Flacăra violet și amăgirea

                                                                        de Gheorghe Pârja

Fiecare campanie electorală, la noi, are și infuzii ezoterice, care sunt folosite de unii candidați, crezând că ajută la câștigarea unui număr de voturi. Ne aducem aminte câtă vâlvă a făcut conceptul flacăra violet în campania pentru Cotroceni a unui candidat. Care a reușit să câștige alegerile, dar sunt convins că nu datorită folosirii unor tehnici paranormale. Unii susțin că s-au folosit alte practici, utilizate pe întuneric. Dar eu nu am fost de față și nu pot depune mărturie. M-am interesat și am aflat că acest concept, flacăra violet, este folosit în ezoterism și în artele marțiale. Nu sunt convins cum poate fi de folos în adunarea de voturi. Am mai aflat că tehnica este o marcă înregistrată și este folosită în meditație. Dar ce nu fac candidații pentru a urca pe scara puterii. Zicea poetul că puterea este fruct divin, cine apucă să o guste este asemeni celor ce beau vin. În Cer la cramele auguste.

Dar să coborâm în realitatea imediată a convulsiilor electorale. Parcă sunt atinse de multă confuzie, cu serioase variante suprarealiste. Comentatorii sunt niște inventatori de iluzii. Nici nu ai cum să fii așezat în această tensiune provocată de ambiții pentru putere. Comasarea alegerilor a luat sfârșit în coadă de pește. Social-democrații și liberalii au făcut socoteli pentru un rezultat imprevizibil. Știți de ce? Cele două partide de la șefia administrației sunt două grupări de culoare doctrinară și programatică opusă. Cât zel au pus pentru a justifica stabilitatea națională, alegătorul poate gândi serios ce caută stânga cu dreapta. Coaliția stabilității, în fața urnelor, poate avea surprize. Și nu-i o simplă constatare. Cel mai agitat pare a fi electoratul de dreapta, cel liberal, care a simțit că partidul liberal este în cădere, având semnale de atenuare a identității. Adică liberalii, pe neștiute, au preluat mici obiceiuri pesediste.

Și în electoratul de stânga, mai disciplinat și cu o bază națională mai solidă, au apărut nemulțumiri, deoarece împărțirea puterii a devenit, datorită asociaților, mai dificilă. Liberalii se pare că decontează cel mai mult efectele acestei alianțe a stabilității. Tot aud despre rezultatele unor sondaje în care liberalii sunt întrecuți de auriști. Un semnal că poate fi șubredă participarea la viitoarea guvernare. Cine a avut răbdarea să numere împunsăturile reciproce din fragila coaliție pesedisto-liberală a putut constata că identitatea celor două partide este o preocupare pentru membrii lor. De teama unei coborâri în încrederea electoratului, liberalii au fost obligați să accepte formula comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, știut fiind rolul primarilor și consilierilor locali ca aducători de voturi. Că voturile sunt la ordinea zilei!

Social-democrații, după experiența coabitării cu liberalii, au recurs la această modalitate de salvare a partenerilor. Deși cu o doctrină diferită, obișnuința politică este a doua natură. Cred că și după ieșirea din malaxorul electoral, cele două partide mai mari se vor ține de mână la o altă guvernare. Proba orgoliului politic vor fi alegerile prezidențiale din luna septembrie. Poate va fi invocată din nou flacăra violet, acea amăgire a unui fost președinte jucător. Cum nu cunoaștem cu exactitate numele celor care vizează fotoliul de la Cotroceni, deocamdată ne dăm cu presupusul. Ideea unei candidaturi comune la prezidențiale nu le surâde celor două partide. Liberalii nu ar renunța la tradiția din ultimii ani, iar pesediștii încearcă șansa de a da, după două decenii, un președinte de țară. De aceea ar prefera o finală pentru Cotroceni cu reprezentantul celor de la AUR. Pe modelul alegerilor din anul 2000.

Numai că nu întotdeauna istoria se repetă. Structura electoratului a suferit modificări, iar priza auriștilor este imprevizibilă. Soluția unei candidaturi pesediste unice susținută de liberali nu este agreată nici cu promisiunea revenirii la șefia viitorului guvern. Nici iluzia unei flăcări violet nu-i poate amăgi. Toți vor la Cotroceni! Liberalii nu vor să renunțe la acest drum deoarece ar echivala cu pierderea identității lor ca partid. Aceste ambiții, firești politic, pot favoriza ascensiunea unui reprezentant AUR după principiul, când doi se întrec al treilea câștigă. Am semnale că în unele filiale din țară flacăra violet a amăgirii se simte. Adică lanțul de iubire dintre liberali și democrați s-a rupt. Este cunoscută varianta înfrângerii lui Marcel Ciolacu, adică eliminarea lui de la conducerea partidului. El a spus-o!

Cu șeful liberalilor se poate întâmpla și mai rău. Pe acest fond, constatăm o bătălie surdă la nivelul celor două partide. AUR pândește de pe margine. Cât despre partidul familiei, s-a spart ca un porțelan. Oare poate renaște dacă flacăra violet va fi în preajmă? Multă agitație la început de an electoral. Fiecare cetățean trebuie să se informeze, pentru a nu greși în singurătatea urnelor. Eu nu cred în miracole de nici o culoare, ci doar în oameni cu credință în oameni. Avem? Caută și poate vei afla! Altfel ne bântuie amăgirea unor utopii.

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?

 “Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?

Din nori îți cos o rochie ușoară.

Din ghiocei îți fac o cingătoare.

La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.

Să fii cea mai frumoasă din oraș.

Vrei și brățări?

Ba încă și cercei?

Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata!

Nu mai am, știi bine,

C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!

Mai vrei și pace, bucurii și sănătate? Din astea n-am.

La Dumnezeu sunt toate!

Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,

Rugându-mă la El să ți le dea!”

Magda Isanos

Adrian Onciu: “Propagandiștii guvernamentali acceptă cu o atitudine de-a dreptul bolnavă perspectiva trimiterii de trupe în Ucraina”

Cum era de așteptat, opoziția din Franța a reacționat vehement la anunțul președintelui Macron legat de posibilitatea ca țări europene să trimită trupe în Ucraina. Inclusiv unii lideri marcanți din cadrul NATO, ca Olaf Scholz, au dat de înțeles că opinia lui Macron este neîmpărtășită de aliați: ”Niciun soldat european sau NATO nu va fi trimis în Ucraina”.

O reacție similară, dar nuanțată, a venit și din partea lui Jens Stoltenberg, care a spus că Alianța nu intenționează să trimită trupe în Ucraina. Totuși, Stoltenberg a adăugat că deciziile individuale ale țărilor nu necesită coordonare cu toți membrii NATO. Așadar, problema rămâne pe masă, după cum a precizat și premierul slovac Robert Fico. Unele state vor putea trimite soldați pe front doar în baza acordurilor de securitate bilaterale semnate cu regimul Zelensky.

Prezent la Paris, președintele Iohannis nu a catadicsit să ne spună dacă se gândește să trimită soldați români pe frontul din Ucraina. Nici cât de serioase au fost discuțiile cu Macron. Acum are alte priorități. Urmărește cu atenție și îngrijorare stadiul lucrărilor la Vila de protocol renovată cu 7 milioane de euro.

Pură coincidență, în ziua în care Macron a lansat bomba (cu dezinvoltura și seninătatea unui smintit irecuperabil) mass-media din România a publicat un anunț preluat de la Ministerul Apărării, din care aflăm că ”se prelungește perioada de recrutare pentru posturile de soldați și gradați profesioniști”. Dovadă că prea puțin tineri s-au arătat încântați de leafa de 2.400 lei net plus beneficii, cu perspectiva de a deveni carne de tun. O perspectivă cât se poate de palpabilă, întărită de viziunea președintelui Macron asupra continuării războiului.

Oferta MApN este stupidă în actualul context. Dacă tot există români aventurieri, dornici să apere ”ordinea internațională bazată pe reguli”, atunci de ce și-ar risca viața pe 2 lei? De ce nu s-ar duce direct pe front, în cadrul Romania Battlegroup ”Getica”? Vorbim despre un detașament format exclusiv din români și moldoveni cu experiență de luptă, care și-au promovat ”activitatea” atât în mass-media (Antena3, Digi24), cât și pe propria pagină de Facebook, cu 12.000 de urmăritori, cu număr de contact și adresă de e-mail. Aceștia sunt plătiți în calitate de mercenari, probabil cu mii de euro lunar, din banii strânși cu trudă de Zelenesky în ultimii doi ani. Întâmplător, în cadrul armatei române există Divizia 2 Infanterie ”Getica”, posibil punctul de plecare al grupului de mercenari din Ucraina.

Într-un interviu recent, din 23 februarie 2024, liderul detașamentului Getica spune că ”există șanse ca România să intre într-un conflict cu Rusia”. Chiar dacă Iohannis se face că plouă – preferă discreția, inclusiv după declarațiile incendiare ale președintelui francez.

Pe de altă parte, unii comentatori din occident îi reproșează lui Macron că degeabă își umflă pieptul și amenință Rusia că se va confrunta pe front cu cocoșii galici, dacă în mod practic a livrat Ucrainei un ajutor militar de doar 640 milioane de euro – în comparație cu cele 17,7 miliarde ale nemților.

În ceea ce privește România, propagandiștii guvernamentali acceptă cu o atitudine de-a dreptul bolnavă perspectiva trimiterii de trupe în Ucraina. Ei sunt îngrijorați doar din pricină că alianța PSD-PNL va pierde niște voturi. Cristian Pîrvulescu: ”Se va discuta ceva mai serios despre posibilitatea trimiterii de trupe. Consecințele ar putea să privească și politica internă românească pentru că în ceea ce privește acordul bilateral cu Ucraina, deja AUR a vorbit despre posibilitatea trimiterii de trupe, iar acum ipoteza lansată de Macron nu face decât să le dea și mai mult avânt”.

Așadar, putem intra liniștiți în război cu Rusia, la o adică, numai să nu dea dracu’ să vină extremiștii la putere, că rămânem și fără bani de țigări.

Autor: Adrian Onciu

Am gândit să ies din viața literară

 

Am gândit să ies din viața literară... Sunt un luptător! Până acum, am demonstrat că pot "lupta" cu maeștrii poeziei de azi. Dar sunt scârbit de ceea ce se întâmplă. Nu spun mai mult...Voi posta numai anunțuri pentru și despre revistă.

De mâine, intrăm în luna Martie și la începutul lunii Aprilie va fi tipărită revista "Contrast literar". Se pare că nu am făcut bine, luând decizia ca revista să apară înainte de Crăciun și nu în Ianuarie când trebuia să o tipărim.

Între timp, am avut "contre" cu unii colaboratori ai revistei, dintre cei care au trimis materiale pentru numărul 12 al revistei.

Cineva îmi spunea că nu am voie să îi umblu în text (mă refer la corectarea materialului), deși trebuiau făcute corecturile, chiar i-am arătat greșelile din text, trimițându-i-le pe mail. M-a întrebat: "Dar, la editură, nu se corectează?". I-am explicat că această "operație" fac, dar nu mă lasă!...

Altcineva spunea că nu îi place gerunziul în poezie, deși, în situația dată, trebuia introdus în corectura pe care i-o făcusem pe text.

Un altul spunea că îi schimb sensul ideii dacă îi fac corecturi.

Altcineva m-a pus într-o situație neplăcută, pentru Domnia sa, atunci când am cerut să trimită materialele corectate, cu diacritice.

Mi-a spus: "Dacă vi le trimit așa, să-mi plătiți drepturi de autor!".

Am dat un răspuns simplu, așa cum sunt ca om...

- Când ați trimis materialul, v-am spus că nu avem bani să plătim, dar vă trimitem câte două exemplare prin Fan Curier, transportul suportat de editură, ceea ce reprezintă bani. De fapt a mai publicat poezie într-un număr anterior

Publicarea materialului acestui autor rămas în "coadă de pește".

Nu pentru a mă lăuda, sau pentru a mă învinui, îi rog pe aceia cărora le-am corectat creațiile, să spună dacă le-am schimbat sensul poeziilor, al prozelor...

MĂ ROG, SĂ AVEȚI SĂNĂTATE ȘI ZILE FRUMOASE!

George TEI

O adevărată lecție de istorie literară

După succesul de răsunet pe care l-au avut cele trei cărți ale talentatei  scriitoare Lilianei Moldovan reprezentând ‘’Opera și personalitatea scriitorului AL FLORIN ŢENE în opiniile scriitorilor contemporani ‘’ volumul 1 Editura  Vatra Veche 2021, volumul 2 Editura Napoca Star 2023 și ‘’O carte a cărților  scriitorului AL FLORIN TENE-însemnări literare’’, Editura Napoca Star 2022,  iată că îndrăgita scriitoare ne surprinde  din nou,  de această dată, cu o carte biografică cu titlul : ‘’AL FLORIN ŢENE, o viață în slujba culturii’’

Distinsa scriitoare și jurnalistă Liliana Moldovan este redactor șef al agenției de presă AŞII ROMÂNI,  secretar al Ligii Scriitorilor filiala Târgu Mureș  semnând cărți de poezie, proză, interviuri  și cărți biografice.

Cartea Lilianei Moldovan cu titlul: ‘’AL FLORIN ŢENE, o viață în slujba culturii’’ reprezintă o adevărată  lecție de istorie literară fiind vorba despre o personalitate marcantă a culturii române  care s-a impus pe scena literaturii contemporane românești  timp de 65 de ani, influențând prin acțiunile sale cursul istoriei literare recente.

Odată cu aniversarea vârstei de 82 de ani ilustrul literat AL FLORIN ŢENE adaugă pe panoplia publicațiilor personale cea de-a 100-a  carte publicată ce-i poartă semnătura. Covârșitorul tezaur literar pe care l-a dăruit literaturii și limbii române  este de o diversitate uimitoare de genuri literare, excelând în fiecare  dintre acestea, fapt care îi conferă o  carte de vizită unică, de geniu, în rândul scriitorilor români contemporani.

Dotat cu o putere de creație de o  vitalitate  fantastică reputatul om de litere AL FLORIN ŢENE publică 25 volume de poezie, 17 romane, 24 cărți de critică literară, 4 volume de piese de teatru, 5 volume de proză scurtă, 3 volume de interviuri, 6 cărți despre Sfinții  Închisorilor, alte  cărți de teorie literară, numeroase cărți de eseuri și meditații filozofice, etc.  Creațiile sale au fost traduse  în limbile: sârbă, engleză, coreeană, rusă, franceză, italiană, japoneză și albaneză.

Scriitoarea Liliana Moldovan cuprinde cu deosebită atenție parcursul personal și literar al președintelui Ligii Scriitorilor Români, domnul AL FLORIN ŢENE de la  Drăgășani locul nașterii sale (județul Vâlcea)  și până la Cluj Napoca domiciliul actual (județul Cluj) înscriind pe firul biografiei, unitățile de învățământ unde s-a format, locurile unde a muncit, cenaclurile și revistele pe care le-a fondat dar și câteva aspecte din viața de familie. AL FLORIN TENE este căsătorit cu  poeta Titina Nica Țene, are doi fii și 5 nepoți. Fiul cel mare  Florin Țene este specialist în imagine de televiziune iar fiul cel mic  Ionuț Țene este doctor în istorie, poet și scriitor. Domnia sa este pasionat de filatelie, deține colecții numismatice si tablouri.

A debutat în clasa a 11-a de liceu, în anul 1959, cu o poezie în revista Tribuna, iar 15 ani mai târziu, în anul 1974 publică primul său volum de poezii ‘’Ochi deschis’’  la editura Litera din București. Publică intens și fără oprire, în nenumărate reviste, poezie, proză, critică literară, critică de artă, piese de teatru, articole, eseuri, texte de istorie literară și filozofie, participând concomitent și la emisiuni de radio și televiziune. Este membru al Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, membru al Academiei Americano-Române de Știință și Artă, membru al Asociației Scriitorilor  Români din Canada, membru al societății  Regale a scriitorilor Români și Belgieni și Președinte fondator al Ligii Scriitorilor Români, organizație  ce numără peste 1000 de membri  în cele 46 de filiale din țară și străinătate.

Înainte de anul 1989 poetul, scriitorul, cronicarul și promotorul cultural  AL FLORIN ŢENE  a fost  anchetat de securitate, fapt care nu l-a descurajat publicând  uneori sub pseudonimele: Al. Roșianu, Florin Roșianu, Florin Drăgășenescu. A publicat în nenumărate dicționare, enciclopedii  și în peste 100 antologii literare.

Iubitor de adevăr și dreptate, luptă împotriva reminiscențelor comuniste, militând pentru demascarea tuturor nedreptăților făcute de ciuma roșie și dorește reparația istorică prin publicarea  adevărului. Om de aleasă omenie, își publică  colegii de condei promovând literatura română de calitate în cele 18 reviste și  în cele 3 cenacluri pe care le fondează.

Pentru contribuția  adusă literaturii și culturii române  cât și pentru întreaga operă literară i se decernează 178 de distincții, diplome, titluri  și medalii. Este numit cetățean de onoare al orașelor Onești și Drăgășani.

Eminentul om de cultură  Al Florin Țene ține cu diverse ocazii, numeroase conferințe on line despre scriitorii români și propune legislativului  român  împreună cu alți  doi scriitori o zi Națională  a Limbii Române astfel  devenind de la aprobarea  ei, unul dintre cei trei părinți ai Zilei Limbii Române și singurul care mai e în viață, zi care se serbează în fiecare an  la 31 august. 

 Inserând în acest context zicerile lui Freud conform cărora: „Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.” (Sigmund Freud) constatăm că ilustrul om de cultură, scriitorul, filozoful și istoricul Al Florin Țene a avut pe deplin astfel de ani frumoși în care s-a zbătut pentru adevăr și dreptate  și care în niciun caz nu au fost în zadar. Domnia sa lasă viitorimii  o moștenire uriașă care se înscrie cu litere de aur în istoria recentă a literaturii  române.

Prin efortul depus în realizarea acestei cărți ‘’AL FLORIN Țene, o viață în slujba culturii’’  stimata doamnă scriitoare Liliana Moldovan, un jurnalist, biograf și cronicar desăvârșit, își aduce aportul, un sprijin deosebit de important și valoros la culegerea, păstrarea și consolidarea patrimoniului cultural-literar românesc, oferind cititorilor o adevărată lecție de istorie literară.

 

Mihaela CD

TWUC, LSR, WPAC

LORETA TOADER, GÂNDIND ÎN VERDE DIMINEAȚA

 

       Colecția Poesis, Editura ECREATOR, Baia Mare, 2024

Motto: „Azi m-am pierdut... Am privit la soare/ Și am adăugat o culoare./Am privit cerul senin/ Și am văzut fluturii zburând în valsul/Dragostei divin...” ( M-am pierdut)

Probabil că scriitoarea Loreta Toader s-a pierdut între cer și pământ, între iubirea ideală și realitatea cotidiană, de aceea toate versurile din acest volum Gândind în verde dimineața sunt optimiste, străbătute de la un capăt la altul de o dimineață însorită, de un verde crud inducând ideea speranței de viață fericită atât pentru„ EL” cât și pentru„ EA”.

Prima parte a volumului conturează prin tușe multiple portretul spiritual și identitar al autoarei; identitatea se realizează prin transmiterea ideilor poetice într-un sil metaforic personalizat într-o continuare logică a ideilor prin care se dorește o lume mai bună și mai dreaptă care poate fi obținută prin iubire.

Prima copertă e foarte sugestivă pentru întregul volum, un fluture în culori curcubeice și o ființă pământească la fel de colorată care speră să zboare spre înălțimi astrale , să se desprindă de pământ, să viseze, să creadă, să spere,să iubească liber și să fie fericită.

Ar vrea ca totul în lume să fie luminos, viitorul, gândurile, atitudinile oamenilor:„ Lumea aceasta pe care noi o știm,/Nu are nici un rost s-o mai dorim/ Ceea ce a fost nicicând nu va mai fi/ Iar noi... noi ne-om duce într-o zi.”

( M- am întors )

Cu adevărat se întreabă poeta Loreta Toader: Ce e fericirea?

Răspunsul e scurt și cuprinzător:

„Fericirea este alegerea și puterea fiecăruia de a se detașa de gândurile și lucrurile neplăcute, dureroase, de a păstra vie speranța iubirii, de mine... de tine...de noi! ”  ( Gânduri ) Așa că „oamenilor trebuie să le lași libera alegere/cei ce vor vibra odată cu tine vor rămâne,/ ceilalți vor pleca. Însă eu aș mai putea visa??!!” (Gânduri...)

Un episod din epopeea timpului prezent:

„Din tot ce astăzi se întâmplă/ Eu nu mai înțeleg nimic/ Doar gândul care-mi tot cuvântă/ E virus, și totuși... genocid” ( Covid 19-Times)

-definirea „Pulsului vieții”- „Sunt o lumină incandescentă ce-și înalță flacăra/ iubirii pictând emoții  în infinit.”

În prima parte a volumului de poezii poeta Loreta Toader se prezintă ca o gânditoare care încearcă explicarea sentimentelor sale asupra tuturor lucrurilor care au atingere cu „eul” său poetic. Fiind centrul lumii( Centrum Mundi ) Este o încercare de a se identifica prin versificarea celor mai ascunse gânduri.

Fără să-și piardă identitatea poeta adaugă și alte caracteristici ale modului său artistic de exprimare:

-definește clipa – „Ce este clipa când iarba o strivești/ Nimic, doar o urmă a pașilor că ești/ Pierdut în ieri ca-ntr-o nepăsare/ Sau o inimă fără candoare/ Ce e clipa...ce nu este.../ E drumul vieții tale, o poveste!„  ( Ce este clipa...)

-viața ca roată a timpului trecut „ca o pasăre măiastră, aripile mi-am deschis, zbor spre taina cea albastră a luminii mele vis”... ) sunt un fluture ce simte energii miraculoase, în iubiri multicolore și săruturi pătimașe.” ( Zbor sprelumină)

-cercul destinului( al culorilor) este mereu invocat iar starea de bine „a fi”se oprește mereu la un alb imaculat.

Se poate observa o cadențare ritmică a versurilor ca-ntr-un dans medieval al iubirii atât la versurile mai scurte cât și la cele mai lungi care nu-și pierd din substanța poetică ce se vrea a se transmite.

-revărsarea culorilor prin jocul vieții, prin anotimpuri:

„Renasc în puritatea cristalelor de gheață purtând în suflet aripi/ de-un alb amețitor      ”   ( Aripi de Înger )

Partea a doua a cărții cuprinde poezii reluate și traduse apoi în maghiară, croată și italiană.

-emoțiile au și ele o culoare-violet; semnificațiile culorii verdesunt adesea asociate cu natura, cu venirea primăverii, fertilitatea, viața și speranța, credința și loialitatea sunt zugrăvite în albastru iar iubirea în roșu. „Pășeam cu grijă prin beatitudinea culorilor mă aflam între agonie și extaz pictând cuvintele deasupra norilor”( Agonie și extaz)  iar pentru a vedea și simți muzicalitatea versurilor traduse în italiană voi reda strofa de mai sus în italiană:

„Ho camminato con attenzione attraverso la beatitudine dei colori/-ero tra l agonia e l estazi a dipingere le parole sopra le nuvole.”

-pe aripile unui flutur în culori multiple ca ale curcubeului ființa diafană face legătura  Cerului cu Pământul într-un acces de agonie și extaz.

-dragostea se cuibărește în suflet fără să ne dăm seama încă din fragedă pruncie și nu se uită niciodată cu trecerea anilor. Ea nu știa „cum s-ajung/ Nici cuvinte să spun/ Peste tot doar un fum/ Te priveam curioasă/ Nu știam să te chem/ Și atunci.../ Atunci te-am desenat pe suflet/ A fost primul instinct.”(Primul instinct)

        Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM, 2024

                                                                                                                                                       

 

 

 

 

                       

Gluma zilei - „Vine nevastă-ta!”

 

Democrația de fațadă a Uniunii Europene

                 Într-o adevărată democrație, poporul votează nivelul executiv (președinte, guvern) și nivelul legislativ – Parlamentul (în unele țări sunt aleși prin vot și membrii de frunte ai corpului judecătoresc/juridic – procurorul general, judecătorii și procurorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție), iar între primele două niveluri ale puterii democratice (executiv și legislativ), care trebuie/ar trebui să respecte cu sfințenie principiul separației puterilor în stat, acționează permanent mult necesarele mecanisme de verificare și echilibrare.

            Poate că nu-i inutil să se spună cât mai des că rolul președintelui, chiar într-o struțo-cămilă precum România postdecembristă (republică semiprezidențială) nu constituie nicidecum acela de-a încălca sistematic Constituția prin modul sfidător în care apără păcătoasele interese ale camarilei sau ale formațiunii politice din care provine (de pildă, până la constituirea actualei rotative pesedisto-liberală, Klaus Werner Iohannis a luptat fără jenă împotriva tuturor adversarilor politici ai orbanienilor și urmașilor lor, în special împotriva pesediștilor, astfel contribuind în mod decisiv la divizarea și învrăjbirea românilor), respectiv de-a promulga legile care-i convin și când nu mai are încotro, de-a decora pe unii (de multe ori niște nevrednici), de-a galona pe alții (cam la fel de nevrednici) sau de-a efectua dese și sterile deplasări în străinătate (de pomină vor rămâne cele două vizite la Casa Albă ale Klausului tuturor bunilor români, a se citi alogeni, vizite din care românii get-beget nu s-au ales nici măcar cu șepcuța primită de „mutulică” de la Donald Trump, în schimbul unor consistente avantaje economico-strategice pentru partea americană), ci adevăratul rol al primului om în stat este acela de-a veghea necontenit la armonia socială și, prin atribuțiile conferite de Legea fundamentală, de-a pune umărul la prosperitatea reală a tuturor cetățenilor (alegători și nealegători, amici sau adversari politico-ideologici, astfel contribuind în mod concret la sporirea prestigiului țării sale în lume.

            Mă rog, în teorie cam așa stau lucrurile cu democrația cerută, ba chiar impusă statelor (cică independente) de către „jandarmii” internaționali, în speță Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite. Dar este UE, acest conglomerat politico-economic suprastatal, o structură cu adevărat democratică? Întrebarea este bine-venită, îndeosebi dacă avem în vedere faptul că această lăbărțată suprastructură se constituie în model (sic!) pentru Uniunea Africană și ASEAN (Asociația țărilor din sud-estul Asiei, înființată pe 8 august 1967 de Indonezia, Malaysia, Filipine, Thailanda și Singapore).

            „Indiscutabil că-i democratică”, vor spune toți cei care ori nu doresc, ori (încă) n-au avut curiozitatea să-și arunce privirile atente dincolo de Parlamentul European, fațada doldora de trântori și bani a Uniunii Europene, sau – în alți termeni – ruda mai mătăhăloasă, mai bogată, mai arogantă și oleacă mai cretină a parlamentelor naționale.

            Din cinci în cinci ani, în fiecare din cele 27 de națiuni membre se organizează alegeri europarlamentare (numărul aleșilor se stabilește demonocratic în raport cu populația fiecări țări, la care – după Brexit – se adaugă, repartizate la fel de demonocratic, locurile ce înainte reveneau Marii Britanii), astfel că mastodontul în cauză „înghite” 754 de aflători în treabă, mulți dintre aceștia (îi am în vedere pe ai noștri, înalți ca brazii și cu mucii pe piept) dovedindu-și deseori euronetrebnicia prin votul dat împotriva intereselor țării ce-i plătește regește.

            Atâta doar că Parlamentul UE nu are dreptul să elaboreze legi în mod independent,  deoarece nicio lege nu poate fi scrisă sau elaborată fără aprobarea Comisiei UE, care – firește – este desemnată ca să apere interesele corporatiste! Întrebuințez termenul „desemnare” pentru că niciunul dintre cei peste 54.000 de comisari, în frunte cu președintele lor (cu toții au lefuri peste 10.000 euro și șansa pensionării, fără nicio contribuție, la vârsta la care, de regulă, pe meleagurile noastre se pensionează urmașii milițienilor și ai securiștilor), nu sunt aleși prin vot democratic, ci sunt numiți de reprezentanții direcți sau de interpușii politici (președinți, cancelari, premieri) ai Cartelului.

            Prin urmare, Comisia Europeană emite directive (gen recomandările...obligatorii), iar prin enorma sa armată de birocrați, guvernează potrivit intereselor corporatiste, adică dictatorial, peste cei circa cinci sute de milioane de locuitori ai Uniunii Europene!

            Neîncrezătorilor (și nu numai) le prezint în continuare o probă realmente năucitoare în acest sens. În Tratatul de la Lisabona s-a introdus Articolul 225 (Articolul Frunzei de Smochin), clauză ce oferă Parlamentului posibilitatea (sic!) de „a solicita Comisiei să facă o propunere”. Se subînțelege că aceasta poate să fie de acord sau să refuze...Ei bine, singura țară din UE căreia i s-a permis (!) în iunie 2008 să se exprime prin referendum asupra Tratatului, actul care stă la baza constituirii Bruxelles UE, a fost Irlanda, ai cărei cetățeni reprezintă mai puțin de 1% din totalul europenilor. Dar cum irlandezii resping făcătura printr-un „NU”  zdrobitor, acționarii politici ai intereselor corporatiste înțeleg să răspundă în cel mai ordinar mod posibil: ignoră primul referendum, apoi mituiesc guvernul irlandez cu bani pompați de Cartel ca să organizeze un nou scrutin și, desigur, ca rezultatul acestuia să fie „DA” (înclin să cred că frauda supervizată de cârmuitori a fost, cel puțin atunci, la ea acasă).

            Spuneam mai sus că în spatele Parlamentului European este Comisia și că aceasta emite directive. Da, dar tot ea execută directivele venite de la autoritatea supremă – Cartelul petrolului și al medicamentelor. Vasăzică, nucleul de comandă (vizibil și invizibil) al Uniunii Europene este format din trei straturi de autoritate supraordonată: în față stă nevolnicul Parlament (cum spuneam, doar de fațadă), în spatele Parlamentului tronează colosala birocrație a Comisiei Europene (executivul și adevăratul corp legislativ al Uniunii), iar în spatele Comisiei și deasupra tuturor stă cocoțat Cartelul petrolului și al medicamentelor.

            Cine face parte din acest atotputernic Cartel? În primul rând Grupul Rockefeller, cel mai mare grup financiar de pe planetă, care, pretutindeni în lume, controlează o mulțime de companii multinaționale  (chimice, farmaceutice, petroliere) și care se poate spune că exprimă interesele globaliste americane pe bază de petrol și medicamente. Apoi Grupul germano-francez (nemții și francezii sunt, de departe, cei mai mari exportatori de produse chimice și farmaceutice din Europa), grup care la sfârșitul secolului al 19-lea a cuprins Bayer, Hoechst și Basf, iar mai târziu detestabilul cartel I.G. Farben (ăsta a finanțat nazismul și războaiele purtate de Hitler, totodată din banii lui și spre criminalul său profit s-a înființat rețeaua lagărelor de exterminare).

            Dar iată încă trei argumente redutabile întru întărirea ideii că democrația UE este doar de fațadă:

            1)Arhitectul cheie al Uniunii a fost Walter Hallstein, proeminentul nazist ajuns decan (în 1941) la Facultatea de Drept și Economie din Frankfurt, orașul în care se lăfăia sediul cartelului I.G.Farben. Asta după ce în anul 1938, Hallstein „a participat la negocierile oficiale dintre Germania nazistă și Italia fascistă, cu scopul de a face din aceste ideologii agresive o platformă pentru Europa viitoare”. În anul 1950, după ce i-a mințit pe aliați în legătură cu trecutul său nazist, Walter Hallstein devine consilierul cancelarului vest-german Konrad Adenauer, pentru ca la 25 martie 1957 să fie unul dintre cei 12 semnatari ai Tratatului de la Roma, documentul fondator al UE, iar în 1958 să fie numit primul președinte al Comisiei Europene, funcție pe care o va deține vreme de 10 ani.

            2)Mâna dreaptă a lui Hallstein a fost Carl Friedrich Ophuels, expert în patente (în timpul nazismului el deținea funcția de expert conducător al Curții Patentelor din Frankfurt).

            3)Patentele reprezintă uneltele cheie cu ajutorul cărora este controlată lumea.

 

            Sighetu Marmației,                                                    George  PETROVAI

                

 

Poesis - Ioan DRAGOȘ

 

Chestionarul lui procust mişcă perdele

 

„luni dimineaţa plătesc utilităţile

aţi recitat frumos la gold plaza

îmi spune casieriţa de la drusal

scepticii care se întreabă

cine mai citeşte şi ascultă poezie

au mai primit o lovitură

ei vin şi spun

poţi trăi foarte bine şi fără versuri

dovada

e însuşi faptul că ei trăiesc foarte bine

spune marian

de la o zi la alta de la un perete

la altul

atât de aproape şi atât de departe

cu îndelungi poticneli respir

în timp ce o spaimă pioasă

îmi opreşte cuvântul pe buze

şi puterea lui de întrebuinţare

singur ca un viteaz

pe puntea cu lanţuri

zăbrele fiecăruia sunt altele

aţi recitat frumos la gold plaza

dosare microfoane aniversări

visezi în timp ce sub tine

scena se crapă discret

răspunzi mereu la chestionarul lui procust

există cale de ieşire

încărunţeşti după urma proaspăt trecută

atât de aproape atât de departe

cuvintele aşezate la uscat în poem

cum un drog

hai să inspirăm hai să expirăm

până se vor mişca perdele”

 

 

 Ceremonia cu paşi măsuraţi

 

 „trezeşti şi încerci să vezi lumea

cu ochii ei

alergând în jurul tâmplelor tale

sapa coasa celelalte unelte

te ajută să te culci fără povară

gândeşti casa desăvârşită

pe care n-o vei vedea niciodată clădindu-se

o întâmplare ce s-a petrecut odinioară

ne protejează încă

încerc până unde pot privi

ceremonia ceaiului

la fel de exactă ca traiectoria glonţului

sprijiniţi-i pe bărbaţi cu oţelul vostru

chiar dacă noapte de noapte

ardeţi în creier

tămâia iubirilor

în vegetaţia sunetului ud

cu neliniştea ce-nsoţeşte nesaţul

la picioarele mesei

în odaia de veghe

şi partea de noapte rămasă necheltuită

te trezeşti în prielnice ape

alergând în jurul tâmplelor tale

paşi măsuraţi după bătaia fără prihană

a tobei

mereu de la un capăt la altul

ventilatoarele îşi publică amintirile

ştiri urgente îşi desfac nodul la cravată

degetul la buze

bine-aţi venit

mintea omenească poate merge şi mai departe

lista este lungă

dorinţele devin tot mai precise”

 

A decedat profesorul Ioan Țiplea, figură emblematică a Colegiului Național „Mihai Eminescu Baia Mare

 

Cu adâncă durere în suflete, deplângem trecerea prematură în neființă a celui care a fost profesorul ȚIPLEA IOAN, cadru didactic emblematic pentru instituția noastră. Va rămâne în memoria noastră drept profesorul preocupat atât de propria evoluție, cât și de cea a elevilor săi, drept omul aflat într-o permanentă căutare a sensului existenței. Îi vom păstra vie amintirea în sufletele noastre. Să-i fie calea lumină!

Echipa managerială, personalul didactic,

didactic-auxiliar și nedidactic din

Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Baia Mare

Asta-i lipsește Moldovei! Lui Dănileț i-ar sta bine lângă Maia Sandu!

Pensionarea din magistratură la doar 48 de ani a readus în discuție zvonul că Vasilică Dănileț ar putea fi numit procuror general al Republicii Moldova.

Scenariul în care Vasilică Cristian Dănileț ar fi devenit procuror general s-a discutat mai intens după preluarea funcției de guvernator al Băncii Naționale a Moldovei de către Anca Dragu, senator USR, pe 22 decembrie 2023.

În perioada în care magistratul cerea CSM să-i aprobe demisia din magistratură, la Chișinău se derula procedura de numire a unui procuror general.

Alexandr Stoianoglo fusese suspendat din funcție, demis prin decret prezidențial al Maiei Sandu, astfel că s-a organizat un concurs pentru un succesor. Doar că pe 29 decembrie se încheiase etapa de depunere a dosarelor, iar Dănileț nu figura.

O decizia luată miercuri schimbă însă datele problemei. În cadrul ședinței din 28 februarie, Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a revocat hotărârea din 22 februarie privind rezultatele probei de interviu.

Astfel, concursul a fost încetat, „cu inițierea ulterioară a unui nou concurs”.

Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a revocat hotărârea din 22 februarie privind rezultatele probei de interviu din cadrul concursului pentru selectarea candidatului la funcția de procuror general, „în legătură cu faptele survenite ulterior și pentru a nu periclita interesul public”, se arată în anunț.

Gr. CIASCAI

CASPEV - Activitățile Centrului multifuncțional „Rivulus Pueris” Baia Mare

 

În drum spre oameni dragi, cu sinceritatea gândului și cu bucuria revederii...

 ,,Huța! Huța! Cu căruța,

Du-mă, Murgule, fuguța!

Până la Cluj, în cetate

Și de-acolo mai departe!"...

(Catrenul bucuriei)

S-a trezit dimineața

în liniștea gândului netrist

umbra visului încă

își doarme tinerețea primăverii

pe cărarea luminii.

Am chemat ziua de Joi

- ultima zi,

din acest minunat făurar -

să îmi fie rugăciune și ocrotire

pe drumurile dorului

pus cunună peste veacuri...

,,Și mă duc și mai departe,

Până la Alba-n cetate

Și mă întorc înapoi,

Tot în astă zi de Joi!"...

Te-am ascultat șoaptă

și mi te-am țesut cu

rouă necălcată decât de

foșnetul vântului cules

din adierea unui Mărțișor.

Azi, bucuria își culege

zidirea albastră din culoarea

primăverii, iar tăcerea zorilor

împletește cuvintele pe firul

limpezimii de mir

,,Doamne, care-atât ne ocrotești,

Ne aperi și ne veghezi,

Las lucrul în grija Ta,

Știu că mă vei apăra!"...

Cu gândul la ce a fost și la ce va fi, făcând semnul Sfintei Cruci, am pornit! La întâlnire cu primăvara... la revederea cu frumusețea sufletelor unor prieteni dragi...

Mi-am așezat

liniștea rugăciunii

în brațele Tale

cu zâmbet, sărut și tăcere

clipele își culeg visele

iar căutările aleargă

înspre tine anotimp netulburat

înspre tine primăvară!

Doamne ajută!

Vasile BELE

Chiuzbaia, 29.02.2024