Ţineţi cu poporul ca să nu rătăciţi! Revoluţia tinerilor „umiliţi şi obidiţi” de aroganţa politicienilor!

 
Zilele acestea privind la protestele ce au cuprins întreaga ţară m-am tot gândit la spusele lui Simion Bărnuţiu, unul dintre liderii Revoluţiei de la 1848, “Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu rătăciţi! Expressis verbis a fostului revoluţionar paşoptist este perenă şi actuală. Au fost proteste generalizate la Timișoara, Arad, Deva, Turda, Cluj, Sibiu, Brașov, Craiova, Târgu Jiu, Târgoviște, Pitești, Brăila, Galați, Constanța, Onești, Botoșani, Suceava. Spunea cineva pe Facebook că la Brăila, oraşul lui Panait Istrati, nu au mai fost mitinguri de la Revoluţia din Decembrie 1989. Să iasă tinerele studente sau elevele de liceu ca să se contreze cu jandarmii la Brăila şi Botoşani pentru libertate şi acces la şcoală e un semn că actuala criză este mult mai profundă de cât încearcă să ne-o prezinte presa mainstream şi guvernanţii coruptibili. Chiar şi liderii PSD par rupţi de realităţi vorbind aiurea, că oamenii au ieşit în stradă pentru că nu s-au vaccinat şi că nu sunt testaţi. Eu pe străzile oraşelor din ţară am auzit strigându-se „Libertate”, nu „Vrem să ne vaccinăm”. Sigur dreptul şi accesul la vaccin este liber şi instrument de depăşire a pandemiei. Este evident că asistăm la o falie socială acută în România, datorită crizei pandemice şi politice, care a scos tineretul în stradă şi „uriaşul adormit”, adică marea masă de oameni care de obicei nu protestează. Poporul e sătul de restricţii şi nu vede „luminiţa de la capătul tunelului”. Guvernanţii sunt aroganţi şi comunică foarte prost, preşedintele, premierul şi ministrul sănătăţii nu sunt empatici, privesc de sus poporul ca şi fostul lider USR, Andrei Caramitru care-i face „analfabeţi funcţionali” şi „săraci” pe protestatari. Da, cei care ies în stradă sunt tineri care nu mai au nicio şansă de supravieţuire sau ascensiune socială: HORECA închisă, sălile de sport închise, evenimente interzise, teatrele. şcolile şi cinematografele cu lacătul pe ele şi dacă vor să se căsătorească nu au cum pentru că nunţile sunt interzise sau sparte de jandarmi mascaţi, iar cei care fac copii nu pot să-i boteze. Seara la club nu mai pot merge, iar în parcuri sau păduri după ora 20 e interzis. Se face sport aprobat doar cu masca pe figură în aer liber. Nu mai sunt locuri de muncă pentru că de un an de zile serviciile din economie sunt blocate, asta în timp ce pensiile speciale se dau în continuare, iar poporul nu mai are ce pune pe masă. Românii vor adevărul și despre cifrele măsluite în pandemie. Doresc comunicare transparentă și politicienii care au greșit să plătească pentru morții în incendiile din spitale. Până acum nu a răspuns nimeni ca mor românii arși în spitale. Autismul politicienilor i-a enervat pe români.

E o lume tot mai distopică, iar partidele politice impun restricţii tot mai ideologizate din partea OMS sau venite din ţări europene dezvoltate fără să le adapteze la realităţile româneşti. Tineretul nu mai are supapa fugii la lucru în Occident. Diaspora se reîntoarce acasă şi nu are unde să se angajeze pentru că totul este închis. Elevii s-au săturat de şcoala online şi vor să meargă la şcoala reală, fizică, faţă în faţă cu profesorii. Pe străzi protestează tot mai mulţi elevi. Economia a sucombat datorită restricţiilor impuse fără a fi gândite prealabil, iar guvernul se împrumută masiv amanetând viitorul naţiunii noastre. Românii par că nu mai au nicio şansă în ţara lor. Eu scriam încă din primăvăvara anului trecut că poporul va ieşi în stradă, în ciuda carantinei, de foame, nici frica şi pandemia nu-i va mai ţine închişi în case pe români. Spuneam atunci că tineretul, ca la revoluţia din decembrie 1989, va scanda: „Vom muri şi vom fi liberi!” Da, azi pe străzile oraşelor se strigă „Libertate”. Demnitatea umană este mai presus de frică şi restricţii. Omul dacă nu are libertate şi demnitate nu mai este fiinţă umană. Pandemia e reală şi periculoasă, dar guvernanţii şi clasa politică, în general, este arogantă, autosuficientă şi nu a ştiut să comunice. Politicienii şi-au văzut de afacerile lor şi au uitat de popor. Azi, românii ies în stradă să-şi strige amarul, disperarea şi să-şi apere demnitatea şi libertatea, singurele lucruri care le-a mai rămas într-o ţară cu magazine închise la ora 18, cu restricţii de circulaţie de la ora 20 şi unde nu ai mai ai voie să socializezi la un concert, eveniment privat sau pur şi simplu să bei o cafea la bar, cu respectarea normelor igenico-sanitare. Ni s-a luat de pandemie şi de către autorităţi un an de zile din viaţa noastră, a celor „săraci şi analfabeţi funcţionali”, cum ne fac unii dintre foştii lideri USR. Asta în timp ce unii guvernanţi şi politicieni te sfidează cu averile lor incomensurabile şi cu o aroganţă de vătafi puşi de marile puteri ca să conducă ţara ca pe o subcolonie? „Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu rătăciţi!” Este tot mai actual sloganul paşoptist. Statul român pare că intră în disoluţie, nu se mai respectă legile, iar politicienii nu mai ţin poporul. Românii nu mai sunt consideraţi cetăţeni de către putere, ci doar numere sau cifre în indicatoarele pandemiei, cataloagelor economice şi corupţiei de stat? Asistăm la revoluţia tinerilor „umiliţi şi obidiţi” de către aroganţa politicienilor corupţi şi mimetici la indicaţiile OMS şi intereselor financiare! Restricţiile sunt fireşti în pandemie, dar acestea trebuie impuse transparent, legal, empatic şi cu respectarea demnităţii şi drepturilor omului. Restricţiile trebuie să fie aplicate logic, nu prin măsuri absurde. Când la Botoşani, Brăila sau Galaţi iese poporul în stradă este clar că asistăm la o astfel de revoluţie, cea a României tăcute şi umilite, care ţipă acum de disperare şi foame, nu pentru mâncare, ci doar pentru demnitate şi respect: Libertate! E o foame de democraţie, adevăr şi libertate în România, care nu poate fi potolită cu bastoanele jandarmilor şi amenzile poliţiştilor.

Ionuţ Ţene

Multiple acțiuni de ecologizare în Maramureș

 

Primăria municipiului Sighetu Marmației, împreună cu instituțiile subordonate Consiliului Local Sighet, a organizat la nivel de oraș o acțiune de ecologizare. O acțiune similar a avut loc și în zona lacului Firiza, unde s-au colectat nu mai puțin de 1000 de saci cu deșeuri.

Sub îndemnul ”Împreună pentru un oraș mai curat”, autoritățile locale din Sighet s-au solidarizat într-o acțiune de ecologizare. Demersul a presupus implicare și responsabilitate, spirit civic pentru păstrarea unui mediu cât mai curat. Angajații Primăriei, alături de edilul local Vasile Moldovan, membri ai instituțiilor subordonate Consiliului Local, consilieri locali și voluntari, au ecologizat câteva zone mai vulnerabile din oraș, cele în care se impunea o intervenție cât mai promptă.

Acțiuni asemănătoare, desfășurate de către Garda de Mediu, au avut loc zilele trecute în zona râului Ronișoara din Sighet, unde, în urma unor imagini apărute în mediul virtual, Garda de Mediu Maramureș s-a autosesizat și a efectuat un control pe stradă Mocăniței, în zona Muzeului Satului, din Sighetu Marmației. În zona albiei râului Ronișoara, inspectorii de mediu au descoperit nu mai puțin de 5 poduri din pet-uri și au fost identificate depozite necontrolate de deșeuri menajere. În urmă acțiunii de control, inspectorii Gărzii de Mediu au comunicat rezultatele controlului Primăriei Sighet și au acordat un termen de salubrizare a zonei  până în dată de 26 martie 2021 pentru igienizarea și salubrizarea zonei, în caz contrar urmând a fi aplicate amenzi.

O altă acțiune de ecologizare a avut loc în zona lacului Firiza. Peste 1000 de saci cu deșeuri au fost colectați de pe malurile râului Firiza, în cadrul unei acțiuni de ecologizare, organizată de Sistemul de Gospodărire a Apelor Maramureș.

Prin acțiunea de colectare a deșeurilor, instituția vrea să ofere un exemplu de bune practici prin care se reduce poluarea apei. În cadrul turului ghidat, voluntarilor le-au fost prezentate detalii tehnice ale barajului Strâmtori-Firiza.

Cetățenii s-au organizat în echipe de 4-6 persoane și au colectat selectiv deșeurile de pe malul lacului Firiza. Au fost organizate șase locații de colectare a deșeurilor, fiind adunați peste 1000 de saci.

Sursa: MaraMedia

Lecții de învățat. Motivațiile prezentului

 

                                                                                                     de Viorica Pârja

 Am citit un studiu despre motivațiile prezentului, iar tabloul este deosebit de interesant. Pentru adulți, trăsătura fundamentală fiind statornicia. Locul în care s-au născut, în care s-au format. Pentru tineri, însă, graniţele geografice devin tot mai fine, lăsând locul unei lumi puternic interconectate. Ajutați și de tehnologie. Toți suntem în competiție cu lumea virtuală, dar asta se simte cel mai mult la tineri. Ei îşi măsoară succesul raportându-se la cei din reţeaua lor, au dorința de experimentare, de a încerca lucruri noi…

Mereu m-am gândit ce îi motivează pe tineri? Ce nevoi au? Care e mai importantă? Nevoia de a relaţiona şi de a fi parte din comunitate, sau nevoia de dreptate socială şi personală? Nevoia de a face ceea ce este corect, nevoia de a vedea lucrurile aşa cum sunt, nevoia de comunicare…

Pornind de aici, și de la realitate, concluziile sunt cam așa: școala nu-i prea antrenează pe tineri pentru experiențele viitoare. Și devin încet în­cet adulții temători de mâine. Mulți cred că nu prea merită să investești într-o societate care nu face prea multe pentru ei. Iar adulții nu văd că tinerii nu sunt doar „virtuali”, așa cum sunt mulți tentați să creadă. Sunt mulți tineri inteligenți, curajoși, cu pretenții de la viață și de la comunitatea în care trăiesc și se dezvoltă.

De aceea, contează enorm de mult ce le spunem tinerilor de lângă noi. Încurajându-i, ascultându-i, vom forma oameni care să ne înlocuiască pe noi. Lecții de învățat!

DSP Maramureş. Situaţia cazurilor de pandemie în judeţ în 30 martie 2021

 

Pentru că guvernanții noștri sunt slugi iresponsabile, nu se ating pentru a recupera deficitul, de profiturile neimpozitate ale corporațiilor și băncilor!

 Să fii ipohondru e un lux.

Țările din Vest și-l permit cu dificultate. Noi nu ni-l permitem.

De ce și-l permit?

Pentru că ele sunt țări sociale. În Franța, în Spania, în Italia, în Germania, în Austria, un ajutor social îți permite să trăiești decent.

În România salariul minim pe economie nu îți permite să trăiești decât dacă stai cu părinții sau te-ai însurat/măritat/combinat cu cineva bogat.

În țările din Vest serviciile sociale chiar funcționează. În România avem încă cazuri de persoane cu handicap grav și definitiv, un picior tăiat, de exemplu, care trebuie să se prezinte periodic în fața unei comisii ca să demonstreze că nu i-a crescut piciorul la loc….

În țările alea discuțiile nu sunt că sunt salarii prea mari sau pensii ”nesimțite” ci focalizarea este pe pensiile și salariile prea mici.

În țările alea, bugetul este gândit pornind de la prioritatea care se numește ”cetățean”, în țara noastră prioritatea este cumpăratul de avioane și rachete.

De asta și doi ani de lockdown sunt un soi de concediu plătit de ipohondrie. Te irită, dar ai bani de o bere să îți treacă iritația.

În România până și guvernul a înțeles că nu se poate. De asta și parodia asta de măsuri, toate ilogice și imbecile, menite să justifice participarea la delirul global, dar și să mai salveze ce se mai poate din economie.

Însă deja costurile sunt mari. Datoria publică a explodat. 11 procente în 17 luni. În ritmul acesta, până la sfârșitul anului vom sări cu mult cu datoria de peste 50 la sută din PIB.

Și pentru că guvernanții noștri sunt slugi iresponsabile, nu se ating pentru a recupera deficitul, de profiturile neimpozitate ale corporațiilor și băncilor, ba chiar le iartă mărinimos de datorii și de amenzi.

Banii care se taie sunt tocmai banii care, de bine de rău, se mai scurgeau spre societate.

Turismul românesc a trecut cu bine în 2020 dintr-un singur motiv: tichetele de vacanță. Acum guvernul le-a tăiat și pe astea…

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Fotografia zilei - Actriţa Pamela MENDOZA

 

Evenimentele zilei 30 martie 2021

 

Evenimente ale zilei 30 martie

1392: 

Prima atestare documentară a orașului Roman în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei.

1533: 

Thomas Cranmer devine Arhiepiscop de Canterbury.

1821: 

Întâlnirea dintre Tudor Vladimirescu, conducător al revoluției din Țara Românească, și Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei.

În ciuda unor grave divergențe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia județele dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor.

1830: 

S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice, considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României.

1842: 

Anestezia a fost utilizată pentru prima dată, într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.

1856: 

Se semnează Tratatul de la Paris; sfârșitul Războiului din Crimeea.

1858: 

Americanul Hyman Lipman din Philadephia înregistrează patentul creionului cu gumă de șters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne l-a realizat pentru prima dată.

1866: 

Locotenența domnească publică Proclamația către popor, prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire și sub numele de Carol I.

Guvernul Ghica dă publicității un manifest, la 2 aprilie 1866, cu același sens.

1867: 

SUA au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 7,2 mil. de dolari.

1879: 

A fost înființată Academia Română.

1889: 

A fost înființată prima agenție de presă românească, Agenția Telegrafică a României (astăzi, Agenția Națională de Presă ROMPRES).

1899: 

George Bacovia debutează în revista "Literatorul" din București cu poezia "Și toate", sub semnătura V. George.

1929: 

Este dată în funcțiune linia telefonică directă București - Budapesta.

1945: 

Al Doilea Război Mondial: Forțele sovietice invadează Austria.

1945: 

A fost promulgată Legea nr.271, pentru purificarea administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă. Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare.

1946: 

S-a înființat Opera de Stat din Timișoara

1946: 

Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu.

1951: 

UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer 1), primul computer comercial din lume, este livrat de firma Remington Rand (autori J. Eckert și J. Mauchly) Oficiului de Recensămînt al SUA.

1960: 

Intră în funcțiune prima stație meteorologică automată din România

1981: 

Președintele Ronald Reagan este împușcat în piept, în afara unui hotel din Washington, D.C., de către un vagabond cu probleme psihice, numit John Hinckley Jr.

1983: 

Președintele american Ronald Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor, potrivit căreia SUA și-ar limita instalarea de rachete de croazieră Pershing dacă URSS ar face o mișcare asemănătoare.

1987: 

Tabloul "Floarea-soarelui " al lui Vincent Van Gogh s-a vândut cu 39,85 milione de lire sterline.

2005: 

La televiziunea Al Jazeera a apărut o înregistrare cu cei trei români răpiți în Irak.

Lângă ei apăreau două persoane mascate cu mitraliere. Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor. Toți analiștii au dedus că este vorba despre o situație atipică de răpire.

Celebrări 30 martie

1937: 

A fost născut Warren Beatty.

1853: 

A fost născut Vincent van Gogh.

1956: 

A fost născut Paul Verlaine.

1633: 

A fost născut Miron Costin.

1957: 

A fost născut Petru Romosan.

Comemorări 30 martie

1989: 

A murit Nicolae Steinhardt - FOTO.

1930: 

A murit Rudolf Steiner.

SURSA: WIKIPEDIA

MEDALION LITERAR. IOAN DRAGOŞ - ACTE ADIŢIONALE LA FOAIA DE OBSERVAŢIE

IOAN DRAGOȘ

ACTE ADIȚIONALE LA FOAIA DE OBSERVAȚIE

(semnal editorial, autor Vasile BELE)

,,cine mănâncă să nu-l osândească

pe cel ce nu mănâncă

cine nu mănâncă să nu-l osândească

pe cel ce mănâncă

de o parte și de alta

totul este ascuns și necesar

vechea noastră sete s-a trezit

potrivnică oricărui fel de martor

întoarce-ți viitorul în trecut

să asculți petrecerea

fericit cel ce iubește și pierde cheia

scrie pe stâlpi de fum

sigur că da

am venit aici să învăț

cum sunt frunzele de păpădie

cum cresc furnicile

și cum înțeapă

dictarea ta nu are nici început nici sfârșit

nu te teme să-ți dai peste cap

tinerețea

fiindcă nu se va mai repeta

taci și nu ceri nimic

paharul se umple singur

nu-ți pierde cumpătul

în amiaza dintre mâine și ieri

vezi care este realitatea

vezi viața cu desele ei crăpături

am învățat asta

o nimica toată

trăim între paznici de sticlă

într-o eprubetă

în fiecare dimineață

aceleași lucruri"

EPRUBETA GÂNDITOARE, din volumul ACTE ADIȚIONALE LA FOAIA DE OBSERVAȚIE, primit în dar, cu ,,dedicație și iscălitură", de la autor, IOAN DRAGOȘ, apărut la Editura Singur, Târgoviște, 2017, pag. 112, ISBN 978-606-774-147-6, cu o PREFAȚĂ, pag. 3-6, semnată de Eugen Evu.

Poemele de factură modernă transmit un puternic mesaj liric. Versul alb însoțește volumul de la un capăt la celălalt. Poemele îmbracă ,,haina prozei", nimic din poemul cu strofe sau rime. Din punctul meu de vedere, a-l parcurge și a-l înțelege pe poet, prin prisma liricii sale, este nevoie de o concentrare a atenției. Cel puțin din prisma mea, pățit fiind. Am luat volumul să îl citesc - probabil eram și agitat și stresat, că de!, așa e viața, și citind, chiar mi-a fost greu să înțeleg poetul și poemul. Am renunțat la citire. M-am odihnit. În altă zi am luat volumul și am început lectura. Era liniște. Era o bucurie în jurul meu. Era liniște... atunci mi-au ,,intrat la suflet" poemele.

Eugen Evu, în cuvântul dumisale, afirmă: ,,Aș adăuga aici faptul că românii erau (și sunt) o nație spirituală, deprinsă mai mult a scrie decât a citi, lucru unic în istoria lumii. Ioan DRAGOȘ este confirmarea în plus a.afirmației mele, deși versurile cuprinse în volum n-ar fi putut fi scrise fără o doză serioasă de lectură; care, spre mirarea oricui, nu l-au《tehnicizat》, ci i-au deschis porți neștiute și prin ele se apropie de ființele noastre intime, nu de manifestările umane sociale de zi cu zi. Avem în față un mare poet, axat mai mult pe atingerea omenească a ceea ce suntem, decât pe felul de percepții momentane și deseori derizorii", pag. 5-6.

Titlul volumului este unul ce trebuie să fie decodificat ACTE ADIȚIONALE... LA o FOAIE DE OBSERVAȚIE. Asta face poetul în întregimea cărții, prin vocea clară, complexă în același timp, dar cu o trimitere indirectă.

FOAIA DE OBSERVAȚIE, poate fi, zic eu, viața - viața mea, a ta, a noastră... este curgerea timpului... ireversibilitatea timpului. Expresiile îmbrăcate în metafore și sensuri se lasă greu cucerite. Avem instanța poetică. Una, deloc surprinzătoare, expresii încărcate...

,,ți-e teamă să guști dulceața stării pe loc

pe unii viața îi ține întotdeauna

deasupra", sau

,,transparența își cojește vechile tencuieli

poate azi poate mâine

după cum îți permite oboseala zilei

să scoți alte sensuri și alte speranțe

palmele își schimbă culoarea", din poemul TĂLPI LIPICIOASE PRIN HĂȚIȘURILE LIBERTĂȚII, pag. 13-14.

Dacă FOAIA DE OBSERVAȚIE, este viața, trecerea timpului, trăirile, bucuriile vieții, ACTE(le) ADIȚIONALE, sunt toate frământările prin care trecem, cu care ne intersectăm prin timp și spațiu. Avem, exact vorba prefațatorului, Eugen Evu, ,,Marele Timp", (pag. 5) și Marele Spațiu, un concept paralel, dual, sensibil, ce transmite informații și primește informații.

,,nu te teme să-ți dai peste cap

tinerețea

fiindcă nu se va mai repeta

taci și nu ceri nimic

paharul se umple singur

nu-ți pierde cumpătul

în amiaza dintre mâine și ieri

vezi care este realitatea

vezi viața cu desele ei crăpături

am învățat asta", din EPRUBETA GÂNDITOARE, pag. 9, unde amiaza - este viața și rostul prezent, ieri - a trecut, a fost nașterea și plămădirea întru credință și dumnezeire, iar mâine... ce poate fi din Marele Timp? Exact! Dacă v-ați gândit la Marea Plecare, aveți perfectă dreptate... poetul preferă ocolișuri, decât direct - te-ai născut, trăiești și vine un sfârșit. Aceste ,,ocolișuri", dau poemelor substanță, profunzime și amplifică senzația vieții... vreau să mai trăiesc, pentru că și mâine e un azi - trăim într-un altfel de timp, unul ca-n poveste. ,,Crește în trei zile, cât alții în trei ani", în trei decenii, în trei secole vrea vocea poetului să ne spune... ,,tot mușcându-te zilele se măresc

pe un pământ moale și fără zgomote

tinerețea s-a preschimbat

cuvintele noastre se vor naște a doua oară

în alți oameni

în alte anotimpuri", din SECRETELE GOLULUI ȘI ALE PLINULUI, pag. 15, este confirmarea Marelui Eu, între un ieri și mâine, între un răsărit și un apus, între un ,,am fost, sunt" și ,,voi fi".

Logic, gândindu-mă, la o FOAIE DE OBSERVAȚIE, am în fața, un document care îmi spune ceva, îmi transmite ceva... Eu trebuie doar să percep mesajul. Am în față, acea FOAIE DE OBSERVAȚIE, pe care trebuie să o completez, în care trebuie să scriu ceva date... nimic științific ori sofisticat. Haideți să vedem ce notează autorul în FOAIA DE OBSERVAȚIE, personală sau personalizată. Întâi, notează niște nume. Nu știu dacă unii fac parte din viața personală. Știu însă despre alții, mai ,,depărtați", că ,,s-au întâlnit", ,,intersectat". Cum, veți întreba? Omul, poetul, profesorul IOAN DRAGOȘ, este un om extrem de sensibil și receptiv. Adună în jurul său ,,binele", pozitivul și ,,refuză" răul, negativul, deci un foarte fin observator al lucrurilor din jurul său. Nu poate fi indiferent de ce se întâmplă ,,peste granițele" lucrurilor. Cred că, acolo, într-un sertărașul al sufletului, are pentru fiecare o ,,foaie de observație" și este firesc să fie așa. Asta ar trebui să fie o lecție chiar și pentru mine! El, poetul, în acest volum se folosește doar de câteva nume, din multitudinea fișelor sale de observație. Culmea este că le dă valoare poetică. Le poetizează... le adaugă în poem. Dați-mi, sau nu, dreptate!!! Folosim regula cea mai simplă - observarea.

Nicolae Manolescu, în ziarul România literară, din 1988, observând noul literat, afirmă despre acesta: ,,... versurile sunt ale unui nostalgic și delicat poet, capabil de inefabilă reflecție lirică". Să tot fi trecut de-atunci un număr de ani. Poetul de ieri, a rămas același, în trecerea timpului său. Fin, delicat, bun observator - și astea sunt argumentele izvorâte din realitatea liricii domniei sale. Eu, acuma pot fi acuzat de subiectivitate, dar vorbesc adevăruri, pentru că îl cunosc de ceva vreme - mi-i mentor, pot spune fără a greși, mi-i un model de viață, inclusiv, un model literar, cu tot modernismul ce decurge din lirica dumisale. Vorbeam despre personajele din prozo-poemele lui Ioan Dragoș, și nu vreau să mă abat. Aș mai face o completare absolut necesară în acest context - cred că personajele din poeme, fac parte și din viața dumnealui - având fiecare procentajul său, evident, ori i-au marcat de-a lungul timpului existența, rezonând împreună, altfel nu le-ar aduce în ,,discuția-discutată". Povestim despre persoane comune, despre altele adăugate datorită imaginarului poetic bogat, pentru a întări imaginea lirică propusă de autor. Astfel, avem în FOAIA DE OBSERVAȚIE, nume, personaje, precum ,,evandro", în VIRTUTEA ACESTOR MELEAGURI TULBURATE,

,,plăcerea e singura virtute

strigă evandro în eva ultima

doamnelor si domnilor vă invit să vă arătați virtutea

lupta cu trecutul", pag. 11

În poemul următor TĂLPI LIPICIOASE PRIN HĂȚIȘURILE LIBERTĂȚII, pag. 13, ne întâlnim cu ,,leonid":

,,noi stăm în casă și răsfoim

cu leonid palide manuscrise

hai să ieșim din trecut".

Poemul următor, SECRETELE GOLULUI ȘI ALE PLINULUI, pag. 15, are două personaje - homer și ovidiu:

,,nu mai păzesc nimic

precum ovidiu

m-au lăsat să mă clatin într-o barcă

fără să ajung nicăieri", sau:

,,mereu până la viața adevărată

e o distanță

pe care nici homer n-o acoperă

scrie la pagina șaizecișicinci", pag. 15, (n.a. Homer - poet și rapsod grec, care-și leagă numele de scrierea Iliadei și Odiseei).

Alteori ne bucurăm de prezențe parcă, venite din cotidian: ba un mircea -

,,măsoară până în vârf fericirea

dar trebuie să ne măsurăm vorbele

ne îndeamnă mircea

ar trebui poate alese

tocmai cuvintele care să nu spună prea mult", SĂ NE MĂSURĂM VORBELE, pag. 17;

,,cu alte cuvinte

așezi cuvinte

cum spune mircea

așezi cuvinte și trăiești printre ele", în ÎNȚELEGEREA POEMULUI, pag. 21;

,,nouă foarte rar ni se întâmplă

să întâlnim nemijlocit fericirea

spune mircea în trecerea timpului

se face o umbră

peste mecanismul cu roțile oprite", în CÂTE FELURI DE A VEDEA LUCRURILE IN CAMERA DOUĂSUTEPATRU, pag. 22;

,,la fel ca prezentul

trecutul este și el tot un astăzi

cum spunea mircea

numai că așezați unul lângă altul

cei doi astăzi

seamănă

cu o pereche de mănuși desperecheate", în MĂNUȘI DESPERECHEATE LA UMBRA MĂRULUI DIN RAI, pag. 50;

Chiar și cu radu ne dăm întâlnire, în poemul CALMUL NECESAR PENTRU NOROCUL MIȘCĂRII, pag. 19:

,,la capătul rece al zilei

tot mai multe lucruri mărunte

o iau razna

cum spune radu

pleacă spre starea ta viitoare

zgomot de fond".

ioan - (pag. 26), ioana - (pag. 29 și 88), ovidiu - (pag. 86), doamna și domnul alb - (pag. 88), hans - (pag. 70), eliot - (pag. 84) sunt alții/alte personaje creionate și înveșnicite în vers și poem, acestea cimentează crezul liric, aduc un ,,plus valoare", vorbelor, confirmă actualul. Fiecare își are rolul său bine stabilit în poem, un motiv în plus de a da credibilitate poemului - prin ei se adâncește ideea lirică. Poeziile sunt mărturii, se certifică adevărul prin prezența unui personaj/nume aici. Vorbim de o comunicare între poet, poezie și actantul din ea. Este o trilogie precum trinitatea din spiritualitate (spirituală). Între Marele Timp și Marele Spațiu, tronează poetul și poezia. Cele două entități lirice sunt complementare... dacă așa nu ar fi totul s-ar risipi, s-ar pierde. Și una, și alta sunt mărturisi ale sensibilității și dau liricii o expresivitate aparte, afectivă, deloc banală. Poetul prin vocea sa ne transmite emoție și mai are un mesaj, și probabil aici intră în joc acele ACTE ADIȚIONALE. Gen ,,eu îți spun, tu trebuie să crezi, să vezi, să percepi și să pricepi... Marele Timp este trecător". Noi suntem actanții sau ,,giranții" Marelui Timp. Ne putem raporta și la o anumită universalitate lirică, transmisă nouă, prin ,,cel chemat", prin El, Poetul. Oare așa să fie? Specificitatea umanului, (a făpturii umane), recepționată prin acel eu personalizat, individualizat se concretizează și se contextualizează. Versurile au o vibrație interioară, își au propria vibrație lirică, alăturată emoției. Simt acea emoție și în personajele din interiorul poemului - întotdeauna poetul și din când în când un personaj ales, marcant. Nu îl alege poetul, ci emoția și sunetul vibrație. Il alege poemul, prin ecoul liric, prin trimitere la concret, la real, la uman, la trăire, la emoție.

Întotdeauna poetul, prin vocea și vibrația lui, stabilește un loc de plecare. Il individualizează. Iată alt exemplu, alt personaj, altă voce - părintele augustin:

,,despre veteranul răbdării de la scăldătoarea

vitezda

vorbește părintele augustin

la biserica de lângă spital

vin cuvintele spre noi

și ne acoperă", din VÂSLA DE INCREDERE, pag. 36. Aici vorbim despre real, concret, obiectiv - părintele Augustin a slujit la ,,biserica de lângă spital". Așa cum se concretizează personajul emil hurezeanu, pag. 92, în CAPCANELE BINELUI PRINTRE CUVINTE ȘI RĂSADURI:

,,în lunile martie și noiembrie

persoanele și popoarele au probleme

sevele sunt încurcate

nu știu dacă să evolueze sau să se retragă

spune emil hurezeanu la televizor

niciodată nu mergi mai departe

ca atunci când nu știi încotro mergi". Care parte o fi cea reală?Cea supra lui... emil hurezeanu? Cea sub? Ultima, cea sub, aș zice că e o reflecție, un aforism. Aici, intervine eul fiecărui personaj-cititor de volum, crede fiecare ce vrea... având libertate totală.

,,Poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine și cu lumea, despre viață și moarte, despre morală și desfrâu, se destăinuie, raționează, dă soluții, creează stări sufletești folosind adesea cuvinte de duh sau sintagme ușor de urmărit, atunci când descoperi cheia lor de lectură", girează literar, în Nord literar, 2004, Ioan M. Mihai.

Parte din diversitatea culturală a tematicii acestui volum este sortită trecerii timpului și ireversibilității acestuia. Gândirea poetică este obiectivă, se concretizează, trebuie doar să înțelegi tâlcul ideii Poetului. Profunzimea liricii este dovedită, nu o dată, prin preluarea și prelucrarea unor exemple biblice, sau pilde biblice, care, adunate, contextualizează spiritualitatea tematică a poemelor.

Imaginația dobândită în urma atâtor volume citite și recitite, mă îndreptățește să afirm că se proiectează și în acest volum de față. Nu vorbim despre o imagine plastică ci de una concretă, ideatică, uneori rebelă, alteori obiectivă. Ideea sau punctul de pornire al poemului, se face simțit de la ,,facere", pân-la ,,stingerea" poemului. Totul este un joc de cuvinte, alese cu ingeniozitate. Nu știu ce ar fi ieșit, dacă aceste poeme erau așezate folosind rima, în strofe... Și-ar fi asumat caracteristica banalului, a simplului literar. Nu văd cum ar arăta aceste poeme, transformate, de aceea susțin, apreciez și felicit ideea acestui concept literar. Inedit. Unul de substanță, al lucrurile duale sau tridimensionale. Când vorbesc de dualitate literară, am în vedere lucrul ,,închis-deschis", ,,alb-negru", ,,plus-minus", puse la modul excepțional să rezoneze, ,,de o parte și de alta", pag. 9, ,,mâine și ieri", pag. 10, ,,poate azi poate mâine" pag.13, ,,secretele golului și ale plinului", pag. 16, ,,una sau alta", pag. 17, ,,ziua și noaptea", sintagme foarte bine gândite și propuse în text.

Parcurgând volumul, m-am oprit de trei ori, la poemul NOTA DE PLATĂ, pag. 23, știind povestea morii de apă, ajunsă, în contextul modernizării instalațiilor țărănești, la Sibiu, rămânând doar o amintire pentru nepoții ,,bunicului laurențiu". Mă voi opri și a patra oară, dar de această dată, motivat de ideea unui final, lăsându-vă Dumneavoastră plăcerea de a mai căuta motive tematice, reflecții literare poetice sau alte concepte textuale, legate de acest volum de versuri. Așa cum se procedează atunci când vrei să te apropii de final, de sfârșit, ceri ca și-un ,,act adițional", NOTA DE PLATĂ, dacă se întâmplă să fii într-un restaurant, nu-i așa? Dar despre o notă de plată, putem vorbi și în alt context, inclusiv literar, cum este cazul de față:

,,moara părăsită acum

la muzeul tehnicii populare de la Sibiu

a bunicului laurențiu

care odată își dorea împrăștiind o pulbere diamantină

de picături în lumina soarelui

roata

numai că acum moara stă

îmi picură stropii pe retina sufletului

mă străduiesc să îmi simplifice viața

să fiu mulțumit cu tot mai puțin

plătesc tot mai mult

zilele de dulce o amintire

trupul numai știe să ceară nimic

îmi amintesc

lumea aceasta strălucea toată

și mi se părea că debordează de-o nobilă veselie

apoi un chelner traversează cu eleganță mulțimea

și se apleacă asupra mesei noastre

prezentându-ne nota

în fiecare zi de lucru

până și în duminica odihnei

zână ești în cămașa de lucru

prin transparența ei te înțeleg

eu mă pierd că roua pe toate uneltele

la pagina o sută șaptezecișișase

spre lauda ta

încă mai căutăm adăpost

și foc pentru noapte

pentru iluzia tăiată direct din dorință".

VASILE BELE

Chiuzbaia, 28 martie 2021

Cu Dumnezeu, înainte!

 

                                                                                                  de Gheorghe Pârja

Stau pe marginea lumii și mă uit cu ce se ocupă cei aleși de noi să ne aducă binele în preajmă. Pandemia este ca o perdea de fum peste orașe și sate. De aceea deciziile lor se limpezesc greu, se încurcă unele pe altele. Așa este când politicienii se substituie medicilor, când medicii se încurcă între ei, când toată lumea are păreri și leacuri pentru această boală planetară. Să recunoaștem, este o agitație interioară în fiecare dintre noi. Ne dorim un calm social, un echilibru politic, fără jigniri parlamentare, dar mai ales să vedem unde se mai pune o cărămidă la edificiul național. Să se renunțe la vorbele găunoase care ascund multe minciuni. Nu mai vorbiți, doamnelor și domnilor aleși, în numele poporului de câte ori vi se năzare. Este jignitor să faci apel la această sintagmă sfântă, pentru a te lustrui pe tine, cel care ai avut norocul, și dorința, de a fi în Casa Țării. Unde se fac legi pentru binele și ordinea celor mulți.

Lăsați poporul să vă admire, să vă mulțumească, ori să vă tragă de rever. Pe fondul acestei nenorociri, din păcate, se fac multe rele când este nevoie de bine. Ce-i mai trist este că se uită esențialul țării. Dacă eu nu-l văd pus în ramă, cer să mi se arate. La ce se gândesc aleșii noștri? O să-mi spuneți că la pandemie! Așa este, poate. Dar unii dintre ei se gândesc și la viitor. La viitorul președinte de la Cotroceni. Nu vi se pare că prea devreme vă bântuie acest gând? Da, laboratoarele politice inventează candidați. Câțiva au început să-și lustruiască pantofii pentru a trece mult râvnitul prag. Uitând că până atunci vor fi multe ploi, noroaie, omături și înghețuri. Dar și o pajiște verde cu pomi în floare. Minții noastre, ocupată cu criza, nu-i stă gândul la viitorul președinte. Până atunci, multă apă va trece pe Dunăre și pe râurile țării.

Și-au anunțat intenția de a visa Cioloș, L. Orban, Cîțu, Ciolacu, Firea. Recent, mi-au căzut ochii asupra unui text semnat de scriitorul Paul Gabor, stabilit de vreo două decenii în Spania. A plecat din țară lăsând o clasă politică imundă, pe care o socotește răspunzătoare pentru dezintegrarea valorilor de toate felurile. Scriitorul nostru ar vrea să-i propună lui Dumnezeu să ne fie președinte. Divinitatea, nici o secundă, nu este desacralizată. Face parte din credința populară, care, în momente de răscruce, cere ajutor de Sus. Da, Doamne, ajută-ne! Să facă bine, deci, să candideze pentru fotoliul acela de la Cotroceni. După ce a plămădit pământul, apele, cerul și oamenii, cu siguranță își va dovedi și divina vocație și pentru români. I-ar prinde bine un mandat sau două, înconjurat de flori și copaci falnici, alături de poporul acesta minunat, care trudește de multă vreme în Grădina Maicii Domnului.

Să se termine cu fariseismul public. Să avem parte de mai puțini impostori care sunt vizibili până în fruntea țării. De aceea avem nevoie de un candidat ideal. Ca să fim îngăduitori cu istoria recentă prin care am trecut noi, pământenii, ar trebui să împrumute câte ceva din palmaresul predecesorilor. Un zâmbet cunoscut, atitudinea fermă de geolog, o legănare de matelot pe o corabie pe valuri, ori o grimasă teutonică, bine studiată. Că știți cum este? Nu te poți dezobișnui de vechile imagini. Că nu te poți coborî din cer, neprihănit și înțelept, făcător de bine, fără să ceri nimic în schimb. Dumnezeul parabolei noastre poate pocni din degete și apele se vor desface, iarăși, în două, lăsând loc înțelepciunii divine care să-și exercite puterea asupra acestei nații, atât de atinsă de cei care trebuie să-i apere demnitatea în istorie.

Și binele, pentru cei care în fiecare dimineață vedem cum răsare soarele în această țară. Confratele meu crede că își va alege premierul cel potrivit, va curăța Parlamentul de somnoroși, ori nepricepuți. Eu știu de la mama și de la tata că Dumnezeu ne veghează zi și noapte. Hai să-l citez pe scriitorul nostru din Spania. Poate că în milostenia lui nemărginită, Dumnezeu ne va lumina și ne va învăța că esențiali sunt bătrânii, cadrele medicale, profesorii, țăranii de pământ, cei știutori de carte, vânzătoarele și șoferii de cursă lungă. Și multe alte meșteșuguri, inclusiv cele din Maramureș. Dumnezeu, ajuns la Cotroceni, nu va îngădui să fie scoase din manuale istoria, geografia, latina și va binecuvânta orice lege care privește binele poporului peste care domnește.

Cu bunătatea Lui nemărginită, cei care au fost ispitiți de diavol să plece pe ogoarele patriei, că este de lucru. Doamne, Constituția Țării să înceapă cu cele zece porunci. Curăță și lumea noastră de loaze și ticăloși. Dă-le minte celor care știu să o poarte. Măcar un mandat, Doamne, fie-ți milă de noi, păcătoșii, că nu mai știm în cine să credem. Că și-au anunțat candidatura personaje care nu au înțelegere pentru noi, ci mai ales pentru ei. Vezi, Doamne, că totul se taie, și pe la noi, în ziua de astăzi. Că și Nichita Stănescu ne-a spus, la Desești, în urmă cu aproape o jumătate de veac: „Doamne, apără poporul român, ai grijă de el și apără-l!”

Sper ca propunerea confratelui din Spania, Paul Gabor, să fie luată în seamă. Eu mă îndrept, de pe acum, spre urna cerească de vot. Că mama îmi spunea, când trebuia să fac o faptă importantă: cu Dumnezeu, înainte!

Adrian Mutu, reacție la atacurile rasiste împotriva românilor în Ungaria: „E un lucru foarte urat. Sper ca UEFA să ia decizia corectă”

 

Selectionerul echipei nationale de tineret, Adrian Mutu, a comentat, luni, 29 martie 2021, intr-o conferinta de presa online, comportamentul rasist al unor jucători ai Ungariei la adresa celor români în meciul direct de la Campionatul European U21, spunând că asemenea lucruri nu îşi au locul în sport şi speră că UEFA să ia decizia corectă în acest caz.

El a afirmat ca nu i-a auzit in timpul partidei pe jucatorii Ungariei numindu-i pe cei romani „ţigani”, dar a mentionat ca incidentul i-a fost comunicat de jucatori la finalul intalnirii.

„Sincer, nu am auzit ce s-a intamplat pe teren. Nu ar fi fost prea inteligent ca ei sa strige in gura mare si chiar in engleza anumite fraze rasiste pentru ca probabil ar fi fost eliminati imediat de arbitru.

                                                                                                       Cristi SOMEŞAN

Săptămâna restricţiilor, săptămâna protestelor

 Cu cât se înăspresc restricţiile cu atât creşte pofta de a protesta. Pandemia, printre multele schimbări pe care deja le-a adus şi pe care le va aduce, are şi darul de da naştere unui anumit tip de om al protestelor.

Primii protestatari pe care i-a cunoscut România sunt, desigur, milioanele de români care au ieşit în stradă pentru a scăpa de Ceauşescu. Au fost milioane, dar cu timpul numărul lor s-a tot micşorat, rezultând la final o nouă categorie socială: revoluţionarii. Aceştia sunt de două feluri, revoluţionari cu indemnizaţie şi revoluţionari fără indemnizaţie.

Aşadar, unii au strigat „Jos Ceauşescu, jos Comunismul!” şi s-au ales cu democraţia aşa cum o avem azi şi cu un anumit tip de  libertate, comparabilă cu libertatea din Occident, după care au tânjit, iar alţii s-au ales şi cu libertate şi cu bani.

De la protestele de stradă din 1989 şi 1990 până la aşa-zişii #rezişti protestele s-au diversificat. De-a lungul celor 30 de ani de democraţie au fost mineriade, proteste sindicale, proteste politice, mişcări ecologiste etc. Unele au dus la căderea guvernelor, altele la majorarea salariilor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, inclusiv a indemnizaţiei de revoluţionar.

Au fost şi proteste masive, antrenând zeci de mii de persoane din rândul cărora s-au ales o mână de protestatari care au ajuns în diverse guverne. La rândul lor, aceştia au ajuns să fie contestaţi, la fel cum ei i-au contestat pe alţii.

Istoriografia înregistrează o serie de lucrări care relatează despre istoria mişcărilor sociale. Regimul comunist a încurajat studierea mişcărilor sociale, trăgându-şi spuza pe propria friptură. Istoria mişcărilor muncitoreşti a fost supraevaluată, din mijlocul ei ieşind figura tânărului revoluţionar Nicolae Ceauşescu.

Emanaţie a revoluţiei din decebrie 1989, Ion Iliescu, un fost nomenclaturist comunist, a dominat scena politică românească timp de aproape 15 ani. Cam jumătate din cei 30 de ani de democraţie.

Alte vremuri, alţi protestatari. PSD a fost unul din partidele asupra cărora s-a făcut cea mai mare presiune civică atâta vreme cât a fost la guvernare. În acelaşi timp,  social democraţi au şi cea mai mare susţinere din partea sindicatelor.

Se poate face o distincţie clară între grupurile sociale care au protestat împotriva guvernelor de stânga şi grupurile care protestează împotriva guvernelor de dreapta.

  Departajarea s-a făcut încă din anul 1990. Piaţa Universităţii a fost o mişcare iniţiată de intelectualitate, de studenţi. Mineriadele au fost forme de proteste extreme muncitoreşti.

Mai aproape de zilele noastre, cei care s-au remarcat prin ample mişcări de stradă au fost # reziştii, parte din ei exponenţi ai actualelor partide aflate la guvernare, USR şi PLUS.

Cine sunt protestatarii din timpul pandemiei? Sunt o nouă categorie socio-profesională sau au apărut spontan datorită restricţiilor impuse de guvern pentru limitarea răspândirii pandemiei de Covid 19?

Din cauza restricţiilor nu se ştie dacă sunt de ordinul zecilor de mii sau doar o mână de oameni. Dacă o mare parte din rândul protestatarilor din Piaţa Universităţii au ajuns la guvernare, cel care a deschis balconul, profesorul universitar Emil Constantinescu, a a ajuns chiar preşedintele ţării, dacă #reziştii au ajuns la guvernare, se pune întrebarea dacă într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat îi vom vedea la guvernare pe actualii protestatari.

Cât de amplă, cât de extinsă este nemulţumirea faţă de măsurile luate de guvernul coaliţiei PNL-USR-UDMR?

Putem vorbi despre o nemulţumire populară? Se va coagula o mişcare politică în jurul acestui mic nucleu de protestatari din care iese în evidenţă figura senatoarei Şoşoacă? Unii spun „doamne fereşte!”, dar cei care decid în ultimă instanţă sunt alegătorii. Nelipsit de la niciun scrutin, votul negativ este în bună parte un vot dat la mişto.

Presupunând că ar cădea guvernul actual şi datorită situaţiei din parlament s-ar ajunge la alegeri anticipate, este greu de imaginat ce monstruozitate politică ar rezulta.

Introduse în urmă cu câteva zile, noile restricţii vor provoca noi proteste. Cel puţin într-o mică parte, aceste proteste sunt justificate. De aici şi o anumită teamă pe care o resimte actuala putere.

 

Autor: Dumitru Păcurar

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Cuvânt înainte. „ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRŢI – PERSONALITĂŢI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA”!

 

Moto:„Răbdarea și timpul îți aduc mai multe decât puterea și pasiunea.” – La Fontaine

Poate că mă repet, dar intenţionat fac lucrul acesta, deoarece aveam îndoielile şi temerile mele la începutul proiectului nostru „ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRŢI – PERSONALITĂŢI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA”!

Prietenul Vasile Bele mă cunoaşte mult mai bine şi ştie că sunt un perfecţionist şi doresc să fac lucrurile cât se poate de corect, de calitate şi automat devin o persoană dificilă, suspicioasă, pesimistă;  apoi pandemia asta ciudată ştiam că ne va da peste cap (până la urmă tocmai ea ne-a ajutat, având mai mult timp la dispoziţie!) dar aveam şi ceva pozitiv, care îmi spunea că va fi bine, că vom izbuti: echilibrul şi vorba bine gândită şi spusă, înţelepciunea şi umorul sănătos al poetului popular Nelu Danci care ne descreţea frunţile la întâlnirile noastre de taină, ba mă încuraja şi îmi spunea să nu fiu aşa de sceptic şi să mergem înainte fără a ne uita înapoi, ba îl tempera pe Vasile Bele în ceea ce priveşte organizarea unei tabere literare la Ocoliş şi numărul de volume la care să ne oprim! Şi uită-ne la volumul cu numărul IV! Nu credeam la început! Ne gândisem doar la două volume, dar nu a depins de noi ci de dorinţa confraţilor din ţară şi chiar diaspora de a apărea în antologia gândită de noi. Toate acestea şi multe altele ne-au „obligat” să mărim numărul de volume, care preconizăm că se va finaliza cu numărul VI! Sincer, peste aşteptările noastre cele mai optimiste! Un miracol am putea spune, dar nu este aşa, deoarece pe unde merge scriitorul Vasile Bele lasă loc de „bună ziua” , îşi face prieteni iar  faptul că numai anul trecut a participat fizic la 3-4 tabere literare a contat foarte mult. Cum extrem de mult contează şi facebook-ul şi blogul „Moara lui Gelu” dar şi modul activ cum se implică „fârtatul” Nelu Danci atât pe facebook cât şi telefonic!

Un lucru de la care nu ne-am abătut încă de la început a fost şi rămâne un ţel al nostru pe mai departe - calitatea, originalitatea şi valoarea textelor pe care le primesc şi apoi le publicăm în antologie. Ba aş îndrăzni să spun că valoarea textelor aprobate creşte matematic, cu fiecare număr!

Sigur că este uşor să ne lăudăm între noi şi să fim aşa cum spune Poetul Naţional „Trăind în cercul vostru strâmt,/Norocul vă petrece”dar nu este cazul şi asta o spun prefaţatorii volumelor publicate şi trimise până acum: Carmen Dărăbuş, Terezia Filip, Valeria Bilţ şi prietenul Ştefan Vişovan! Asta mie îmi dă liniştea şi siguranţa că ceea ce facem, facem bine iar demersul nostru trebuie dus la bun sfârşit. Îmi dă energie şi putere să continuăm pentru că, îmi pare rău s-o spun, dar birocraţia n-a dispărut din România şi nici cuvântul dat nu este întotdeauna respectat cu sfinţenie! Despre nopţi nedormite, răutăţi „colegiale”, transpiraţie,  o să vorbesc altădată, adică niciodată!

Citind textele în ordinea primirii lor (la alcătuirea antologiei autorii vor fi puşi în ordine cronologică pentru a nu exista suspiciuni, noi încercând să fim cât se poate de obiectivi) se poate observa că şi în volumul patru sunt autori consacraţi, cu operă serioasă în spate, dar şi tineri care bat la porţile afirmării şi trebuie susţinuţi moral şi material (din nou am demonstrat că suntem mărinimoşi...).

Scriitorul trebuie să scrie liber despre realităţile vieţii, despre visele lui, despre zâmbet, bucurii, fericire, iar alteori despre necazuri, durere, lacrimi. Exact asta o să găsiţi în recenziile operelor scriitorilor cuprinşi, fie că vorbim de poezie, proză, eseu. Din păcate la rubrica „In memoriam” îi avem pe marii noştri prieteni poeţii Dragomir Ignat şi Nicolae Petricec. Mai bine n-am fi avut rubrica!

La final vă spun doar atât: prin cele patru volume ale antologiei cu un nume atât de preţios, am depăşit 2000 de pagini. E puţin? E mult? Doar timpul ne va spune acest lucru când noi vom fi oale şi surcele.

                                                                        Gelu Dragoş, UZPR

                                                         Lucăceşti, 28 martie 2021

 

Lăsați-ne copiii în pace! Nu mutilați și generațiile viitoare!

„În S.U.A., Richard (Rachel) Levine, el (ea) însuși (însăși) transsexual, subsecretarul de stat al sănătății în Administrația Biden, a anunțat că operațiile chirurgicale pentru copiii care doresc să își schimbe sexul vor fi finanțate din bugetul de stat, pentru ca toți copiii să fie încurajați cât mai devreme în copilărie să își « descopere » noua identitate de gen și să își « urmeze visul », chiar în lipsa acordului părinților!”

Nu pot fi coincidențe. Nu sunt întâmplări disparate. Oricât de binevoitor ai fi, dacă nu ești și idiot, vezi că totul se desfășoară după un plan bine pus la punct. Prea multe entități naționale și internaționale joacă același joc. Unul prin care s-a instituționalizat un uriaș mecanism programat să distrugă inocența, puritatea și nevinovăția copiilor lumii.

Asistăm cum copiii de pretutindeni sunt îndoctrinați de la cele mai fragede vârste cu percepte de neadmis la nivelul de civilizație pe care omenirea pretinde că, prin eforturi adunate în milenii, l-a atins în secolul 21. Asistăm și atât. Vedem cum în creșe, în grădinițe, în primii ani de școală, li se explică tinerelor vlăstare, unele abia ieșite din fașă, că nu au mamă, că nu au tată. Că este greșit să-și strige tatăl cu apelativul „Tată” și mama cu apelativul „Mamă”. În primul lor act, acela care le consfințește statutul de om, în Certificatul de Naștere, nu mai există „mamă” și „tată”. Acum au „părinți” lipsiți de gen. Masculinul și femininul se vor excluse din viața individului și astfel copilul este aruncat într-un ocean de incertitudini, dezorientat intenționat asupra sensului vieții, obârșiei și sexului său. Vedem cu toții ce se întâmplă. Vedem și trecem mai departe. Ca și cum nu ar fi vorba despre copiii noștri.

Au apărut ca ciupercile după ploaie, inclusiv în România, o droaie de ONG-uri cu finanțări care mai de care mai dubioase care se ocupă cu „drepturile la intimitate ale copiilor” și cu „problemele legate de independența și autonomia copiilor”. Ascunse sub larga pulpană a respectării drepturilor omului, prin preocupările lor, aceste organizații, de cele mai multe ori sprijinite neoficial de guvernele țărilor respective, își exprimă public „îngrijorarea cu privire la libertatea de gândire și acțiune a copiilor”. Ca exemplu, în noiembrie 2020, o organizație non-guvernamentală cu caracter internațional, cu sediul la New York, denumită în mod inspirat «Human Rights Watch» (Observator al Drepturilor Omului), s-a adresat în scris raportorului special O.N.U. pentru „dreptul la viață privată”. Prin scrisoarea sa, «Human Right Watch» solicită O.N.U. să emită dispoziții ferme prin care toate guvernele lumii să recunoască dreptul copiilor de a-și ignora total autoritatea părinților; să li se acorde minorilor o libertate totală în ceea ce privește consultarea și răspândirea materialelor online sau offline privitoare la sănătatea reproductivă și sexuală; să li se permită minorilor efectuarea unor servicii de avort în condiții de siguranță prin accesul confidențial al adolescentelor la avorturi legale precum și acces liber la consiliere și asistență medicală confidențială pentru servicii de sănătate reproductivă. Toate fără consimțământul părinților.

„Dacă este implementată, această solicitare va permite copiilor să aibă dreptul legal de a ignora consimțământul părinților pentru a accesa în confidențialitate absolută următoarele: avorturi, tratament hormonal transgender / blocanți de pubertate, drepturi complete de confidențialitate la accesarea de informații online și offline despre orice subiect și orice material (în sălile de clasă, școli, cabinete medicale, activități extrașcolare etc.), accesul la informații explicite conținute în Educația Sexuală Cuprinzătoare. De asemenea, ar permite băieților să folosească băile și vestiarele fetelor, precum și servicii medicale fără consimțământul și acordul părinților”. Clasifică, de asemenea, avortul ca „drept al copilului”.

Organizația «Human Right Watch», preocupată mai ales de sporirea drepturilor minorităților sexuale, în decursul timpului a elaborat câteva studii și în privința României. Studii publicate pe site-ul oficial al organizației și prin care critica reținerile firești ale justiției privind introducerea în școli a problematicilor transexualității („Curtea Română blochează legea, interzicând discuțiile de gen în educație”) în 2020, sau referendumul referitor la definirea familiei („Referendumul cinic românesc încearcă să redefinească ‘familia’”) în 2018.

Printr-o susținută campanie de presă la nivel mondial, plătită atât din fonduri naționale, cât și din numeroase surse externe, se insistă ca organizații special înființate să învețe copiii cum să-și ignore părinții, să-i convingă că statul este cel care le apără interesele și nu părinții care îi nasc și care îi cresc, să-i îndrume cum să-și ocolească părinții atunci când doresc să iasă temporar de sub tutela acestora, să le explice pe înțelesul lor că au drepturi de autodeterminare și că acestea sunt: avortul; chirurgia plastică; tratamentele hormonale; schimbarea de sex; sexul consensual etc

De curând, o școală privată din Manhattan, sediul zgârie norilor emblematici pentru New York City, își încurajează elevii să nu mai folosească termenii „mamă”, „tată” sau „părinți”. Într-un ghid de adresare de 12 pagini, recomandă ca mod de adresare celor de acasă cu „adulți”, „oameni buni”, „familie” sau „tutori”. De asemenea, este recomandată evitarea cuvintelor „băieți”, „fete”, „doamne”, „domni” și cere să fie înlocuite în discuțiile private sau publice cu „oameni”, „oameni buni”, „prieteni” sau „cititori”.

Camera Reprezentanților din Congresul S.U.A. a votat de curând «Equality Act», un document amplu care, în mod declarat, încurajează eliminarea discriminării între sexe, minorități, rase, confesiuni religioase. Multe confesiuni religioase, dar și unii reprezentanți ai etniilor din S.U.A. consideră că o mare parte dintre prevederile «Equality Act» sunt de-a dreptul absurde: „Ce se întâmplă dacă un bărbat biologic care se identifică drept femeie, dar îi place să poarte totuși un pic de barbă, vrea să lucreze la o grădiniță creștină, citind povești copiilor? Instituția nu poate spune: ‘Ne pare rău, dar nu te angajăm. Ar produce confuzie în rândul copiilor!’. Conform Legii Egalității, aceasta ar însemna acum discriminare”.

În lege, un capitol separat este dedicat „drepturilor copiilor”. Astfel, «Equality Act» prevede că părinții nu au dreptul să se opună, fiind decăzuți din drepturi dacă o fac, intenției copiilor minori indiferent de vârstă de a-și schimba sexul. Prin aceeași lege, copiilor li se conferă dreptul de a lua singuri decizii privind corpul lor, sănătatea sau viața lor, inclusiv începerea vieții sexuale atunci când ei se consideră pregătiți, fără acordul părinților.

Există părerea, confirmată și de unele personalități cunoscute, că Marea Britanie s-a retras din U.E. și din cauza unui Memorandum elaborat în iunie 2014 la care au fost obligate să adere toate statele din Uniune. Privitor la tânăra generație, în acel document, între altele, era stabilit ca până în anul 2020 (cu posibilitatea de prelungire a termenului) să fie eliminată educația religioasă din școli și introdusă la scară largă educația sexuală. În toate instituțiile de învățământ ar urma să fie acceptată, prin lege, homosexualitatea.

La 8 martie 2021, de Ziua Internațională a Femeii, 11 ONG-uri europene, printre care și două din România, au trimis o scrisoare deschisă președintelui Comisiei Europene, dna Ursula van der Leyen, prin care își exprimau îngrijorarea cu privire la proiectul european «Recunoașterea reciprocă a relațiilor de familie», proiect susținut de Dna. von der Leyen în octombrie 2020 printr-un amplu discurs. „Printre efectele dăunătoare ale unei astfel de legislații, am dori să îl subliniem pe acela al proliferării practicii surogatului și al ‘dispariției’ și discriminării mamei care a purtat copilul timp de nouă luni și care l-a născut. Legislația privind recunoașterea reciprocă a relațiilor de familie ar încuraja astfel exploatarea reproductivă, precum și vânzarea de gameți în Uniunea Europeană”, se arată în scrisoare.

Discuțiile privitoare la introducerea educației sexuale în școli de la clasele primare, ba chiar din timpul grădiniței, inundă și media românească. Ele par a confirma existența unei campanii bine dirijate menite să scoată din matca firească relațiile părinți/copii. O campanie care, prin ceea ce promovează, violează ingenuitatea copilăriei, încurajează deschis sexualitatea de la vârste fragede și împinge cu brutalitate copiii, cu facultățile mintale în curs de modelare, spre experiențele atât de traumatizante ale transsexualității.

Doamnelor, domnilor, părinți și bunici, s-a depășit cu mult firescul! Prin promovarea noilor tendințe copilul, care nu are capacitatea de a se apăra singur, ajunge obiectul unui experiment cu consecințe tragice pentru generațiile ce vin. Nu se mai ține seamă, ba chiar este blamat, perceptul universal, confirmat de viață, conform căruia copilul învață ceea ce trăiește și va rămâne pentru totdeauna marcat de aceste învățături.

Printr-o fericită potrivire de gânduri, Dorothy Law Nolte, o personalitate de primă mărime între femeile Americii, decedată cu un deceniu și jumătate în urmă, la vârsta de 81 ani, scria în 1954 un poem ce avea să facă înconjurul lumii, care avea exact acest titlu: «Copiii învață ceea ce trăiesc» și care a ajuns azi, după 70 de ani, de o surprinzătoare actualitate. Versurile poemului ne aduc cu picioarele pe pământ și ne fac să înțelegem mai profund tragedia la care sunt supuși în prezent copiii noștri prin măsurile de imbecilizare adoptate în statele care ne servesc, multora dintre noi, drept modele demne de urmat. Și, fără s-o spună explicit, versurile ne îndeamnă să nu permitem ca așa ceva să se întâmple.

Vă invit să citiți poemul și, măcar câteva clipe, să meditați la efectele nefaste ale politicii promovate de cei care ne conduc, prin legi absurde, spre mutilarea gravă a generațiilor ce vin: „Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne./ Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi./ Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși./ Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimire./ Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi./ Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia./ Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați./ Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători./ Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea./ Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea./ Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească./ Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine./ Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel./ Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea./ Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr./ Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți./ Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul./ Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți./ Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume”.

Nota redacției: Pentru o mai largă înțelegere a anarhiei planificate și a ceea ce vor devenii copiii în viitorul apropiat, vă rugăm să citiți extrasul din „Pachetul de legi europene” propus pentru implementare în Lagărul Concentraționar numit Uniunea Europeană redat mai jos (cu trimitere la articolul prezentat – „secțiunea 8. Educație”):

Pachet de legi împotriva „Hate Speech” (limbajului de ură) în Uniunea Europeană – Fragmente din directiva propusă:

Secțiunea 7. Sancțiuni penale

(a) Următoarele fapte vor fi considerate infracțiuni care se pedepsesc ca infracțiuni agravate:
(i) Infracțiunile de ură definite în secțiunea 1 litera (c).

(ii) Incitare la violență împotriva unui grup, astfel cum este definit în secțiunea 1 litera (a).
(iii) Calomnie de grup definită în secțiunea 1 litera (b).

(iv) Aprobarea explicită a unei ideologii totalitare, xenofobiei sau antisemitismului.

(v) Aprobarea sau negarea publică a Holocaustului.

(vi) Aprobarea publică sau respingerea oricărui alt act de genocid a cărui existență a fost stabilită de o instanță penală internațională.

Îndoctrianre obligatorie prin mass media:

Secțiunea 9. Mass-media

(a) Guvernul se asigură că posturile publice de radiodifuziune (televiziune și radio) vor dedica un procentaj prescris din programele lor promovării unui climat de toleranță, conform secțiunii 8 litera (f).

Îndoctrianre obligatorie în școli:

Secțiunea 8. Educație

Guvernul se asigură că:

(a) Școlile, de la nivelul primar în sus, vor introduce cursuri care să încurajeze elevii să accepte diversitatea și să promoveze un climat de toleranță în ceea ce privește calitățile și culturile altora.

Aceste legi probabil urmează a fi implementate la nivel mondial. Se urmărește reducerea la tăcere a oricărui discurs dizident prin persecuție în stil sovietic.

Rețineți!

– Toate acestea au fost inventate de bolșevici.

– Complicitatea duce la moarte.

– Când se va termina pandemia?

– Când vor fi destul de mulți, destul de revoltați?

Sursa: artemis.ro

Autor: Teo Palade