Edith Piaf, pe numele sau adevarat - Edith Giovanna Gassion
- s-a nascut in suburbiile Parisului, in Belleville – cartierul imigrantilor,
cum mai era denumit, intr-o saracie prevestitoare de geniu, din doi parinti
artisti: mama - cantareata intr-o cafenea, iar tatal, actor-acrobat ambulant.
Ambii au fost insa mult mai preocupati de supravietuirea proprie decat de cea a
fiicei lor, abandonand-o inca de mic copil. Astfel, din strada Belleville, Edith
ajunge in casa de toleranta Bernay dans l’Eure, in grija bunicii sale, loc unde
va gasi grija si afectiunea de care avea atata nevoie. Cu o copilarie si
adolescenta marcate de boala – conjunctivita si surzenie pana la varsta de
paisprezece ani si vindecata in mod miraculos, dupa un pelerinaj la Saint
Therese de Lisieux, Edith Piaf decide sa se alature tatalui ei in escapadele
artistice menite sa le asigure supravietuirea de pe o zi pe alta. Cu un
repertoriu restrans, Edith aduna zeci de persoane in Place Pigalle care raman
uluiti de vocea tinerei. Descoperita in 1935 de Louis Leplee, proprietarul unui
club frecventat de clasa medie dar si de elita din Paris, va dobandi datorita
fortei vocii sale, numele de Piaf (“vrabie” in limba franceza). Astfel, La Mome
Piaf (“Puiul de vrabie“) isi continua zborul ascendent, iar curand apare si
primul ei album muzical. Odata cu rolul principal din piesa “Le Bel
Indifferent” (1940) de Jean Cocteau, incepe si lungul sir al prieteniilor lui
Edith Piaf cu nume celebre precum: actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques
Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand etc. Dupa prima sa iubire al carei rod
va fi un copil care moare la scurt timp dupa nastere, lui Edit Piaf i se ofera
o a doua sansa si astfel isi intalneste marea dragoste, una dintre cele mai
celebre povesti de dragoste ale Frantei: cea cu boxerul Marcel Cerdan, a carei
amanta desavarsita ii va fi pana cand viata acestuia este curmata de prabusirea
avionului care il purta catre iubita sa. Au urmat doua casatorii, cel de-al
doilea sot fiindu-i alaturi pana in ultima ei zi de viata. Doar un exemplu al
uluitorului talent al lui Edith Piaf il reprezinta melodia “La vie en rose”,
lansata de cantareata in timpul perioadei de ocupatie germana din Paris,
melodie care a fost considerata un imn plin de forta si rezistenta pentru
conationalii ei. Urmeaza apoi o serie de turnee in Statele Unite ale Americii,
care ii vor aduce recunoasterea internationala. Edith Piaf a murit in 1963 (10
octombrie), la 47 de ani, (cu o zi inainte de moartea prietenului ei Jean
Cocteau), ramanand in memoria tuturor ca Regina cantecului francez, cea mai
marcanta figura pe plan muzical din Franta tuturor timpurilor. Renumele ei a
trecut insa granitele, melodiile ei (“La vie en rose”, “Je ne regrette rien”, “Milord”
etc) bucurand si astazi inimile a milioane de femei si barbati din intreaga
lume. Edith Piaf a fost inmormantata in cimitirul Père Lachaise, Paris. Desi
funeraliile nationale au fost interzise de Biserica Catolica( din cauza
stilului de viata al cantaretei), pe strazile Parisului, au iesit sute de mii
de oameni indurerati. Charles Aznavour declara atunci : "Este pentru a
doua oara dupa al doilea Razboi Mondial cand circulatia in Paris este
blocata."
I.I.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu