Moara lui Gelu: martie 2016

joi, 31 martie 2016

NE REVEDEM PE BLOGUL "MOARA LUI GELU" PE 4 APRILIE 2016 !!!

În perioada 1 - 3 aprilie 2016 jurnalistul Gelu Dragoş participă la seminarul pe teme europene "Jurnaliştii în dialog" de la Cluj Napoca, motiv pentru care nu se va mai posta nimic pe blog până după întoarcere! Promit să vin cu subiecte interesante şi de actualitate. Locaţia este Hotel ONIX, strada Septimiu Albani, nr. 12. Mai jos câteva fotografii:

Nichita Stănescu sărbătorit la 83 de ani de la naştere la Şcoala Gimnazială Mireşu Mare

Date biografice:

Poetul Nichita Stănescu pe numele la naștere şi-n buletinul de identitate Nichita Hristea Stănescu, s-a născut la 31 martie 1933, în Ploiești, județul Prahova. A decedat la 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București. A fost un mare poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

Poetul, în propriile sale cuvinte:

• „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.”

• „Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.”

• „Schimbă-te în cuvinte, precum îți zic.”

• „Este foarte greu să translezi în noțiune ceea ce nu are caracter noțional. Poezia nu are caracter noțional, deși folosește noțiunea ca și cărămidă în construcție. Sensul ei final este un sens emoțional, metaforic și vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână și foarte păgubitor.”

Familia:

Părinții și bunicii:

Nichita, doar Nichita, cum este adesea pomenit de iubitorii şi admiratorii poemelor sale. — „Nichita, ce faci tu Nichita?”, m-a întrebat îngerul — Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, — „Ochiul ca o frunză de leuștean, a tatălui meu ... ” — s-a născut la 19 aprilie 1908. Linia acestuia genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800. Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, — „Mama mea, care m-a născut ... ” —, care era parte a unei familii nobile din Rusia, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej. Tatăl Tatianei, fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin, a fost, printre altele, și decanul facultății de științe din cadrul Academiei Militare Imperiale Ruse. Generalul Cereaciuchin, previzionând încă din 1915 „schimbarea lumii”, imensa turbulență ce urma a fi provocată de bolșevici în Rusia, se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Constanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc. Aici, în orașul petroliștilor, dar și al geniului român al „râsului-plânsului”, Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931. Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu. Nimic, dar absolut nimic nu este întâmplător.

Educație:

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Iubirile lui Nichita În 1952, s-a căsătorit cu a doua dragoste a sa din adolescență, Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.

Activitatea literară:

• 1955 - Nichita și-a adunat poeziile sale „bășcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”, într-un volum numit Argotice — cântece la drumul mare și publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea.

• 1957 - În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii.

• 1957-1958 - Este pentru scurt timp corector și apoi redactor la secția de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).

• 1960 - La sfârșitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii.

• 1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.

• 1964 - Apare la începutul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primește Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaște pe poeta Gabriela Melinescu, și în tensiunea relației lor poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.

• 1965 - Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp.

• 1966 - Publică la Editura Tineretului volumul 11 elegii. Elegiile vor aparea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, Alfa.

• 1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite: Roșu vertical, antologia Alfa și volumul de poezii Oul și sfera.

• 1969 - Tipărește Necuvintele, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu.

• 1970-1973 - Devine redactor-șef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban.

• 1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic și a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susține o rubrică lunară în revista „Argeș”.

• 1971 - Apar în Iugoslavia două cărți traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediție bilingvă de poezii inedite și Nereci (Necuvintele).

• 1972 - Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni și Măreția frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obține pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

• 1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.

• 1974 - În martie, de ziua lui, are o revelație a morții sub forma unui îngrozitor tunel oranj.

• 1975 - Obține pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor și i se atribuie Premiul internațional Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder). Tipărește cea de-a patra antologie a sa, Starea poeziei, în populara colecție Biblioteca pentru toți. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuință, din Str. Piața Amzei nr. 9. În fața geamului apartamentului său crește celebrul salcâm Gică.

• 1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului care va lăsa ceva sechele și după vindecare.

• 1978 - Publică volumul de poezii Epica Magna, care primește în același an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

• 1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.

Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.

• 1980 - Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel pentru literatură, alături de Elytis, Frisch, Senghor și Borges. Premiul este acordat poetului grec Odysseas Elytis. Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan in colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord.

• 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.

• 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.

• În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.

• 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.

• 1983 - Ascunde față de toți semnele maladiei sale, afișându-se optimist, iar medicii se declară uimiți de rezistența și vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.

• Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.

Deces:

Pe 12 decembrie, pe la miezul nopții, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare și este adus cu salvarea la Spitalul de urgență unde crizele sunt extrem de violente și poetul se stinge din viață fix la orele două și zece minute. Ultimele sale cuvinte sunt: „Respir, doctore, respir”.
Astăzi NICHITA STĂNESCU respiră prin poemele lui cunoscute în toată lumea, inclusiv la Deseşti, Maramureş!

Organizatori: Catedra de limba română prin profesoarele Lucica Mogoş, Viuţa Ortensia Dorca şi Stela Trif. Galerie foto: prof. doc. Nicu Oanţă

Târgul Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna, Italia

În perioada 4-7 aprilie 2016 are loc ediția cu numărul 53 a Târgului Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna, Italia.

Vor fi prezenți la târg și vor vorbi despre cărțile lor: Adina Chirica (autor) și Anda Ansheen (ilustrator) – volumul "Sarinne și Elenor" apărut la Editura Adenium; și Ioana Nicolaie (autor) și Anca Smărăndache – volumul "Ferbonia" (editura Arthur); Petre Crăciun (autor) și Anca Smaranache (ilustrator) – volumul "Fetița din floare" (editura Zorio); Veronica Neacșu (ilustrator) și Iulia Iordan (autor) – volumul "Povești din calendar" (editura Vellant). Moderatorul tuturor acestor prezentări este Sanda Watt.

Publicul care va trece pe la standul României (Hala 30 Standul A44), va putea răsfoi cele 47 de volume care au fost incluse în catalogul țării noastre, ediția 2016, realizat împreună cu Clubul Ilustratorilor, vor putea sta de vorbă cu autorii și cu ilustratorii acestor cărți selecționate pentru a reprezenta, în acest an, România.

La standul României vor fi prezenți Alexandru Popescu, Gabriela Răducanu, Iuliana Mircea, din cadrul Direcției Politici Culturale (director Ioan Matei), echipa care s-a ocupat de întreaga organizare a standului țării noastre.

În acest an, Ministerul Culturii mai organizează și participarea țării noastre la târgurile de la Leipzig, Budapesta și Praga.

Susține-ți punctul de vedere cu privire la cea mai importantă investiție în educație: pregătirea profesorilor!

Federația “Coaliția pentru Educație”va organiza în data de 21 aprilie 2016, la București, o dezbatere publică privind modul de pregătire a profesorilor, considerând că această temă este una critică, ce nu mai suportă amânare. Tema dezbaterii, organizată în format de audiere publică, este:“Masterat didactic sau modul psihopedagogic (I + II): ce tip de formare inițială va crește calitatea în sistemul de învățământ din România?!”

Cine și cum poate participa la audierea publică?!

Sunt încurajați să participe la această audiere publică și să-și argumenteze punctul de vedere, în favoarea sau nu a unei dintre opțiuni, inclusiv să propună altă strategie de formare inițială a cadrelor didactice, toți cei co-interesați: experți îndomeniu, reprezentanți ai asociațiilor profesionale ale cadrelordidactice, reprezentanți ai sindicatelor din învățământ, studenți la modulul psihopedagogic, profesori, directori de instituții de învățământ, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale implicate în educație, specialiști în resurse umane. Principiul unei audieri publice este ca orice cetățean interesat să poată transmite și susține o Depoziție de care să se țină cont în formularea unei propuneri de politică publică.

Dacă sunteți interesați să participați, este necesar să transmiteți în prealabil punctul dumneavoastră de vedere, argumentat, prin înscrierea unei depoziții scrise, audio sau video. Pentru aceasta, puteți completa formularul disponibil pe site-ul Coaliției pentru Educație www.coalitiaedu.ro. Termenul pentru transmiterea depoziției este 17 aprilie 2016, ora 23:00!

De ce este necesară o dezbatere publică?!

Primăvara anului 2016 a adus o veste îngrijorătoare pentru viitorul României: 6 din 10 elevi de clasa a VIII-a au obținut o medie sub 5 la simularea Evaluării Naționale. În plus, rezultatele simulării Bacalaureatului arată că doar 4 din 10 elevi de clasa a XII-a ar promova acest examen.

<<În acest context și ținând cont de studiile din domeniu, Coaliția pentru Educație susține creșterea calității resurselor umane ca prioritate publică și consideră că România are nevoie de profesori competenți, motivați, autonomi, respectați și încurajați să învețe!”Investiția în profesori, în atragerea unor tineri valoroși către cariera didactică, în programe de formare inițială de calitate trebuie regândită și considerată o prioritate de investiție, ACUM! Dacă autostrăzile sunt atât de importante pentru mișcarea capitalurilor, profesorii sunt importanți pentru mobilitatea capitalului uman pe care o națiune îl are în responsabilitate. Un profesor bun, căruia îi pasă, poate fi ”autostrada” către o viață de calitate a unui copil care să devină un adult autonom, responsabil și implicat în creșterea comunității din care face parte”, spune Daniela Vișoianu, președinta Coaliției pentru Educație.

De altfel, la finalul anului 2015, Coaliția pentru Educație a atras atenția asupra amânării succesive a aplicării Legii Educației Naționale nr. 1/2011 cu privire la organizarea masteratului didactic. Introducerea masteratului didactic în formarea inițială a cadrelor didactice a fost un subiect intens discutat de-a lungul ultimilor ani. Deocamdată lipsește, însă, o poziționare clară a majorității actorilor co-interesați și o decizie asumată pe termen lung. Acestea sunt motivele pentru care Coaliția pentru Educație pune la dispoziție spațiul și formatul pentru ca opiniile relevante în domeniu să fie exprimate și asumate public.

Ce se va întâmpla după audierea publică?!

Toate depozițiile colectate și raportul rezultat vor fi publicate pe site-ul www.coalitiaedu.ro.Pe baza depozițiilor, vor fi formulate recomandări de politici publice de către o comisie de experți, în curs de confirmare în componența finală, din care vor face prof. dr. Lazăr Vlăsceanu, prof. dr. Daniel David, prorector al Universității Babeș-Bolyai, dr. Șerban Iosifescu, președinte A.R.A.C.I.P. și prof. dr. Florence Mihaela Singer, Institutului pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație (IDEE).

Audierea publică este face parte din proiectul de formare și dezvoltare a Coaliției pentru Educație, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul este susținut de către Asociaţia C4C - Communication for Community, Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică și Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație (IDEE).

Preluare: http://7est.ro/actualitate/educatie/item/62642-sustine-ti-punctul-de-vedere-cu-privire-la-cea-mai-importanta-investitie-in-educatie-pregatirea-profesorilor.html#sthash.9CvhusAl.dpuf

Zilele Filmului Românesc la Valencia au loc între 31 martie şi 9 aprilie

Zilele Filmului Românesc a debutat joi, 31 martie, la Valencia, în organizarea Institutului Cultural Român de la Madrid şi a Cinematecii din Valencia, prezentând o selecţie a celor mai premiate lungmetraje lansate în 2015, proiecţiile încheindu-se pe 9 aprilie.

Ciclul de filme de la Valencia, ce se va încheia în data de 9 aprilie, include patru lungmetraje de ficţiune – „Aferim!”, „Un etaj mai jos”, „Lumea e a mea”, „De ce eu?” – şi un documentar de animaţie – „Muntele magic”.

Festivalul a fost inaugurat cu pelicula „Aferim!”, în regia lui Radu Jude, recent recompensată cu 13 premii în cadrul Galei Premiilor Gopo ale industriei cinematografice româneşti, printre care premiile pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cea mai bună imagine, dar şi Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal acordat lui Teodor Corban.

De altfel, actorul a fost recompensat şi în Spania cu Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul celei mai recente ediţii a Festivalului de Film European de la Sevilla pentru interpretarea protagonistului din filmul „Un etaj mai jos” regizat de Radu Muntean. Filmul, considerat de criticul Luis Martínez de la cotidianul El Mundo “de o claritate totală şi un dramatism eficace” a obţinut şi Premiul pentru cea mai bună regie la aceeaşi ediţie a festivalului sevillan.

Documentarul de animaţie „Muntele magic” a fost recompensat în Spania cu Premiul ANIMAFICX la ultima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Gijón, iar regizoarea Anca Damian a fost invitată, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Madrid, să-şi prezinte pelicula şi să susţină un masterclass la Festivalul Internaţional de Film de Animaţie din Catalonia din acest an.

Lungmetrajul de debut al lui Nicolae Constantin Tănase, „Lumea e a mea”, lansat în Spania în cadrul Zilelor Filmului Românesc de la Madrid, a fost remarcat şi recompensat cu premii la festivalurile din Karlovy Vary şi Wiesbaden. În cadrul Galei Premiilor Gopo, filmul a obţinut Premiul pentru cel mai bun debut, iar Ana Maria Guran a primit Premiul „Tânăra Speranţăˮ pentru interpretarea rolului Larisa.

Cel mai recent lungmetraj al regizorului Tudor Giurgiu, „De ce eu?”, a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului SEMINCI Valladolid, din luna octombrie 2015. Premiera madrilenă a avut loc la Academia de Cine, în prezenţa regizorului, în cadrul unui eveniment moderat de Javier Tolentino, cunoscut jurnalist de film la postul public de radio spanio, Radio 3.

Institutul Cultural Român de la Madrid continuă să fie principalul susţinător al cinematografiei româneşti în Spania, „aflată într-o stare de graţieˮ, în opinia aceluiaşi Luis Martínez, prin festivalul anual pe care îl organizează, ciclurile de filme tematice realizate în parteneriat cu cinematecile regionale, dar şi prin evenimente punctuale precum retrospective ale unor regizori români sau susţinerea participării acestora la diferite festivaluri din Peninsula Iberică.

Detalii suplimentare se pot afla la: Institutul Cultural Român de la Madrid icrmadrid@icr.ro, telefon: +34 917 589 566, http://www.icr.ro/madrid/, precum şi pe pagina de Facebook dedicată cinematografiei româneşti: CineRumano, pe pagina de Facebook IcrMadrid sau Instituto Cultural Rumano.

Vilele rromilor din Ţăndărei, prezentate de un cotidian britanic ca argument în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE

Vilele rromilor din Ţăndărei sunt prezentate de un cotidian britanic ca argument în favoarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană (UE). Cotidianul susţine că sute de vile din orăşelul din judeţul Ialomiţa au fost construite cu ajutoare sociale încasate fraudulos în Marea Britanie. Potrivit „Daily Express“, Ţăndăreiul are în prezent peste 300 de vile, unele evaluate la peste 500.000 de lire sterline, faţă de mai puţin de 100 acum cinci ani, iar aceste vile au fost construite cu ajutoare sociale încasate fraudulos în Marea Britanie. Ţăndăreiul a devenit oraşul de rromi construit de britanici, în condiţiile în care multe case extravagante se crede că au fost finanţate din ajutoare sociale încasate în Marea Britanie, scrie „Daily Express“. Cele mai recente date arată că peste 3.500 de români adulţi solicită ajutoare sociale în Marea Britanie, la doi ani după deschiderea graniţelor. Suma încasată fraudulos şi trimisă în străinătate nu este considerată o „problemă mare“ de unii oficiali britanici, dar există temeri că valoarea ajutoarelor se ridică la milioane de lire sterline, continuă autorul articolului, care susţine că aceşti bani sunt folosiţi în România pentru construirea unor vile impozante. Forţa de muncă şi materialele ieftine din România facilitează ridicarea unor case la care milioane de familii britanice care muncesc din greu nu pot decât să viseze, consideră autorul. „Daily Express“ prezintă cazul lui Ilie Schian, închis în 2010 după ce a încasat fraudulos ajutoare sociale în valoare de 114.000 de lire sterline. Potrivit cotidianului britanic, el a cheltuit banii pe maşini sport, ATV-uri şi o casă cu nouă dormitoare în România. Un alt rrom, Ion Lazăr, s-a lăudat că va încasa în curând 60.000 de lire sterline, bani pe care îi va folosi pentru a-şi renova casa. Ion Lazăr a reuşit deja să construiască un palat pentru soţia şi copiii săi din alocaţiile pentru minori şi din ajutoare sociale, notează „Daily Express“. „Sunt beneficii de bun venit. Sunt bani gratis, mulţumesc Anglia“, ar fi spus Lazăr într-un documentar. Situaţia descrisă de „Daily Express“ a fost denunţată de militanţi în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE. „Statul bunăstării a fost creat după Al Doilea Război Mondial pentru ca oamenii să nu alunece în sărăcie. Nu este pentru a finanţa regii rromi din România care îşi construiesc palate extravagante, plătite de oamenii din Marea Britanie care lucrează pentru salariul minim“, a declarat Mike Hookem, un europarlamentar din cadrul partidului eurofob şi populist UKIP. „Este dezgustător faptul că banii contribuabililor (britanici, n. red.) sunt folosiţi astfel, în timp ce ajutoarele sociale sunt reduse pentru cele mai vulnerabile categorii din ţară“, a adăugat Jordan Ryan, un membru al asociaţiei Leave.EU. „Prin ieşirea din UE ne putem asigura că doar cei care au contribuit la sistem pot profita de el“, a subliniat Nigel Farage, liderul UKIP. Potrivit unui raport al Oficiului Naţional de Statistică (ONS) publicat în noiembrie anul trecut, 219.000 de români şi bulgari aveau la 1 ianuarie 2014 acces deplin pe piaţa muncii din Marea Britanie, o creştere de 30.000 (aproximativ 16%) faţă de anul anterior. Un raport al Observatorului pentru Migraţie din cadrul Universităţii Oxford publicat în februarie 2014 arată că aproape 60% dintre românii şi bulgarii emigraţi în Marea Britanie susţin că lucrează pe cont propriu - ceea ce le oferă acces deplin la ajutoare sociale - comparativ cu 14% dintre cetăţenii britanici. Marea Britanie va organiza pe 23 iunie un referendum pe tema apartenenţei la Uniunea Europeană.

Foto-poezia. Gelu Dragoş la Festivalul Internaţional de Poezie "Expresia ideii" Oneşti 2016

Gluma zilei - Pancarta religioasă

Un popă şi un diac stăteau pe marginea şoselei cu o pancartă în mână pe care scria: „Sfârşitul e aproape. Căiţi-vă!”. Pe lângă ei treceau maşini şi imediat după aceea se auzea o buşitură şi o explozie asurzitoare. După o vreme, cantorul întreabă:

– Părinte, nu ar fi mai bine să scriem pe pancartă „Podul din faţă este rupt”?!

Editorialul lui George PETROVAI

Să tot fii șparlamentar!

Democrația fără Parlament e ca nunta fără lăutari. Cu atât mai mult într-o democrație originală ca a noastră, unde legile sunt făcute ca Șparlamentul să confirme cu vârf și îndesat spusa lui Lomonosov adaptată la politică: „În societatea românească postdecembristă cam toți pierd ca tot mai puțini să câștige, căci rolul statului aflat la cheremul tâlharilor interni și externi este acela de-a transforma dezordinea în haos total”.

Iată cea mai elocventă dovadă că la noi lucrurile stau în acest chip anapoda: Cu toate că într-un sfert de veac de amarnică democrație iliesciano-originală, populația României a scăzut cu mai bine de patru milioane prin genocidul avorturilor legalizate și al expatrierii, legea electorală este atât de prost concepută și cu atâta sfințenie (sic!) aplicată, încât Șparlamentul rămâne la fel de înfloritor și dăunător pentru omul de rând ca în vremurile de aur ale începutului său postdecembrist.

Vasăzică mergem înainte tot într-o veselie cu hoarda celor 588 de nelegiuți mari și mici (România muribundă și absurdă își permite cu 50 de șparlamentari mai mulți decât totalul congresmenilor americani!), deși în anul 2009, în cadrul unui referendum ignorat de megarăufăcătorii cu putere decizională, românii au optat pentru varianta cu maximum 300 de aflători în treabă și deși – cum spuneam mai sus – noua stare (numerică) a națiunii impune cu stringență acest lucru.

Iar respectiva ajustare/diminuare a forului legislativ suprem al țării ar atrage după sine reducerea proporțională, adică la aproape jumătate, a numărului de membri din consiliile județene, municipale, orășenești și comunale, fapt din care ar decurge următoarele două avantaje pentru comunități, implicit pentru țară:

1)O apreciabilă economie la buget (spre deosebire de Elveția, Suedia și alte țări mult mai prospere ca România, unde activitatea de consilier este voluntară, la noi consilierii sunt plătiți după rang – indemnizația unui consilier județean este mai consistentă decât a unui confrate municipal);

2)Într-o asemenea alcătuire, ședințele ar fi nu doar mai scurte, ci și cu mult mai eficiente.

Dar iată o listă luată de pe internet, din care rezultă cu suficientă claritate cât îi costă pe bieții români huzurul unui deputat:

Indemnizație.........................4800 lei

Cazare..................................4750 lei

Diurnă (Parlament)...............1500 lei

Diurnă (Circumscripție electorală...1000 lei

Transport................................1900 lei

Telefon...................................90 lei

Bunuri/servicii (în colegii)...........5000 lei

Salarii (în colegii)...........................5000 lei

Delegații în străinătate....................675 lei

TOTAL: 24.500 lei

Numai că această listă, întocmită după toate probabilitățile anul trecut (la rubrica „Delegații în străinătate” apare luna octombrie), trebuie actualizată după cum urmează:

a)Sumele, îndeosebi cele pentru deplasări în străinătate, arată că-i vorba de un deputat de rând, nicidecum de grangurii cu funcții;

b)2016 fiind an electoral, cheltuielile cu aleșii vor cunoaște o curbă ascendentă;

c)Cu ajutorul tovărășesc al tehnoneghiobilor, la sfârșitul anului 2015, mai exact la împărțirea bugetului pentru nevoile în creștere ale aleșilor, de n-a mai rămas un sfanț pentru investiții, șparlamentarii și-au mărit strategic pensiile cu 30%. Ale celorlalți pensionari de pe aceste meleaguri au fost mărite democratic, adică pentru nițică îndulcire a cinismului politicianist, doar cu 5%.

Așa da, să tot fii șparlamentar!...

ADRIAN POP. Poetul risipit în armonii

de Angela-Monica JUCAN

Creștin ortodox, poetul, publicistul, interpretul de muzică folk, bibliotecarul, profesorul Adrian Pop (numele întreg: Ioan Adrian Pop), descendent al familiei nobiliare Pop din Chioar, cu diplomă și blazon, împlinește astăzi 44 de ani (născut la 30 martie 1972, ora 17, comuna Copalnic Mănăștur).

Adrian Pop a adunat în aceste patru decenii și aproape jumătate o cultură mult mai mult decât „generală”, larg-cuprinzătoare și de foarte bună calitate. Instruit la un liceu de profil realist (Liceul de Matematică-Fizică „Gheorghe Șincai” – cea mai bună școală din Baia Mare) și, pe lângă diploma de bacalaureat, calificat în prelucrare prin așchiere, trecut și prin experiența postliceală de pedagog la școala din localitatea sa natală, s-a orientat apoi spre spațiul cultural umanist, urmând Facultatea de Litere a Universității de Nord, unde s-a specializat în limba și literatura română, limba și literatura franceză, didactica acestor discipline. A predat la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, Grupul Şcolar Tehnic, Grupul Şcolar „Costin D. Neniţescu”, toate din Baia Mare, în anii 1996 și 1997, după care a renunțat la cariera didactică, optând pentru jurnalism și biblioteconomie. Astfel, a devenit, în 1997, bibliotecar la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, unde a lucrat până la pensionarea prematură (pe motiv de boală), în anul 2014, iar în paralel, în perioada 1997-2001, a fost redactor, fotoreporter și colaborator la cotidienele băimărene „Opinia” și „Informația zilei”. S-a specializat în biblioteconomie în cadrul unor cursuri postuniversitare la Bușteni și a unora organizate la Biblioteca Județeană din Baia Mare. La Biblioteca „Petre Dulfu”, a lucrat la sediul instituției, ca bibliotecar la compartimente de relații cu publicul și ca bibliograf; a fost șef de secție la Împrumut carte pentru adulți, redactor al buletinului semestrial al acestei instituții – „Bibliotheca septentrionalis” –, a coordonat volume colective editate de aceeași instituție, a organizat manifestări culturale.

Bun cunoscător al limbii franceze, face traduceri și retroversiuni. Curentul vremii însă pretinzând cunoștințe de limbă engleză și de operare la calculator, a prins din mers limba engleză la nivel satisfăcător, cu posibilități chiar de conversație, discurs și exprimare scrisă, și a deprins (mai mult în mod autodidact, dar la un foarte bun nivel) tehnica folosirii calculatorului.

Este responsabil de ediție la revista online „e-Bibliotheca septentrionalis”, secretar de redacție la revista tipărită „Vatra chioreană”, redactor la revistele „Archeus” și „Atelier”. Colaborări la „Graiul Maramureşului”, „Glasul Maramureşului”, „Gazeta de Maramureş”, „Şcoala maramureşeană”, „Necenzurat”, „Estrada maramureşeană”, „Tribuna oamenilor de afaceri” (Cluj-Napoca), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca), „Foaia virtuală a folkului românesc” (https://folk4noi.wordpress.com/) și la alte publicații online. Este vicepreședinte al Asociației Culturale „Vatra Chioreană”, membru al Cenaclului literar „Acrostih” din Cavnic, interpret vocal și instrumental (chitară) de muzică folk. Interesat de păstrarea și promovarea folclorului autentic, ca și, în general, de conservarea tradiției satului autohton, participă la diverse proiecte culturale și este implicat în activități de documentare. Excelent fotograf.

Suflu calm, peniță inspirată, vers armonic, în duh de psalm. Scrie o poezie adâncă, cu sunet criptic de ghioc. Deși în text predomină tonul melancolic – o tristețe înțelegătoare –, în subtext găsim nu o dată un mesaj optimist (de care poetul însuși s-ar putea să nu știe, uneori).

Articole de analiză pe diverse teme, definite de o mare pătrundere, intuiție a esenței, exploatare a amănuntului și scrise într-o manieră extrem de agreabilă.

Nu a editat încă un volum propriu, dar apare cu poeme și cu articole în volume colective și antologii:

Biruirea de sine. Volum omagial Mircea Vulcănescu, Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2004. Lucrare colectivă coordonată de Corneliu Oneț și Angela-Monica Jucan.
O antologie a poeziei maramureșene. De la poezia populară la poezia contemporană (2009), Baia Mare, Ethnologica, 2010. Volum alcătuit de Nicolae Păuna Scheianu.
„Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece”. Teodor Ardelean – 60. [Volum omagial], Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2011. Coordonatori: Adrian Pop și Angela-Monica Jucan.
Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2014. Antologatori: Florica Bud și Augustin Cozmuța.
e-Creator, vol. 2, Baia Mare, Ethnologica, 2015. Antologie realizată de Ioan Romeo Roșiianu.

Este coordonator (în colaborare cu Angela-Monica Jucan) al lucrării colective
„Sînt suflet în sufletul neamului meu”. Andrei Dragoș – 65. Volum omagial, Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2012.

poem octombrăratec

de Adrian POP

Din frunze ce se-nchid în amănunte
De prin păduri ce-şi stivuiesc tăcerea
O vietate dintr-un vârf de munte
Începe-n lume-a şti ce e durerea
Departe de tumultul casei unde
Mijise ochi şi-şi începuse rostul
Domesticit nicicând n-a fost să fie
Deşi în lume rătăcea ca prostul
Trecând peste iluzia de-o clipă
Tribut plătit încrâncenării sale
A retrăit un anotimp cu zâne
În burguri falnice, medievale

Un soi de anamneză nelăsată
În voia sorţii de mulţimea caldă
Îi face pe-amândoi să mai revadă
Un vultur, ce-n lumină blând se scaldă
Un negrăbit urcuş al luminării
Îşi face loc, tot mai adânc, sub pleoape
Spre peştera tăcerii şi-a durerii
Ce e, mereu, cu câte-un pas aproape

Iar drumul, din triunghi către spirală
Îşi cere propriul drept către răbdare
E toamnă, bucuraţi-vă, prieteni,
Vine o iarnă pentru toţi, cu Soare!…

Tragedie rutieră: 4 români au decedat pe loc şi alţi 3 au ajuns la spital în urma unui accident din Cehia. Una dintre maşini era din Maramureş

Patru români au decedat şi alţi doi au ajuns în stare critică la spital în urma unui accident petrecut ieri în Cehia. O a treia persoană prezintă leziuni minore şi află şi ea internată la spital. Una dintre maşini era înmatriculată în Maramureş.

Accidentul s-a petrecut pe autostrada D5 (Praga-Nurnberg), în dreptul orașului Plzen, și s-a soldat cu decesul a 4 cetăţeni români şi rănirea altor 3. Una dintre maşinile implicate în tragedie era înmatriculată în Maramureş.

“Potrivit informaţiilor furnizate până în prezent, în accidentul rutier au fost implicate două autovehicule înmatriculate în România, un camion și un autoturism, cel din urmă având la bord 7 cetățeni români. Conform declarațiilor unor reprezentanți ai poliției, camionul a lovit din spate autoturismul, care a fost proiectat în parapetele de protecție de pe marginea autostrăzii”, se arată într-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe

Cele trei persoane rănite au fost transportate la Spitalul Universitar din Plzen. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, un consul din cadrul ambasadei României la Praga s-a deplasat de urgență aseară la Spitalul Universitar din oraşul Plzen, pentru a obţine date actualizate de la cadrele medicale privind starea de sănătate a cetăţenilor români internaţi şi pentru a monitoriza constant starea acestora. Toți cei trei cetățeni români internați în spital sunt, în prezent, în stare inconștientă, medicii fiind rezervați în privința evoluției stării lor.

“Totodată, precizăm că MAE a solicitat autorităților române competente identificarea şi înştiinţarea, în regim de urgență, a familiilor din ţară ale persoanelor decedate în urma accidentului. În prezent, trupurile neînsufleţite ale celor patru cetăţeni români se află la o companie de pompe funebre din Plzen, de unde vor fi transportate la Institutul de Medicină Legală din aceeaşi localitate, pentru autopsie,” Se mai arată în comunicatul Ministerului Afacerilor Externe.

Ambasada României la Praga monitorizează cu prioritate cazul, menţine permanent legătura cu autorităţile competente locale şi cu reprezentanţii spitalului în care se află internaţi cetăţenii români, continuând acordarea asistenţei consulare de specialitate. Conform Ministerului Afacerilor Externe, din primele date obţinute de la poliţie, împotriva şoferului camionului implicat în accident a fost iniţiată cercetarea penală. Sursa MaraMedia

Ioniţa ILIEŞ

Olguţa Vasilescu, reţinută de DNA pentru luare de mită în campania electorală din 2012

Procurorii DNA au reţinut-o pentru 24 de ore pe Olguţa Vasilescu şi i-au pus sub control judiciar pe Radu Cosmin Preda, administratorul public al Craiovei, acuzat de complicitate la luare de mită, şi pe Elena Daniela Popescu, reprezentanta unei asociaţii non-profit, acuzată de complicitate la luare de mită.

Procurorii DNA arată că în 2012, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale, mai mulţi oameni de afaceri ar fi fost determinaţi personal sau prin intermediari de Olguţa Vasilescu, care candida la Primărie din partea PSD, să facă diferite sponsorizări. Vasilescu şi-ar fi folosit influenţa de vicepreşedinte PSD Craiova asupra oamenilor de afaceri, susţine DNA.

Olguţa Vasilescu, vicepreşedinte PSD şi primar al oraşului Craiova, a fost reţinută de procurorii DNA care o acuză de luare de mită, spălare de bani şi folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

„Donaţiile” respective, estimate la 135.907 euro, au fost făcute sub formă de materiale electorale sau plăţi pentru organizarea unor spectacole de campanie pentru Vasilescu, mai arată DNA.

În 2014, Olguţa Vasilescu ar fi primit de la mai mulţi oameni de afaceri, pentru şi printr-o asociaţie non-profit, suma totală de 544.209 lei, mai arată procurorii. Banii ar fi fost solicitaţi oamenilor de afaceri care aveau contracte în derulare cu Primăria Craiova, sub formă de sponsorizări pentru asociaţia respectivă, reprezentată de Elena Daniela Popescu, pentru reabilitarea faţadelor unor clădiri din Craiova.

Oamenii de afaceri au acceptat solicitările primarului, pentru a nu întâmpina probleme în desfăşurarea contractelor, a plăţilor şi a recepţionării lucrărilor pe care le aveau cu Primăria, conform procurorilor.

Procurorii consideră că Olguţa Vasilescu a beneficiat şi de avantaje nepatrimoniale de pe urma acestor activităţi, adică „acumularea de capital electoral, aspecte invocate deja în spaţiul public într-o emisiune televizată din data de 2 martie 2016”, mai susţine DNA.

Lia Olguţa Vasilescu a ajuns miercuri la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din Capitală, însoţită de avocatul ei. La intrarea în sediul instituţiei, Olguţa Vasilescu a declarat că nu ştie motivul pentru care a fost chemată.

Surse judiciare au declarat pentru Mediafax că aceasta este citată într-un dosar de corupţie în care are calitatea de suspect.

Lia Olguţa Vasilescu a fost validată în data de 17 februarie, în cadrul Biroului Permanent Naţional al PSD, ca fiind candidatul partidului pentru un nou mandat de primar al oraşului Craiova. Sursa: Gandul.info

miercuri, 30 martie 2016

Lumea Poeziilor - Nichita STĂNESCU

SĂRĂCIA SPIRITUALĂ A LUI MICHEL HOUELLEBECQ

Scriitorul francez Michel Houellebecq arata mai mult ca un om care are nevoie de sapun si sampon decit ca autor celebru. Dar cartea lui, Soumission, Supunere in romaneste, publicata in 2015, a facut inconjurul lumii si l-a transformat intr-o notorietate literara chiar si in lumea anglo-saxona, o realizare pe care putini autori francezi o reusesc. Chiar si prestigiosul London Review of Books a publicat a lunga recenzie a cartii aproximativ acum un an. [Detalii:http://www.lrb.co.uk/v37/n07/adam-shatz/colombey-les-deux-mosquees] Cartea a fost publicata in ianuarie 2015 de editura Flammarion si la scurt timp a fost tradusa in engleza cu titlul Submission de Lorin Sytein, editor al publicatiei The Paris Review. Versiunea engleza a cartii are 246 de pagini.

Soumission are o tema simpla: alegerea, in 2017, a primului presedinte francez musulman in persoana lui Mohammed Ben Abbes, cetatean francez nascut in Franta din parinti tunisieni imigranti.Soumission este un roman, o fictiune care enumera speculatiile autorului privind felul in care Franta a ajuns (ori va ajunge) sa-si aleaga primul presedinte musulman. In spatele acestei teme, insa, Houellebecq dezvolta o alta opinie: civilizatia occidentala e in fazele ei finale si se stinge sub ochii nostri.

Capitularea occidentului

Chiar daca tema cartii ni se pare fantezista, nu e exclus ca ea sa devina o realitate, daca nu in 2017 atunci in viitorul nu prea indepartat. Atacurile teroriste islamiste care au avut loc la Bruxelles pe 22 martie tind sa dovedeasca ca Europa a ajuns la un punct de resemnare fata de terorismul islamist. Incepe sa se obisnuiasca cu el, si este incapabila sa-l previna ori sa-l elimine. Politicienii Europei sunt divizati, iar corectitudinea politica ii impiedica sa spuna ce gandesc de teama sa nu fie etichetati rasisti ori bigoti. La fel, mass media occidentala se autocenzureaza, nu critica islamul si vrea sa evite riscul unor actiuni teroriste indreptate impotriva institutiilor mediatice.

E suficient sa ne uitam si la ce s-a intimplat in Pakistan weekendul trecut cind 70 de crestini au fost ucisi de islamisti pentru simplul motiv ca erau crestini si sarbatoreau Invierea Mantuitorului. Reactia Occidentului si a mass mediei occidentale a fost fie timida ori inexistenta. Asta dovedeste ca ne obisnuim cu terorismul islamic si incepem sa il acceptam resemnati, si il tratam ca pe o manifestare inevitabila a vremurilor tulburi in care traim. In ritmul acesta de desensitivizare nu este exclus ca la o vreme nu prea indepartata sa se iveasca un candidat musulman carismatic capabil sa promita Europei pace si adapost de atacurile teroriste in schimbul presedintiei unei tari cu o populatie musulmana infleunta. La urma urmelor, pacifismul european e bine cunoscut si are o istorie lunga. Nu odata europenii au ales compromisul si pacifismul chiar daca pacea care au dobindit-o a fost temporara iar consecintele devastatoare. Hitler si Stalin sunt exemple relevante care instantaneu vin in minte, Romania fiind o victima primara a pacifismului occidental. [Nota AFR: Coincidenta face ca doar acum doua zile publicatia Salon a facut recenzia unei carti recent publicate care pretinde ca pacifismul, nu forta, e pozitia cea mai potrivita pentru a combate terorismul:http://www.salon.com/2016/03/29/pacifism_in_an_age_of_terror_author_of_fascinating_new_book_explores_the_relationship_between_violence_and_freedom/]

Decadenta occidentala

Ne intoarcem, insa, la Houellebecq si Soumission. Cartea e scrisa la persoana intiia, Houellebecq pretinzind sa fie profesor la Universitatea Sorbona - Paris III. [Houellebecq ne informeaza la finalul cartii, insa, ca in ralitate nu are studii universitare] Se da drept profesor de literatura franceza a Secolului XIX cu specialitatea in scrierile lui Joris Karl Huysmans, scriitor agnostic dar convertit in timp la catolicism. Capitolele initiale ale cartii descriu atmosfera din Universitate, decadenta profesorilor, numarul mare de studenti musulmani, atit francezi cit si din diverse tari arabe, si lipsa mai totala de interes a studentilor pentru invatatura. Obiectivul lor e o diploma universitara pentru a-si gasi un loc bun de munca in una din corporatiile globale. Pe timpul studentiei se pretind anticapitalisti, dar dupa absolivire se integreaza rapid in sistemul capitalist in schimbul salariilor mari.

Prezenta masiva a Fratiei Musulmane (Muslim Brotherhood) in Universitate e si ea mentionata si se manifesta prin actiuni anti-semite si anti-crestine. Profesorii sunt descrisi ca fiind declasati moral, intretinind relatii sexuale cu secretarele universitatii si cu studentele care le iau cursurile, salariile le sunt mari, si le lipsesc seriozitatea si interesul de a preda. Sunt doar pe rolul de plata.

Houellebecq se include si pe el in aceasta categorie. Mai fiecare capitol al cartii descrie diversiunile amoroase ale lui Houellebedcq, escapadele lui sexuale, in fiecare capitol cu o alta studenta, secretara, ori cunostinta. Conversatiile, interesante cum sunt, se deruleaza totdeauna in jurul unei mese intr-un restaurant luxos al Parisului ori in provincie, unde se maninca din belsug, iar vinul si alcoolul sunt totdeauna prezente din abundenta.

Conversatiile captivante se axeaza pe aceleasi subiecte dar cu persoane diferite si din perspective diferite: ascensiunea influentei musulmane in Franta, desensitivizarea publicului francez fata de cresterea influentei islamului in cultura si tara lor, absenta unor actiuni concrete din partea autoritatilor pentru a submina influenta grupurilor teroriste ori radicale musulmane in lumea academica, ascensiunea antisemitismului, exodul evreilor in Israel, aprofundarea segregatiei culturale intre francezi si musulmani. Bisericile se inchid ori devin muzee, in timp ce moscheele devind tot mai numeroase. Unii francezi imbratisaza islamul, fiind exasperati de secularizarea lumii in care traiesc. Conversatiile cu academicienii musulmani se profileaza pe superioritatea islamului in raport cu crestinismul si rationalizarea practicilor musulmane pina acum mai unanim respinse: mutilarea genitala a fetelor, poligamia, excluderea femeilor din viata publica ori din viata economica. Islamul, zic academicienii musulmani cu care converseaza Houellebecq, e singura religie din lumea monoteista care nu a capitulat in fata secularismului si nu a facut compromis cu secularismul si valorile seculare. E singura religie care inca pastreaza si promoveaza "valorile familiei". Din aceste motive e si religia care in final si inevitabil va depasi in influenta si numeric crestinismul.

Primul presedinte musulman

Suntem in mai 2017 in toiul campaniei prezidentiale franceze. Dupa primul scrutin, Frontul National a lui Marine Le Pen castiga 34.1% din voturi, socialistii 21.8%, si Fratia Musulmana (Muslim Brotherhood) 21.7%. Partidul de drepta, Miscarea Uniunea Populara, a luat doar 12.1% din voturi. Se face o noua numaratoare a voturilor in urma careia Fratia Musulmana dobindeste 22.3% din voturi iar socialistii ajung la 21.9%. Urmeaza scrutinul final in citeva saptamini. Incep negocieri intre partidele politice pentru formarea aliantelor de campanie si a platformelor electorale comune. In final, socialistii si musulmanii formeaza o platforma comuna, socialistii agreind sa sprijine candidatura musulmanului Mohammed Ben Abbes pe care il percep ca pe un om carismatic, rezonabil si moderat. Privind familia, musulmanii castiga dreptul de a refuza casatoriile homosexuale, de a impune femeilor sa nu munceasca si sa stea acasa, sa nu apara in public neinsotite de sotii, tatii, fratii ori mamele lor, sa li se impuna sa nu mai poarte pantaloni si sa-si acopere fata in public. Li se promite deasemenea scoli musulmane proprii si separate dar platite din fondurile publice.

Dreapta franceza e dezorganizata. Miscarea Uniunea Populara anunta ca nu va face alianta electorala cu Frontul National. Deci Marine Le Pen va confrunta pe candidatul musulman singura. Face apel la patriotismul francez, la catolici, si la asa numitii "nativisti", adica francezii din zonele rurale atasati de traditia si glia franceza. Promoveaza o platforma pro-familiei, face apel la crestinism, si promite revitalizarea familiei traditionale franceze. Dar se confrunta cu o problema: in 2017 influenta crestina si numarul crestinilor francezi sunt nesemnificative. In plus, criza demografica isi spune cuvintul. Secularismul a distrus vitalitatea demografica a europenilor si familia. Colapsul familiei si cel demografic o fac pe Le Pen sa-si dea seama, de la o vreme, ca nu isi va putea obtine voturile necesare, ca vorbeste peretilor.

Consecinte si panica post-electorala

Intre timp, francezii intra in panica. Isi scot banii din banca ori ii transfera la banci straine de teama sa nu fie confiscati in cazul unei victorii electorale musulmane. Evreii Frantei pleaca in numar mare in Israel anticipind un dezastru electoral. Pentru ei nici musulmanii nici Frontul National nu sunt alternative viabile. Intre timp universitatile Parisului se inchid pe timp nelimitat si se anticipeaza redeschiderea lor doar dupa alegeri. Tensiunea politica si electorala e in crestere. Oamenii sunt nervosi, suspiciosi, si se raspindesc tot felul de zvonuri si teorii conspirative si bizare. Se vorbeste despre colapsul Frantei si a civilizatiei franceze.

Voturile scrutinului din 29 mai, insa, sunt anulate si Franta ramine fara presedinte. Cutii cu voturi au fost furate si, in conformitate cu legile Frantei, toate voturile trebuie anulate. Alegeri noi sunt programate la citeva saptamin urmind ca fiecare circumscriptie electorala sa fie pazita de armata. In final, Mohammd Ben Abbes castiga alegerile si Franta se schimba radical. La fel si viata pretinsului profesor universitar Houellebecq.

Universitatile inca ramin inchise. Intre timp, primul ministru musulman formeaza un guvern in care musulmanii predomina si detin ministerele cheie, inclusiv cel al educatiei. Houellebecq isi pierde postul, si i se ofera pensionarea inainte de termen la un salar lunar exorbitant de 3,472 de euro pina la moarte. De unde vin acesti bani, atit pentru el cit si pentru ceilalti profesori concediati ai Sorbenei? Fonduri masive incep sa penetreze sistemul educational francez din Arabia Saudita si tarile bogate ale Golfului Persic. Unii din colegii lui Houellebecq se convertesc la religia musulmana pentru a-si mentine posturile. Presedintele Universitatii Sorbonne III devine Rediger, un prieten a lui Houellebecq, belgian convertit de la catolicism la mahomedanism. Rediger are doua neveste, cea de a doua avind doar 16 ani. Treptat, Houellebecq devine si el tentat de salariile imense, sotiile tinere si pozitiile influente ale colegilor lui de la Sorbonne III care au devenit mohamedani.

Conversatiile lui Houellebecq cu Rediger

Conversatiile lui Rediger (mahomedanul) cu Houellebcq (secularistul ateu), descrise in paginile 196 la 213 ale cartii sunt foarte fascinante. Rediger urmareste, in mod subtil, sa-l converteasca pe Houellebecq la mahomedanism. Ce l-a facut pe Rediger sa paraseasca crestinismul si sa devina mahomedan? Mai toata viata a fost ateu, la fel ca si colegii lui intelectuali belgieni, dar a devenit catolic mai tarziu in viata. Dar odata prabusit, crestinismul a devenit irelevant in Europa, zice Rediger, si secularismul si ateismul au devenit fundamentele noii ideologii europene. Dar, crede el, religia se va reintoarce in Europa, dar de data asta nu sub forma crestinismului ci sub forma religiei mahomedane. De ce nu crestinismul? In primul rind pentru ca Biserica nu a tinut piept islamului iar Biserica si crestinismul nu au putut sa se opuna secularismului. In al doilea rind, adauga Rediger, pentru ca secularismul a ales sa distruga crestinismul si sa acomodeze mahomedanismul in numele multiculturalismului. Dar in final, profetizeaza Rediger, secularismul se va supune mohamedanismului. De aici si titlul cartii lui Houellebecq, Soumission, adica Supunere, pentru ca in religia islamica a fi musulman inseamna a accepta sa fii supus lui Dumnezeu.

Convertirea lui Houellebecq

Conversatiile cu Rediger il influenteaza radical pe Houellebecq. Daca exista Dumnezeu, se intreaba el? Gindul acesta incepe sa il infricoseze. Ce are de pierdut daca devine musulman? La urma urmelor nu a fost niciodata crestin si nimeni din familia lui nu a fost vreme de generatii. Rediger ii cere sa propuna termenii propriei convertiri iar Houellebecq nu ezita. Cere o suma mare de bani, trei sotii, si pozitia lui academica anterioara la Sorbonne III. Termenii ii sunt acceptati iar Houellebecq se converteste la islam in Marea Moscheie din Paris. La scut timp primeste ce a cerut, inclusiv trei neveste, toate alese dintre studentele lui.

Saracia sufleteasca a intelectualului occidental

Cartea lui Houellebecq fascineaza si probabil nu e departe de realitate, nici in timp si nici in conditiile care ar putea aduce in functii prezidentiale in Europa musulmani in viitorul nu prea indepartat. In final, insa, cartea lui Houellebecq reflecta si descrie saracia spirituala a autorului, si de fapt a intelectualilor occidentali si a societatii occidentale. Poate chiar colapsul crestinismului si a civilizatiei europene si inlocuirea lor cu religia si civilizatia pe care francezii le-au respins in 732 la Poitiers - mahomedanismul.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro