de infirmități fizice.

Graba cu tâlc

Potrivit scenariului prezentat cu o grabă suspectă de oficialități încă din primele momente, când nici nu putea fi vorba despre vreo concluzie cât de cât profesionistă, incendiul ar fi fost provocat de artificii folosite iresponsabil, în timpul unui concert care adunase 400 de spectatori într-o incintă improprie organizării unor astfel de evenimente. Artificiile ar fi aprins buretele poliuretanic folosit la antifonarea unui stâlp de susținere și de acolo flăcările au cuprins rapid tot clubul. O explicație pripită, care avea să se dovedească foarte departe de realitatea pusă în evidență câteva luni mai târziu, în Raportul de Expertiză înaintat de Institutul Național de Expertize Criminalistice(INEC), în martie 2016, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(PÎCCJ).

Datul de gol

La fel de pripit, a doua zi după nenorocire, președintele Klaus Iohannis a fost pus să rostească celebra declarație „Corupția ucide!”. O declarație absolut iresponsabilă, pentru că ea indica fără niciun temei vinovați și mobilele faptelor lor, cu încălcarea tuturor normelor constituționale cu putință. La ora la care Iohannis punea astfel primul picior pe scara alcătuită din trupurile din care încă ieșea fum, cercetarea la fața locului nu fusese nici măcar începută. Spusele lui aveau să orienteze toată dezvoltarea din următoarele zile: serviciile de informații au dat echipelor de pe Facebook semnalul de declanșare a emoțiilor, i-au scos pe tefeliști în stradă, i-au strecurat lui Victor Ponta amenințarea că Bucureştii s-ar putea transforma într-un Kiev și, sub presiunea străzii, i-au obținut demisia din funcția de premier.

În sfârșit, Iohannis își vedea cu ochii visul numit „Guvernul Meu!”. Nu a știut să-și camufleze satisfacția și a dat crâncen de gândit tuturor celor care au un IQ mai mare decât cel al unui hamster declarând: „Guvernul a demisionat. A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă.” Consternarea provocată a fost general-instantanee și pe măsura senzației că nu scăpase pe gură doar o prostie de rutină. Sub forma unui „act ratat”, adică fără ca el să fi vrut la nivel conștient, subconștientul îl trădase și exprimase un adevăr reprimat.

Primele suspiciuni

La câteva zile de la producerea catastrofei, scriam în EVZ despre primele suspiciuni pe care le aveam:

„Un principiu mai puțin cunoscut spune că, atunci când consecințele unui eveniment oricât de grav, care părea la început să fie sub semnul întâmplării, sunt deosebit de importante pentru realizarea unui scenariu aflat în desfășurare, evenimentul este parte din scenariu și nu este de natură aleatoare. Pentru că Scenariul Guvernul Lui este în desfășurare de la începutul anului 2015, eu m-aș întoarce la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Clubul Colectiv. Când o întâmplare servește perfect unui scop propus anterior evenimentului, întâmplarea nu mai este întâmplare, ci determinare! Pentru aflarea adevărului, nu aș pleca de la chestii complicate. Aș avea în vedere, pentru început, viteza cu care focul s-a propagat, motivele chimice ale acestei viteze, precum și caracteristicile neobișnuite ale intoxicațiilor și plăgilor morților și răniților.”

Doar câteva luni mai târziu, în martie 2016, Raportul de Expertiză înaintat PÎCCJ, în martie 2016, de INEC, avea să-mi confirme temerile pe deplin: „În urma simulărilor efectuate de experți pe machete la scară, în condiții similare celor din Club, nu s-a reușit reproducerea unor aspecte fundamentale în privința înțelegerii și elucidării a ceea ce s-a întâmplat, cu adevărat. Nu s-a reușit reconstituirea inițierii incendiului, nici a vitezei de propagare – la toate simulările efectuate de către experți, aceștia au constatat că vitezele cu care focul a urcat pe stâlp, precum și cele cu care s-a propagat pe tavan, sunt de cinci ori mai mici decât vitezele cu care focul s-a dezvoltat în realitate, în Club – nici a intensității acestuia și nici a efectelor sale. Practic, oricât de fidel s-ar fi străduit experții să respecte condițiile producerii tragediei, și au făcut-o foarte fidel, folosind aceleași materiale și reproducând aceleași condiții, nu au obținut aceeași dezvoltare și aceleași efecte. Mai mult, folosind la simulare aceleași materiale care au ars în Club, nu au obținut aceiași compuși de ardere cu cei care au rezultat în urma evenimentului real. Astfel, experții nu exclud posibilitatea ca în Club să fi existat și o altă substanță, una sau mai multe, care să fi generat o viteză extraordinară de extindere a focului, precum și compușii de ardere rezultați.”

Autor: Mirel Curea
Sursa: Evz

Semnificaţii istorice pentru ziua de 11 martie

1291 - Este atestată prima menţiune documentară privind participarea românilor la Dieta specială convocată de regele ungar Andrei al III-lea, la Alba Iulia.

1513 - A fost ales Papă Leon al X-lea (laic Giovanni de Medici, fiul lui Lorenzo Magnificul, ducele Florenţei şi protector al artelor). Papa Leon a ocupat Scaunul pontifical între anii 1513 şi 1521.

1544 - S-a născut poetul Torquatto Tasso (m. 1595).

1818 - Este publicat romanul Frankenstein de Mary Shelley.

1851 - A avut loc, la Teatrul Fenice din Veneţia, premiera operei "Rigoletto", de Giuseppe Verdi.

1861 - A fost adoptată Constituţia Confederaţiei Statelor Americane, cele zece state sudice care s-au separat de nordul aboliţionist. Războiul de secesiune a durat între anii 1861 şi 1865.

1871 - A fost format un Guvern conservator, sub conducerea lui Lascăr Catargiu, care se va menţine pînă în 1976 ("guvernarea autoritară conservatoare").

1879 - S-a născut Dumitru Caracostea, critic, istoric literar şi folclorist, iniţiator al cercetărilor morfologico-geografice în domeniul creaţiei populare (m. 1964).

1908 - A încetat din viaţă scriitorul Edmondo de Amicis ("Cuore - inimă de copil") (n. 31 octombrie 1846)

1918 - Moscova devine capitala Rusiei Sovietice

1921 - Se naşte compozitorul Astor Piazzolla (m.1992)

1935 - Hermann Goering crează Lufftwafe, trupele aeriene ale celui de al III-lea Reich.

1955 - A încetat din viaţă Sir Alexander Fleming, bacteriolog englez, descoperitorul penicilinei (n. 6 august 1881)

1965 - A încetat din viaţă regizorul Ion Şahighian (n. 1897).

1974 - Erupţia vulcanului Etna din Sicilia.

1985 - Mihail S. Gorbaciov devine Secretar General al CC al PCUS. Politica sa de reforme ("perestroika" şi "glasnost") a reprezentat începutul deschiderii spre dialog a URSS.

1990 - Lituania şi-a proclamat independenţa, fiind primul stat care părăseşte Uniunea Sovietică.

1990 - Prin alegerea ca preşedinte a lui Patricio Aylwin încetează dictatura generalului chilian Augusto Pinochet, care a condus ţara din 1974.

1990 - A fost adoptată "Proclamaţia de la Timişoara". Punctul 8 cerea interzicerea prin Legea electorală, pentru primele trei legislaturi consecutive, a dreptului la candidatură al foştilor lideri comunişti sau a ofiţerilor de Securitate.

2003 - Este fondat Tribunalul Penal Internaţional la Haga.

2004 - A avut loc, la Madrid, un puternic atentat terorist, soldat cu un număr impresionant de victime: 200 de oameni au murit, printre ei aflîndu-se şi 16 români.

2006 - A încetat din viaţă Slobodan Miloşevici, fostul preşedinte iugoslav, care era bolnav de inimă, a murit în celula sa din închisoarea TPI.