DE PAȘTI UNII AU ALES SĂ SPUNĂ LUCRURI TRĂSNITE

Pe deputatul USR Iulian Bulai eu, una, îl înțeleg… că dânsul a mai avut idei trăsnite …îmi amintesc cum a fost de părere, mai demult, că Europa nu ne păruiește destul, ci că ar trebui să ne care și niște poșete în cap, în completarea păruielii, pentru ca dânsul să se simtă mulțumit. Cam așa

„În momentele cele mai grele ale democraţiei româneşti, gândindu-mă la dimensiunea federală a Uniunii Europene, mă întrebam DE CE NU AM BENEFICIAT ŞI DE PÂRGHII DE INTERVENŢIE DIN PARTEA UE , CI DOAR DE MECANISME DE VERIFICARE ŞI COOPERARE” (Iulian Bulai, specialist în diplomaţie culturală, membru al Fundaţiei CAESAR, 14 ianuarie 2016).

Așa că lui pot să-i acord circumstanțe atenuante când postează, pe 28 aprilie 2019, următorul text , pe pagina sa de FACEBOOK:

„Învierea este şi despre tentativa unui GRUP CRIMINAL ORGANIZAT de a promova un FAKE-NEWS. Mituind martorii şi promovând un mesaj fals. Se întâmplă asta şi în zilele de astăzi. La tv sau pe stradă, sau în Parlament. Fenomenul e vechi de când lumea. Iată că ÎNTÂMPLAREA (oooo!!! n.n.) de la Ierusalim de acum 2000 de ani a schimbat lumea şi oamenii, iar tentativa de fake-news a rămas doar o încercare nereuşită de cosmetizare a adevărului. Să avem speranţă aşadar. Fake-news vin şi trec. Adevărul rămâne. Interpretat de către fiecare dintre noi. Dar nicidecum nu poate fi cumpărat cu bani. Se aplică în credinţă, politică sau relaţiile interpersonale. ASTA AM ÎNȚELES EU aseară la slujba de Înviere! Hristos a înviat!”

Nu discut despre exprimarea precară și nici logica zglobie de mai sus, fracturată ici-colea, prin părțile esențiale. Asta a înțeles Iulian Bulai din slujba de Înviere, deci nu e nimic de făcut!

Că pentru dânsul și ziua de Paști e un fel de chestie „trendy”. Iată:

„Paștele pe bicicletă! Hai în Moldova! (…) PS: dacă am avea și autostradă am fi «fruntea țării»…”s.a.m.d. – cu toate că, sigur, întrebarea firească în acest caz ar fi: ce ne mai trebuie, cetățeni, autostradă dacă avem bicicletă?

Când alege însă să spună lucruri trăsnite un preot, lucrurile sunt diferite. Căci nu știu cum altfel să comentez ceea ce a spus în direct la matinalul DIGI FM părintele Necula, pe 26 aprilie 2019:

„Există segmente în viață în care jertfim totul și primim foarte puțin înapoi sau suntem loviți înapoi cu nerecunoștință. Cred că cei care își asumă în Hristos suferința merg mai departe CU BUCURIE și CU DRAG. Mântuitorul nu s-ar fi plâns, de exemplu, CĂ I S-A FĂCUT DOSAR POLITIC . Și-ar fi asumat până la capăt. Ca om al lui Dumnezeu NU TE POȚI APĂRA , trebuie să vezi UNDE AI GREȘIT , să înveți și să mergi mai departe. Noi interpretăm că ar fi fost un dosar politic între Roma și Ierusalim. Atunci când te judecă nejudecătorii, ASUMI ȘI MERGI PÂNĂ LA CAPĂT. Gândește-te la patimile celor din penitenciarele comuniste, care nici măcar nu au avut hotărâre de executare sau de arestare și au stat nejudecați cu anii, în penitenciare. Ei seamănă cu Hristos. NU SE SMIORCĂIE ”

Doamne-Dumnezeule, părinte, ce-i asta? Ce comparații faceți matale, acolo? Considerați că apărarea firească în procesul de justiție, când se știe că se face o nedreptate, e o SMIORCĂIALĂ? Și că ar trebui să SE ACCEPTE abuzul, într-o convenabilă tăcere? Nu pricep cu ce BUCURIE și cu ce DRAG s-au dus la pușcărie în ultimii ani oameni nevinovați, pe baza unor dosare incredibile, despre care astăzi toată lumea știe că au fost contrafăcute… Cum adică „ASUMI ȘI MERGI MAI PÂNĂ LA CAPĂT”. Chiar și nevinovat, părinte? Cum așa? Atunci ce rost mai are procesul de judecată?

Cei din închisorile anilor ’50 nu s-au putut apăra, știți bine că ei nu au avut POSIBILITATEA și ȘANSA de a se apăra… dar ce doriți să ne transmiteți… că o fi bine așa, și acum, în secolul XXI?

Părintele Necula nu are scuza unei exprimări care, din greșeală, ar putea deveni interpretabilă. Pagina sa de FACEBOOK este urmărită de 138.867 persoane, se știe că tinerii îl ascultă și îl caută. De aceea cred că mesajele sale trebuie să fie clare, responsabile și să nu aducă un plus de confuzie în judecata unor adolescenți sau tineri și așa bombardați, de peste tot, cu mesaje bizare, transmise, de multe ori, cu rea-credință.

În schimb nu m-a mirat deloc, dar DELOC! că editorialul Loredanei Voiculescu, cu titlul: „Părintele Constantin Necula: «Mântuitorul nu s-ar fi plâns că i s-a făcut dosar politic»…”, de pe site-ul REPUBLICA.ro, a fost preluat pe pagina Cristinei Țopescu și a primit de la dânsa inimioară și bezea .

Altfel, e o mare agitație în rândul evlavioasei „societăți civile” cu privire la obligativitatea „desprinderii bisericii de politică”, aceasta fiind invocată, de exemplu, când „vigilența civică” a sancționat demersul Bisericii ortodoxe –demers perfect legitim, în acel caz- care și-a asumat o poziție clară cu privire la Referendumul pentru redefinirea familiei. Când mesajul unui preot servește însă propagandei obișnuite a „societății civile”, ca în cazul de față, el este promovat copios de toate publicațiile antiguvernamentale, oricât de „politizat” ar fi. Și chiar este politizat.

În schimb n-am auzit nici o chițăială civică atunci când s-a dat publicității Comunicatul Bisericii Evanghelice, din 2 octombrie 2018, biserică de care aparține enoriașul Klaus, în legătură cu „referendumul pentru familie”, și care suna așa:

„Căsătoria este şi rămâne ancorată în Codul Civil. Majoritatea parlamentară şi Guvernul atrag atenţia asupra unei teme de formă. Scopul este de a DISTRAGE ATENȚIA de la PROPRIA CORUPȚIE, VIOLARE A JUSTIȚIEI, A NEPOTISMULUI, OSTILITĂȚII FAȚĂ DE UE şi DEMOCRAȚIE(…) Un referendum care este iniţiat de O PUTERE DICTATORIALĂ şi DISTRUCTIVĂ şi care ÎNCALCĂ VALORILE DEMOCRATICE şi de DEMNITATE UMANĂ CELE MAI ELEMENTARE , nu poate fi susţinut”

A văzut „societatea civilă” vreo urmă de politizare în acest comunicat? Ei, aș!

Iar acest dublu limbaj a devenit atât de comun în rândul celor care și-au „adjudecat” societatea civilă de mulți ani, încât a început să fie privit de către cetățeni, cu o ridicare din umeri, ca un lucru normal. Sau ca o fatalitate. Or eu cu o asemenea fatalitate aș dori să nu mă împac.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

E doar fotbal! CFR CLUJ NAPOCA - VIITORUL OVIDIU 3-1!

 „E primul meci ca antrenor la CFR în care sunt condus la pauză. E un record doborât de Viitorul. E o echipă care poate surprinde pe oricine. Are un joc ofensiv foarte bun. A fost o primă repriză echilibrată. Am avut agresivitate, am ajuns de multe ori în careu. Le-am spus să continue să fie agresiv. Au fost și jucători cărora le-am spus pe nume. Le-am zis să ridice nivelul. Au făcut asta. A fost și un moment psihologic, când Cristi Manea a scos mingea de pe linia porții”, a declarat Dan Petrescu la Look Sport.

„Camora a arătat că este un căpitan și un jucător fantastic. A marcat un gol vital. Pot să stau liniştit pe banca tehnică! Titlul de campioană este sută la sută la noi!

„E obligatoriu să nu pierdem la Astra. Apoi vom avea trofeul pe masă cu Craiova, acasă. Astra Giurgiu poate câştiga cu oricine, oricând. Ne odihnim o zi, apoi pregătim marele meci”

Dan Petrescu, antrenor CFR 1907 Cluj Napoca.

                                                               A consemnat Cristi SOMEŞAN

Istoria de lângă noi. Castelul Teleki din Pribileşti, comuna Satulung

 Castelul Teleki din localitatea Pribileşti, comuna Satulung a fost construit în secolul al XIX-lea, fiind utilizat ca reşedinţă a familiei nobiliare maghiare Teleki Geza. În anul 1897 castelul a fost supraetajat şi modernizat în stil eclectic, iar până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas în administrarea contelui Teleki Pál (1879-1941) şi urmaşilor acestuia.

          Acesta, cunoscut ca fiind „Groful de la Pribileşti”, a fost geograf, membru al Academiei ungare de ştiinţă iar ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei în perioadele 1920-1921 şi 1939-1941. Tatăl său, Géza Teleki (1843-1913), a fost scriitor şi om politic maghiar, ajuns pentru o perioadă scurtă ministru de interne în Imperiul Austro-Ungar. Mama contelui de la Pribileşti a fost Irén Murati (1852-1941), fiica unui bogat negustor grec.

           La 25 iulie 1920, guvernatorul Miklós Horthy îl desemnează pe contele Teleki Pál ca prim-ministru. La 14 aprilie, în anul 1921, Teleki Pál eşuează în negocieri cu Carol al IV-lea şi îşi dă demisia. Rămâne însă celebru în istorie pentru cele 12 legi anti-evreieşti pe care le-a iniţiat în primul său mandat. E de menţionat acel "numerus Claurus" devenit catastrofal în timp. În anul 1940, Teleki Pál se întâlneşte în Germania cu Adolf Hitler şi-i propune deportarea evreilor din Europa după încheierea războiului.

            Teleki Pál apare în anul 1938 ca ministru al Culturii, fiind unul dintre reprezentanţii delegaţiei Ungariei la Dictatul de la Viena. Pe 12 decembrie 1940, la Belgrad, acesta semnează tratatul de prietenie cu Iugoslavia, dar la 2 aprilie 1941, Horthy permite trupelor germane să treacă prin Ungaria spre Iugoslavia determinându-l pe Teleki Pál ca în numele Codului onoarei nobililor maghiari să se sinucidă în ziua urmatoare de după gestul lui Horthy. În 1949, imobilul a fost naţionalizat de proaspătul regim instaurat, iar în regimul comunist a avut diverse întrebuinţări: sală de baluri, de cinema, depozit pentru cereale, sediu al Cooperativei Agricole de Producţie Pribileşti, două dintre săli funcţionând ca grădiniţă pentru preşcolarii din Pribileşti. Tot în 1949 întreg mobilierul aflat în interiorul castelului a fost furat de către localnici sau şefii noii nomenclaturi sau aruncat.

            Întrucât domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, în 2006 a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung. În anul 2007, imobilul a fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki. Preţul stabilit în urma evaluarii a fost de 244.000 de euro plus TVA. Pe atunci, primarul comunei Satulung dl. Augustin Panici motiva că primaria n-are bani pentru reabilitarea monumentului şi că imobilul ar putea fi inclus într-un circuit turistic ca „punct forte" al regiunii. De-a lungul timpului, clădirea a fost vizată pentru mai multe proiecte, cel mai răsunător fiind de Centru cultural de interes zonal sau cazinou. Dar proiectul a rămas tot la stadiu de declaraţie. După mai multe runde de licitaţii, autorităţile locale au reuşit să scape de castel.

       După renunţarea Ministerului Culturii şi Cultelor la dreptul de preemţiune, monumentul a fost vândut de către Primăria Satulung (septembrie 2007), firmei GIPFIX CONSTRUCT SRL Bucureşti, societate comercială cu capital privat integral străin (asociaţi cetăţeanul britanic Peter John Tweedie şi Mariana Tweedie, cu dubla cetăţenie, română şi britanică) firmei, avându-l ca administrator pe Tweedie Peter John, descendent al familiei Teleki.

            În ianuarie 2008, Monitorul Oficial menţiona apariţia unei societăţi comerciale numită „Castelul Teleki SRL” care avea ca obiect de activitate turismul. Fondator şi administrator al acestei societăţi este acelaşi cetăţean britanic.

          Numai că vânzarea nu s-a dovedit a fi o mişcare câştigătoare. Nici noul proprietar, deşi străin, nu respectă prevederile Legii 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice. Mai exact, in documentaţia depusă pentru participarea la licitaţia organizată de Primaria Satulung în 2007, reprezentanţii firmei şi-au asumat angajamentul de a transforma clădirea în centru de conferinţe. Termenul propus de ei pentru finalizarea lucrărilor era decembrie 2009. Doar că, la un an de la termenul teoretic de finalizare, lucrările nici nu au început! Ba mai mult, proprietarii şi-au neglijat obligaţiile legale de protecţie, consolidare, conservare, întreţinere şi asigurare a integralităţii clădirii, determinând amplificarea stării de degradare a imobilului şi aşa „şubredă".

Astăzi, aprilie 2019, monumentul, încadrat în categoria de arhitectură „castel" (cu 2 nivele, 2 turnuri laterale şi 3 tipuri de ferestre, având o suprafaţă de 600 metri pătraţi) se află într-o stare avansată de degradare, prefigurându-se riscul prăbuşirii sale.

           Starea de conservare nesatisfăcătoare este generată de neglijenţa proprietarului care nu a întreprins, de la achiziţie, nici o intervenţie de restaurare deşi prin contractul de vânzare-cumpărare s-a angajat să transforme monumentul în centru de conferinţe/recepţii până la sfârşitul anului 2009. Perpetuarea acestei stări de fapt este cauzată şi de pasivitatea autorităţilor locale, care tolerează lipsa de preocupare a actualului proprietar, cu toate că au competenţa de a aplica inclusiv amenzi în cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor privind întreţinerea monumentelor istorice. Să mai spunem faptul că grandiosul castel nu a fost renovat niciodată, singura parte refacută fiind acoperişul (care la rândul lui are nevoie de reparaţii), în 1998, de către Ministerul culturii, pe vremea ministrului Ion Caramitru. Localitatea Pribileşti, atestată documentar din 1405, a aparţinut domeniului Cetăţii Chioar şi a fost deţinută de familia Dragffy, iar în a doua jumătate a secolului XVII-lea a fost donată familiei Teleki.

Poate că acest articol îi va sensibiliza în ceea ce priveşte soarta castelului din Pribileşti pe cei de la Primăria Satulung,  Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş.

                                                                          prof. Gelu Dragoş

Corul „Glasul Chioarului”din Şomcuta Mare la 130 de ani de activitate

 În curând, pe 19 mai 2019, corul „Glasul Chioarului” va marca un eveniment rar nu numai pentru această parte a României, ci putem afirma cu mândrie că este o sărbătoare cu care foarte puţine coruri se pot lăuda. De la „Reuniunea corală a plugarilor români din Şomcuta Mare”, care a luat fiinţă în 27 octombrie 1889, şi până la corul mixt „Glasul Chioarului” de acum, e un drum lung, plin de râvnă, dăruire, muncă, pasiunea de a menţine trează mereu mândria naţională, unitatea, şi pe deasupra, spre bucuria noastră, toate acestea sunt încununate de notabile realizări artistice.

După cum se vede şi din numele sub care această corală a activat, componenţa socio-profesională a formaţiei a suferit profunde schimbări de-a lungul celor peste o sută de ani, aşa cum însăşi localitatea a suferit transformări majore, care au dus-o de la micuţul sătuc chiorean, care pe vremuri se găsea în proprietatea vestiţilor voievozi maramureşeni Drag şi Balc, la orăşelul de azi în plină dezvoltare. Cu toate schimbările de profil, de la cor bărbătesc la cor mixt, cu toate schimburile fireşti de generaţii, de dirijori, de împrejurări istorice în care corul şomcutean a activat, există totuşi o evidenţă constantă, grefată pe performanţe artistice, aceea de a avea în repertoriul permanent lucrări inspirate din trecutul şi prezentul istoric al nea­mului nostru, prelucrări din folclorul local şi naţional, iar mai nou, corul are în repertoriu şi valoroase lucrări din literatura muzicală universală.

E greu de crezut că inimosul şi vrednicul dirijor, învăţătorul Elie Pop, cel care a pus bazele corului plugarilor şomcuteni, şi-ar fi putut imagina în 1889 drumul atât de ascendent al formaţiei sale, care, transformându-se în cor mixt, va ajunge să abordeze un repertoriu atât de pretenţios ca cel pe care corul îl are azi şi, mai ales, să-şi imagineze evidenta notorietate în plan regional şi naţional. De aceea, aş face un salt peste timp, de la învăţătorul Elie Pop la profesorul Iustin Podăreanu, actualul dirijor al corului din Şomcuta Mare, aducând şi un bine-meritat omagiu tuturor dirijorilor care s-au perindat la conducerea corului în cei 130 de ani, dar insistînd mai ales asupra muncii celui care i-a adus strălucire corului în ultimul timp, alături de o bine conturată personalitate.

Am ascultat „Glasul Chioarului” în diverse ocazii. În concerte proprii, reuniuni corale, concursuri locale, regionale sau naţionale. Întotdeauna am fost plăcut surprins de culoarea timbrului, specifică fiecărei partide corale în parte, calitate datorată lui Iustin Podăreanu, care cunoaşte foarte bine tainele vocii umane, ştie să imprime corului şomcutean personalitate, prin coloritul timbral al ansamblului. La aceasta trebuie adăugată ştiinţa de a selecta în repertoriu piese de certă valoare artistică, bine raportate la posibilităţile tehnice ale formaţiei. Într-un cuvînt, cor cu personalitate.

În anul în care Iustin a lipsit de la pupitru, m-am străduit şi eu, cât am putut, să menţin formaţia la parametrii care se impuneau. Am întâmpinat greutăţi, care se manifestă evident şi azi. La corurile de amatori mai ales, problema înlocuirii treptate a generaţiilor de corişti ridică probleme de cele mai multe ori. De aici urmând alte şi alte inconveniente. Acest lucru influenţează major calitatea realizărilor artistice, fapt pentru care fenomenul trebuie să stea nu numai în atenţia dirijorului, dar şi a conducerii corului, ba chiar a celor care conduc destinele localităţii şi ale judeţului, fiind vorba de un cor emblematic, cu activitate centenară. Aşadar, corul „Glasul Chioarului” din Şomcuta Mare „merită mai mult”. Ba este foarte adevărat şi sloganul „România merită mai mult”.

Sperînd la implicarea celor chemaţi să poarte de grijă unei formaţii valoroase, care a devenit fie şi numai prin vechime „valoare de patrimoniu naţional”, doresc corului „Glasul Chioarului”, la cei 130 de ani de activitate, să lupte pentru a îşi menţine aceeaşi strălucire cu care ne-a obişnuit, aceeaşi vigoare şi aceeaşi personalitate.

Prof. Ion SĂCĂLEAN

Liviu Borlan dirijează Corul îngerilor în lumina astrelor!

Liviu-Emil Borlan, profesor de armonie, contrapunct, forme muzicale și estetică la Liceul de Artă din Baia Mare, metodist la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, instructor al Centrului Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş, dirijor, compozitor, s-a născut la 7 iulie 1936 în comuna Sanislău, judeţul Satu Mare, fiind unicul copil al soţilor Ana Borlan (născută Chereji), profesoară de muzică şi Emil-Alexandru Borlan, renumit avocat. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Sanislău iar clasele I-IV le-a făcut la Beiuş. Era un copil precoce, cu visuri îndrăzneţe, ale căror aptitudini au fost puse în valoare de către părinţii lui (la trei ani şi jumătate studia pianul). A urmat clasele a VI, a VII-a la Şcoala din Sanislău, apoi a fost transferat pentru clasele a VIII-a – a XI-a la Satu Mare, fiind absolvent de liceu cu examenul de maturitate promovat cu 10 (zece) în anul 1954. După absolvirea liceului, la îndemnul familiei de a continua cariera juridică a tatălui său , a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş – Bolyai Cluj Napoca, obţinând Diploma de stat în 1959. În perioada studenţiei a fost o prezenţă vie la concertele Filarmonicii clujene, la spectacolele de operă, la serile muzicale organizate de Casa de Cultură a Studenţilor, unde a devenit membru şi dirijor al unor formaţii muzicale. Întorcându-se la iubirea dintâi, a dat admitere la Conservatorul de Muzică (Academia de Muzică „Gheorghe Dima”), Facultatea de compoziţie, Dirijat şi Pedagogie. Examenul de diplomă l-a promovat în anul 1965, iar licenţa în compoziţie a obţinut-o la Conservatorul din Bucureşti, Catedra de muzică corală a doamnei prof. Irina Odăgescu Ţuţuianu.

 Între anii 1964-1966 a activat ca dirijor al Orchestrei de muzică uşoară a Casei de Cultură a Studenţilor din centrul universitar transilvan, ocupând şi postul de maestru co-repetitor la această instituţie. Din septembrie 1966 a venit la Baia Mare şi a ocupat diferite funcţii, printre care şi aceea de dirijor al Ansamblului de cântece şi dansuri „Maramureşul”. Concomitent a îndrumat şi condus diferite formaţii de amatori din judeţ, coruri, grupuri vocale, formaţii de muzică populară, muzică uşoară, solişti vocali, ansambluri de estradă. O bună colaborare o are cu formaţiile artistice de amatori din comunele Finteuşu Mare şi Satulung, sat Pribileşti. De altfel, căminul cultural din localitate, în semn de preţuire pentru ceea ce a făcut pe plan cultural pentru pribileni îi poartă numele. A realizat numeroase înregistrări la radio, televiziune, a organizat în sala Teatrului municipal excelente concerte-lecţii în colaborare cu Filarmonica de Stat din Satu Mare. Aceste spectacole l-a determinat pe Dorin Suru să consemneze: „Conducerea muzicală a spectacolului „Câtu-i Maramureşu” aparţine compozitorului Liviu Borlan, a cărui mână dirijorală se simte permanent, atentă şi sobră. De altfel, lui i se datorează punerea la punct a acestei orchestre populare, redusă ca număr, dar nu şi ca valoare”. Referitor la acest moment artistic de vârf, Liviu Borlan a spus: „Am încercat să aduc cât mai multe din perlele obiceiurilor strămoşeşti, să disting prea-frumosul de frumos şi să caut să le pun în lumină prin mijloacele tehnicii culte”.

Între anii 1979-1981, după plecarea în eternitate a maestrului Gheorghe Velea, Liviu Borlan a devenit îndrumător al coriştilor din Corala „Prietenii muzicii” din Baia Mare. Într-un ziar local se confesează: „Muzica corală, mă interesează în principal în calitate de compozitor sau prelucător de folclor şi numai în plan secundar în calitate de dirijor”. Din anul 1970, datorită activităţii sale prodigioase în domeniul creaţiei muzicale a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Muzicologul de valoare mondială Viorel Cosma îl include în lucrarea sa „Muzicieni din România” în rândul personalităţilor de seamă ale şcolii naţionale de compoziţie. Talentul, originalitatea stilului, profesionalismul şi dragostea pentru folclorul autentic, îl fac pe Liviu Borlan cel mai mare compozitor al Maramureşului din toate timpurile. 

În sprijinul meu vine şi ampla-i operă, pe care o puteţi citi mai jos:

FIŞĂ BIO-BIBLIOGRAFICĂ        

     Studiile muzicale le-a început cu Ana Borlan (pian), apoi cu Angela Perianu şi Philomena Oşanu (pian) la Conservatorul Popular din Baia Mare, continuându-le la Conservatorul Cluj Napoca (1959-1965), cu Sigismund Toduţă (compoziţie), Vasile Herman (teorie-solfegiu, forme muzicale), Cornel Ţăranu (armonie), Max Eisikovits (contrapunct), Wilhelm Demian (orchestraţie), Gheorghe Merişescu şi Romeo Ghircoiaşiu (istoria muzicii), Ioan R. Nicola şi Traian Mârza (folclor), Szabo Geza, Nina Paniova-Sebessi şi Aurel Mirişan (pian). A urmat Facultatea de ştiinţe juridice din Cluj Napoca (1954-1959), obţinând diploma de stat.

    

   Dirijor de orchestră la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca (1964-1966) şi la Ansamblul „Maramureşul” din Baia Mare (1966-1972); profesor de armonie, contrapunct, forme muzicale şi estetică la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din, Baia Mare (1972-1975); instructor principal la Centrul Judeţean de îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş din Baia Mare (din 1975). A condus diferite coruri de amatori din Maramureş. A realizat înregistrări şi transmisii radiofonice şi de televiziune. A susţinut concerte-lecţii, conferinţe. A întreprins turnee artistice în Elveţia (1976) şi Franţa (1978). A publicat articole în revista „Cântarea României”.

     MUZICĂ SIMFONICĂ

     • Uvertura „Sătmar 1000” (1974);

     • Rapsodia someşeană (1975);

     • Concertul pentru pian şi orchestră „Romantism XX” (1976);

     • Concertino pentru violă şi coarde (1979);

     • Concertino pentru orchestră simfonică (1980);

     • Serenada pentru vioară şi orchestră de coarde (1982).

    

     MUZICĂ DE FANFARĂ

     • Rapsodie (1984);

     • 5 Dansuri din Oaş (1986).

    

     MUZICĂ DE CAMERĂ

     • Monosonata (1984), pentru vioară şi pian.

    

     MUZICĂ CORALĂ

     • Triptic coral maramureşean (1963), pentru cor mixt;

     • Slavă ţie Românie (1964), pentru cor mixt;

     • Până când o inimă mai bate (1966), pentru cor mixt;

     • Sânt miner (1967), pentru cor mixt;

     • Ad Pacem (1972), pentru cor mixt;

     • Un veac de cântece românesc (1973), pentru cor mixt;

     • Serenadă madrigal (1974), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Pământ al visurilor noastre (1974), pentru cor mixt;

     • Vom apăra (1974), pentru cor mixt;

     • Cântec de 1 Mai (1974), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Cântec pentru Vasile Lucaciu (1975), pentru cor mixt;

     • O, ţara mea (1975), pentru cor mixt; versuri de Alexandru Bălănescu;

     • Muncitorii de pădure (1976), pentru cor mixt, versuri populare;

     • De drag şi de dor (1977), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Moisei (1978), pentru cor mixt, versuri de Ion Brad;

     • Epopeea someşană (1979), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Bună seara la fereastră (1979), colind pentru cor mixt, versuri populare;

     • Până când o inimă mai bate (1980), pentru cor bărbătesc, versuri de Liviu Borlan;

     • Bată-te dorul, Gutâi (1980), pentru trei voci egale, versuri populare, în „Ecoul patriei”, Bucureşti, 1981;

     • Cântec nou de leagăn şi de pace (1980), pentru soprană şi cor de femei, versuri de Liviu Borlan;

     • Prin Maramureş pe urmele lui Bartak (1980), poem pentru solişti, cor mixt şi percuţie, versuri populare;

     • Demnitate (1980), poem pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;

     • Casa strămoşească (1981), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;

     • Legământ (1981), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;

     • Cămara zânelor (1981), pentru cor mixt, versuri de Ion Vădan;

     • În frunte cu partidul (1981), pentru cor bărbătesc, versuri de Sebastian Popescu;

     • Flori dalbe de pace (1982), pentru voci egale, versuri de Liviu Borlan;

     • Dorinţa (1982), pentru cor bărbătesc, versuri de Octavian Goga;

     • Cântec de nuntă din Vad (1982), prelucrare pentru trei voci egale, versuri populare, în Floare mândră din grădină, Bucureşti, 1982;

     • Un cântec pentru România (1982), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;

     • Horea lui Ionaş (1982), pentru cor mixt, versuri de Gavrilă Bledea;

     • De greu găzd-ai adurmitu (1982), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare;

     • Balada întemeietorilor de ţară (1983), pentru cor bărbătesc, versuri de Gheorghe Chivu;

     • Suita oltenească (1983), pentru cor mixt, versuri populare;

     • Flori de mină (1983), suită pentru cor bărbătesc, versuri populare şi de Ion Sugarin şi Liviu Borlan;

     • Maramureş de legendă (1983), pentru cor bărbătesc, versuri de Liviu Borlan;

     • Acum ori niciodată pace (1983), pentru cor mixt, versuri de Anghel Pop;

     • Judecata lui Pintea (1983), poem pentru cor mixt, versuri populare;

     • Cei cu inima română (1983), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Din iubire pentru ţară (1983), pentru cor mixt, versuri de Anghel Pop;

     • Triptic la Ţebea (1983), pentru tenor, recitator şi cor bărbătesc, versuri de Ioan Meiţoiu;

     • Suită oltenească (1984), pentru cor mixt, versuri populare;

     • Doina (1984), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Prin Ţara Loviştei (1985), pentru recitator, cor mixt şi instrumente de percuţie, versuri populare;

     • Plaiuri ardelene (1985), pentru cor de femei, versuri de Doina Mândraş;

     • Crezul suprem (1986), pentru cor bărbătesc, versuri de Vasile Gaftone;

     • Doina din Ardeal (1987), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;

     • Suita transilvană nr.1 (1986), prelucrare pentru solo de bariton şi cor mixt, versuri populare.

    

     CÂNTECE PENTRU COPII

     • Întâia zi de şcoală (1976);

     • Sâmbra copiilor (1978);

     • Masa tăcerii (1979);

     • Viaţa, pacea (1980);

     • Mâine, când vom fi mari (1984).

    

     MUZICĂ UŞOARĂ

     • Nu mai sunt copil (1963), pentru voce şi pian;

     • Un cântec rătăcit (1967), pentru voce şi pian;

     • Ceas târziu (1969), pentru voce şi pian.

                                                                             prof.  Gelu DRAGOŞ

Aproape de Cruce, departe de Dumnezeu!

 Soldați strânși cerc lângă poala Crucii.Deasupra Regele răstignit. Pentru ei era mai importantă cămașa Tâmplarului ucis decât goliciunea inimii lor.

Preoți, cărturari, saduchei, farisei. Cu capul plin de Religie și cu inima plină de draci. În fața ochilor lor e-o Cruce care iartă. În mintea lor sunt niagare de ură. „Ne-ai stricat orânduielile bătrânilor! Mai bine mori Tu decât să ne schimbăm noi!”. Legea lor ucide, Crucea Lui dă viață!

Mulțimi de gură cască. Asistă la cel mai semnificativ eveniment din istorie fără să aibă habar. Cu zile în urmă îl aclamaseră pe Osana (Doamne, salvează-ne!). Acum Îl înjură pe Crucificat! Îl batjocoresc (Doamne, salvează-Te!). Viață de giruetă. Totdeauna să te schimbi cum bate vântul. Chiar dacă e împotriva Lui Dumnezeu!

Ucenici speriați. Unii trădatori. Alții neîncrezători. Când ai inima cât puricele și credința ți-e zob. „S-a terminat totul! Dincolo de Cruce nu mai e nimic! Oare cum am putut să fim așa naivi că putem învinge (moartea)?”.

Doi tâlhari cu aceeași sentință. Isus e atât de aproape de ei. Dar și moartea! Pentru unul crucea e zid. Pentru celălat e poartă de Rai.

Și noi jucăm zaruri sub poala Crucii. Stăm cu ochii în pământ și nu pe cer! Și noi strigăm : „Avem dreptate! Religia voastră e apă de ploaie!”. Și noi predicăm de la amvon lucruri nesemnificative! Facem programe nu închinare! Și noi scoatem iataganele deznădejdii. Ne specializăm în bârfe. Devenim experți în descoperirea slăbiciunilor (la alții). Scriem doctrine. Băgăm și scoatem pe cine vrem noi în și din Cer! Ne-am împărțit în grupulețe când El a poruncit să fim Una! O Biserică. O credință. O Cruce. Un Domn.

Biserici pline doldora. Religioși. Toți vor identificare cu crucea. Conservatorii. Legaliștii. Cei liberali. Cei strâmți. Cei cu icoane. Cei cu statui. Cei ce iubesc decât versete. Ortodocșii, catolicii, penticostalii, baptiștii, creștinii după evanghelie. Adventiștii. Cei cu reverdă. Cei cu Serousi. Cei în zdrențe. Toți vor salvare, iertare, mântuire. Toți se identifică cu crucea, dar cu Isus?

Alergăm. Prin mall-uri. Prin piețe. Prin bucătării. Și chiar prin biserici. Vine Paștele! Vine Învierea! Sărbătorim. Și El? Isus? E tot pe Cruce? Asta înseamnă că suntem atât de aproape de lemn, și atât de departe de sânge!

Să fiți aproape de Isus! Altfel nu veți birui crucile vieții. Și nici atât Crucea Lui!

Autor: Nicolae GEANTĂ

Preluare: http://www.ciresarii.ro/index.php/aproape-de-cruce-departe-de-isus-nicolae-geanta/

Actorul Ken Kercheval, cunoscut din serialul „Dallas”, a murit

 Actorul Ken Kercheval, cunoscut pentru rolul Cliff Barnes din serialul „Dallas”, a murit la vârsta de 83 de ani, scrie Variety, citat de News.ro.

Kercheval şi Larry Hagman, care a interpretat rolul J.R. Ewing, au fost singurii actori care au jucat în toate cele 14 sezoane ale serialului difuzat între anii 1978 şi 1991.

Ken Kercheval a revenit în rolul consacrat în 1996, la reuniunea „Dallas”, în programul special CBS din 2004 şi în serialul TNT din 2012 - 2014.

El a fost şi unul dintre cei cinci actori ai serialului care au şi regizat episoade. În cazul lui Kercheval, a fost vorba despre două episoade din sezoanele 13 şi 14.

În anii 1960, Ken Kercheval a jucat în spectacolul „The Apple Tree” montat de Mike Nichols pe Broadway şi în „Cabaret” al lui Harold Prince.

Între filmele în care a putut fi văzut se numără „Pretty Poison”, de Noel Black, „Rabbit Run”, de Jack Smight, şi „Network” al lui Sidney Lumet.

Cariera lui Kercheval în televiziune a fost una prolifică, cu apariţii în „Search For Tomorrow”, în anii 1960 - 1970, „CHiPs”, „The Love Boat”, „Murder, She Wrote” şi „ER”, între altele.

Ken Kercheval s-a născut pe 15 iulie 1935, în Wolcottville (Indiana). A urmat cursurile Universităţii Indiana, pentru muzică şi teatru, şi a studiat apoi la Neighborhood Playhouse din New York, cu profesorul de actorie Sanford Meisner.

Fumător înrăit, Kercheval a suferit în 1994 o intervenţie chirurgicală în urma căreia i-a fost extirpată o parte dintr-un plămân, după ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar.

                                                                                     C.S.

Aforismul zilei - Octavian Coifan

Creatorul de modă Răzvan Ciobanu a murit într-un accident rutier!

 Accidentul a avut loc între localităţile Săcele și Năvodari, judeţul Constanţa. „Accident rutier grav, la ieșire din localitatea Săcele spre Năvodari, DN 22 B, autoaccidentare, pe fondul neadaptarii vitezei, un bărbat de 43 de ani, a condus un autoturism, a părăsit partea carosabilă și a acroșat copaci dintr-un stufăriș. Conducătorul auto a fost găsit decedat”, a transmis un oficial IPJ.

 În autoturism s-ar mai fi găsit un act de identitate, însă în interiorul mașinii se afla doar șoferul, Răzvan Ciobanu, 43 de ani, care a fost găsit decedat de către echipajul de ambulanță sosit la fața locului. Răzvan Ciobanu este binecunoscut publicului din România. Personaj controversat, el a fost jurat la „Bravo, ai stil!”, alături de Iulia Albu, Raluca Bădulescu și Maurice Munteanu în sezonul 1,2 și 3. În 2018, el a fost implicat și în dosarul „Stupefiante pentru VIP-uri”. El și fosta sa colegă de platou de la emisiunea „Bravo, ai stil!”, femeia de afaceri Raluca Bădulescu, au fost primele VIP-uri care au dat declarații în calitate de martori, în data 12 iulie, la sediul DIICOT Ploiești, în dosarul de trafic de droguri.

Răzvan Ciobanu a intrat pentru prima dată în lumea modei când avea doar 19 ani. În perioada 16-18 septembrie 2007, el a participat alături de Irina Schrotter și de alți designeri din întreaga lume la expoziția internațională de design vestimentar „The Train”, desfăsurată la New York. Colecția primăvară-vară „Rochia”, lansată în 27 ianuarie 2009, conține 70 de rochii de seară și a primit criticii pozitive de la specialiștii în modă. Timp de doi ani, Răzvan Ciobanu a locuit în străinătate. În acea perioadă, el nu a lansat nicio colecție în România, însă a colaborat cu branduri cunoscute, precum Lowe, Armand Basi, Westwood și o divizie Zara. Răzvan Ciobanu a declarat public că este homosexual, însă nu a fost niciodată de acord să vorbească despre acest subiect, considerând că sunt lucruri personale.

Sursa: Libertatea

Fotografia zilei - Actriţa Daniela NANE

Tradiţii şi obiceiuri în cea de-a doua zi de Paşte

 Tradiţiile şi obiceiurile de Înviere sunt cunoscute şi respectate de o mulţime de oameni încă din timpuri străvechi, însă nu acelaşi lucru se poate spune despre obiceiurile din cea de-a doua zi de Paşte, care nu sunt cunoscute de toată lumea.

În zilele de Paşte existau interdicţii aspre, încă din moşi strămoşi: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare iar masa de Paşte nu se ridica timp de trei zile. În a doua zi de Paşte, se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi. Nașii trebuie să îi ospăteze pe fini, tradiţia spunând că aceştia mergeau împreună la hora satului, notează crestinortodox.ro.

În cea de-a doua şi în cea de-a treia zi de Paşte avea loc stropitul ritual cu apă, în amintirea readucerii la viaţă a fetei de evreu, care a leşinat la aflarea veştii învierii lui Iisus, prin stropirea ei cu apă de către tinerii care treceau întâmplător prin zonă.

Aşadar, lunea, feciorii stropeau cu apa fetele din sat, iar marţea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat şi acum.

                                                                                            C.L.

Gluma zilei - Dragoste în vremea mall-ului

                                               - Iubito, mergem la film săptămâna asta?!

                                               - Nu pot... poate cealaltă ?!

                                               - Nu poate nici ea, am întrebat-o...

Premierul Dăncilă a dezertat. Împăratul Dragnea este gol!

 Se repetă istoria.  Dragnea păţeşte cu Dăncilă  ce a păţit cu Grindeanu şi Tudose. Numai că vremurile sunt altele. Nu-şi poate permite încă  o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern, şi nici să forţeze mâna d-nei Dăncilă să demisioneze. I-a mers cu Tudose, nu cred că i-ar merge cu Dăncilă. Sau nu acum. Poate în toamnă, dacă va fi încă în poziţia de preşedinte al PSD. Premierul Dăncilă a dezertat. Chiar şi numai acordarea unui interviu unei instituţii de presă, Adevărul, critice la adresa guvernului şi a PSD, în locul televiziunilor de casă, spune multe. Deşi decizia  CEx-ului PSD a fost clară pentru restructurarea guvernului, cu scopul de  a-l ocoli pe preşedintele Iohannis, Dăncilă le-a spus „pas” membrilor CEx, inclusiv lui Dragnea. N-a vrut şi pace. Deşi Dragnea şi  Codrin Ştefănescu susţineau că ce decide CEx-ul e sfânt pentru toată lumea din PSD. Uite că n-a fost aşa. Lucrurile sunt extrem de grave pentru Dragnea, activul PSD tocmai a aflat că el nu mai controlează guvernul. Şi nici banii bugetului de stat. Împăratul este gol! Iată ce declară premierul Dăncilă, într-un interviu pentru Adevărul. „Eu nu am fost de acord cu restructurarea Guvernului” (desi  CEx-ul a decis altceva). „Eu am avut propria mea opinie şi aceasta a fost să nu trecem Guvernul prin votul Parlamentului”.  Ce miracol! D-na premier Dăncilă are propria opinie, contrară celei a lui Dragnea! „Nu vreau Guvernul Dăncilă 2, vreau să avem acelaşi Guvern. Al doilea motiv e legat de afirmaţiile preşedintelui Iohannis, potrivit cărora se va simţi ocolit şi va merge la CCR, deci iar se va ajunge la o situaţie de blocaj. Al treilea aspect: am considerat că Guvernul funcţionează aşa cum e acum”. „Puţin probabil să mă răzgândesc”. Cu alte cuvinte n-a vrut să între în conflict cu preşedintele Iohannis (şeful „statului paralel”, în concepţia lui Dragnea), şi nu vrea alt guvern. Nici n-am auzit-o pe dna Dăncilă perorând împotriva „statului paralel”!  Probabil Dragnea şi-a dat palme, văzându-se exclus brutal din ecuaţia puterii. Nici cu  OUG pe justiţie premierul Dăncilă  n-a fost de acord. Acum spune că opoziţia la OUG a venit, în principal, de la domnia sa. „Nu cred că doamna Birchall va veni cu această ordonanţă de urgenţă şi eu nu cred că în acest moment este timpul să dăm ordonanţă de urgenţă”. A: Deci e subiectul încheiat din punctul dumneavostră de vedere ? V.D: Da, subiectul e închis. Este clar, aşadar, cine a sabotat OUG pe justiţie atât de dorită de Dragnea şi ai săi. În plus,  dna Dăncilă recunoaşte ca OUG 114, elaborată de Darius Vâlcov şi de ministrul Teodorovici, a avut multe greşeli, şi a trebuit să fie  refăcută printr-o altă OUG. Nici cu repatrierea aurului nu este de acord guvernul, pentru că încalcă prevederi internaţionale. Dna Dăncilă  va merge la referendum, dacă nu se va hotărî altceva în partid. Declaraţia lui Codrin Ştefănescu,  „Prin urmare, noi o rugăm pe doamna prim-ministru, care e şi preşedinte executiv al PSD, să înţeleagă că avem o decizie a Comitetului Executiv Naţional şi după sărbători poate se hotărăşte să pună în aplicare decizia noastră, a tuturor colegilor ei”, este apă de ploaie pentru premierul Dăncilă. Nici nu vrea să audă de deciziile CEx, dacă dânsa are altă opinie. Trădare, trădare, dar acum o ştiu cu toţii. Şi Dragnea explică cum vede problema nou apărută. „Până la urmă nu mi-am permis şi nu îmi permit niciodată să forţez un prim ministru de la PSD, dacă nu e foarte sigur pe o procedură nu trebuie forţat”. Adica pe Grindeanu si Tudose nu i-a forţat! L-a părăsit memoria! Dezertarea dnei Dăncilă pică cum nu se poate mai prost pentru PSD. Iată consecinţele. Dragnea nu mai poate susţine că el controlează guvernul, adică banii şi administrarea ţării. Premierul Dăncilă i-a spus „pas”. În felul acesta, autoritatea lui Dragnea în partid s-a şubrezit considerabil. În celelalte 2 cazuri identice, a destituit premierii. Acum nu mai poate. PSD intră de mâine într-o campanie electorală, în care partidul zice una, iar premierul altceva. Mă aştept ca dna premier să aibă propriile opinii în multe alte situaţii, inclusiv legate de campania electorală. Un posibil scor mic al PSD, la alegerile din 26 mai, reprezintă bomboana pe „coliva” (politica) a lui Dragnea. Nimic nu-l mai poate salva de la devorarea în propriul partid. PSD se vede pus într-o situaţie extrem de dificilă înaintea alegerilor prezidenţiale, pe care nu mai are nicio şansă să le  câştige. De cine vor asculta miniştrii mai departe? De Dragnea sau de Dăncilă? Grea problema, nu mă îndoiesc ca Dragnea va incerca să-i „sufle” comanda guvernului, şi nu e clar dacă va reuşi, pentru ca toate actele emise de guvern le contrasemnează premierul. Dacă are altă opinie, nu le semnează! PSD poate pierde guvernarea, dacă ALDE sau proprii parlamentari aleg şi ei să dezerteze. Premierul Dăncilă speră să rămână la conducerea guvernului şi a partidului şi după 26 mai, în situaţia în care un scor foarte slab ar duce la devorarea lui Dragnea de către colegii de partid. Dupa modelele Năstase, Geoană, Ponta. Cine va decide acordarea banilor din bugetul de stat către primării şi Consilii Judeţene, Dragnea sau Dăncilă? Grea întrebare. Vom vedea răspunsul în curând. Una peste alta, Dăncilă a dezertat din frontul lui Dragnea, front creat împotriva lui Iohannis şi a statului paralel. Viaţa politică în PSD este acum complet bulversată, cum a fost în perioadele finale ale  mandatelor Grindeanu şi Tudose. Cu deosebirea că acum e  foarte greu, dacă nu imposibil, să o schimbe pe Dăncilă, nu au o majoritate sigură în Parlament. În plus, ajung la mâna lui Iohannis, care joaca dur în ultimul timp!

Autor: Ştefan Vlaston

Sursa: Adevărul

GENERAŢII

Născut în iunie, ca zodie sunt Rac,

La fiecare, dacă vreau, să-i fac pe plac.

Ca descendenţă eu, nu sunt din cei bogaţi,

Ma am decât o soră, nu mai am şi-alţi fraţi,

La zece ani încă n-aveam cravată

De pionier, cu mintea nepătată

Şi aşa mic, umblam cu fete mari,

Să le-ntâlnesc cu unii...cioflingari.

La douăzeci de ani, şcoala-n Băneasa,

Că din liceu eu mi-am pierdut mireasa,

Liceu făcusem silvic, ea agricol,

În dragoste nimic nu-i mai ridicol.

Încazarmat, şi ea pe la Constanţa,

În inimi a rămas numai speranţa,

Şi-acum mi-e dor de ea, aşa-s poeţii,

Când n-au hârtie, mâzgălesc pereţii.

La trezeci de-ani, locotenent-major,

M-a însurat o iarnă, amator

În ale căsniciei, că năuc

Nu am găsit pe altă cale să apuc.

Cu treburile mele militare,

Nevasta n-a ştiut de-nsărcinare,

Îmi plăcea viaţa, cântam la chitară,

Credeam că se mănâncă tot ce zboară.

La patruzeci de ani, tată şi mamă,

Aveam băiat, eram băgaţi în seamă,

Nu unde-i minte este şi prostie

Şi asta şi nevasta poate ştie.

Că la cincizeci de ani trăiam pe rând

Şi logică şi nebunie într-un gând,

Aşa-i pensionarea, bunăoară,

Vrei sau nu vrei, tot eşti pe dinafară.

La şaizeci de-ani, treizeci şi şapte sunt

De căsnicie, fără păr cărunt,

Sunt cincizecist şi din 2010

Nu ştiu şi pe la mine cin` mai trece.

Dar nu sunt singur, sunt cu Dumnezeu,

Spre Casa Lui e drumul meu mereu,

Păstrez în acte o femeie şi-un copil,

Mă simt trotil, pe ei îi simt fitil.

Tu, Doamne îţi păstrezi Botezul în Iordan

Şi pătimeşti o săptămână, an de an,

De generaţii viaţa mea e ce o fi,

Cu ea plecată, pătimesc în orice zi.

Iisus, nu are-aici Împărăţia,

Aşa cum mi se duse căsnicia,

A înviat din morţi, călcând pe moarte,

Să pot să am o dată de ea parte.

Iar tu, femeie ce treci pe la mine,

Văduvă sau divorţată, este bine

Şi cel mai bine e să n-ai copii,

Numai de mine şi de tine tu să ştii.

Că merg încet, încet spre vârsta treia,

Curând nu-mi va mai trebui femeia,

Trăieşte-ţi viaţa, de proşti fii sătulă,

La sculărie, cât mai găseşti sculă.

                           

                              CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

Petra Kvitova a câştigat turneul WTA de la Stuttgart şi o depăşeşte pe Halep în clasamentul mondial!

 Petra Kvitova (3 WTA) a câştigat, duminică, 28 aprilie, turneul WTA de la Stuttgart, după ce a trecut în ultimul act de Anett Kontaveit (8 WTA), scor 6-3, 7-6.

Jucătoarea din Cehia nu a avut emoţii în primul set, un break făcând diferenţa în actul care a durat doar 31 de minute. În schimb, în setul doi, Kontaveit a replicat şi a condus cu 3-1 şi 5-4, însă nu a fost de ajuns, iar Kvitova a împins meciul în tie-break, acolo unde a mers perfect. A condus cu 6-0, şi-a permis să rateze două mingi de meci şi s-a impus după o oră şi 33 de minute.

Pentru Petra Kvitova (29 de ani) este al 27-lea titlu din carieră şi al doilea din acest an. În plus, cehoaica devine prima jucătoare din 2019 care îşi trece în cont două titluri WTA. De luni, Kvitova o va depăşi în clasamentul mondial pe Simona Halep. Românca nu a participat la turneul din Germania din cauza unor probleme medicale şi va cădea pe locul trei.

TOP 10 WTA LIVE:

1. Naomi Osaka - 6151p

2. Petra Kvitova - 6015p

3. Simona Halep - 5682p

4. Angelique Kerber - 5220p

5. Karolina Pliskova - 5111p

6. Elina Svitolina - 4921p

7. Kiki Bertens - 4765p

8. Sloane Stephens - 4386p

9. Ashleigh Barty - 4275p

10. Aryna Sabalenka - 3520p

                                                                              Cristi SOMESAN

O bătrână de 87 de ani din Remeți pe Someș a fost găsită carbonizată

 Tragedie în ziua de Paști în comuna Mireșu Mare.  Pompierii au intervenit la un incendiu izbucnit la o șura și anexă din satul Remeți pe  Someș. La locul incendiului a fost găsită o victimă decedată, carbonizată, este vorba despre o femeie în vârstă de 87 de ani.

CUVÂNT LA ÎNVIEREA DOMNULUI AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

 De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.

De este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.

De s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.

De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã.

De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã.

De a ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit.

De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se.

De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmã miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plãteşte, şi acestuia dãruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl tine în seamã, şi lucrul îl preţuieşte, şi vointa o laudã.

Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.

Bogaţii şi sãracii, împreunã bucuraţi-vã.

Cei ce v-aţi înfrânat şi cei lenesi, cinstiţi ziua.

Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vã astãzi.

Masa este plinã, ospãtaţi-vã toţi.

Viţelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând.

Gustaţi toţi din ospãţul credinţei: împãrtãşiţi-vã toţi din bogãţia bunãtãţii.

Sã nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãţia cea de obşte.

Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã din mormânt, iertare a rãsãrit.

Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.

Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a gustat din Trupul Lui.

Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: iadul s-a amãrât întâmpinându-te pe Tine jos: amãrâtu-s-a cã s-a stricat.

S-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât cã a fost legat.

A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.

A prins pãmânt şi s-a întâlnit cu cerul.

A primit ceea ce vedea şi a cãzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ţi este moarte, boldul ?

Unde-ţi este iadule, biruinţa ?

Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.

Sculatu-s-a Hristos şi au cãzut diavolii.

Înviat-a Hristos şi se bucurã îngerii.

Înviat-a Hristos şi viaţa stãpâneşte.

Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapã; cã Hristos sculându-se din morţi, începãtura celor adormiţi S-a fãcut.

Lui se cuvine slavã şi stãpânire în vecii vecilor.

AMIN

Editura SIGMA vă urează PAŞTE FERICIT!

Duminica - Ziua Domnului - Ziua Învierii

Constiinta ortodoxa se intreaba: a instiuit insusi Domnul nostru Iisus Hristos Duminica - Ziua Învierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii?! La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da.

Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om - Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un "testament mai bun", "un testament nou" (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, "Slujitor altarului si cor­tului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul" (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. La Cina cea de Taina, savarsita in ajunul jertfei de pe cruce, pentru ca in ea, in Cruce, isi are izvorul, Mantuitorul luand painea, multumind, a frant si le-a dat ucenici­lor zicand: "Luati, mancati acesta este trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: "Acest pahar este legea cea noua, intru sangele Meu, care se varsa pentru voi" (Luca XXII, 19-20). Legea de pe Sinai, incheiata prin jertfa, prin "sangele Legamantului" (Iesire XXIV, 8), cuprindea intreg asezamantul religios al Vechiului Testament. Si Noul Legamant inche­iat in sangele lui Hristos, cuprinde intregul sau asezamant spiritual. Se intelege, in acest asezamant intra si sarbatoarea, timpul sau ziua de pomenire, de actualizare continua a Legamantului. Caci timpul este, cum s-a aratat, solidar cu faptul, cu evenimentul revelat. Iar Mantuito­rul incheind Legamantul Sau, a poruncit in acest scop: "Faceti aceasta intru pomenirea Mea".

 Pomenirea - anamneza Domnului - a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu "frangerea painii" (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumne­zeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in "Faptele Sfintilor Apostoli", unde citim: "In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (XX, 7). Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, "semnul" Noului Legamant.

 Desigur, "pomenirea" Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, invierea Sa. De aceea, crestinii din Bise­rica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Dom­nul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iu­deilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata - ziua a saptea a sap­taminii, atunci era si Pastile iudeilor - trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminad cu invierea Domnului, constituie impeuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment cen­tral, al jertfei si invierii Sale.

 S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta "odihna" a Domnului semnifica incheierea "odihnei" prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare: "Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni". Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti "intru nadejdea invierii si a vietii de veci".

 Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca "odihna" Domnului din ziua a saptea se deschide si se fina­lizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai pro­fund vorbind, invierea este si adevarata odihna.

 In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre "odihna", despre "o alta zi de odihna" pe care o aduce Arhiereul Hristos: "Dumnezeu hota­raste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura iui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dum­nezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii" (Evrei IV, 7-11). Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invie­rea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie: "Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei" (Apoc. XIV, 13). In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne: "intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebu­iau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor".

 Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea in­ca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni" (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: "Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu" (Luca XI, 20). Era si este "odihna" acelui nou "astazi", pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel "astazi" etern din Rugaciunea domneasca: "Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi"; ca si acel faga­duit de Domnul rastignitului cait - cand ii zice: "Astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca XXIII, 43). Este "astazi" al odihnei depline, al invierii. Pri­mei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi deve­nim vii.

 Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, "intaia a saptamanii", a fost praznuita ca zi de sar­batoare, ca semn al Noului Legamant Testament, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat, fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament in­stituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de "tinerea" sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.).

 Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le "frange si impartaseste painea", savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie - in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna bote­zului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preo­tiei: "Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zi­cand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant." (Ioan XX, 21-22). Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, des­coperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii.

 Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua invierii, fara a mai da alte explicatii, spune: "Dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma impre­una cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: "Pace voua" (XX, 26). In mod firesc ne intrebam: de ce ucenicii erau acum iarasi impreuna cu toti, in aceeasi zi, dupa opt zile-a opta zi si intaia totodata - in acelasi loc? Nu observam noi cum acea porunca in Vechiul Testament de "adunare, sfanta" si "odihna" in ziua intai si a opta la "sarbatoarea corturilor" (Levitic XXIII, 35, 36, 39), ucenicii o traiau acum in noua revelatie? Ziua invierii devenise deja ziua lor de sarbatoare, de intalnire cu Hristos in noul "cort" al invierii. O dovada in plus, in acest sens, o constituie faptul ca la Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul se arata iarasi ucenicilor Sai, se aflau impre­una doar sapte ucenici, si erau la pescuit. Nu se adunasera pentru "sar­batoare", ci pentru munca obisnuita zilnica.

 Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou "toti impreuna la un loc" (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc cela­lalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii "se imbraca" cu putere de sus (Luca XXIV, 49), "se im­braca", adica Duhul Sfant care ii "umple" acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu "limba de foc", purced la zidirea "Trupului lui Hristos", a bisericii, in acea zi s-au si botezat "ca la trei mii de suflete". In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comu­niunea fraterna, din "frangerea painii" si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7).

 Nu mai incape indoiala ca aceasta adunare repetata a Apostolilor, in ziua intai, incepand din ziua invierii, apoi a Bisericii, din ziua Cincizecimii si continuu, avea o consacrare speciala chiardin partea Mantuitorului. De aceea Sfantul Evanghelist Ioan o va si numi: "Ziua Domnului" (Apoc. I, 10), ziua domneasca, iar in latina: dies Dominica, Domini dies sau simplu - dominica - de unde in roma­neste: Duminica. De observat ca trecerea de la numirea de "ziua intai a saptamanii", cum o aflam in Sfintele Evarrghelii si Faptele Apostolilor, la "ziua Domnului", cum o numeste Sfantul Evanghelist Ioan s-a facut odata cu raspandirea Bisericii in imperiul roman si trecerea de la numi­rea zilelor saptamanii, dupa numerele de ordine, cum era traditia in sis­temul calendaristic al Evreilor (intai zi a saptamanii, a doua zi, a saptea zi), la numirea dupa corpurile ceresti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele si luna).

"Ziua Domnului" semnifica deodata si Ziua invierii Domnului a bi­ruintei Sale asupra mortii, dar eshatologic, si triumful deplin asupra raului - parusia, invierea tuturor si intalnirea cu Hristos in slava. Si acest din urma inteles Sfantul Pavel o numeste: "ziua Domnului nostru Iisus Hristos" (I Cor. I, 20), "Ziua Domnului" (I Tes. V, 2), sau simplu, "Ziua lui Hristos" (Filip. I, 6, 10; II, 16). Intrucat insa, in aceasta zi se savarsea cultul divin al Bisericii, "Liturghia Domnului" (Fapte XIII, 2), era o legatura intre "Liturghia Domnului" sau "masa Domnului", cum o numeste Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 20) si "Ziua Domnului" eshatologica, a aratarii Sale in slava. "Masa Domnului" savarsita in "Ziua Domnului" era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei. Sfantul Pavel insusi ii revela acest inteles: "Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Dom­nului vestiti, pana cand va veni El" (I Cor. XI, 26). Iar Biserica va talcui pregatirea liturgica a invierii, a Parusiei prin cuvinte ca acestea: "Si ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat in ziua cea nein­serata a imparatiei Tale" (Liturghia Sfantului Hrisostom). Duminica, prin praznuirea zilei Domnului si prin impartasirea din "masa Domnului" era de la inceput "un gaj al intrarii in odihna definitiva a lui Dumne­zeu". Trebuie sa mai amintim aici ca tot in ziua aceasta de "cult" a Bisericii se facea si colecta pentru ajutorarea celor in lipsa, indeosebi pentru cei din Ierusalim (I Cor. XVI, 1-3).

 Instituita astfel de Mantuitorul Hristos si pazita cu sfintenie de Sfintii Apostoli, Duminica ramane ziua consacrata a Bisericii. Fata de unii eretici care propovaduiau intoarcerea la Legea Veche, Sfantul Pavel va invata energic: "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambata" (Col. II, 16; Gal. IV, 10).

 Barbatii numiti "apostolici", ucenici ai Sfintilor Apostoli vor apara si vor confirma si ei sarbatoarea Bisericii. Epistola zisa a lui Barnava, scrisa nu mult dupa anii saptezeci, arata: "De aceea, noi sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care si Hristos a inviat si dupa ce s-a aratat, s-a inaltat te ceruri".

 Didahia, sau invatatura celor doisprezece Apostoli invata, de ase­menea: "Cand va adunati in Duminica Domnului, frangeti painea si mul­tumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata".

 Si Sfantul Ignatie Teoforul (+107) episcop al Antiohiei, in drum spre Roma, spre martiriu, scrie catre Magnezieni pentru a-i feri de ra­tacirile acelorasi eretici combatuti si de Sfantul Pavel: "Asadar, cei care au trait in randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El (prin Iisus Hristos) si prin moartea Lui".

 La numai cateva zeci de ani Sfantul Iustin Martirul (+163) arata, de asemenea, in "Apologia intai" adresata imparatului Antoninus Pius, ca "in asa-zisa zi a soarelui - adica, Duminica - se face adunarea tutu­ror celor ce traiesc la orase sau la sate si se citesc Memoriile Aposto­lilor sau scrierile profetilor. Apoi se aduce paine si vin si apa, iar intaistatatorul inalta deopotriva rugaciuni si multumiri. Si se da fiecaruia sa se impartaseasca din cele ce au fost consfintite prin Euharistie."

 Tot atat de edificatoare este si marturia scriitorului bisericesc Tertulian (+ 220), care in scrierea "Despre rugaciune" arata: "Noi insa, pre­cum am primit, in ziua invierii Domnului, datori suntem sa ne pazim nu numai de neintelegeri, ci de orice grija (neliniste) si activitate, aminindu-ne si afacerile proprii, ca sa nu dam vreun prilej diavolului". Toate aceste marturisiri, in succesiune istorica neintrerupta, atesta fara umbra de indoiala ziua invierii, Duminica, drept ziua de sarbatoare si de cult a Bisericii.

 S-a vorbit mult, din partea acelor crestini care sustin "Sabatul", despre decretul imparatului Constantin, cu privire la declararea dumi­nicii ca sarbatoare de odihna obligatorie, in imperiul roman. Este vorba despre Decretul din 3 martie, 321, prin care imparatul hotaraste ca "toti judecatorii, oraselor si mestesugarii sa se odihneasca in ziua venerabila a soarelui. De asemenea si locuitorii de la tara care se ocupa cu cultura campului sa nu piarda ocazia favorabila oferita in aceasta zi de Pronia divina". Este de la sine inteles ca nu imparatul instituia duminica, in secolul IV, ca sarbatoare crestina. Dar Constantin cel Mare care adusese, proniator, pacea Bisericii, legifera acum prin decret de Stat, ca zi de odihna in intreg imperiul, acea zi pe care crestinii o tinusera de la inceput. Insasi referirea din decretul imperial la Pronia divina de care trebuiau sa beneficieze toti, arata ca Sfantul Constantin avea in vedere istoria de pana atunci a Bisericii, intreg asezamantul ei, si el nu facea decat sa recunoasca si sa consfinteasca o stare de fapt".

 Dintre obiectiunile aduse in sustinerea Sabatului, intrucat noi am ras­puns direct sau indirect pe parcursul lucrarii, in general la toate, soco­tim necesar sa staruim putin doar asupra acelei teze gresite, potrivit careia, dupa Vechiul Testament, pazirea simbetei este "un legamant ves­nic", in sprijinul acestei teze, se aduce spre exemplu textul urmator: "Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel." (Iesire XXXI, 16-17).

 Trebuie observat dintru inceput ca aceasta porunca este data "fiilor lui Israel, din neam in neam". Priveste deci pe slujitorii Vechiului Testament. Iar Vechiul Testament a fost pentru noi doar "o calauza catre Hristos" (Gal. III, 2-3). De ase­menea, este vorba de "ziua odihnei", deci de "odihna" in sine, nu de o anumita zi a saptamanii. In acelasi timp mentionam ca insusi cuvantul: vesnic, desemnat in limba ebraica prin "olam" are mai multe intele­suri: veac, eternitate, lume, semnificand astfel o durata care depaseste masura umana. Se stie ca si alte randuieli ale Vechiului Legamant, ca: "Jertfirea mielului pascal" (Iesire XII, 3), impreuna cu "sarbatoarea azimelor" (Iesire XII, 17), "arderea sfesnicului" in cortul adunarii (Iesire XXVII, 20-21), "scoaterea vitelului de jertfa din tabara si arderea in foc a pielei", "spalarea trupului si a hainelor" (Lev. XVI, 27-29) s.a., impuneau aceeasi "lege vesnica". Dar este de la sine inteles ca toate acestea nu se mai tin astazi. Iar niste randuieli desemnate drept "ves­nice", dar pentru faptura zidita in timp "sabatul a fost facut pentru om" - au putut fi schimbate de Cel vesnic - facut Om, pentru om. In acest sens, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului a si spus ca este "Domn al Sabatului", Domn al timpului.

 Si in aceasta calitate divin-umana Domnul nostru Iisus Hristos a instituit cu adevarat un asezamant vesnic prin inviere, prin eliberarea nu dintr-o sclavie trecatoare, ci din pacat si din moarte. Iar in acest asezamant, sarbatoarea Bisericii este ziua invierii, a vietii netrecatoare Duminica. Si de aceea, timpul acestei zile crestinul il sfinteste nu numai ca timp al odihnei, ci mai ales ca timp al vietii, al innoirii vietii dobandite deja prin Sfantul Botez in jertfa si invierea Domnului, ca timp al propriei invieri pentru "Ziua Domnului".

                        Părintele Constantin Galeriu