Dialog pseudoplatonic copiat după
Ion al lui Platon.
Despre literați și pensii
Textul acestui Dialog apocrif și aporetic a fost transcris după
originalul aflat la Biblioteca din
Alexandria (jud. Teleorman).
Personajele dialogului: DAN, SILE, THEO, ALEX, SANDU,
CICA, ICA ș.a.
și bineînțeles SOCRATE.
Locul acțiunii: terasa Academiei de Onirism, Jubilație și Trândăvie (OJT)
SOCRATE (stând la masă, către Dan
care se apropie de Academie) Salut, Dan!
Ce faci, cu ce treabă prin Cetate? Ai și astăzi vreun proces ca de obicei, ori ai venit numai așa?
DAN (luând loc) Nu, astăzi nu am
proces, am venit anume în Baie la Bibliotecă, să caut o carte.
SOCRATE Bei ceva?
DAN Numai un ceai.
SOCRATE Dar văd că ai o geantă mare și grea cu tine. Ce ai acolo ? Poate
niște
daruri cu care să-i îmbunezi pe cei care care împart Dreptatea?
DAN Nu Socrate,
pe Zeus, am o carte.
SOCRATE O carte? Zău, o singură carte? Și ce fel de carte poate fi așa de mare, Biblia?
DAN Nu Socrate, este o carte de poezie, scrisă de
către un poet cunoscut în Baie. Cartea aceasta a lui este în trei volume, conține mai multe mii de poezii și aproximativ tot atâtea mii de pagini,
în total șapte
kile de metafore prima, am cântărit-o chiar eu.
SOCRATE Înseamnă că este vorba de un poet important.
Eu l-am citit pe un alte poet, Eminescu. Acestuia i-a apărut în timpul vieții o singură carte, în format mic, care
cântărește 350
de grame. Înseamnă că poetul tău cu cartea de șapte kilograme o fi de vreo douăzeci de
ori mai important?
SANDU (intrând în vorbă) Hai, Socrate, vorbești așa pentru că ești invidios pe poet.
SOCRATE Da’ ce să am eu de împărțit cu el? Tu i-ai citit cartea?
SANDU Nu, dar mă gândesc că tipărirea o fi costat o
grămadă de bani. Gândește-te și tu
câtă hârtie și
cerneală s-o fi consumat, câți copaci tăiați, câtă poluare chimică produsă de industria coloranților și așa mai departe.
DAN Vezi, Socrate, cartea poetului acesta are o
Prefață
scrisă de către un critic literar venerabil, care este trecut bine de optzeci
de ani.
SOCRATE Și ești
sigur că acest critic nu și-a pierdut încă luciditatea?
DAN Cred că nu și-a pierdut-o în întregime, pentru că la
atâtea mii de pagini de poezie venerabilul a scris o Prefață de numai două pagini.
VAX SILE (intrând în vorbă) Da’ voi, filosofii, de ce îi invidiați pe poeți, de ce nu scrieți și voi așa, cărți de mii de pagini?
SOCRATE Cu filosofii e altă treabă. Spre deosebire de
poet, pentru filosof nu este de ajuns să aibă vocație și să intre în acea stare de transă
numită inspirație
pentru a scrie, mai este nevoie și de altceva, de cunoaștere și
cultură. Scriu și filosofii, dar în felul lor. Unii scriu foarte puțin sau chiar deloc, pentru că gândesc la
fel. Alții
scriu mult, dar îi înțelege foarte puțină lume, tocmai pentru că spun foarte mult. Și în fine alții, un Erasmus sau un Nietzsche de
pildă, au scris cărți nu mai mari de o sută de pagini, dar cărți care au zguduit lumea.
CICA Dar pe Zeus, Socrate, despre criticii
literari ce părere ai?
SOCRATE Criticii adevărați sunt foarte rari. Marea lor majoritate
se dedau la ceea ce Maiorescu a numit beție de cuvinte.
ICA Și această beție este un lucru rău, Socrate?
SOCRATE Atâta vreme cât acest fel de beție nu costă bani, nu poate fi un lucru
rău.
THEO Dar ia
ascultă, Socrate, analfabeții dacă scriu și ei, acesta e un lucru rău?
SOCRATE Dacă
analfabeții scriu în loc să facă rele și mai mari decât scrisul fără rost, atunci scrisul lor
nu poate fi un lucru rău. Dar este adevărat că poeții care scriu mult câștigă la fel de mult?
ICA Da de unde,
Socrate, nu câștigă nimic. Ba unii pe deasupra, cum a fost cazul meu bunăoară, mai
cheltuiesc și bani, numai ca să fie publicați.
SOCRATE Păi,
cei care îi citesc nu cumpără cărțile lor?
ALEX Nu, sunt
foarte puțini cei care dau bani pe cărți așa cum fac eu, dar cei mai mulți așteaptă să le primească
gratis.
SOCRATE Atunci
măcar aceștia îi citesc pe poeți?
ALEX Nu toți, nici măcar cei care
primesc cărțile cadou nu le citesc toți.
SOCRATE Pe
Zeus, asta înseamnă că poeții nu se citesc toți nici măcar între ei!
ALEX Așa s-ar părea, Socrate.
SOCRATE Dar poeții, scriitorii în general nu
sunt organizați și ei într-o breaslă a lor? Și dacă da, cam câți membri poate să aibă această Uniune a lor?
NELU Mulți, poate peste trei mii.
SOCRATE Par
într-adevăr cam mulți, dar oricum trebuie să fie oameni de geniu, care se bucură
de faimă și de o celebritate deosebită. Tu îi cunoști pe toți?
NELU Nu.
SOCRATE Dar
poate că din trei mii, cunoști vreo trei sute?
NELU Nu
Socrate, nu cunosc chiar vreo trei sute.
SOCRATE Atunci
poate cunoști vreo treizeci. Ai putea să-mi spui acuma vreo treizeci de nume?
NELU
Mărturisesc Socrate, că poate nu aș reuși acuma să-ți spun pe de rost vreo treizeci de nume.
SOCRATE Atunci
s-ar părea că nici măcar membrii Uniunii Scriitorilor nu se cunosc și, deci, nu se citesc între ei.
NELU Așa s-ar părea, Socrate.
SOCRATE Atunci
pentru ce scriu oare oamenii aceștia, dacă îi citește prea puțină lume, nu câștigă nici bani din scris și nu se bucură nici de faimă
și
respect ca scriitori?
DAN La pensii
nu te-ai gândit, Socrate? Uniunea Scriitorilor dă la fiecare membru al ei câte
o pensie, indiferent dacă scrie bine sau nu, dacă este citit sau nu.
SOCRATE
Înseamnă că pensia și orgoliul sunt motivele pentru care oamenii aceștia scriu, totuși, fără să spună nimic.
Dialog transcris cu acribie de către Gheorghe D. GLODAN