Mulțumesc, revista ,,Independența română - Independența prin Cultură"!

 

Mulțumesc, scriitoarei Doina Bârcă, pentru semnalarea editorială a volumului personal (versuri)  FRUNZE PICTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT, apărut la Editura Anamarol, București, 2020. ,,Independența română" - o revistă interesantă pentru cei interesați, ,,cu un conținut istoric, literar și artistic, de atitudine moderată, fondată de către Fundația Literar-Istorică 《STOIKA》", Nr. 74,  martie-aprilie 2022, 96 p., ISSN 2393-2473, cu un Editorial, semnat de către Eugenia Duță, numit ,,Împlinirea Scripturilor. Gânduri în săptămâna patimilor".

,,Universuri de frumos, dăruite din inimă, locurilor dragi, amintirilor, oamenilor, într-un volum de poezii sensibile, trăite, muncite. Semnificația titlului este de o gingășie și o duioșie magică... roua este lacrima pământului, cel care rodește în inima autorului dar și a cititorului. Vasile Bele este cel ce și-a zidit sărutările din priviri în umbră unei clipe, este călătorul prin dor ce aleargă în veșnicie pentru a prinde lumină, ori dăruiește anotimpuri îmbrăcate în vânt, și poate că foșnetul unui curcubeu să-l scrie pe un zâmbet, cu mare măiestrie  creatoare. Toate acestea slăbire în măreția cuvintelor, cu patosul scrisului combinând parfumuri divine din buchetul magic al metaforelor. Dorințe și împliniri, slavă la adresa Divinității cu smerenia sufletului curat și sincer, puse în poezii care sensibilizează și în care te regăsești citind", afirmă Doină Bârcă în semnalul editorial.

Cuprins de emoție, fericit pentru sinceritatea vorbelor, curat și lin curgătoare din suflet, repet mulțumirile. Mă onorează și mă obligă aceste cuvinte, cu atât mai mult cu cât, știu cu siguranță, că au  izvorât din adânc de suflet. Mereu în slujba frumosului - atât cât mă pricep. Mereu cu sinceritatea zâmbetului cuprins de emoție (pentru cei care au altă părere!). Mă bucur că am cunoscut asemenea oameni. Apariția editorială mă impresionează.

,,Lumina din rouă, cuiburile de soare, foșnetul de salcâmi, macii înfloriți, izvoarele de mir, uitare, recunoștință, vis și culoare, tristeți, toate formează o cunună de exprimare a tot ce alcătuiește un tablou unic - VIAȚA. Locurile și trăirea se contopesc în poeziile din acest volum într-o simfonie prețioasă, pretențioasă, cu trimitere la înțelepciune", își continuă scriitoarea Doina Bârcă, ideea semnalării editoriale.

Recomand revista ,,Independența română". Conținutul acesteia, foarte laborios, surprinde. În secțiunea Evocări, citim despre Cezar Bolliac, sub semnătură distinsei Cleopatra Luca (senior editor), iar Stelian Gomboș, ne surprinde emoționant cu articolul ,,Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan", în secțiunea Sfere de lumină. La secțiunea In memoriam, scriitorul Geo Călugăru, vorbește - pentru neuitare, nemurire, sacralirate - despre ,,Colonelul scriitor Florian Gârz. Sfetnic de taină la trei președinți" și ,,Profesoara Floarea Necșoiu. Picături de viață în lumina ne uitării". În secțiunea Istorie, semnată de către Viorel Gh. Speteanu, aflăm date și informații istorice despre ,,Popoare migratoare pe teritoriul României - Pecenegii", un articol foarte frumos în elaborare și conținut. Prof. univ. dr. Gheorghe Țipete, în secțiunea Știință, ne surprinde elegant de plăcut, cu articolul ,,Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu. Prima femeie din Europa, licențiată în drept și prima femeie din lume, doctor în drept. Antemergătoare a feminismului". Despre Spiritualitate,  prin ,,Arta conversației", ne vorbește  Mihaela Dumitrescu, iar la capitolul ,,Eseu", Florian Laurențiu Stoika, semnează ,,Pensionarii - într-un tunel al timpului". Nici ,,Cercetarea medicală românească" nu este ocolită, fiind reprezentată prin dr. Laura Baicu  (Stoika), în Asclepios. La ,,Celebrități feminine", Vadim Alexandru, semnează articolul ,,România femeilor. O introducere", făcându-se referire printre altele, la Martha Bibescu, Maruca Cantacuzino, Elvira Popescu sau Anna de Noailles.

În secțiunea ,,Lumea nevăzută", Petru Vintilă Jr., scrie despre ,,Lux și fast în Țară Românească. Secolul al XV-lea", iar Geo Călugăru, în ,,Portrete literare", îl prezintă pe Gheorghe Grosu - '95". Același Florian Laurențiu Stoika, prezentat supra, în secțiunea ,,Călători prin univers", ne surprinde cu date despre Dimitrie (Dumitru) Stoika, Traian D. Stoika (colonel), Traian T. Stoika (colonel) și Decebal T. Stoika (locotenent colonel). Acestea sunt doar câteva dintre reperele literare recomandate. Sunt doar câteva din articolele cuprinse în paginile revistei. Am să vă las Dumneavoastră curiozitatea (re)întâlnirii cu articolele, eseurile, epigramele lui Ion Micuț sau Nicolae Dragoș (semnalare editorială marca Viorel Martin USR, UZPR, UER)  creațiile literare, reperele culturale sau restituirile, dar și ,,Sacul cu glume". Scriitoarea  Doina Bârcă, mai semnează editorial apariția lui Ivan Birta, numindu-și această minunată semnalare: ,,Cei patru titani ai neamului românesc". Este vorba despre ,,destine, titani, vieți care au intrat în istoria neamului românesc" - Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga sau George Enescu - ,,traduceri, transliterări, fotografii, studii comparative, totul înseamnă muncă laborioasă pentru care îl felicit din inima pe autor", încheie Domnia Sa.

Felicitări, tuturor celor care au trudit la elaborarea acestui număr al revistei, colectivului redacțional și autorilor semnatari. Sunteți, cu adevărați, frumoși și valoroși, minunați și sensibili. Bravo!

VIVAT, INDEPENDENȚA ROMÂNĂ!

VIVAT, INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ!

 

Vasile Bele, Chiuzbaia (MM)

17 aprilie 2022

INVITAȚIE LA LECTURĂ

REVEDERE

Astăzi Cititorule, o să facem un periplu spiritual în primăvara din sufletului unui poet, VASILE BELE, pe care am avut șansa și onoarea de a-l cunoaște la o minunată întâlnire literară, în 2020 la Săcele, România. L-am cunoscut atunci ca fiind un român adevărat, un suflet debordant în a trăi și a dărui. De atunci, bucuria comunicării prin scris este imensă!

Uneori mă recunosc în această stare specifică oamenilor hotărâți, care știu pentru ce trăiesc pe acest pământ, dar aura sufletului său, acaparează prin sensibilitate, verticalitate și credință.

Poezia lui Vasile Bele este un fluviu din iubire de Cuvânt. În preajma lui, magia poeziei te învăluie și te adoptă ca pe un prieten definitiv. Cartea despre care vreau să vă vorbesc, am primit-o nu întâmplător, ca o bucurie, în ziua în care adăugam o primăvară vieții mele, fapt ce vine să confirme că există suflete de sărbătoare, pe care Dumnezeu le trimite în zilele veșniciei Lui pe pământ, să ne bucure și să ne crească în iubire, în adevăr și în credință. Unul dintre aceste suflete speciale, este și poetul Vasile Bele.

Cartea FRUNZE PICTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT, apărută la Editura Anamarol, București, 2020, ne invită la ceas de „taină divină”, când curcubeul care își are izvoarele în sufletul poetului, se trezește și urcă pe cer, pentru a ne binecuvânta. Ziditor din cuvinte, „cu săruturi de rouă”, aleargă „călător prin dor, pentru a prinde lumina”, (p.11), „căutând fructul iubirii”.

Atât de tainic „un greier își începe Cântarea Cântărilor, în umbra unui zbor de dor”, (p. 12) că s-a făcut liniște în sufletul meu pentru a-l ascult sau cu lumina sufletului să pictezi „în strop de lacrimă”.

Dedicații de mare sensibilitate scrie poetul pentru părintele Viorel Mada, și doamna Ligya Diaconescu.

Pentru poet iubirea are „miros de liliac” și „dansul Euterpei”, tăcerea poposește „într-o frunză de rouă”… „un vals între priviri îngemănate”. (p. 20)

Întâlnim în volum și poeme traduse în limba italiană, remarcând colaborarea frumoasă cu elevi și profesori, un fapt lăudabil în acest vacarm existențial, când solul roditor din sufletul celor tineri așteaptă să fie semănat.

Uneori poetul vrea să fugă din el (p. 32) în primăvara unei tăceri, unde macii au înflorit. Nu pare a fi o căutare de sine, ci mai degrabă o căutare a împlinirii în Doi, în iubire și în poezie.

Frumos concepută cartea, este presărată cu păreri despre poezie a unor ilustre personalități, precum Nichita Stănescu, Boris Maria Mehr, Irwin Allen Ginsberg, Voltaire, Lucian Blaga.

De cele mai multe ori, în poemele lui Vasile Bele, poezia o identifică prin iubită, „Eol și Euterpe - zeu și zeiță”, „dansează pe aceeași stâncă de iubire”, (p. 40) în anotimpuri ce se coc. (p. 44)

Multe poeme sunt picturi miniaturale de primăvară cu dimineți, flori, mir, rouă, cireș, salcâm, galaxie, trandafir, veșnicie! Nu mă surprinde, pentru că acesta este arealul poetic al lui Vasile Bele. Îl definește din plin, bucurându-se de viață, de darurile divine.

Un îndrăgostit de viață, a cărui iubire o îmbracă în rugăciune, pe care o mărturisește soarelui. Da, când Dragostea devine Poezie, atunci ea se transformă în rugăciune și capătă valențe cosmice. În Poezie, iubirea se conjugă lăuntric, pentru că Poezia face parte din raiul din suflet. Acolo poetul respiră veșnicia unei secunde.

Pentru poet, cuvintele se „adună într-un cuib de soare / și se opresc în inima unei frunze”, Frunzele sunt pictate cu rouă, apoi cu lacrimi vânt și patimi.

Am constatat, că dacă citim titlurile poemelor din cuprins, unul după altul, rezultă un minunat poem!

Visător înnăscut, VASILE BELE, dar cu rădăcinile adânc fixate în pământul românesc, poetul ne spune direct, „Numai împreună vom reuși” (p. 64) sau „iubirea nu este un număr” (p. 65) „iubirea este de la Dumnezeu”. Poetul nu poate trăi fără cele două cuvinte fundamentale pentru el, mama și tata, care simbolizează soarele și apa.

De Ziua Internațională a Poeziei, mulțumește Poeziei, care a venit pentru el ca un răspuns la veșnicie, pe care o vede „dulce povară, ecou, vis, împlinire, trăire, putere, imaginație, speranță, patimă, vers, univers, curcubeu, izvor, limba română” (p. 67)… concluzionând: „Fără Poezie nu am niciodată NOI… sau VOI… sau DOI”. (p. 67)

Surprinzător poetul, mă face de fiecare dată să mă întreb câte ceva, cum ar fi aici: cum e să urci treptele unei lacrimi? Poetic se poate, numai un suflet modelat din har și iubire, poate ascende la astfel de construcții estetice în poezie!

Un frumos poem este cel intitulat Pentru tine, în care se adresează timpului ce trece iute, primăverii, Țării, creștinului român, acestui popor, mamei, tatălui, domnitorilor Ștefan și Bogdan, binecuvântând glia și neamul românesc.

Călătorind pe-un nor de dor, aleargă în timpul revolut, „între ieri și mâine, între nemurire și veșnică neuitare”, pune paznici veșniciei, „un cor de îngeri”. (p. 81)

Viața o vede cum curge „între a fi și a nu fi, între vreme și mult prea devreme, între timp și anotimp, între lacrimă și flori de crin” (p.86)

Clipa de fericire „e ceas binecuvântat… clipă de răsfăț… un dar divin”… (p. 86)

Cartea cuprinde și gândurile poetului, IN MEMORIAM pentru fratele său și pentru poeta Ana Podaru, marcat fiind de pierderea celor doi.

Volumul se încheie cu o frumoasă „Legendă a spinului prefăcut în floare de crin”, care ni se așează în suflet precum o binecuvântare (p. 107 )… și poezia continuă!

Da, poezia continuă,Vasile Bele dăruindu-se pe sine, în numele Poeziei al Iubirii și al Credinței! Poetul Vasile Bele nu poate trăi decât iubind și dăruind. Dăruiește din ceea ce este. Știe că o bucurie nu este deplină decât dacă este și împărtășită. Vasile Bele ne adună în jurul său, ca albinele la stup. Știm drumul pe de rost și noima devenirii noastre!

Mă mai bucur pentru Vasile Bele, că acolo la Baia Mare, aveți un grup de prieteni și ei iubitori ai Cuvântului, care rezonați împreună! Poate într-o zi, numărul acestora va crea o masă critică spre binele Limbii Române și al acestei Țări!

Poezia lui Vasile Bele este una autentică, vie, revigorantă, sfântă. Poetul scrie, cântă și joacă românește, pe frecvența sufletului! Poezia sa îl reprezintă, ca un cod personal, precum o amprentă astrală, o carte de vizită pentru univers, într-o orchestrație proprie.

Între cuvinte poetul respiră, inima se bucură, sufletul înflorește, iubirea nesfârșește!.

Poezia, acest dar divin, te poartă și te metamorfozează în lumină, vindecă lumea, eliberează conștiința umanității, făcându-ne plini de iubire, compasiune și lumină. Iată de ce ne bucurăm de fiecare dată când ne dăm mâna atât de frumos în Poezie!

Mulțumim poetului pentru acest minunat dar de suflet și așteptăm cu bucurie și interes următoarele apariții editoriale cât și revederea grupului mare de poeți!

Cu prețuire, Aurelia Rînjea, Ploiești