Lecții de învățat. Sturionii – în pericol!

 

                                                                                                    de Viorica Pârja

 Sturionul este una dintre speciile cele mai periclitate din lume, iar Bazinul Inferior al Dunării reprezintă unul dintre ultimele locuri din lume în care speciile de sturion încă supraviețuiesc și se reproduc. Pescuitul ilegal și comerțul cu produsele provenite de la aceștia fiind citate drept amenințări semnificative. În această idee, WWF a efectuat un studiu de piață, care oferă pentru prima dată dovezi ale amplorii braconajului și comerțului ilegal de caviar și carne de sturion capturat în sălbăticie în regiunea Dunării inferioare, în special în Bulgaria, România, Serbia și Ucraina.

Metodologia unică a anchetei a combinat date oficiale privind activită­țile de pescuit ilegal de la autoritățile competente și rezultatele unei anchete de piață pe scară largă, precum și analiza probelor de carne și caviar provenite din cele patru țări. Probele au fost colectate în bazinul Dunării inferioare și în regiunea nord-vestică a Mării Negre, zone în care populațiile de sturioni împart aceleași rute de migrație. Punctele de testare au acoperit întregul lanț comercial și au inclus diferite tipuri de comercianți, cum ar fi magazine și supermarketuri, restaurante și baruri, piețe locale, facilități de acvacultură, intermediari, pescari și oferte online. Analiza izotopilor a demonstrat că produse provenite de la sturioni sălbatici erau vândute în toate cele patru țări. În același timp, au reieșit declarații false, în unele cazuri carnea provenind de la alte specii de pește.

Concluziile arată cât de grav este impactul braconajului asupra ultimilor sturioni sălbatici și cât de crucială este lupta pentru a-i salva. Recomandările WWF: controlul sporit al comerțului intern; controlul cerințelor de etichetare a caviarului; îmbunătățirea cooperării și coordonării între agenții; înmulțirea controalelor la frontieră; utilizarea analizelor criminalistice de ultimă generație; realizarea frecventă și recurentă de studii de piață.

Multe profesii de bază de astăzi, printre care cele de chirurg şi de scriitor, vor dispărea la mijlocul acestui secol din cauza inteligenţei artificiale

Potrivit datelor lor, în traducerea limbilor străine acest lucru se va întâmpla în jurul anului 2024, iar în scrierea eseurilor la sfârşitul ciclului secundar – până în anul 2026.

Se afirmă, de asemenea, că tehnologia automată va înlocui şoferii de camioane până în anul 2027, iar vânzătorii vor deveni inutili prin anul 2032, notează Rador.

Inteligenţa scriitorilor romancieri va muri în jurul anului 2049, iar a chirurgilor – până în anul 2053. Inteligenţa artificială va înlocui inteligenţa umană peste 45 de ani, probabilitatea fiind de 50%, susţin cercetătorii. Iar peste 120 de ani, în opinia lor, toate locurile de muncă vor fi ocupate de computere. Cercetarea a fost efectuată de Universitatea Oxford în colaborare cu Universitatea Yale, informează Lenta.ru

Preluare http://www.descopera.ro/dnews/16432689-multe-profesii-de-baza-de-astazi-printre-care-cele-de-chirurg-si-de-scriitor-vor-disparea-la-mijlocul-acestui-secol-din-cauza-inteligentei-artificiale

Dan C. Mihăilescu anunţă "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea" de la Pro TV. Păcat! Pentru a câta oară ?!

Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV, precizând că nu poartă ranchiună conducerii televiziunii pentru "închiderea prăvăliei", întrucât aceasta nu aducea niciun beneficiu financiar postului.

"Dragi prieteni şi eventuali rătăcitori prin aste coclauri internetice, iată-vă părtaşii unei triste bucurii", îşi începe scriitorul şi criticul literar Dan C. Mihăilescu mesajul prin care anunţă că emisiunea sa, "Omul care aduce cartea", nu va mai fi difuzată la Pro TV, din ianuarie 2016.

El mai spune, pe site-ul său, că nu a fost deloc o surpriză decizia conducerii Pro TV de a scoate din grila televiziunii emisiunea "Omul care aduce cartea".

"Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, în biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Ştirilor Pro TV, s-a petrecut - cu graţie amicală, comprehensiune ludic-reciprocă şi suavă resemnare de ambele părţi - decesul emisiunii «Omul care aduce cartea» (ianuarie 2000 - ianuarie 2016). Mă grăbesc să spun că nu a fost deloc o surpriză, un şoc, o lovitură-n plex ori sub centură. Şi nici vinovăţia, greşeala sau răzbunarea cuiva. A fost un lucru presimţit şi aprioric acceptat de mine încă de la primele filmări. În ciuda stupefiantei siguranţe profesionale cu care Stelian Ţurlea afirma, cu incredibilă (pentru mine) superbie, încă din primăvara anului 2000, că «emisiunea asta e menită să dureze minimum zece ani», scepticul care sunt şi-a şoptit periodic, cu şăgalnică seninătate, la una, trei sau şase luni, că totul va reintra cât mai iute în nimicnicia dintru care a ieşit. Ei bine, non-aşteptările de acest gen m-au ocrotit, mi-au relativizat impulsurile absolutiste, m-au vindecat de utopii, m-au ferit de megalomanie şi m-au deprins cu legile necruţătoare ale nesiguranţei mediatice, cu precădere în sfera televiziunilor comerciale", afirmă Dan C. Mihăilescu.

Acesta precizează că nimeni nu a reuşit să-i explice convingător de ce Pro TV a decis să aibă în grilă o emisiune realizată de el.

"După cum am spus (cu uluire şi recunoştinţă) în nenumărate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reuşit vreodată să-mi explice convingător de ce o televiziune înfloritoare, mizând exclusiv pe înnoire, gândire pozitivă, cultul succesului, insurgenţă tinerească, libertate de gândire, nonconformism şi, apoi, în aşa măsură făcătoare de istorie, precum Pro TV - a simţit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reacţionare ca mine. Un ins conservator, hachiţos, retractil, incontrolabil, fanfaron şi ciclotimic, format la vizuină, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, bâlbâit, obez, prost îmbrăcat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil şi insubordonabil, plusând ţicnit pe subiecte aiuritoare, şocând patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecând elitismul cu populismul, misticismul, naţionalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul ş.a.m.d.", mai spune Dan C. Mihăilescu.

Totodată, Dan C. Mihăilescu vorbeşte despre persoanele care l-au susţinut în această perioadă şi despre diferitele momente prin care a trecut de-a lungul timpului emisiunea sa.

"E de la sine înţeles că, în 15 ani de seismografie mediatică, «Omul care aduce cartea» avea să treacă printr-o mulţime de ispite, alintări, oprelişti, rigori, umilinţe, măriri şi fragilizări, aşa cum şade bine oricărui capriciu bezmetic, tichie de mărgăritar pe creştetul unei realităţi anapoda. După premiul CNA din 2003, au urmat dilemele privind sponsorizarea editorială («editurile îşi fac reclamă şi vând prin noi, iar noi nu câştigăm nimic»), propunerile lucrative («de acord să prezentăm cărţi deştepte pe ecran, însă ele ar trebui neapărat dublate de titluri frivol-motivaţionale pe burtieră, astfel încât să slujim toate categoriile de cititori»), impulsurile de bun simţ economic, dar iritante şi, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea să fie finanţată de Asociaţia Editorilor din România, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Învăţământului sau APLER ori să fie cumpărată şi redifuzată de Diverta, de lanţurile Humanitas, Cărtureşti etc.). Am resimţit dintotdeauna orice idee de sponsorizare ca o imixtiune, ori ca o presiune, directă sau indirectă, asupra opţiunilor realizatorului. Or, în aceşti 15 ani, cu aproximativ 3.500 titluri prezentate, nimeni nu mi-a impus vreodată lectura şi etalarea pe ecran a vreunei cărţi!", explică Dan C. Mihăilescu.

El mai spune că, în cei zece ani în care a realizat emisiunea, a trecut voios prin zeci de încercări. "Am filmat în Crângaşi, la Teatrul Giuleşti, ca anexă a masivelor forfotiri de la «Chestiunea zilei» a lui Florin Călinescu, la început făcând săptămânal un Top de cinci cărţi în finalul emisiunii lui Nicolae Manolescu «Profesiunea mea, cultura», printre munţi de recuzite mucegăite sau pempante, machiat fiind de legendarul Nicolae Vodă, apoi în Pache Protopopescu, în cotloane improvizate sau în platouri simandicoase, dar şi la studiourile din Buftea ori în Parcul Tineretului, ca şi la Bookfest ori Gaudeamus", afirmă Dan C. Mihăilescu.

De asemenea, acesta vorbeşte despre publicul atras de emisiunea "Omul care aduce cartea".

"Emisiunea a fost programată iniţial la 8 dimineatza (prinzând lumea corporatistă, inventivitatea IMM-urilor, micile mari frenezii capitaliste, gândirea pozitivă şi fibrilaţia occidentalizantă, cu pofta ei de cărţi motivaţionale, poveşti de succes, savoir vivre, lifestyle etc.), apoi la ora 9 - înainte de «Tânăr şi neliniştit» - ceea ce mi-a adus ca bonus sute de mii de privitori neaşteptaţi, de la mămăiţe resemnate, văduve bovarice, liceeni aburiţi, şomeri de toate vârstele şi pensionari naţionalist-xenofobi până la ţigani multiplu targhetaţi şi hipsterism la patru ace. După care, odată cu programarea de la 10 şi ceva, am prins aleatoric cele mai surprinzătoare categorii de public, empatizând deopotrivă cu brancardieri de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pescari din Sf. Gheorghe Deltă, călugări de la Nicula, Rohia, Vatopedi, Prodromu, Suceava, Putna şi Frăsinei, vaporeni români care-mi telefonau din Singapore ori conduceau gondole-n Veneţia, liceeni rockeri de la «Spiru Haret», puşcăriaşi de la Piteşti sau de pe Şos. Alexandria, vânzătoare de roşii din Berceni şi Târgovişte, viticultori din Odobeşti, turişti din Balcic, Florenţa, Praga şi Lisabona, actori superbi ca Irina Petrescu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Marcel Iureş, Gheorghe Dinică şi Mircea Albulescu, regizori dragi precum Sanda Manu, Mihai Măniuţiu, Sandu Dabija, Ducu Darie, Gabor Tompa, AndrAndrei Şerbanagoş Galgoţiu, VIP-uri din religie, finanţe, armată, legislaţie, industrie, avocatură, arte, ştiinţe, plus o mini-armată de freelancer-i, ONG-işti, PR-işti şi IT-işti, academicieni, stilisticieni, oenologi, scenografi, teologi, financiari, muzeografi, coregrafi, patisieri şi tot ce mai vreţi dumneavoastră ca... reţea personală, cum am aflat (prea) târziu că (i) se zice", spune Dan C. Mihăilescu.Totodată, scriitorul precizează că nu crede că mai este cazul să re-spună în ce măsură i-a schimbat viaţa emisiunea de la Pro TV şi ce imens rezervor de energie i-a fost asigurat de admiraţia atâtor segmente de public.

 "Schimbarea a fost violentă, totală, răvăşitoare, copleşitoare. Doar că - Dumnezeu şi prietenii îmi sunt martori - în toţi aceşti ani, eu nu am crezut nicio clipă că visul poate să dureze şi că amăgirea soclului poate căpăta dimensiuni de statuie", precizează Dan C. Mihăilescu.

Dan C. Mihăilescu mai afirmă că nu se plânge sindicaliceşte în urma deciziei conducerii Pro TV de a scoate din grila televiziunii emisiunea "Omul care aduce cartea".

"În plus, prea sunt un susţinător al liberalismului, al concurenţei, meritocraţiei, autorităţii, ierarhiilor, rânduielii şi supremaţiei patronale, ca să mă plâng sindicaliceşte în urma deciziilor Stâpânirii, pe care le consider din start ca absolut justificate. Aşa stând lucrurile, mă declar liniştit de acord cu decizia conducerii Pro TV. Asta, mai ales că Gabriela Popescu a lăsat deschisă orice cale de revenire, cu condiţia găsirii unei surse credibile şi «cu blazon» de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant", spune Dan C. Mihăilescu.

Totuşi, Dan C. Mihăilescu face referire la semnele de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii sale, pe care le-a sesizat pe tot cuprinsului anului. El precizează însă că nu are niciun motiv de ranchiună.

"În plus, am beneficiat, slavă Domnului, pe tot cuprinsul anului 2015 de o sumedenie de semne de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii mele în peisaj. Ele observ că m-au antrenat îndeajuns pentru a nu recepta cu garda jos finalul meciului: schimbări frecvente ale zilei sau orei de filmare, defecţiuni tehnice, săptămâni sărite, emisiuni dispărute, amânate, dublu difuzate, ştergerea întregii arhive din reţeaua online ş.a. Acum, ştiind, din păcate, prea bine cât de temperamentale şi, deci, nedrepte, pot fi reacţiile lumii literar-artistice faţă de (fireştile, altminteri) hotărâri ale factorilor administrativi care ne păstoresc destinul, am considerat util ca, în faţa prietenilor şi cititorilor rătăciţi pe saitul acesta, să spun răspicat, încă din primele zile de după închiderea prăvăliei, că nu există din parte-mi niciun motiv de ranchiună. Şi că mi se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a curma existenţa unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspră, infinit discutabilă, dar, prin aceasta, nu mai puţin acceptabilă", precizează Dan C. Mihăilescu.

El mai spune că nu va discredita niciodată, sub nicio formă, conducerea Pro TV pentru desfiinţarea emisiunii "Omul care aduce cartea". "Pro TV a iniţiat-o, Pro TV m-a extras din hibernarea scriitoricească, astfel încât Pro TV avea tot dreptul să pună capăt acestui lux cultural excesiv în peisajul mediatic al «vicleimului valah», ca să folosesc o formulă dragă «conului Costică Argetoianu». Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal", spune Dan C. Mihăilescu.

Acesta precizează că a filmat inclusiv ediţiile din 30 şi 31 decembrie ale emisiunii "Omul care aduce cartea". "(...) şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.", îşi încheie Dan C. Mihăilescu mesajul adresat admiratorilor emisiunii "Omul care aduce cartea". Preluare MEDIAFAX

Căutări disperate la Copalnic Mănăştur. Poetul Gheorghe Pop DeMireş este căutat de familie, pompieri, jandarmi şi săteni

Gheorghe Pop, cunoscut in lumea literara ca Gheorghe Pop DeMires, a disparut din Copalnic Manastur (unde locuieste de putina vreme) in ziua de 17 octombrie 2014. Atunci a fost vazut pentru ultima data, in jurul pranzului.

Fiica lui, Georgiana Pop, spune ca a revenit din Anglia dupa ce a auzit de disparitia lui si a inceput cercetarile. Asa a aflat ca tatal ei a mancat, ca de obicei, la un restaurant din localitate si imaginile de pe camera de luat vederi ale localului il arata plecand la ora 13.40.

Barbatul avea in mana un toporas, pe care il cumparase atunci. Ca sa mearga pana acasa avea de trecut raul Cavnic. Avea obiceiul sa traverseze prin rau, ca sa scurteze din drum. Era incaltat cu cizme de cauciuc si se banuieste ca asa a incercat si in ziua in care a fost vazut pentru ultima data.

“Singurul indiciu pe care il avem e ca a fost gasit toporul pe marginea raului. Dar nu se stie daca a apucat sa intre in rau sau nu. Drumul pana acasa dura 20 de minute. Il astepta un prieten, dar tata nu a mai aparut”, spune fiica barbatului disparut.

Azi dimineata, membri ai familiei, insotiti de jandarmi, pompieri si localnici, au inceput o actiune de cautare, pornind din centrul comunei Copalnic Manastur si mergand apoi pe malurile raului.

“Pot sa va marturisesc, ca sufletele noastre, a familiei si apropiatilor, sunt indurerate de absenta tatalui meu, este un om sensibil dar luptator si inainte sa dispara era foarte fericit in locul in care s-a mutat. El iubeste viata si speram sa ne mai bucuram de prezenta lui odata ce il gasim, asa cum am facut-o si pana acum. Doresc doar sa mai mentionez ca <<Prietenii, la nevoie se cunosc!>> Va asteptam dimineata! Multumim anticipat!”, a postat pe pagina de Facebook fiica sa, incercand sa atraga cat mai multi participanti la aceasta actiune.

“Orice indiciu este bun, orice obiect gasit care apartine tatalui meu: o cizma, palaria, orice… Ii rugam pe cei din localitatile invecinate sa ne sprijine in cautarea tatalui meu”, face apel Georgiana Pop.

Gheorghe Pop era originar din Miresu Mare, a lucrat in minerit, domeniu din care a iesit la pensie. Anul trecut a lansat volumul de poezii “Ce-a vrut sa spuna autorul?”, unde a adunat carti scrise in memoria sotiei sale, care a decedat acum patru ani.

ACTUALIZARE

Pompieri, jandarmi si satenii au cautat kilometri intregi de-a lungul raului Cavnic, pe ambele maluri. Cautarile lor nu au avut rezultat.

“Personalul ISU a participat astazi la cautarea unei persoane disparuta de aproximativ 11 zile. Subofiterii au cautat persoana in zona Copalnic Manastur unde se pare ca aceasta ar fi disparut”, spune lt. Oana Gonczi, purtator de cuvant ISU Maramures.

Localnicii care participa la cautari nu stiu care va fi rezultatul acestora. Spera sa il gaseasca pe barbatul disparut, indiferent daca acesta este viu sau mort. “Tragem speranta macar sa il gasim sub orice forma, chiar daca e viu, chiar daca este mort dar macar sa stim, pentru ca sunt prea multe zile de cand s-a intamplat aceasta disparitie si foarte putine lume l-a vazut ultima data. Chiar aici a fost surprins de camera de supraveghere dupa care nu se mai stie absolut nimica”, spune unul dintre localnici.

La momentul disparitiei, poetul Gheorghe Pop DeMires era imbracat intr-o geaca de culoarea inchisa, pantaloni de trening si incaltat cu cizme de cauciuc de culoare neagra. Avea pe cap o palarie si purta ochelarii de vedere. Preluare http://www.actualmm.ro/cautari-disperate-la-copalnic-manastur-poetul-gheorghe-pop-demires-este-cautat-de-familie-pompieri-jandarmi-si-sateni-imagini-camera-supraveghere/

Foto: Gelu DRAGOŞ

Japonia va DISPĂREA de pe faţa Pământului în cazul unui cutremur puternic!

Expertul nipono-canadian David Suzuki a lansat un avertisment important cu privire la viitorul centralei nucleare Fukushima, estimând că aceasta nu va rezista unui nou cutremur de pământ de peste 7 grade, care ar provoca un dezastru prin dispariția Japoniei și evacuarea locuitorilor de pe coasta de vest a Americii de Nord.

Vorbind recent la simpozionul de ecologie 'Letting in the light', găzduit de Universitatea statului Alberta (Canada), David Suzuki a explicat că starea deplorabilă în care se află în prezent centrala nucleară de la Fukushima amenință Japonia cu un dezastru fără precedent.'Fukushima reprezintă situația cea mai gravă care poate fi imaginată', susține el.

'Trei dintre cele patru reactoare ale centralei au fost distruse de cutremur și tsunami. Cel de-al patrulea a fost într-atât de grav avariat, încât în cazul unui nou cutremur de peste 7 grade barele de combustibil ar putea intra în contact cu aerul din jur și atunci va surveni sfârșitul Japoniei, iar întreaga populație de pe coasta de vest a Americii de Nord va trebui evacuată', a estimat omul de știință, al cărui discurs a fost înregistrat și postat pe Internet.

Omul de știință critică guvernul japonez pentru că a subevaluat amploarea reală a dezastrului de la Fukushima din 2011. În opinia sa, Japonia ar trebui să lase deoparte orgoliul și să accepte ajutorul internațional pentru normalizarea situației de la centrala nucleară grav avariată în urma cutremurului și a tsunamiului din 11 martie 2011.

Avertismentul lui David Suzuki intervine pe fondul detectării de radiații provenind de la Fukushima în nordul Alaskăi și de-a lungul coastei occidentale a SUA, informează la rândul său postul de televiziune CBC News. Agerpres

                                                                                             I.I.D.

Profesia de educatoare şi învăţătoare, pe cale de dispariţie

 În scopul racordării întregului sistem educaţional la cel european, art. 247 din Legea Educaţiei scoate din nomenclator profesia de educatoare şi învăţător/învăţătoare. Prin urmare, în întreg sistemul urmează ca învăţăceii să fie şcoliţi numai de profesori cu studii superioare şi diplomă de licenţă. Cum Legea a fost aprobată pe vremea lui Daniel Funeriu, avea obligaţia să găsească şi soluţiile de aplicare. Fără un studiu de impact, fostul ministru a socotit că "transformarea" educatoarelor şi învăţătoarelor în profesoare poate fi realizată printr-o soluţie, puţin spus, aberantă. Este vorba despre echivalarea studiilor liceale pedagogice cu cele universitare. Astfel, pe baza unui simplu dosar, în jur de 22.000 de cadre didactice ar fi primit gratuit un cadou nemeritat şi neaşteptat. Acela de a deveni profesori cu acte în regulă şi salarizate conform noii funcţii didactice. Dacă Guvernul nu s-ar fi schimbat, în sistem prostia ar fi prins rădăcini şi nu ar fi apărut conflicte. Revenită la minister, doamna Ecaterina Andronescu, printr-o OUG, anulează soluţia lui Funeriu. Pînă la un punct, decizia şi modul în care a demontat argumentele lui Funeriu merită luate în seamă. Formarea continuă, vechimea şi experienţa sunt utile şi necesare numai în perfecţionarea profesională individuală. Peste tot în lume, dobândirea unui statut profesional, de nivel superior, necesită studii de specialitate legitimate în instituţii de profil. Din ecuaţia conflictului nu putem omite vina doamnei Andronescu. Ca membru în Comisia de învăţămînt din Senat avea obligaţia să-l atenţioneze pe Funeriu, că în Lege există riscul de a se strecura o mare anomalie. Apoi, Ordonanţa putea fi emisă imediat după ce a preluat ministerul, nu la sfîrşitul mandatului. Conform obiceiului înainte de alegeri nimeni nu-şi permite să creeze conflicte imprevizibile. În miezul subiectului era de aşteptat ca educatoarele şi învăţătoarele să conteste inclusiv soluţia doamnei Andronescu. La o vârstă înaintată sau în pragul pensionării nu sunt dispuse să-şi continue studiile universitare deoarece facultăţile costă bani şi sînt structurate pe profile.  Conştientizează că o diplomă de licenţă în carieră nu le-ar fi de folos. Învăţătoarele care au anticipat mersul vremii, cu mici eforturi, au absolvit facultăţi particulare. La ora actuală, şcolile sînt pline de "specialiste" în psihologie şi pedagogie şcolară. Altele s-au "specializat" în domenii care nu au nici o legătură cu şcoala. Deşi majoritatea prestează activităţi specifice fişei postului au pretenţia să fie plătite ca profesoare. Cu mânie sindicală, liderii nu au ezitat să le sară în ajutor. Au uitat că o diplomă dobândită într-o instituţie serioasă nu poate fi echivalată cu una oferită prin corespondenţă de facultăţi care valorează două surcele. Din întreaga poveste, copiii din grădiniţă şi ciclul primar  nu au de câştigat. Nu sunt interesaţi dacă educatoarea sau învăţătoarea lor va deveni profesoară. Câtă vreme ele au calificarea necesară, părinţii nu trebuie să-şi facă griji. Important este să-şi facă meseria. În învăţămîntul european, de unde importăm modele false, structura ciclurilor este compatibilă cu mecanismul formării cadrelor didactice. În lipsa unor astfel de strategii, măsura va rămâne una de cosmetizare coborâtă inclusiv la nivelul grădiniţei şi ciclului primar. Se pare că mai marii şcolii nu au învăţat nimic din eşecurile formelor fără fond aplicate pînă acum în gimnaziu şi liceu...

                                                                            PROF. VASILE ILUŢ