Dan Diaconu: Jurnaliștii

Interesantă specie. „Câinele de pază al democrației”, „garantul libertății”, „ăla de care trebuie să fugi” s.a.m.d. Nu cred că știți ce-i cu jurnaliștii, ziariștii sau cum vreți să le spuneți. Și, mai ales, nu înțelegeți de ce-au avut un statut special, de ce și l-au pierdut și în ce constă frustrarea lor. Iată de ce, azi fiind duminică, m-am gândit că e potrivită o asemenea discuție.

Puțini știu de ce a fost creată CIA. Temuta instituție americană, cu un trecut negru și un prezent tenebros, a fost creată din necesitatea procurării informațiilor. Doar că, inițial, era organizată exact ca o agenție de presă. Una servind necesităților statului.

Pe-atunci, jurnalistul era un personaj foarte important. Asta pentru că întotdeauna informația a însemnat putere, iar jurnalistul, prin rețeaua pe care și-o crea, devenea un om puternic. A stăpâni informația însemna să stăpânești lumea. A avea puterea să verși informația atunci când îți folosește, era o putere fabuloasă. Mai ales în condițiile unui număr limitat de canale informaționale.

Ziarele reprezentau la un moment dat singura sursă de informații. Influența lor asupra maselor era colosală. De aceea jurnalistul, ca om, era unul realizat. Avea bani și poziție socială solidă. De cele mai multe ori era racolat de servicii, iar pentru racolare beneficia de avantaje greu de înțeles în ziua de azi. Ce s-a întâmplat între timp?

Statutul ziaristului a început să se modifice pe măsură ce au evoluat sursele de informare. Inițial radioul a promovat un tip de jurnalist puțin modificat, care avea o voce plăcută și capacitatea de a-și dramatiza discursul. Apoi a venit televiziunea care, în afara vocii, îți cerea și o prezență plăcută. Ziaristul tipic, cu tendințe spre obezitate și mai mereu pilit, nu-și mai avea locul în noul mediu. Au fost unii care s-au adaptat câștigând enorm din capacitatea lor de a se mula. Probabil un caz școală este cel al lui Edward R. Murrow, dramatizat în filmul „Good Night, and Good Luck”.

Însă adaptabilitatea a dovedit că nu e totul întrucât ceva crâncen avea să apară: internetul. Pe moment toată lumea a răsuflat ușurată deoarece părea că Internetul va aduce ieftinirea procesului de publicare și mai mulți bani jurnalismului. N-a fost așa datorită efectului de uniformizare al rețelei. Încă din perioada de început s-a dovedit că un site anonim poate deveni mai important decât o gazetă cu ștaif. Și, treptat, democratizarea informațiilor a făcut ca rolul jurnalistului în societate să devină din ce în ce mai ingrat.

La noi, după Revoluție, cumva s-au comprimat toate etapele care în Occident se cristalizaseră în zeci de ani. Inițial am avut presa-haiduc, cea cumpărată vrac și devorată de toată lumea, perioada de aur în care orice fițuică scoasă avea tiraje de zeci de mii de exemplare. Apoi a venit etapa cernerii, când au rămas doar gazetele care aduceau cu adevărat ceva în plus. E perioada de glorie a ZigZag-ului lui Cristoiu, care apoi s-a transformat în Evenimentul Zilei. Așa apar milionarii de presă: șleahta de la Adevărul, Ovidiu Nacu, Mihai Cârciog, etc. Și tot așa, unii ziariști se îmbogățesc profitând de dorința unor magnați de a-șui extinde controlul în media. Vezi cazul Dan Diaconescu/Marius Tucă sau gașca de profitori de pe urma lui Vântu. Apoi au intrat în forță televiziunile și consumul de presă scrisă s-a diminuat simțitor. Ultima suflare a presei scrise s-a petrecut în 2009, atunci când băsescu a dirijat sume substanțiale către trusturile de presă din dorința de a rămâne președinte. El a rămas, dar presa a murit întrucât costurile și audiențele nu se mai pupau. Cam ceea ce se întâmplă acum cu televiziunile.

Deja acum s-a intrat într-o altă etapă, cea în care existența jurnalistului e futilă. Nu mai are ce informații să dea. Și chiar dacă face rost de exclusivități, succesul îi este scurt, atât de scurt încât nu-și poate trăi traiul din asta. Probabil îmi veți arăta jurnaliștii care invadează televiziunile sau celelalte medii. Sunt pălmași și acum oricum e o perioadă de tranziție. Rolul lor e din ce în ce mai modest. Dacă s-a ajuns atât de jos încât să angajeze în televiziune un cretin precum ăla care s-a trezit că-l beștelește pe Caraman pentru că „l-a luat pe Georgescu în rețea”. Idiotul nici măcar nu avea habar ce-a fost cu Caraman. Și omul s-a dovedit a fi atât de imbecil încât, după ce a făcut duma, tot el să o răspândească pe contul său de Facebook, fiind convins că asta reprezintă „apărarea sa supremă”.

De fapt, de unde vine problema? Așa cum am spus, informația s-a democratizat. Un Gigel oarecare poate face un Breaking News deoarece, întâmplător, se află undeva unde se întâmplă ceva și astfel, peste noapte, devine cea mai importantă „sursă” pentru acel eveniment. Informația ajunge nefiltrată la utilizatori prin intermediul canalelor sociale. Nu mai are nevoie de intermediari. Culmea, acum se întâmplă altceva: informația e prea multă și e nevoie de cineva s-o pună cap la cap. De aceea serviciile de informații au armate de oameni și AI-uri care încearcă să categorizeze informațiile. Înainte aveau oameni care erau disperați să culeagă și să livreze cât mai multă informație – de aceea eras nevoie inclusiv de jurnaliști colaboratori – iar acum au oameni care filtrează masa imensă de informație și caută să creeze coerență în puzzle-ul informațional, eliminând „zgomotul”.

Când în plină pandemie am dat informația cu Fundația Rockefeller am identificat-o – și-o să vi se pară de necrezut – întrucât mi-am amintit de un fragment în care Tudor Barbu, în emisiunea halucinantă pe care o făcea la OTV, vorbea despre cum va fi introdus vaccinul obligatoriu. Am căutat sursa sa de informații de atunci și aceea era … Alex Jones(de acolo își culegea Tudor Barbu – actualmente director al TVR Info – subiectele). Care Alex Jones tocmai ce-și amintise de tevatura pe care o făcuse cu ani în urmă pe marginea raportului Fundației Rockefeller. Când am prezentat rețeaua de laboratoare care au participat la crearea virusului COVID, având în centru organizația criminală EcoHealth Alliance, am făcut-o pe baza unor informații pe care le aveam de câțiva ani, când se vorbea despre un program al SUA de creare a unor generații noi de arme biologice. Apoi, tot traseul care-a inclus laboratorul din China, a fost lesne de desfăcut pe baza informațiilor publice. Desigur, la acel moment am fost categorisit drept conspiraționist, dar ceva mai târziu s-a dovedit că aveam dreptate.

De ce am prezentat paragraful anterior? Pentru ca oricine să înțeleagă procesul de selecție a informațiilor. Cu o bază de date în care-ți stochezi totul organizat, dacă ai și o memorie cât de cât OK, poți face ceea ce, în alte vremuri, făceau direcții întregi ale unor servicii secrete. Iar noile instrumente de azi fac posibilă înlocuirea de redacții și studiouri TV cu câteva programe. Asta-i noua eră, cea în care jurnalistul nu mai există. Sau, dacă vreți, există sub forma unor organizări la limita legii, gen rețeaua Soros.

Mă uitam la fătuca aia care mă făcea pe mine „figura fără chip a propagandei pro-Rusia”. Mă amuză teribil când o văd ofticată la culme că fete care se machiază sau se îmbracă au sute de mii de urmăritori, câștigând și-o groază de bani din chestia asta, în timp ce ea, jurnalista lu’ Pește se zbate prin subsolurile audienței, abia găsindu-și și ea un agațament la Repu(b)lica. Mă rog, tot ea se plângea că în timp ce, în măreția ei inventată, visează la o Skoda Octavia, David Popovici dă sute de mii pe o mașină. Păi cum să nu se întâmple așa, drăguță? Spre deosebire de tine, fetele ălea cu sute de mii de urmăritori sunt relevante, pe când tu nu. De fapt, fătucile de tipul ăsteia, au valoare doar în rețelele de propagandă în care sunt integrate. Și sunt integrate ca efect al mediocrității lor. Tot felul de nulități având câțiva urmăritori – de obicei toți plini de frustrare – devin relevante atunci când se dă ordinul pe unitate de „atac la unison”. Așa, din unirea rahiticilor media, se ajunge ca subiecte pentru care există un interes strict urmărit de „stăpân”, să intre în atenția publică. Dacă vă întrebați cum se ridică idioții care ajung în piață la manifestări gen 10 august, studiați complexitatea rețelelor semi-legale care ajung să-și bată joc inclusiv de serviciile autohtone, luându-le pe nepregătite. Dar pentru fenomenul acesta am rezervat un alt capitol.

Revenind la jurnalist, rolul său a devenit practic insignifiant. Își poate câștiga banii necesari doar dacă îmbrățișează rolul de influencer, dar și acesta este unul cu durată limitată de viață. Practic, din rolul de influencer – dacă ai noroc să te mulezi pe ceea ce cere publicul – poți câștiga bani pe termen scurt, bani pe care apoi trebuie să-i bagi în ceva real, care să-ți producă după ce ți s-a dus audiența. Dacă visezi strict la o viață perpetuă de influencer, ajungi la gunoi mai repede decât crezi.

În mare, dizolvarea meseriei de jurnalist vine la pachet cu schimbări esențiale în întregul societății. Nu numai meseria de jurnalist se dizolvă, ci numeroase alte meserii. De aceea le spun mereu celor care mă întreabă încotro s-o apuce le spun simplu: mergeți pe toate drumurile în același timp. Pare ciudat, dar azi se poate. Doar așa poți supraviețui în lumea care vine.

Autor: Dan Diaconu

Dragoș Huțuleac: „Aceste tipuri de platforme online au capacitatea de a ne „dresa”, a ne „formata” ca oameni într-un mod total nerealist”

 

Pentru că stau din ce în ce mai mult pe You-tube si Netflix, am ajuns la concluzia că aceste tipuri de platforme online au capacitatea de a ne „dresa”, a ne „formata” ca oameni într-un mod total nerealist. Zic asta deoarece, dacă le utilizam des, ne sunt create niște deprinderi care intră în contradicție cu felul în care se desfășoară viața. Pe ambele platforme obișnuim să schimbăm videoclipul/serialul/filmul imediat ce nu ne convine, putem pune pe pauză, putem derula înainte, putem derula înapoi, putem să vedem din nou un episod, sau să sărim câteva dacă simțim că nu ne convine conținutul lor. Putem să vedem din nou unele scene, sau să trecem peste acestea dacă nu rezonăm cu ele. Le privim când vrem noi, cât vrem noi, cum vrem noi. Toate astea apăsând numai un buton. Fără nici un alt efort. Acolo totul se desfășoară după bunul nostru plac. Iar dacă stăm mult, sau dacă devenim dependenți de aceste tipuri de platforme virtuale, tindem să credem că la fel ne putem manifesta și în viața de zi cu zi. Credem că putem pune unele activități pe pauză, că putem sări peste ele, că din ce ne oferă viața putem alege numai ce ne convine, că putem schimba oamenii, job-urile, propria existență, printr-un simplu „click”. Iar asta e o iluzie. O iluzie care pusă în aplicare, ne transformă lumea în haos. Și asta pentru că viața reală nu poate fi pusă pe pauză, nu o poți derula înainte, nici înapoi. Nu poți sări peste etapele care îți displac, nici nu poți retrăi momentele de fericire avute. Viața merge numai înainte și tu trebuie să te împaci cu ea pentru că „butonul” pe care vrei să apeși va fi mereu stricat.

 Autor: Dragoș Huțuleac

Constantin Gheorghe: „După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea „merge” ca unsă: războiul din Ucraina.

 

După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea ”merge” ca unsă: războiul din Ucraina. Dintr-un motiv foarte simplu: individul, consumator de știri despre cele două evenimente, are prea puține, spre deloc, cunoștințe necesare pentru a aborda critic noianul de informații care-l inundă. Și atunci polarizarea opiniilor este inevitabilă, și, ce-i mai grav, polarizarea privește aspecte periferice ale celor două domenii, și aproape deloc esența.

De asta avem acum delirul rasist, în esența lui, împotriva rușilor. Totul pornește de la premiza că ăia sunt niște monștri, care ucid cu plăcere și sadism copii și bătrâni, care distrug înfloritoarea cultură și civilizație ucrainene, și cărora forțele binelui, gen Azov, voluntarii din lumea întreagă, în diverse pauze și armata regulată, NATO și UE, SUA, ce mai, îngerii contra demonilor.

Cât despre situația din teren, mișcările de trupe, cauzele și consecințele conflictului, negocierile, astea nu contează. Ar plictisi! Alta este să vorbești despre operațiile estetice ale lui Putin.

Incultura este factorul favorizant, și instrumentul predilect al manipulării. Tot ce vedem/citim/auzim se adresează inculturii generalizate în toate societățile. Toate reformele ”educației”, promovate în întreaga Europă, după căderea ”comunismului” asta au urmărit: generalizarea inculturii, a analfabetismului funcțional. Și le-a reușit! Ultima lovitură dată învățământului public românesc este nebunia ”modulelor”.

Evident, există un segment educativ extrem de restrâns și în educația privată, care formează elite, în general elite politice. Este un domeniu exclusivist, și în care selecția nu se face după merite neapărat, ci după familia din care faci parte. Restul elitelor? În general selecția este încredințată piețelor. Și, ca orice selecție de acest fel, are multe slăbiciuni și efecte negative.

Sunt câteva națiuni, precum cea rusă, cea chineză, cea japoneză, care și-au păstrat sisteme educative puternice, bazate și pe meritocrație. Dar fuga creierelor nu le ocolește, deci ele vor fi slăbite de incapacitatea occidentului de a mai face performanță în educație.

Așa că manipularea are un viitor luminos. Și sigur va distruge lumea pe care o știm noi. Fără să pună nimic mai bun în loc…

 

Autor: Constantin Gheorghe

Cine manipulează cifrele cu morți de Covid-19? În interesul cui? Cine va răspunde pentru criza economică din România, generată de manipulare?

Ne isterizam si ne distrugem economia fara sa gandim: COVID-19 provoaca printre cele mai putine victime, comparativ cu foametea, cancerele, accidentele auto, gripa, fumatul, SIDA, ori sinuciderile. De la 1 ianuarie si pana azi au murit de foamete peste 2 milioane de persoane, de 7 ori mai mult decat victimele COVID-19, scriu Elena DUMITRACHE și Razvan SAVALIUC în https://m.luju.ro, preluat de Romanian Global News.

Malaria a inregistrat de 6 ori mai multe victime decat COVID-19. Peste 200.000 de oameni au murit din cauza bolilor legate de calitatea apei.

„Ma tem de ziua in care tehnologia va inlocui interactiunile dintre oameni. Lumea va avea o generatie de idioti” – Albert Einstein

Acest articol este destinat exclusiv celor care mai pot gandi limpede intr-o mare de isterie. Celor care inca isi mai aloca timp pentru a gandi si pentru a se intreba daca nu cumva in spatele acestei isterii mondiale nu se ascund niste interese, poate cu implicatii de sute de miliarde de euro. Celor care isi iau masurile de protectie necesare in fata acestui virus, fara a se panica. Caci, dincolo de orice statistica, este importanta respectarea masurilor de izolare solicitate de autoritati pe perioda starii de urgenta, motiv pentru care va indemnam sa le aplicati astfel cum vi se cere, fara a va panica.

---

Respectand masurile impuse de autoritatile romane, nu putem sa facem abstractie de ceea ce timpul ne-a dovedit. Anume dovada ca orice criza are si castigatorii ei, iar in cazul pandemiei de coronavirus suntem convinsi ca palaria de „winneri” nu este foarte mare, raportat la castiguri.

O astfel de realitate este insa vazuta de multi (fara argumente sau documentare) ca fiind o dezinformare ori o incercare de abatere a atentiei de la gravitatea situatiei pe coronavirus. Multi refuza categoric sa creada ca pot fi parte a unui experiment controlat si manevrat dupa bunul plac al unora. Plan de care poate autoritatile Statelor lumii nici nu au habar. Ceea ce conteaza in prezent in ochii majoritatii este numarul in crestere al victimelor COVID-19 si, mai ales, al mortilor pe care acest virus ii inregistreaza. De ordinul sutelor in unele tari, de ordinul zecilor in altele, in functia de nivelul de pregatire al autoritatilor si, mai ales, in functie de media de varsta a populatiei si a starii de sanatate.
Caci, nimeni nu poate contesta in acest moment faptul ca virusul a lovit acolo unde exista un sistem imunitar slabit!
Alaturat acestei realitati putem pune si opiniile specialistilor, potrivit carora, intr-un viitor nu foarte indepartat toata populatia va fi infectata cu acest virus, selectia celor care traiesc urmand sa se faca in functie de cat de puternic este sistemul lor imunitar.
Tocmai de aceea ne permitem astazi sa afirmam ca, in fond, discutia nu se poarta despre cat de vatamator este coronavirusul pentru organism, ci despre cat de slabit este sistemul imunitar al populatiei. Iar cazul Italiei este in aceste momente extrem de relevant, data fiind si media de varsta a victimelor.

Totusi, chiar si sub o astfel de ipoteza, in Romania, ca si in alte state, zilnic sunt prezentate alarmist noi cifre ale mortilor pe care coronavirsul, aceasta molima a secolului XXI, le face.
Iar cifrele sunt prezentate aproape tragic desi toate datele au aratat ca numarul victimelor este cu mult mai mic chiar si decat o gripa comuna (sezoniera).
Pentru ce ne distrugem lumea asa cum o cunoastem? De ce nu tine nimeni cont, spre exemplu, de statisticile internationale care arata ca decesele provocate de infectarea cu COVID-19 (coronavirus) sunt infime fata de cele provocate de alte amenintari asupra vietii. Alte amenintari, cu victime mult mai multe, dar pentru care niciodata nu s-a pus problema carantinarii ori a izolarii, cu efectul distrugerii voluntare a omenirii si a economiei mondiale.

Foametea a facut peste 2 milioane de victime in doua luni

Vorbim astazi despre cifrele in timp real prezentate de worldmeters.info care arata ca numarul persoanelor care au murit de foamete de la 1 ianuarie si pana la 31 martie 2020 este de aproape de 2,8 milioane, numai astazi, 31 martie, murind de foame peste 19.000 de persoane. Pe de alta parte, cei care au murit din cauza bolilor contactate din apa (din cauza proastei calitati a apei) depaseste 208.000. Cutremurator, in aceeasi perioada in care s-au alocat sute de miliarde de euro pentru combaterea coronavirusului (care pana la 31 martie 2020 inregistra, orele 15.00, la nivel global, circa 39.000 decese) numarul persoanelor care nu au acces la o sursa de apa a crescut la 802 milioane.
Aceste situatii nu au fost insa niciodata o prioritate si nici nu s-a luat vreodata in calcul tratarea acestor situatii fiind urgente.
Comparand insa decesele cauzate de coronavirus si cele cauzate, spre exemplu, de malarie, SIDA ori cancere, constatam ca fiecare dintre acestea sunt de cel putin sase ori mai mari decat virusul pentru care s-a declarat pandemia la nivel global.

Cifrele mortilor in masa

Tineti minte acest articol! Suntem convinsi ca acum sunt multi aceia care refuza sa accepte realitatea prezentata de noi. Credem insa ca odata cu trecerea timpului oamenii vor realiza ca panica si isteria create in jurul pandemiei de coronavirus (declarate de Organizatia Mondiala a Sanatatii) au fost necesare pentru cu totul alte motive decat cele provocate de virusul COVID-19.
Pana atunci insa, Romania va mai trece prin cateva etape. Speram doar sa nu ajungem in situatia altor state, precum Italia, unde fortele de ordine se lupta pentru a tine in frau populatia in lupta pentru mancare. Caci acolo, dupa cum se poate vedea, nici nu mai poate fi vorba despre salvarea economiei, ci despre salvarea sinelui in fata foametei.

Iata cum arata cifrele mortilor inregistrati in lume, de la 1 ianuarie pana la 31 martie 2020, orele 15.00, pe diferite categorii, conform worldmeters.info. Comparativ, publicam numarul deceselor inregistrate din cauza pandemiei de coronavirus de la inceputul anului si pana in prezent, potrivit worldmeters.info:

-Morti cauzate de coronavirus – 38.980
-Morti cauzate de foamete – 2.775.324
-Morti cauzate de boli contactate din apa – 208.971
-Morti cauzate de gripa comuna (sezoniera) – 120.640
-Morti cauzate HIV/SIDA – 417.142
-Morti cauzate de Cancer – 2.037.970
-Morti cauzate de Malarie – 243.398
-Morti cauzate de fumat – 1.240.470
-Morti cauzate de alcool – 620.626
-Morti cauzate prin sinucidere – 266.094

”Opriți carantina! Trebuie cumva să ne construim o imunitate. Cum se poate întâmpla acest lucru dacă nu avem contacte unii cu alții?”

La ultimele alegeri prezidențiale, românii au fost victimele unei manipulări de proporții!

Prezumtiva asasinare a lui Dan Mureșan în Kenya, în urmă cu circa doi ani, mă determină să revin asupra unui subiect pe care l-am tratat destul de fugitiv pe pagina mea de Facebook. Ultimele alegeri prezidențiale din România. Să fi fost atunci românii victimele unei manipulări de proporții? Nu cumva manevre tip Cambridge Analytica i-au adus lui Klaus Iohannis, într-un interval record, un plus de aproape 20 de procente? Dacă în Kenya a fost o crimă reală, nu este exclus ca în România să se fi executat o crimă electorală.

O mărturie șoc, făcută sub prestare de jurământ în parlamentul Marii Britanii, zguduie lumea. Unul dintre responsabilii Cambridge Analytica, aflat în misiune în Kenya, Dan Mureșan, un tânăr român, ar fi fost asasinat în urmă cu doi ani. Aveau loc alegeri în Kenya, mizele politice și financiare erau uriașe și iată că, abia acum, succesorul profesional al românului, sub prestare de jurământ, vorbește despre un prezumtiv asasinat. Este posibil. Când vorbim despre Facebook, vorbim despre ceva colosal. Este o afacere colosală. La care participă, într-un fel sau altul, miliarde de oameni de pe întregul mapamond. Fiecare dintre aceștia este „citit”. Despre mine sau despre tine, în memoria Facebook se adună câte cinci mii de caracteristici. Eu nu știu atât de multe lucruri despre mine câte știe Facebook. Sau cei care se folosesc de acest instrument modern. Afacerea este colosală și sub aspect financiar. Să ne gândim că doar într-un interval extrem de scurt de timp, de când a izbucnit scandalul legat de devoalarea datelor personale ale utilizatorilor, Facebook a pierdut pe bursele lumii 100 de miliarde de dolari.

Și, în fine, afacerea este colosală nu numai din perspectiva  competiției comerciale ci și sub aspectul bătăliilor politice. Prin Cambridge Analytica sau alte organizații de acest fel, cetățenii dintr-un stat sau altul sunt analizați și apoi manipulați în favoarea unui partid sau a unui competitor individual. Asemenea tehnici de manipulare au fost mai întâi experimentate în state vulnerabile, iar acum sunt practicate și în state cu democrație consolidată. Și de aici a început de fapt întregul scandal.

Am lansat o ipoteză șocantă. Bazată pe mai multe elemente concrete. Și anume că este posibil și chiar probabil ca ultimele alegeri prezidențiale să fi fost câștigate de către Klaus Iohannis la capătul unei ample operațiuni de manipulare, în care România a fost utilizată ca un laborator. Ca un poligon de încercare. Iată în continuare care sunt premizele pe care îmi bazez întregul raționament.

1). Înaintea primului tur de scrutin, doi candidați erau creditați  prin cercetările de piață, dar și prin analize logice, cu șansele cele mai mari. Victor Ponta și Klaus Iohannis. Încă înainte de a se înscrie oficial în cursa prezidențială, l-am contactat pe Klaus Iohannis și l-am întrebat dacă dorește să-i prezint o strategie de comunicare. La acea dată, în această materie, nu prea funcționa nimic în PNL. Noul președinte al liberalilor a fost de acord. I-am prezentat pentru început o schiță. S-a arătat interesat de dezvoltarea acestui concept. Așa că i-am prezentat în scris o amplă stategie de comunicare. Firește, ea avea în vedere și comunicarea pe rețelele sociale, în special pe Facebook. În continuare, Klaus Iohannis, care nu-și ascundea intenția de a candida la prezidențiale, s-a arătat interesat de implementarea acestei strategii.

2). Au avut loc alegeri interne în PNL, iar eu, înțelegând că nu voi putea conduce Departamentul de Comunicare dacă rămân simplu membru al Consiliului Național, am decis pe ultima sută de metri să candidez pentru o funcție de vicepreședinte. Era însă prea târziu. În plan intern, jocurile erau făcute. Unul dintre noii vicepreședinți, Alina Gorghiu, era cea mai potrivită persoană pentru a conduce acest departament, astfel încât Klaus Iohannis a desemnat-o. Dar cu solicitarea, care mi-a fost trasmisă și mie, de a colabora îndeaproape cu autorul strategiei. Ceea ce s-a și întâmplat.

3). Noua echipă a început să lucreze bine, iar activitatea desfășurată zi de zi, pe tot parcursul zilei, era intensă și începuse să dea rezultate în beneficiul PNL și al lui Klaus Iohannis.

4). Pe neașteptate, Klaus Iohannis, într-una din întâlnirile de lucru, ne-a comunicat sec, în stilul său caracteristic, faptul că nu noi ne vom ocupa de Facebook. Că pagina sa de Facebook va fi făcută de persoane din afara Departamentului de Comunicare, de o echipă în legătură cu care nu a oferit niciun fel de amănunte, care va prelua integral și strategia de comunicare pe rețelele sociale. Am rămas uluit. Nimeni, până în acel moment, nu mai rupsese în două strategia de comunicare. Era de-a dreptul periculos. În tot ce înseamnă marketing, inclusiv în marketingul politic, se știe că nu poți câștiga lansând simultan mai multe mesaje principale. Ori eu nu aveam nicio legătură și nu am avut nici în continuare cu echipa de Facebook a lui Iohannis. Nu mi s-a spus cine sunt acești oameni, cine îi conduce, de unde sunt plătiți. Secretul era absolut. Mi-am imaginat că e vorba despre vreo echipă de tineri din Sibiu, în care Iohannis avea încredere.

5). Competiția, încă din perioada premergătoare campaniei oficiale, era vădit inegală între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Notorietatea lui Ponta se apropia de sută a sută. În plus, acesta, prim-ministru fiind, sub pretextul bunei informări a cetățeanului, era prezent de dimineață până seara pe toate canalele de știri. Și era un comunicator mult mai bun decât Iohannis, care a câștigat alegerile citindu-și discursurile de pe două ecrane de promter așezate în stânga și în dreapta microfonului. De aceea, eforturile pentru a-l face cu adevărat competitiv erau uriașe, ele angajând practic într-o cursă nebună întreg partidul. Dar în continuare, pe de-o parte Klaus Iohannis rămânea deficitar în ceea ce privește calitatea mesajelor și modul în care acestea erau servite viitorilor alegători, iar handicapul ruperii în două a campaniei prin preluarea Facebook-ului de către un misterios grup de oameni se traducea în cifre îngrijorătoare rezultate din cercetările de piață.

6). Conținutul paginii de Facebook era slab, mesajele nu aveau în ele nimic percutant sau relevant, dar în mod straniu creștea exponențial numărul vizitatorilor și a celor care apreciau pozitiv ceea ce le transmitea echipa lui Iohannis. Treptat, această pagină de Facebook a lui Iohannis a bătut toate recordurile. Se părea că, într-un număr din ce în ce mai mare românii, nu fac altceva decât să se plimbe pe pagina sa de Facebook. Din această pespectivă, Iohannis a devenit unul ditnre cei mai accesați politicieni ai lumii. Era ceva cu adevărat uluitor.

7). Cu toate acestea, în sondajele de opinie, candidatul PNL stătea în continuare rău. În ciuda rezultatelor spectaculoase pe Facebook, notorietatea lui bătea pasul pe loc. Înaintea primului tur de scrutin, era în urma lui Ponta cu circa 10 procente. În final, avea să-l întreacă tot cam cu 10 procente. Ce s-a întâmplat între timp?

8). Aflând cu uimire că, după ce fusesem achitat, am fost condamnat la închisoare cu executare, m-am dus în aceeași zi la poliție și m-am predat. După care am stat aproape nouă luni în spatele gratiilor. Am aflat că am fost condamnat chiar la capătul unei reuniuni a staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, în care prezentasem, recunosc, cu un optimism exagerat, o analiză a ultimei cercetări de piață. În care identificasem viitoarele grupuri țintă și explicasem cum ar trebui să procedăm pentru a reduce decalajul dintre candidați. Însă ambele tururi de scrutin le-am petrecut în închsioare.

9). Am asistat de acolo la uriașa emoție colectivă, care a fost generată de modul în care a fost organizat votul în străinătate. În sine, lucrurile stăteau la fel de bine sau la fel de prost ca și la alegerile prezidențiale anterioare. De această dată însă, scandalul a fost uriaș. Se pusese în mișcare o uriașă mașinărie prin care românii din Diaspora îi bombardau cu mesaje pe românii din țară, determinând un puternic curent de opinie în favoarea lui Klaus Iohannis și în defavoarea lui Victor Ponta. Iar rezultatul este cel pe care îl știm și care i-a luat pe toți pe neașteptate.

10). Am înțeles că s-a petrecut ceva cu adevărat magic, magia transformându-l pe Klaus Iohannis în câștigător și, respectiv, în președinte. Îmi era clar că avusese loc o manipulare în masă. Nu aveam însă niciun fel de probe. Nici măcar nu conștientizam rolul real jucat de Facebook în această afacere electorală. Eram mulțumit că a câștigat Iohannis. Și astăzi am convingerea că este un președinte mai puțin rău decât ar fi fost Ponta. Chiar dacă suspciciunile mele s-ar fi concretizat cumva, chiar dacă aș fi avut informațiile pe care le am astăzi, ce aș fi putut face de după gratii?

Astăzi însă am o suspiciune rezonabilă, ca să mă exprim în termeni la modă, că piața electorală din România a fost masiv manipulată prin Facebook și că emoția colectivă creată atunci a fost artificială, dar și-a produs efectul scontat, schimbând cursul istoriei recente. Prin urmare, cred că se cuvine să aflăm următoarele:

1). Cine s-a ocupat direct și indirect de pagina de Facebook a candidatului prezidențial Klaus Iohannis?

2). Cine a plătit factura?

3). Există sau nu există vreo legătură concretă între manipulările Facebook, despre care auzim astăzi și care fac obiectul unor vaste investigați la nivel mondial, și alegerile din 2014, care l-au scos câștigător pe Iohannis?

Până la urmă există vreo legătură între ultimele alegeri prezidențiale din România și prezumtiva crimă din Kenya?

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Dan Diaconu: “Bun venit în noua lume. Politica 2.0 vă scoate la vot!”

Într-o singură lună, Macron a pierdut 10 procente în ceea ce priveşte adeziunea francezilor pentru politica pe care-o duce. În istoria Franţei, aşa ceva nu s-a mai văzut decât la Chirac. Situaţia însă nu e singulară. După alegerile în care partidul său venit de nicăieri a obţinut victoria absolută, sondajele ne dezvăluie un comportament similar: scăderi masive de popularitate.

Aici este ceva ciudat: de fiecare dată când un partid sau o personalitate câştigă o sesiune de alegeri, popularitatea creşte mult peste rezultatul electoral. Este un comportament normal, care dezvăluie un element al naturii umane: cam toţi cei care înainte de alegeri pendulau sau înclinau minimal spre partea adversă vor să treacă în barca învingătorului. De-aici rezultă un bazin solid pe care şi-l adjudecă învingătorul. În privinţa lui Macron şi a partidului său lucrurile stau invers.

În urmă cu vreo câteva săptămâni, Mirel Palada dezvăluia că USR-ul a ajuns la 2%. Avem din nou un fenomen ciudat: după ce PSD-ul a fost atacat masiv începând cu nici o lună de la câştigarea alegerilor, după ce şi-a cam dat cu stângu-n dreptul votând împotriva propriului guvern, te-ai fi aşteptat ca partidele de opoziţie să zburde în sondaje. Lucrurile stau fix invers. Mai mult celor de la USR, speranţa tefeliştilor, le-a mai rămas doar lupta cu marja de eroare! Cum e posibil totuşi ca la opt luni de la alegeri, în opoziţie fiind şi beneficiind de o presă cvasi-favorabilă, care mitraliază non stop puterea, cum e posibil aşadar să scazi practic la zero?

Realitatea e că atât în cazul lui Macron şi a partidului său cât şi în cazul USR-ului autohton avem de-a face cu un fenomen similar. Nu vă lăsaţi păcăliţi de diferenţa dată de faptul că unii sunt la putere(Republique en Marche), iar ceilalţi în opoziţie(USR). După alegerile din decembrie, USR poate fi asimilat învingătorilor deoarece a fost un partid apărut de niciunde care a reuşit să ia un procent impresionant, muşcând din votanţii partidelor istorice(în principal PNL). Teoretic, având în vedere contextul mai mult decât favorabil, USR ar fi trebuit să-şi dubleze cota de încredere. Nu s-a întâmplat aşa. De ce oare?

Răspunsul poate părea surprinzător: e o nouă politică, un nou mod de a manipula masele de manevră. Până acum politica se făcea prin partide stabile care asigurau o alternanţă la guvernare. Alternanţa mima lupta dintre bine şi rău, cu „binele” câştigând întotdeauna alegerile. A fost modelul care-a funcţionat în vremurile în care comunicarea nu era atât de eficientă şi fiabilă precum în prezent. Existenţa unor partide stabile inducea şi riscul ridicării „de la firul ierbii” a unor politicieni imprevizibili care puteau conduce destinele partidelor respective în sens contrar dorinţelor sforarilor din spatele scenei. Desigur, „extravaganţele” de acest tip erau corectate prin măsuri care duceau, în final, la eliminarea ruşinoasă a „ereticului”. Cu toate acestea, menţinerea unor asemenea construcţii este greoaie. În fantomatica şi super optimizata lume de azi, menţinerea partidelor tradiţionale echivalează cu construcţia unor piramide.

Cine-şi mai permite să mai construiască piramide în ziua de azi? Nimeni. Într-adevăr, o piramidă – după cum s-a demonstrat – îţi asigură o oarecare imortalitate. Dar cine mai poate fi interesat de aşa ceva? În ziua de azi construieşti un monstru de oţel şi sticlă care arată impresionant şi cucereşte instantaneu privirile. Cine credeţi că ar câştiga – prin prisma superficialilor de azi – lupta dintre piramide şi Dubai? Dubaiul, desigur! Ce mai contează că pe lângă piramide Dubaiul e o tragicomică butaforie? El e cel care atrage ochii fraierilor.

Similar stau lucrurile şi-n nou-politica din ce în ce mai impusă la nivel mondial. Ce sens are să menţii nişte construcţii energofage precum partidele tradiţionale? În lumea de azi acest lucru nu mai are „justificare economică”. E mult mai simplu să construieşti „peste noapte” un partid, să-l conectezi brutal la mediile de comunicare(reţele sociale, televiziuni, internet) şi să-i pui pe nătărăii teleghidaţi să-l voteze. „Fericiţii” membri ai oastei de strânsură îşi văd visul cu ochii, fiind transformaţi din „nimeni de pe stradă” în parlamentari sau preşedinţi şi execută cu stricteţe ordinele primite. E singura cale prin care-şi pot conserva statutul.

După ce „bomba electorală” a fost trasă, pe cine mai interesează ce se întâmplă? În timpul mandatului nu se mai poate schimba nimic „pe cale democratică”, astfel încât nu mai are sens să întreţii o greoaie structură de partid. E mult mai justificat în termeni economici. Chiar dacă te costă mai mult impunerea „partidei teleghidate”, per total costurile sunt infinit mai mici.

Aşadar, ceea ce vedem acum nu este decât începutul unei nou-politici, în care partidele apar peste noapte, fac promisiuni care depăşesc orice limită a imaginaţiei,iar odată cocoţate la putere execută programatic „ceea ce trebuie”. Bun venit în noua lume. Politica 2.0 vă scoate la vot!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Alexandru Petria: Manipulare prin „tanga cu miros de vibrator”

Se ia una bucată femeie, șleampătă de-o duce vântul, nu-i exclus „cu tanga cu miros de vibrator”, vorba celor de la „Parazitii’. Femeia trebuie să fie tare în clanță, determinată. De propriile convingeri ori de finanțator, contează mai puțin.

Se trimite/se duce femeia la manifestarea unora cu convingeri opuse, ca să le țină lecții, că doar ea s-a ridicat de pe cuibarul adevărului, ce să zic. Înainte a fost la evenimentul LGBT din oraș, e de reținut.

Contează enorm ca fragilitatea muierii să contrasteze cu cefele groase și cu mușchii manifestanților de la Noua Dreaptă.

Femeia își dă drumul la gură acolo, se dă isteric cu curul de pământ, când jandarmii vor s-o evacueze de la manifestare, vai-vai.

Previzibil, femeia vociferează că îi este încălcat dreptul la exprimare, că este un spațiu public, că nu este democratic și alte cele, deși legea este foarte clară- a acționat ca o provocatoare. Nu și-a luat nicio puie verbală măcar, a fost băgată într-o dubă de jandarmi, ca să se termine cu tulburarea adunării.

Sigur, ca din întâmplare, cineva transmite evenimentul pe Facebook. De reținut, este important. Breaking news, clar.

Sigur, contează enorm ca raportul de forțe să pară extrem de inegal, dincolo de lege, ca să se ajungă la fondul lăcrămos din oameni, la corasonurile simțitoare.

Biata de ea!

Încep lucianmândruții și alte orătănii, și naivii, să se agite, că e o nedreptate, că e un abuz, că e un atentat la statul de drept și alte ciocane curcubelate la orizont.

Începe cuconetul s-o victimizeze, sărăcuța, vai-vai.

Măi, dacă aveți în posesie măcar o jumătate de creier, o să realizați că a fost o manipulare ca la carte, fără aport generos de imaginație.

Asta s-a întâmplat la Cluj-Napoca. Femeia avea nevoie de scandal, deoarece e o actriță fără nume. Homălaii iarăși, fiindcă manifestația lor a fost un fâs.
Asta e ora exactă, dușilor. În rest, patria este recunoscătoare!

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Fostul șef ANAF: Cum se manipulează opinia publică dupa principiul stalinist ”dai în mine, dai în fabrici și uzine”!

Gelu Ștefan Diaconu, fostul șef ANAF, aduce critici Direcției Naționale Anticorupție.

Acesta critică o parte dintre angajații pe care Laura Codruța Kovesi îi are în subordine, precizând că unii procurori “distrug vieți”.

Gelu Diaconu scrie într-un mesaj pe Facebook că șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, îi atacă pe cei care și-au permis să susțină teoria “dosarelor fabricate”.

„Cum se manipulează opinia publica dupa principiul stalinist “dai in mine/dai in fabrici și uzine”! Doamna Kovesi, nevinovatii nu spun ca “tot sistemul judiciar s-a coalizat sa fabrice dosare”. Doar unii procurori din institutia pe care o coordonati! Iar acesti procurori distrug vieti, nu dau amenzi pe legea circulatiei!

Doamna Kovesi ataca frontal pe cei care și-au permis sa susțină teoria “dosarelor fabricate”. Eu ma număr printre aceia care am introdus in dezbaterea publica aceasta tema pornind de la faptul ca implicarea mea in dosarul “Partida Romilor” este o făcătură, un dosar fabricat in stare pura!

In ce ma priveste sunt necesare următoarele precizări:

-nu am atacat sistemul judiciar (ce inepție!), nici măcar instituția DNA ci am afirmat cu nume și prenume autorii implicării mele in dosarul “Partida Romilor”, adică procurorii Tulus și Dumitrescu cât și “specialistul-doctor” Balaur. Dvs. știți, d-na Kovesi dacă ar trebui sa fiți sau nu pe aceasta lista de nume!;

-un dosar fabricat este acela care nu are ca scop aflarea adevărului ci este făcut pentru implicarea penală a unei persoane publice prin întocmirea de rechizitorii cu utilizare de probe fabricate (vezi rapoartele de constatare ale specialiștilor DNA), răstălmăciri de probe și trecerea sub tăcere a unor probe extrem de relevante;

-odată transformat in penal de către mașina de propaganda a DNA (aici includ comunicatele insidioase ale DNA) practic devii un paria al societății cu consecințe ireparabile in plan profesional, personal și familial;

Dar toate acestea le voi dezvolta pe parcursul luptei mele abia începute pentru restabilirea adevărului. Doar dispariția mea fizica ma va scoate din aceasta lupta. Și știți foarte bine ca din prima zi a implicării mele in dosarul “Partida Romilor” am sesizat toate organele abilitate, inclusiv CSM-ul.

Și încă ceva: nu mai manipulați opinia publica pe subiectul recuperării marilor prejudicii descoperite de dvs ( așa ați rezolva problema finanțării sistemului de sănătate și de autostrăzi! Sic!). Pana când voi reveni cu un material mai amplu pe acest subiect pe baza practicii internaționale va recomand sa recitiți raportul ANAF care arata adevaratele cauze si piedici.

Apropo: știți ca ponderea recuperării prejudiciilor din infracțiuni a fost mai mică in 2016 in pofida înființării celor doua noi structuri specializate de la nivelul Ministerului Justiției și al ANAF (Agenția Naționala de Recuperare a Bunurilor Indisponibilizate și, respectiv, Direcția de executări silite cazuri speciale)? Oare de ce?”, a scris Gelu Diaconu pe Facebook.

UPDATE: Într-o intevenție telefonică pentru B1TV, fostul șef al ANAF Gelu Diaconu a oferit clarificări suplimentare privind afirmațiile sale că ar fi un dosar fabricat și a făcut mai multe precizări privind felul în care s-a întocmit dosarul pe care îl consideră “fabricat”.

“Așa-zisul atac al meu la adresa dosarelor fabricate este ca o pișcătură de purece față de ceea ce i se întâmplă unui inculpat în cadrul unui dosar fabricat. Astăzi se împlinește un an de la momentul în care am fost citat ca suspect la DNA.

Sunt chemat la DNA, mi se comunică calicatea de spital și îi spun domnului procuror că nu va putea avea niciodată nici cea mai mică probă în susținerea acuzațiilor pe care mi le-a făcut pentru simplu motiv că în viața mea nu am auzit, nu am discutat, nu m-am interferat, interacționat, nu am știu de existența Asociației Pro Europa Partida Romilor și cu atât mai puțin de existența domnului deputat Păun.

La 30 de minute- o oră după ce am ieșit de la DNA, apare comunicatul DNA în care sunt înfierat cu cele două acuzații, se distribuie către presă o stenograma a unei convorbiri telefonice dintre deputatul Păun și vicepreședintele Gogancea, adjunctul meu, la circa o oră, ministra Dragu îmi cere demisia și cred că a doua zi sau a treia domnul prim-ministru Cioloș mă demită.

Văzând această calvacadă a evenimentelor la care eram victimă am luat decizia să nu fac nicio declarație în faza de urmărire penală, dar să susțin ori de câte ori am prilejul în spațiul public nevinovăția și implicarea mea complet gratuită definind-o ca fiind consencința unui dosar fabrica. Evident nu aveau nicio probă la momentul respectiv dar pus în fața situația s-au pus pe fabrica probe. Au întocmit un raport de constantare prin intermediul unui angajat DNA, un așa-zis specialist fiscal, unde sunt înșirate tot soiul de bazaconii”, a afirmat Gelu Diaconu.

Sursa: B1.ro

Alexandru Petria: Fasciștii de modă nouă & alte chestii

Pentru mine, securitatea națională înseamnă învățământ de calitate, o rețea de sănătate eficientă, prețuirea culturii, sprijinirea economiei. Asta e țara în care vreau să trăiesc, cât mai am de trăit. Nu expansiunea necontrolată a instituțiilor de forță, care nu au nimic rezonant cu democrația. Rușine clasei politice, care este incapabilă să așeze lucrurile în limitele normalității. Altceva e învârtirea căcatului cu polonicul!

”Libertatea este dreptul de a nu minți”, zice Albert Camus. Aș mai adăuga și că este dreptul de-a nu tăcea. Prin tăcere nu minți, nu te pronunți. Până la spunerea adevărului, libertatea e dreptul de-a te lepăda de tăcere.

#

Are dreptate Costi Rogozanu: ”vad viral un text despre discutia unui tanar inteligent cu mama cea proasta care se uita la rtv si antena 3 si nu intelege ca e manipulata. desigur, tanarul nu se lasa manipulat cu una cu doua, el stie ca tot ce inseamna patron, bogatie privata trebuie pupat in cur si tot ce inseamna cheltuiala publica e furt. ii recomand tanarului sa mai lase dracului facebookul si sa-si asculte mama. Antena 3 o fi de cacat, dar face parte din mizeria aia numita democratie. Iar mama s-o fi saturat sa auda cum ca e un parazit pensionar si se uita si ea unde nu aude asta.”

#

Cei care cer închiderea unor televiziuni, fiindcă nu le convine politica lor editorială, au tot disprețul meu. Dacă sunt și scriitori sau ziariști, ei nu valorează nici cât un sfert de râmă. Libertatea cuvântului nu e negociabilă cu fasciștii de modă nouă.

#

Incendiul de la Bamboo trebuie tratat ca un fapt divers, altfel accepți manipularea, ca în cazul Colectiv. Păpușarii n-au multă imaginație, nu mă miră apariția noului incendiu, e nevoie de evenimente pentru acoperirea scandalurilor din ultima perioadă. Și nu e de uitat că acum se discută bugetele instituțiilor, fiecare cere, nici că unii visează la guvernele lor. Pentru luare aminte, transcriu un proverb arab: “Dacă m-ai păcălit o data, să-ți fie rușine. Dacă m-ai păcălit și a doua oară, să-mi fie rușine”.

#

Tip de postare, pe Facebook, care seamănă ura între generații. Lucian Mîndruță pornește de la date eronate, are certitudini, însă refuz să cred că își dă seama de toxicitatea ideilor vânturate:

”Cei mai multi dintre tinerii sub 30 de ani pe care ii cunosc au salarii mai mici decat pensiile celor mai multi dintre oamenii de peste 65 pe care ii cunosc.

Mecanismul prin care taxam tinerii si pe cei productivi (dar inerti social) ca sa-i recompensam pe cei care voteaza este mecanismul distrugerii Romaniei.

O spun cu toata tristetea: niciun partid si niciun politician n-a avut macar o tentativa de a scapa din el.

Dupa mine, asta e adevarata tradare de tara: sa mananci azi mamaliga folosind boabele pe care trebuia sa le insamantezi la primavara.

Veti plati pentru asta!”

#

Avem un guvern puternic și responsabil sau de muște blegite? Ai manifestații neautorizate, amendezi sau arestezi turbulenții, că așa-i și în America, n-au ce să măcănească. Respectul legilor e și pentru ”tinerii frumoși și liberi”.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: stiripesurse.ro

Sebastian Ghiţă, o nouă înregistrare: "Laura Codruţa Kovesi mi-a spus cum să adun probe împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu. A vrut să-l doboare!"

Sebastian Ghiţă susţine, într-o nouă înregistrare, că dosarul Realitatea TV a fost pus la cale de Laura Codruţa Kovesi pentru a supune sistemului postul de televiziune. Ghiţă afirmă şi că Nicolae Popa, fost director FNI, a fost adus din Indonezia cu un avion plătit de o firmă privată din Ploieşti.

“Kovesi m-a abordat în clădirea SRI, numită K2, stăteam împreună la masă şi mi-a spus că ascultându-l pe Vântu şi-a dat seama că nu mai are finanţare şi mi-a explicat cât de vulnerabil este Vântu şi că va accepta să primească finanţare şi să cedeze Realitatea TV. Am acceptat acest lucru, dânsa gândindu-se că va putea să îl doboare şi că Realitatea va deveni o televiziune supusă ce va da ştiri laudative la adresa mai marilor zilei. Nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, am semnat acel contract de management cu Vântu şi am acceptat să finanţez Realitatea TV”, susţine Sebastisn Ghiţă, în cea de-a treia înregistrare făcută publică de postul România TV.

Fostul parlamentar afirmă că Laura Codruţa Kovesi este cea care i-a spus cum să adune probe împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu.

“Au început fricţiunile dintre mine şi Sorin Ovidiu Vântu, iar Laura Codruţa Kovesi, stând la pândă, a luat în considerare că un dosar făcut pe baza acestor tensiuni să fie făcut de dânsa şi a început să-mi explice cum şi în ce fel pot fi conduse discuţiile cu Vântu ca să pară şantaj, ameninţare sau să se încadreze la fapte penale. Am ascultat-o pentru că aveam o relaţie de prietenie şi pentru că punea extrem de multă pasiune în dorinţa de a-l înfunda pe Vântu şi nu am vrut să mă cert cu dânsa”, a mai afirmat Ghiţă.

Acesta a prezentat şi un mail care ar fi fost transmis de şefa DNA şi consiliera acesteia în care i se spunea ce trebuie să facă mai departe.

“Doamna Kovesi mi-a sugerat şi explicat cum să vin cu astfel de denunţuri şi informaţii pe care dânsa să le interpreteze dorind să facă un dosar de renume care să o împingă spre vârful Ministerului Public, să preia conducerea DNA şi să îşi consolideze cariera. V-am arătat mailul cucuveaua mov şi Realitatea Tv, seria de bacnote trimise de mine pe mailul doamnei Kovesi să fie probă în dosar. În alt mail sunt următoaree fraze scrise de Laura Codruţa Kovesi şi consiliera ei, Dana Tiţian: <>. Kovesi îmi cererea practic documente care să îl acuze pe Vântu şi să o ajute pe dânsa în acest dosar. Vine şi îmi spune negru pe alb că doreşte mai mult, că vrea un contract să se vadă că familia mea e ameninţată, sau un supliment de contract la contractul de pază să justifice de ce am făcut plângerea. Eu ştiu cum au stat lucrurile. N-am crezut că ajutând-o se va schimba şi va breveta modelul şi va explica şi altor procurori care se vor apuca de măsluit dosare”, susţine Ghiţă.

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, în anul 2012, la un an de închisoare cu executare fiind acuzat că l-a şantajat pe Sebastian Ghiţă. Potrivit acuzării, în perioada martie – aprilie 2011, Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar l-au constrâns, prin ameninţare, pe Sebastian Ghiţă să le remită suma de 150.000 de euro ori să accepte denunţarea unui contract cu scopul obţinerii injuste, în folosul lor de beneficii materiale cu consecinţa prejudicierii părţii vătămate. Concret, constrângerea a fost realizată de către Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar prin ameninţarea cu uciderea lui Sebastian Ghiţă, a familiei sale, respectiv compromiterea imaginii publice.

Ghiţă mai susţine, în cea de-a treia înregistrare de la dispariţia sa, că presiunile din partea sistemului asupra lui au început la scurt timp după preluarea Realităţii TV. “Şi-a dorit acest dosar pentru sistem să aibă televiziunea şi după ce am ajuns acolo au început să mă preseze să nu mai apară cineva la ştiri, să apară alţii, să dau afară jurnalişti, să îi aduc pe alţii. Au inceput conflictele între mine şi sistem şi am cedat. L–au adus pe Elan Schwartzenberg şi eu am mers să fac România Tv. Au crezut probabil că proiectul va eşua. Chiar dacă au existat meciuri, îi felicit pe cei de la Antena 3 că au rezistat presiunilor. Au existat aceleaşi lucruri, ca în cazul Realitatea, cu RCS-RDS şi domnul Bendei, ştiu multe lucruri şi poate într-o zi o să le povestesc. A fost un dosar măsluit şi am dovezi. Ce au făcut cu Voiculescu, Vântu, Sârbu, Patriciu, Adamescu vor să facă acum cu mine, să distrugă România TV şi să mă ducă la închisoare”

Într-o înregistrare anterioară, Ghiţă declara că toate dosarele din media au fost măsluite şi că fostul preşedinte Traian Băsescu i-a spus că are înregistrări cu modul în care s-a plănuit închiderea lui Dan Voiculescu. Totodată, omul de afaceri susţinea că are informaţii despre modul în care “acest sistem represiv l-a executat pe Adrian Sârbu. Toate dosarele cu patroni de media au fost măsluite, aranjate”.

Fostul parlamentar a mai dezvăluit că aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia s-a făcut cu un avion plătit de o firmă privată. “ O firmă de construcţii din Ploieşti, care a primit bani de la Asesoft, a fost cea care a plătit avionul pentru aducererea lui Nicolae Popa, fostul director FNI, din Indonezia. O firmă privată, la cererea statului român şi a doamnei Kovesi, a plătit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care a falimentat FNI şi aş vrea să o întreb pe Kovesi: Ce operaţiune e asta? Suntem vinovaţi de spălare de bani? E doar dânsa? Doar eu? Am trimis noi poliţişti în Indonezia?”

Nicolae Popa a fost condamnat în lipsă, în anul 2000, la 15 ani de închisoare, pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas, în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, în urma căreia mai mult de 100.000 de români şi-au pierdut banii investiţi, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensaţii. Popa a fost adus în ţară, din Jakarta, în anul 2011.

                                                      NapocaNews