Tribunalul București a suspendat deciziile Congresului Extraordinar al PNL!

Tribunalul București a suspendat deciziile din Congresul PNL prin care Ilie Bolojan și gruparea din jurul său au preluat partidul, conform deciziei publicate de instanță.

Liberalii care contestă decizia lui Ilie Bolojan au cerut prin ordonanță președințială depusă la Tribunalul București să se suspende provizoriu efectele hotărârii Consiliului Naţional Extraordinar PNL prin care a fost convocat Congresul PNL.

Instanța a stabilit că această suspendare trebuie să fie în vigoare până se judecă solicitarea de anulare a convocării congresului, proces care este tot pe rolul Tribunalului București.

Soluția Tribunalului București: Admite în parte cererea

În dosarul înregistrat la Tribunalul București pe 26 iunie, potrivit datelor de pe portalul instanțelor, reclamanții sunt: Monica Anisie, Andrei Baciu, Lucian Bode, Rareș Bogdan, Sorin Câmpeanu, Alina Gorghiu, Ion Iordache, Aneta Matei, Ciprian Pandea, Nicoleta Pauliuc, Sorin Prișcă, Rusu Sebastian, George Scarlat, Dragoș Soare, Ionuț Stroe, Thuma Hubert, Adrian Veștea și Mihail Veștea. Pârâții sunt: PNL prin Ilie Bolojan, Ilie Bolojan, președinte PNL și Dan Motreanu, secretar general PNL.

Solutia pe scurt: „Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Bolojan Ilie-Gavril- preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi Motreanu Dan-Ştefan- secretar general al Partidului Naţional Liberal, invocată de pârâtul Partidul Naţional Liberal prin preşedinte Bolojan Ilie-Gavril.

Respinge cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Bolojan Ilie-Gavril- preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi Motreanu Dan-Ştefan- secretar general al Partidului Naţional Liberal, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Partidul Naţional Liberal prin preşedinte Bolojan Ilie-Gavril.

Suspendă provizoriu executarea şi efectele Hotărârii Consiliului Naţional Extraordinar al PNL nr. 01/ 2026 din 19.06.2026, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 26127/3/2026 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă. Respinge în rest cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Partidul Naţional Liberal prin preşedinte Bolojan Ilie-Gavril, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bucuresti – Secția a III-a Civilă. Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 01.07.2026”, se arată în minuta instanței.

C.L.

Sentințele n-au valoare în țara lui Fritz și Bolojan...

Angajații concediați abuziv nu sunt lăsați să revină la muncă!

Poliția din Timișoara a descins la Primăria Timișoara după ce mai mulți angajați nu au fost lăsați să revină la muncă. Administrația condusă de Dominic Fritz a desființat Direcția Generală Proiecte și Lucrări Municipale pentru Sport și Transport Feroviar, pe motiv că nu dă randamentul estimat la data înființării.

Mai mulți angajați au fost concediați și s-au adresat instanței. La fel au făcut și cei aproape 200 de angajați care au fost dați afară prin deciziile lui Ilie Bolojan de reducere a aparatelor administrative.

Tribunalul Timiș a dispus suspendarea executării hotărârilor Consiliului Local Timișoara privind reorganizarea aparatului administrativ al Primăriei. Mai multe decizii au fost adoptate de CL Timișoara, prin care s-a decis ca aproape 200 de angajați să fie concediați, precum și a tuturor actelor administrative emise în baza acestora, până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei.

Decizia a fost pronunțată luni, 29 iunie 2026, în dosarul deschis de Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din serviciile publice aflate în subordinea Consiliului Local, în numele a zeci de angajați ai Primăriei, Direcției Fiscale, Direcției Generale a Poliției Locale și Clubului Sportiv Municipal.

Instanța a admis în parte cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Hotărârilor Consiliului Local nr. 189, 190, 191 și 192 din 28 aprilie 2026, care vizau reorganizarea unor structuri din administrația locală.

Primăria Timișoara nu a putut fi contactată ca să ne ofere un punct de vedere până la ora redactării, iar IPJ Timiș spune că a mers la primărie strict ca să se asigure că acolo nu izbucnește un conflict și că angajații au fost îndrumați să se adreseze către ITM.

Conform unor informații pe surse, angajații dați afară vor să facă plângere la DNA fiindcă ar fi fost concediați în mod abuziv.

Șefa ITM Timiș, Ileana Tomoioagă, spune că niciun angajat de la Primăria Timișoara nu a făcut plângere la ITM legat de sentința instanței Primăriei Timișoara. Șefa ITM spune însă că sentința nu poate fi pusă aplicare până când instanța nu emite motivarea.

C.L. 

𝐃𝐄 𝐂𝐄 𝐍𝐔 𝐀𝐕𝐄𝐌 𝐂𝐔𝐑𝐀𝐉 𝐒𝐀̆ 𝐒𝐏𝐔𝐍𝐄𝐌 𝐋𝐔𝐂𝐑𝐔𝐑𝐈𝐋𝐎𝐑 𝐏𝐄 𝐍𝐔𝐌𝐄?

 

În România de astăzi, cultura a devenit decor. Nu rană. Nu gând. Nu risc. Decor. Se scoate la paradă în discursuri oficiale, în festivaluri cu afișe lucioase, în gale unde diplomele par mai vii decât cărțile. Se vorbește despre „vizibilitate europeană”, dar în spate stau aceleași fețe, aceleași prietenii, aceleași jurii obosite, aceeași mediocritate lustruită cu buget public.

Cine nu crede să meargă la o gală literară. Oricare. Va găsi acolo un ceremonial previzibil: oameni care se cunosc prea bine premiază oameni care au învățat prea bine cum se stă în fotografie. Se rostesc cuvinte mari. Se bate din palme. Se fac poze. Literatura, între timp, stă undeva într-un colț și se uită rușinată la propria înmormântare.

Nu mai avem ars poetica. Avem branding personal. Nu mai avem critică. Avem sprijin colegial. Nu mai avem eseu. Avem poziționare. Poezia tânără este judecată după vizibilitate, după grup, după temă convenabilă, după cât de bine încape într-un afiș. Valoarea a devenit secundară. Uneori chiar incomodă. Valoarea nu știe să zâmbească frumos la conferință.

Maiorescu vorbea despre forme fără fond. Astăzi situația este mai gravă. Nu mai avem doar forme fără fond. Avem forme care au învățat să ceară finanțare. Avem evenimente în loc de idei. Lansări de carte unde cartea este pretext. Simpozioane cu titluri englezești pentru oameni care n-au trecut nici prin Shakespeare, nici prin propria bibliotecă. Festivaluri unde poezia se citește pentru microfon, nu pentru minte.

Numele sunt sonore. Conținutul, adesea, subțire. Bannere mari. Programe elegante. Fotografii bune. Fraze goale. În acest decor, impostura nu intră pe ușa din dos. Intră pe scenă, primește flori și mulțumește comitetului de organizare.

Știu ce înseamnă să fii lăsat afară. În 1986, când am scris, ca redactor-șef al revistei „Convergențe românești”, împotriva sistematizării ceaușiste, nu mi s-a răspuns cu argumente. Am fost declarat persona non grata. Asta face orice sistem speriat: nu discută, nu combate, nu citește. Exclude. Iar după 1989, reflexul nu a murit. Și-a schimbat costumul. A pus cravată culturală.

Premiile au devenit, prea des, o formă de circulație internă a simpatiei. Se premiază apartenența, nu singurătatea valorii. Se premiază cumințenia. Se premiază omul de grup. Autorul dificil, independent, incomod, cel care nu se înclină la timp, este lăsat afară. Nu i se răspunde. Nu i se contestă opera. Ar fi prea riscant. I se administrează tăcerea. Tăcerea este cea mai ieftină formă de execuție culturală.

Am văzut destule cărți ucise prin tăcere și destui impostori salvați prin aplauze.

Critica literară a devenit, în multe locuri, o filială a politeții. Cărțile nu mai sunt judecate. Sunt însoțite. Toate sunt „importante”. Toate sunt „necesare”. Toate sunt „profund personale”. Nimic nu e slab. Nimic nu e ratat. Nimic nu trebuie oprit. Ca medic, știu că inflamația nu se tratează cu parfum. Ca scriitor, știu că nici fraza bolnavă nu se vindecă prin laude.

Unde dispare judecata, apare inflația. Iar inflația laudelor distruge mai sigur decât atacul. Atacul poate trezi. Lauda falsă adoarme. O carte mediocră lăudată de 10 ori nu devine bună. Devine doar mai greu de suportat.

Avem și o criză de memorie. Marii autori sunt invocați ritualic, dar rareori citiți până la capăt. Blaga este redus la sat. Cioran la negativism. Arghezi la scandal. Noica la elitism. Eliade la dosar. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca sunt pomeniți cu respect festiv și apoi uitați cu o consecvență aproape profesională. Vintilă Horia rămâne incomod. Cezar Baltag rămâne prea puțin prezent. Diaspora culturală este tratată ca anexă. Bună pentru omagii târzii. Inutilă când încă respiră.

O cultură care își descoperă oamenii abia după ce nu mai pot răspunde este o cultură lașă.

După 1989, sistemul literar românesc nu s-a curățat. S-a rearanjat. A schimbat limbajul, nu reflexele. A înlocuit comanda politică directă cu rețeaua, prietenia, revista, premiul, invitația, apartenența. Cine vine din afară, cine are experiență occidentală, cine nu acceptă protocolul micilor curți literare, este privit cu suspiciune. Nu pentru că ar fi slab. Ci pentru că nu poate fi controlat ușor.

Nu trebuie să dau aici o listă de execuții literare. România are destule liste și prea puțină conștiință. Ajunge să ne gândim la scriitorul exilat, incomod și după moarte, transformat mereu în problemă, nu în operă. Ajunge să ne gândim la poetul autentic, greu de încadrat, tolerat de sistem numai când nu deranjează decorul. Ajunge să ne gândim la traducătorul din diaspora, util când duce literatura română în lume, dar suspect când nu acceptă să fie folosit ca broșă festivă pe reverul instituțiilor.

În centrul acestui mecanism stă, de multe ori, omul de funcție. Președintele etern al unei instituții literare, criticul care confundă canonul cu biroul său, redactorul care deschide revista pentru prieteni și o închide pentru cei incomozi. Nu trebuie să ridice vocea. Are instrumente mai fine: omisiunea, tăcerea, întârzierea, invitația care nu vine, premiul care trece mereu pe lângă același om. Așa se face excluderea civilizată. Cu hârtie bună. Cu antet. Cu zâmbet.

Am văzut autori transformați în absențe administrative. Am văzut diaspora culturală chemată la poză, dar uitată la lectură. Am văzut oameni care au muncit zeci de ani pentru literatura română priviți ca niște străini de serviciu, buni să traducă, dar nu și să judece. Aici începe boala. Nu în lipsa talentului. Talent există. Lipsește curajul de a-l recunoaște acolo unde nu poate fi comandat.

Am tradus și am publicat, prin Dionysos, zeci și sute de autori români în spațiul german. Am făcut antologii, ediții bilingve, punți reale, nu panglici festive. Am făcut asta din Germania, din Boppard, nu dintr-un birou ministerial cu secretară și cafea rece. Și tocmai de aceea știu cât de repede devine diaspora culturală incomodă: când muncește, nu poate fi folosită decorativ; când spune adevărul, nu mai încape în fotografia de grup.

În 2023 am ieșit din Uniunea Scriitorilor din România nu ca să ies din literatură, ci ca să nu mai stau într-o încăpere unde literatura devenise prea des protocol, funcție, reflex de gașcă și diplomă între cunoscuți. Nu literatura m-a obosit. Niciodată. M-a obosit administrarea ei de către oameni care confundă instituția cu proprietatea personală.

Așa se explică ignorarea autorilor incomozi, marginalizarea celor care nu aparțin cercului potrivit, reducerea diasporei la decor sentimental. Așa se explică și ascensiunea impostorilor cu dosar bun, cu temă utilă, cu prezență socială și cu fraze fără os. Scriitori fără operă primesc diplome pentru „contribuții excepționale”. Traduceri stângace sunt numite punți culturale. Volume fără stil sunt apărate prin tematică. Se vorbește despre curaj acolo unde nu există decât oportunism bine parfumat.

Cultura română își premiază prea des pereții și își uită temeliile.

Tăcerea este noua ideologie. Mulți intelectuali tac fiindcă „nu are rost”. Tac fiindcă „oricum nu se schimbă nimic”. Tac fiindcă e mai comod să nu strici relații. Această neutralitate nu este înțelepciune. Este igienă morală prost înțeleasă. Uneori este chiar complicitate.

Nu cer scandal. Cer criteriu. Nu cer ură. Cer judecată. Nu cer demolare. Cer nume. Această carte e bună. Aceasta nu e. Acest premiu e meritat. Acesta e rușinos. Acest critic citește. Acesta face servicii. Acest poet are voce. Acesta are doar cont de Facebook.

Cultura fără conflict este o seră. Totul pare verde. Nimic nu are rădăcină adâncă.

Critica trebuie să redevină critică, nu protocol. Nu mai scriem despre prieteni doar fiindcă ne-au trimis cartea cu dedicație. Nu mai confundăm politețea cu valoarea. Eseul trebuie recuperat. Polemica trebuie recuperată. Dreptul de a spune nu trebuie recuperat. Un nu limpede. Un nu argumentat. Un nu care apără literatura de propria ei cosmetizare.

Cultura română trebuie redeschisă spre diaspora vie, nu doar spre morții utili. Scriitorii din afara țării nu trebuie chemați numai când se poate face o festivitate. Ei trebuie citiți. Judecați. Publicați. Discutați. Integrați. Nu împăiați festiv. @Highlight

Cultura română nu moare printr-o lovitură din afară. Moare prin acceptarea mediocrității dinăuntru. Moare prin premii date imposturii. Moare prin laude reciproce. Moare prin excluderea celor vii și canonizarea celor cuminți.

O cultură care nu-și apără oamenii adevărați devine vitrină pentru surogate.

Până nu vom avea din nou sinceritate, verticalitate și curaj critic, cultura română va rămâne într-un doliu festivist. Un doliu cu panglică. Cu diplomă. Cu fotografii bune. Cu hashtag. Și cu foarte puțină rușine.

Eu nu scriu aceste rânduri din supărare. Supărarea trece. Scriu din memorie. Iar memoria, când a fost lovită destul, nu mai cere voie.

Christian W. Schenk

RUGBYmania. Memoria timpului

 

Jeguri parașutate de la UE

Există două personaje absolut insalubre. Și cu atât mai periculoase cu cât sunt absolut necunoscute la nivelul publicului. Au fost și sunt introduse „pe liste” ca efect al presiunilor externe. Sunt oameni ai sistemului transnațional și asta îi face infinit mai periculoși decât nulitățile politice de pe Dâmbovița.

Cu toate că e greu de crezut că pot exista indivizi mai toxici decât frații Muraru, mafiotul Bolojan, nulitatea Turcan, teleleul Orban, zeroul absolut Iohannis sau bețivul deviant băsescu, sunt unii chiar mai periculoși. Cei enumerați sunt precum niște golani de curtea școlii în timp ce cei despre care vă vorbesc azi sunt precum o otravă letală, cu care, dacă ai intrat în contact, ești terminat.

N-o să vă țin în suspans, îi voi enumera rapid: Victor Negrescu de la PSD și Siegfried Mureșan de la PNL. Pe ultimul nu l-ați fi cunoscut dacă nu era împins acum la înaintare de jigodia Bolojan. Să-i luăm pe rând ca să înțelegem ce e cu ei.

La Victor Negrescu nu-ți sare în ochi nimic altceva în afara atitudinii absolut pizdificate(să mă scuze cei cu urechile mai sensibile!). Calcă efeminat și adoptă o atitudine de semi-zeu, cu toate că dacă-l iei la scuturat nu rămâne mare lucru din el. Hai să vedem cum și-a făcut loc în politica mare. Păi nu și-a făcut, ci i s-a făcut întrucât, ca în atâtea alte cazuri, Negrescu e „băiatul lui tăticu’”, iar taticu’ a fostul consul al României de la Bruxelles. Dar și „taticu’”, la rândul său, a fost „băiatul lui tăticu’”, care era director al unei companii de comerț exterior cu metale prețioase!!! Și uite-așa ne rezultă o ciudată dinastie: bunicul era mahăr prin perioada cominternistă, conducând o întreprindere de comerț exterior, tăticuțul diplomat în perioada lui Ceaușescu, reușind însă să treacă pârleazul Revoluției și să cadă în picioare când prin MAE, când pe la Bruxelles, iar juniorul e împins la nivel de reprezentare fix la UE, pe turnanta PSD-ului. Frumos, nu-i așa?

Începuturile carierei sale politice sunt absolut hilare. Știți cum s-a făcut cunoscut? La una dintre primele sale „întâlniri cu electoratul” a identificat problema majoră a României! Care credeți că a fost aceea? N-o să ghiciți în veci: prețul prezervativelor! Înțelegeți? Fix acolo era problema esențială a României, iar Victor Negrescu a făcut-o chiar mai lată, dând la întâlnirea respectivă prezervative inscripționate cu PSD! Mă rog, nu era departe de adevăr! Când se întâmpla asta? Păi în 2008, când la conducerea PSD era nimeni altul decât Geoană. Cel care în 2009 avea să piardă pe motiv că … l-a prins băsescu la curve! Mă rog, la curvă! Probabil de-acolo identificase Negrescu că e greu cu prezervativele, altă explicație nu am.

Dacă te apuci să evaluezi activitatea lui Negrescu la nivel de UE, dai peste chestii similare, fiind activ prin zona de Mediu (mi-e și frică să evaluez) și Sănătate, unde ni se aruncă în ochi un proiect referitor la accesul celor din zona rurală la spitale. Vi se pare că există acest acces, după ce jigodiile au închis spitalele care activau în mediul rural din cauză că „nu erau profitabile”?

Să trecem la celălalt ipochimen, Siegfried Mureșan. Aici treburile sunt mult mai complicate. Individul nu prea avea de-a face cu România, el fiind – din punctul meu de vedere – recrutat de serviciile secrete germane printr-o bursă Humboldt. De ce afirm asta? Deoarece, după aceasta, ajunge consilier al lui Gunther Krichbaum (CDU). Ce anume putea consilia Mureșan acolo, el neavând niciun fel de experiență? După care, în 2011, ajunge la vârful PPE, tot în funcția de consilier, în condițiile în care nu este extrem de clară activitatea desfășurată care l-ar fi putut califica pentru o astfel de poziție. Doar că de-aici, de la vârful P.P.E. i se nivelează cariera politică. Manfred Weber, probabil cel mai insalubru jeg politic, care era pe-atunci șef al PPE, l-a sunat pe băsescu cerându-i să-l pună pe listă pe limbricul de Siegfried Mureșan. Și uite-așa a ajuns ăsta mare politician ioropian. Cu ajutorul Elenei Băsescu, al Elenei Udrea și al lui … Pinalti! Dintre toți, Pinalti a fost cel mai prost întrucât a mai facut și pușcărie după ce că a furat pentru alții!

Dar parcursul sinuos politic al tovarăsului Siegfried n-ar reprezenta nimic dacă n-ar fi consecințele acțiunilor sale. Imbecilul ăsta a votat pentru acordul cu Mercosur, condamnându-i pe fermierii români la faliment și foamete. A fost unul dintre coordonatorii PNRR, care a permis redirecționarea fondurilor nefolositte către RePowerEU. Ceea ce, pentru noi, a echivalat cu confiscarea acelor fonduri (în loc de prelungirea lor).

Dar ca să înțelegeți cât de toxic este personajul, vă voi spune că, așa limbric cum îl vedeți, este unul dintre cei responsabili cu picajul industrial european, întrucât a fost unul dintre principalii promotori ai Pactului Verde European, încă din 2020.

În aceste condiții te-ai putea gândi la vreunul care e un soi de „geniu al răului”, care are în cap un plan malefic s.a.m.d. E suficient să deschidă gura ca să-l vezi cât e de gângav și să înțelegi că n-are mare lucru în cap, în afara prafului de pe tobă. Din punctul meu de vedere e prost-lemn. Nu-i de mirare, așa sunt alese marionetele. N-au nevoie de creier. De fapt, cu cât mai puțin, cu atât mai bine!

Și uite-așa, neica nimeni ăsta ajunge propunerea mafiotului Bolojan pentru funcția de premier. De ce? Păi țărănușul de la Oradea a gândit-o în termeni mafiotici: dacă iese premier, oricum nu-i poate amenința scaunul de la PNL întrucât ăsta va fi prezent în România cam la fel cum era Titulescu, adică spre deloc. Dar șanse nu sunt să iasă întrucât ăsta nu se votează nici singur, astfel încât Bolojan va continua să fie premier. Ceea ce își dorește cu ardoare.

Însă, dacă printr-o scăpare se întâmplă ca Siegfried ăsta să scape, am pus-o! E atât de prost încât e incapabil să iasă din aria de acțiune a comenzilor primite! De fapt, nu că nu iese, dar e dintre ăia care întreabă înainte de a face o mișcare: „e bine să fac așa?”. Și, din acest punct de vedere, e de-a dreptul suspectă alinierea în spatele său a orcilor din USR și UDMR!

Uitați-vă bine la personajele pe care vi le-am prezentat. Cu așa ceva ne bombardează UE, așa ceva ne teleportează aici: tot soiul de neica nimeni, trimiși să ne distrugă. L-ați uitat pe Cioloș, cel trimis direct de Franța să ne asasineze? Ăsta e la fel, cu singura diferență că beneficiarul e Germania. Vai de noi!

 

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Nicușor nu acceptă propunerea șmecherească a lui Bolojan și Fritz...

Președintele PNL, Ilie Bolojan, a explicat de ce liberalii l-au propus pe europarlamentarul Siegfried Vasile Mureșan pentru funcția de premier, subliniind experiența acestuia în domeniul fondurilor europene și al negocierilor bugetare.

Liderul PNL a precizat, într-un interviu acordat TVR 1, că propunerea nu a fost acceptată de președintele Nicușor Dan, care nu și-a exprimat deschiderea pentru această variantă.

„Domnul Mureșan este vicepreședintele PNL. Este unul dintre oamenii noștri experimentați în Parlamentul European. A lucrat pe bugetele PNRR-ului. Lucrează la viitorul cadru de finanțare. Deci este un om care are expertiza necesară. E vorba de o candidatură onorabilă și și-a asumat această răspundere”, a afirmat, marți seară, Ilie Bolojan.

„Pentru mine argumentul este competența unei persoane. La un moment dat, când ești mai tânăr, cineva te susține. Dar te uiți în cariera unui om să vezi ce a făcut. Te uiți la competența lui. Și atunci când ai un om competent și un om experimentat, poți să faci o propunere corectă și cinstită”, a explicat liderul PNL.

Bolojan a precizat că, dacă dorea să se agațe de funcția de premier, tot el ar fi fost propus în această funcție.

„Dacă aș fi dorit, de exemplu, să mă mai agăț de funcția de premier, coaliția putea să vină să-l propună din nou pe Bolojan. Dar cred că am făcut un lucru cât se poate de corect pentru România și cinstit să venim cu altă propunere, tocmai pentru a arăta că dorim să deblocăm situația și nu să ne agățăm de un post sau altul”, a subliniat președintele PNL.

Bolojan a adăugat că propunere lui Vasile Mureșan nu a fost agreată de președintele Nicușor Dan.

„În discuția pe care am avut-o la Cotroceni, domnul președinte nu a agreat asemenea propunere. Nu am văzut că există o deschidere pentru asta”, a afirmat Bolojan.

C.L.

Alegerile anticipate este o modalitate de ieșire din criza politică

În afara acestei soluții mai există una care culmea, împacă aproape pe toți. Numirea și votarea unui premier de la AUR.

În felul acesta Nicușor Dan scăpă de amenințarea suspendării, PSD scapă de amenințarea alegerilor anticipate pe care nu și le dorește, AUR poate să-și pună în aplicare programul de guvernare, adevărații peneliști pot să se regrupeze, UDMR este trimis în opoziție acolo unde îi este locul unui partid de 5%, PNL-Bolojan și USR sunt înlăturați de la guvernare și vor avea timp pentru fuziune iar partidele mici din parlament și independenții vor avea timp de campanie sau de orientare către partidele mari.

Vedeți ce ușor ar putea rezolva Nicușor Dan criza politică dacă ar trece peste prejudecăți în interesul românilor și a țării?!

Vasile LEȘ, ex-lider REMIN

Maestrul Ștefan Jurcă, membru al Uniunii Scriitorilor, menționat în România Literară, numărul 26 din 2026! La mulți ani!

 

„Vanitatea are un talent aparte...”

 

Mi- am promis că voi încerca să nu răbufnesc, ori de câte ori vreunul care habar nu are ce înseamnă să organizezi un eveniment, să faci ceva pentru comunitate, pentru ceilalți, se găsește să facă comentarii doar ca să se bage în seamă sau din pură răutate.

Sunt o seamă de personaje care sunt ocolite de ceilalți colegi din breaslă, pe motive întemeiate. Lipsă de bun simț, invidie, răutăți, bârfe, manipulări...îți pui mintea pe bigudiuri de ce sunt unii în stare doar ca să îi bage cineva în seamă .

     Se spune că scriitorul este un om sensibil. Adevărat. Numai că unii au dus sensibilitatea atât de departe, încât suferă cumplit dacă nu sunt felicitați la fiecare poezie, dacă nu primesc trei cronici, două interviuri și măcar o statuie... fie ea și din ghips.

  Există autori care par să scrie doar pentru a demonstra că lumea nu-i apreciază suficient. Își măsoară valoarea în numărul de aplauze, de distribuiri și de invitații, iar când acestea întârzie, concluzia este mereu aceeași 

"Se citesc doar între ei"

Curios este că aceiași oameni uită, adesea, să citească o carte a colegului de lângă ei. Uită să-l felicite. Uită să vină la lansarea lui. Dar își amintesc perfect toate ocaziile în care ei înșiși nu au fost suficient de admirați.

Vanitatea are un talent aparte, știe să transforme orice succes al altuia într-o nedreptate personală. Din fericire, literatura nu funcționează după codul orgoliilor. O carte bună nu devine mai bună pentru că autorul se plânge mai tare. Iar un scriitor adevărat nu se înalță micșorându-i pe ceilalți, ci crescând odată cu ei.

 Poate că, înainte de a ne întreba de ce nu suntem destul de apreciați, ar merita să ne întrebăm dacă am fost destul de generoși. Dacă am aplaudat sincer. Dacă am cumpărat cartea unui coleg. Dacă am fost prezenți atunci când el avea nevoie de un public.

În fond, cea mai frumoasă definiție a unui scriitor nu este aceea că se simte neînțeles, ci aceea că, în ciuda tuturor orgoliilor omenești, continuă să scrie.

Iar dacă posteritatea chiar întârzie... să nu o certăm. Are și ea multe cărți de citit....mai bune.

Loredana A. ȘTIRBU

Trădare națională sau prostie infinită?

Fostul premier Victor Ponta spune că în contractele semnate cu firme din Germania și Franța pe banii din programul SAFE a fost strecurată „o clauză ticăloasă”.

Mai precis, în documentele cu pricina, semnate de Ilie Bolojan și Radu Miruță, s-a stabilit că orice litigiu ar apărea între statul român și firmele contractoare, acesta să se soluționeze la Tribunalul de Arbitraj de la Paris.

Asta, în condițiile în care, legislația națională prevede ca astfel de dispute să fie judecate de Curtea de Arbitraj de la București.

„Toate contractele de înarmare din Programul SAFE, în valoare de miliarde de euro, încheiate cu firme din Germania și Franța, au fost semnate de Guvernul Bolojan și de ministrul USR, Miruță, cu o clauză pe care o consider ticăloasă!

Orice litigiu, neînțelegere sau opinie divergentă dintre statul român și respectivele firme se discută și se soluționează de către Curtea de Arbitraj de la Paris!

Deși avem Hotărârea Guvernului nr. 1/2018, care prevede că toate disputele legate de contractele de achiziții publice trebuie judecate de Curtea de Arbitraj de la București, în cazul achizițiilor din Programul SAFE, Miruță (USR) a acceptat să ne supunem deciziilor de la Paris!

Ce șanse credeți că are statul român în aceste condiții? ZERO!”, explică Victor Ponta.

Este vorba de trădare națională, susține Victor Ponta, iar cei care au semnat astfel de documente, în joc fiind un împrumut de miliarde de euro pe care-l vor returna generațiile viitoare, ar trebui să stea după gratii.

„Este o măsură de siguranță absolută prin care orice guvern care va veni după «Bolojan – USR» va avea mâinile legate în privința miliardelor de euro pe care trebuie să le plătim noi și copiii noștri!

Eu sunt convins că este o TRĂDARE a interesului național al României! Unii vor spune că este doar prostie.

În ambele situații, cred că autorii ar trebui să răspundă în fața legii. Și să stea în închisoare până la finalizarea acestor contracte!”, conchide fostul premier.

C.L.

Cresc presiunile germane asupra României

 

Chiar așa! Cresc presiunile germane asupra României. Propunerea frontului politic PNL-USR-UDMR de numire a inodorului politician Siegfried Mureșan pentru postul de prim-ministru al României chiar trebuie să ne pună pe gînduri. Nu ne-a fost destul că am traversat preț de două mandate experiența Klaus Iohannis marcată de regrese pe toate planurile. Toate speranțele noastre că numirea etnicului german ar putea aduce cu sine o mai mare rigoare în politică și administrație s-au dovedit iluzorii. La fel de inexplicabilă a fost și campania electorală care ne-a adus în principalele două orașe ale României un primar francez (București) și unul german (Timișoara).

Populația a acceptat rezultatul ca o expresie a toleranței etnice și a deschiderii europene a celor scăpați din Estul comunist. Alegerile acestora păreau mai degrabă exerciții democratice și, eventual, importuri de experiență administrativă. Alegătorilor nu le-a trecut prin cap (mai puțin Serviciilor Secrete, păstorite strategic de Florian Coldea, decorat cu Legiunea de Onoare a Republicii Franceze!) că aparițiile neașteptate ale acestora ar reprezenta și capete de pod ale politicii Franței și Germaniei pe teritoriul României.

Anularea alegerilor din decembrie 2024 a rămas ca un abuz de proporțiile unei crime la adresa democrației comis de Curtea Constituțională a României. Instituțiile statului român n-au avut oameni și nici curaj să investigheze mai adînc implicarea Comisiei Europene și a cancelariilor din alte state într-o operațiune care marchează negativ și pe termen lung evoluția vieții politice din România. Nici apariția din pălărie a primarului Nicușor Dan nu a fost lămurită. Era o decizie românească sau străină? Aparținea doar USR sau celor care păpușau acest „partid de intelligence”? Cine ar fi putut înțelege ce se află îndărătul desemnării lui Dragoș Anastasiu drept consilier la Cotroceni, însărcinat cu redactarea unui proiect de guvernare? Un transportator auto refugiat în Germania și revenit în România cu activități în transportul de persoane (Eurolines) devine personaj important în conturarea unui viitor pentru țară. Numai propriile slăbiciuni și neuronii secătuiți l-au deconspirat și l-au scos din marele joc ce se contura. Şi care a făcut loc unui personaj de mini-gabarit similar – Oana Gheorghiu.

Pe nesimțite și pe neașteptate, România s-a trezit în fața unor decizii fundamentale, adoptate de oameni care l-au însoțit pe primul-ministru la negocierile sale din Germania sau l-au secondat în negocierea unor contracte importante pentru țară și pentru obligațiile sale financiare de viitor ale României. Cu portofelul digital, ancorat în același spațiu germanic, cu prelungirea contractului cu OMV pe încă 20 de ani, filo-germanii din guvernul României se apropie de decizii care seamănă cu o punere necondiționată a țării la remorca Germaniei.

În sfîrșit, cu propunerea PNL-USR-UDMR de desemnare a lui Siegfried Mureșan, funcționăraș pregătit pe la cabinete germane, ca și Dominic Fritz, România pare a îmbrățișa o alegere tacită pentru un parteneriat mai special cu Germania, dacă nu chiar spre o repunere a unor obiective/interese germane mai vechi, urmărite prin Tratatul de la Buftea din 7 mai 1918.

Pentru cei care au lipsit la ora de istorie, reproduc cîteva precizări aflate la îndemîna tuturor pe Google și pe Wikipedia din care reproduc sintetic, fără a relua pasajele mai lungi din Tratatul de la Buftea (1918):

„Preliminariile tratatului de pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.[2] Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. (Petre Otu, op. cit. p. 67) Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure, dintre care se menționează:

România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă „Cadrilater”) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova–Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916; restul Dobrogei, între noua graniță bulgară-română și Brațul Sfântu Gheorghe, era cedat de către România Puterilor Centrale;[3] România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;
România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;
dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.Urmări:
Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război”.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: CotidianulHD

Viorel Pașca, liderul Asociației Dumbrava-Dumnezeu Poartă de Grijă, reținut de procurori

 

Viorel Pașca, liderul Asociației Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă (foto 2), a fost adus, azi, 1 iulie, la sediul central al DIICOT pentru a fi audiat în dosarul în care este acuzat de exploatarea a sute de persoane persoane vulnerabile, potrivit Agerpres și News.ro. Conform autorităților, gruparea condusă de bărbat a obţinut de pe urma oamenilor sume imense de bani din donaţii, pensii, indemnizaţii şi alte ajutoare şi beneficii sociale. Avocatul lui Pașca a spus că este „categoric nevinovat”.

Bărbatul din Bihor care, potrivit procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, acuzat că a exploatat sute de persoane vulnerabile sub paravanul unei asociaţii umanitare, audiat miercuri la sediul central al DIICOT, are calitatea oficială de suspect, a declarat apărătorul său, Răzvan Doseanu.

„Are calitatea oficială de suspect în dosarul deschis la DIICOT pentru constituirea unui grup infracţional organizat, grupul fiind el, nevasta şi copiii, şi pentru infracţiunea de trafic de persoane, 210 acte materiale din ce am înţeles eu. Cam astea ar fi acuzaţiile, pe scurt, formulate de către DIICOT. Deci au calitatea oficială de suspecţi domnul Paşca şi membrii familiei sale”, a declarat avocatul lui Pașca (foto 1).

Președintele ne-a spus că asta e, n-avem ce face. Și care asta e?

Crin Antonescu a intervenit telefonic la „Culisele Statului Paralel", de la Realitatea Plus, unde a analizat situația politică din România, rolul președintelui Nicușor Dan și a lansat critici la adresa lui Ilie Bolojan.

„Nu știu către ce ne îndreptăm, dar nu cred să fie ceva bun, pentru că atât cât pot eu să văd și din mediul online și în general din tot ceea ce de la o zi la alta se adaugă la impresiile noastre, traversăm sau se manifestă un val de întuneric, de ură, de intoleranță, de incapacitate de a mai schimba argumente chiar de pe poziții contrare, nu doar între tabere, în interiorul aceleași zone politice e ceva ce într-adevăr la amploarea asta nu am mai văzut, ceva ce crește și ceva ce ne învață istoria cel puțin, n-are cum să nu fie folosit la un moment dat de oamenii care cu asta se ocupă.

Sunt însă din ce în ce mai multe elemente care arată că noi nu suntem bine, că România nu e bine. Să discutăm doar pe ce se vede. Astăzi, vă spun sincer, din diverse alte motive eram foarte bine dispus de dimineață.

Am văzut, spre nefericirea mea, conferința de presă sau în fine, întâlnirea președintelui Nicușor Dan cu presa, care încheie cumva acest, sau faza asta, etapa asta de două luni a luptelor pentru a avea în fine un guvern pe deplin legitim și cu depline puteri, și pur și simplu m-a deprimat", a spus Antonescu.

„Eu nu sunt un om ușor de deprimat. Sunt un om care, paranteză fie spus, știu că în viață există cu adevărat tragedii, nu chestiunile care țin de politică. Dar a fost pur și simplu deprimant. În primul rând, înainte de toate, și o spun ca unul care nu sunt împotriva lui Nicușor în poziția asta.

A fost absolut dezolant să vezi capul statului, personajul politic oficial numărul unu, responsabilul numărul unu într-un asemenea moment, cel care trebuia să ia decizii, cel care trebuie să dea direcții, transmițând un mesaj de neputință și de derută din tot corpul, din toată fața și din toate cuvintele.

Ne-a și spus, de fapt, dând întruna la propriu din umeri, că asta e, n-avem ce face. Și care asta e? Dacă privim puțin peste labirintul ăsta al partidelor și grupărilor din partide și grupurilor parlamentare, e un lucru pe care noi l-am mai discutat și care acum este absolut evident.

80% și 75%, poftim, în cel mai rău caz, 75% din câmpul politic, din câmpul forțelor politice, din Parlamentul României și din România, a lăsat această țară pe mâna a 25% maximum de grupare soroșistă, hastagistă, în frunte cu Ilie Bolojan. Ei în acest moment au tot. Președintele este pur și simplu dezafectat.

Pur și simplu spunându-ne că n-are ce face și că așteaptă. Poate, poate că la un moment dat niște oameni găsesc niște soluții să-l anunțe. Oamenii rămân în continuare la guvernare, domnul Bolojan și echipa, deci rămân cu banii, deci rămân cu capacitatea de a face numiri, de a face destituiri, de a încheia contracte. Am mai vorbit, deci tot ceea ce înseamnă asta. Până când? Păi nu se știe. Cât vor vrea.

Aparatul lor de propagandă absolut redutabil este regrupat și funcționează la minut, la secundă, perfect unitar, regrupat în spatele lui Bolojan și au creat un lider care este Ilie Bolojan.

Se și vede că Ilie Bolojan nu mai are nicio limită. A făcut ce a făcut cu PNL-ul, l-a mutilat, l-a desfigurat, pur și simplu.

Vorbea domnia sa de principiul ușilor batante? Da, pe o parte dă afară pe unii care, indiferent cât ar fi și ăia de discutabili, totuși sunt niște oameni care au câștigat niște alegeri în decursul timpului, care au făcut niște lucruri, care au niște decenii în partidul ăla Național Liberal, ca să aducă pe cine vrea.

După ce a reciclat toate, nu zic toate, că or mai fi, mai urmează, toate grupurile băsiste, în Partidul Național Liberal, acum fără niciun fel de jenă, ia parlamentari de la partidul doamnei Șoșoacă, de oriunde, și de la doamna Gavrilă, care erau până mai ieri extremiști, putiniști, și așa mai departe. Toată lumea zice că e foarte bine", a spus Crin Antonescu.

C.L.

Scandal uriaș în jurul Maiei Sandu: salarii de mii de euro, CV-uri falsificate și verișoare în funcții publice!

 

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, se confruntă cu cea mai gravă criză de imagine, din momentul în care a fost aleasă șefă a statului de peste Prut. Mai multe investigații jurnalistice au descoperit persoane controversate numite în funcții publice, unele cu informații false în CV, altele rude directe cu Sandu, care câștigau salarii de până la 6000 de euro pe lună. 

 „Ziarul de Gardă” (ZdG) a publicat luna trecută o investigaţie în care arăta că Dumitru Vangheli, şeful companiei de stat „Moldatsa”, care încasa un salariu de circa 110 mii de lei moldoveneşti lunar (circa 5.500 de euro), a inclus informaţii false în CV-ul cu care a câştigat funcţia în urma unui concurs organizat de Agenţia Proprietăţii Publice în 2025.

 La două zile după publicarea anchetei, în spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora Anastasia Taburceanu, fosta responsabilă de comunicare a fostului premier Natalia Gavriliţa şi verişoara preşedintei Maia Sandu, a fost angajată la Moldatsa în funcţia de specialistă în comunicare încasând 75.000 de lei moldoveneşti pe lună (circa 3.700 de euro), fapt ce a stârnit critici în spaţiul public. Anastasia Taburceanu a lucrat şi la Guvern, într-un proiect finanţat din fonduri europene, în perioada în care era angajată la Moldatsa. Moldatsa este întreprinderea de stat pentru utilizarea spaţiului aerian şi deservirea traficului aerian. 

 Aceste dezvăluiri au dat naştere unui scandal ce a afectat imaginea partidului PAS aflat la putere şi a preşedintei Maia Sandu, opoziţia profitând de ocazie pentru a-şi ataca rivalii. După ancheta ZdG, directorul Dumitru Vangheli a fost suspendat din funcţie şi apoi demis, în timp ce Anastasia Taburceanu a anunţat că pleacă din funcţie şi că va restitui banii încasaţi. Au urmat alte două demisii – Roman Cojuhari din funcţia de director al Agenţiei Proprietăţii Publice (APP) şi deputatul PAS Radu Marian de la şefia comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe.

 Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) „îşi cere scuze de la cetăţeni pentru greşelile comise şi îşi asumă responsabilitatea pentru erorile instituţionale şi umane făcute în gestionarea Moldatsa”, a declarat marţi preşedintele PAS Igor Grosu. Acesta susţine că investigaţia jurnalistică realizată de Ziarul de Gardă „a fost o lecţie dură”, care a arătat partidului unde a greşit şi unde sunt vulnerabilităţile în sistem”. Totodată, Grosu a anunţat că i-a fost retrasă calitatea de membră al partidului Anastasiei Taburceanu şi a fost votată excluderea din partid şi pentru Mihai şi Petru Bondari şi Lilia Coică, aceştia fiind implicaţi la rândul lor în alte scandaluri. Grosu a cerut guvernului demisia lui Petru Bondari din funcţia de director al companiei „Metalferos”, plus o revizuire a salariilor mari din întreprinderile de stat. 

Sursa: digi24.ro

Rareș Bogdan, un nou atac la adresa lui Bolojan: „5 decizii prin care a îngropat economia României”

 

Europarlamentarul PNL susține că premierul interimar Ilie Bolojan a scăzut deficitul României printr-un „artificiu contabil”.

„5 decizii prin care Bolojan a îngropat economia României. Operația a reușit, pacientul este (aproape) mort.
Vă arăt mai jos cum scăderea deficitului este doar un artificiu contabil, un act de magie făcut pentru Bruxelles. Dacă scazi deficitul prin sacrificarea viitorului economic nu se numește păcăleală?!

 Dau bine tabelele, dar 100.000 de firme autohtone lăsate fără oxigen cum arată? E ca și când un șef de spital raportează că a redus cheltuielile cu 50%, vine ministrul de finanțe și-l întreabă: cum ai reușit? Am tăiat curentul, n-am plătit medicamentele.
 
Să scazi deficitul prin creșteri de taxe poate orice profesor de muzică, deci nu pricep de unde atâta lăudăroșenie. Puteți verifica singuri tot ce e mai jos. Începeți cu inflație mai 2025 și inflație mai 2026. De la 5,5 la 10,9. Inflația e de regulă opera guvernelor. Cine vă spune altceva, fură curent”, susține Rareș Bogdan.

Europarlamentarul enumeră și deciziile „catastrofale” ale lui Ilie Bolojan:

„Decizia-catastrofă 1: Au fost ucise IMM-urile. A început cu înghețarea nominală a pensiilor și salariilor din sectorul public. Efect? Prăbușirea consumului. Când ai inflație, stagnarea veniturilor este o tăiere mascată. Oamenii încasează aceiași bani, dar cumpără mult mai puțin. Pervers, nu? Statul a redus cheltuieli fără să fie obligat să spună că a tăiat salarii și pensii. Ce a însemnat contracția dramatică a consumului? A lovit dur în rulajul IMM din servicii și comerț, care deja gâfâiau. Magazine de cartier, cafenele, mici producători, HoReCa. Marii retaileri și multinaționalele pot rezista unui trimestru de scădere a vânzărilor (dar au fost 3), micul comerciant dă faliment.
Efectul austerității: încasările din accize și TVA au scăzut drastic. Colectarea era oricum la pământ. Cu firme închise, statul a pierdut din impozite, CAS, CASS.
Ce ar fi trebuit să facă? Combaterea marii evaziuni, digitalizarea ANAF. Vămile, Portul Constanța, rețele de contrabandă, „optimizări fiscale” agresive.

Decizia-catastrofă 2: Pistolul la tâmplă prin scăderea drastică a pragului de impozitare pentru microîntreprinderi și eliminarea facilităților fiscale.
Efect? Valul masiv de închideri, insolvențe, suspendări (circa 100.000 de firme sau trecerea în zona gri. Forțarea micilor afaceri să plătească impozit pe profit în loc de impozit pe venit, într-o piață cu marje mici, le-a anulat complet viabilitatea.
Ce ar fi trebuit să facă: Să aplice un principiu sănătos: predictibilitate și stimulare graduală. Dacă a ținut să coboare pragul, trebuia să o facă gradual (3-5 ani), oferind firmelor timp să recalculeze, să recalibreze. În plus, e greșit să pui semnul egal între consultanță, să zicem, și producție. În consultanță și IT ai cheltuili minime și profit brut mare, deci poți mai ușor suporta praguri joase. Dar în mica producție, meșteșuguri, agicultură cheltui mult cu materia primă. Nu în ultimul rând: e mai utilă o grilă de bonificații decât o taxă fixă pe venit. Dacă ai profit de micro, dar reinvestești 30% din profit în utilaje sau digitalizare, ai o bonificație. Ador cota unică, dar în situații de criză trebuie ca tu, stat, să te adaptezi, să devii flexibil. Iar flexibilitatea e stimulent de creștere, nu pedeapsă pentru succes – cel puțin așa mi se pare normal.

Decizia-catastrofă 3: Tăierea masivă a cheltuielilor de funcționare ale statului prin blocarea plăților către furnizori.
Efectul? Blocaj în lanț. Firmele private cu contracte publice (curățenie, mentenanță, reparații, consumabile, alte lucrări, infrastructură) n-au mai încasat când se bazau că vor încasa. Dacă statul își reglează pe hârtie deficitul, transferând arieratele, nu înseamnă risc de faliment? Nu al statului, ci al firmelor. Al statului e foarte probabil să urmeze, dacă agențiile de rating ne coboară la „junk” și nu ne mai finanțează nimeni. Deja plătim 1 mld euro pe lună dobânzi. Grecia ne spune ceva? Ferească Dumnezeu!
Ce ar fi trebuit să facă: În loc să-și transfere falimentul către privați, putea să facă un sistem de compensare. Dacă un spital datorează unei firme private 100.000 de lei, iar firma are de achitat 80.000 de lei către ANAF, datoriile trebuiau compensate automat. Cum? Prin platforma digitală unică. Ce-i aia? Ups! Încă ceva aici: plătești prioritar servicii corecte, nu contracte supraevaluate, studii rendundante, achiziții de lux. Dar ce ziceți de linii de credit garantate de stat pentru furnizori? Nu era o idee? Restructurarea aparatului public era obligatorie, asfixierea furnizorilor, nu. Știu, face parte din brandul lui Bolojan asta cu tăierile. Numai că banii pentru reducerea deficitului nu trebuie furați din contul firmelor, ci din comasarea instituțiilor paralele și digitalizare.

Decizia-catastrofă 4: Cum a trimis pe tușă capitalul autohton. Prioritizarea exclusivă a marilor proiecte de infrastructură în dauna schemelor de ajutor pentru capitalul autohton. Foarte buni banii europeni, fără ei suntem praf. Dar nu poți trimite toată lichiditatea și creditarea bancară către marii contractori, în timp ce firmele locale mici sunt decapitalizate.
 
Ce ar fi trebuit să facă: Să nu tindă să scoată la licitație proiecte mamut, căci extrem de puține firme românești îndeplinesc criteriul de cifră de afaceri sau garanție bancară. Să spargă în loturi, să pună în caiete de sarcini condiții de participare a firmelor românești. Comisia Europeană încurajează mecanisme pentru a sprijini IMM-uri. Există portițe legale, dar trebuie muncit.

Decizia-catastrofă 5: Impozitele ghilotină. Majorarea agresivă a taxelor locale pe clădiri nerezidențiale și terenuri economice.

Efectul? Creșterea costurilor fixe de funcționare pentru afacerile de proximitate. Pentru un atelier, o mică fabrică sau un magazin de familie, explozia impozitului pe proprietate a devenit o piedică în calea profitabilității

Spune DA Modafen Forte, spune NU dureriiModafen Forte 400mg

Părul tău, în nuanțele veriiLONCOLOR Trendy Colors

Ce ar fi trebuit să facă: în loc să transforme taxele locale într-o bâtă, trebuia să-i stimuleze și pe alții să facă afaceri. Scutiri temporare pentru IMM-urile noi sau cele cu profit mic, bonusuri dacă fac investiții în eficientizarea energetică. Fiscalitatea locală nu trebuie să fie un pumn în cap, ci magnet pentru capitalul autohton”, este de părere europarlamentarul.

Sursa: NapocaNews.ro