Statul, civilizația și... naționalitatea
1. „NAȚIONALITATEA
UNUI POPOR” e rangul său în lume, între popoare; e blazonul nobiliar al
meritului său; al valorii sale din trecut și prezent; e singura sa distințiune
față de alte familii naționale, e unica
sa pavăză în lupta între popoare; singura sa putere, unicul său drept; căci
este însăși ființa sa, sufletul său; persoana sa morală în fața lumii, a
tribunalului istoriei. Un popor care trăiește pe același pământ, vorbește
aceeași limbă și a ajuns la conștiința omongenității sale naționale, aspiră la
un ideal politic cultural comun pe măsura valorii supreme. Această conștiință
rezidă în conștiința națională; o
unitate morală având drept bază o gândire comună”.
Aurel C. Popovici (1863 - 1917),
om politic, publicist, filosof, luptător bănățean pentru
drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar, ideator al planului
de federizare a Imperiului Austro-Ungar pe baze naționale. A efectuat studii de
medicină, științe politice și a avut o cultură
enciclopedică. A lăsat o operă de filosofie politică originală. A fost promotorul fără rezerve al națiunii
și naționalismului și adversar al democrației bazate pe principiile
Revoluției Franceze. Continuator al
unor idei politice eminesciene, a promovat conservatorismul în cultura română
și exaltarea specificului național.
***
2. „CIVILIZAȚIA” nu se măsoară după mulțimea
automobilelor și a mașinilor de tot felul; și nu se cântărește aruncând în
tereziile balanței greutatea tunurilor cu tragere repede. Există un
imponderabil de civilizație. Un imponderabil
făcut de mii și mii de lucruri insesizabile , din omenie, din
sentimentul demnității omenești, din libertatea gândirii, din respectul
convingerii altora, din atâtea și atâtea
alte noțiuni abstracte...”.
Nicolae Dumitru Cocea (1880 - 1949),
avocat, scriitor, jurnalist, publicist, activist politic de stânga, cunoscut ca
o figură majoră, dar controversată, în domeniul satirei politice. Fondatorul multor ziare și reviste, inclusiv Viața Socială, Rampa, Facla și Chemarea,
colaborând cu prieteni de scriitori cum ar fi Tudor Arghezi, Gala Galaction și Ion Vinea, a încurajat și a dirijat dezvoltarea literaturii timpurii moderniste în
România. Îl găsim mai târziu ca agitator
republican și anticleric, fiind arestat ca instigator în timpul revoluției
țărănești din 1907 și a jucat un rol principal în regruparea cluburilor
socialiste împrăștiate. În timpul
perioadei interbelice a fost ales în
Parlamentul României ca socialist independent, a simpatizat cu Partidul
Comunist Român aflat în afara legii. După 1948 a devenit un scriitor
oficial al regimului comunist. În amintirea lui sunt mai multe drumuri cu numele lui în marile orașe
ale țării, la Sighișoara există o „Casă
memorială” și tot aici un club „N.D.Cocea”,
înființat în 1979.
***
3. „UN STAT”, după credința mea, trebuie
să fie în „totalul” său,
fiindcă este mai de folos particularilor, decât acela în care cetățenii în „parte” sunt fericiți, dar
statul, ca întreg, se prăbușește”.
Pericle (495 - 429 î. Hr.),
om de stat atenian, general, orator. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.
Hr., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat
orașul într-un centru politic, cultural, artistic, economic al lumii grecești.
A construit Partenonul, noul Erehteion și altele. În timpul conducerii
sale a început războiul peloponesiac
(431-404 î. Hr.), în care a fost implicată și Atena. A fost răpus de ciumă, care a lovit Atena în
perioada desfășurării acestui război. Pericle
era un personaj frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul puțin alungit, lucru
care stârnea ironia scriitorilor. Mama sa era dintr-o famile foarte bogată iar
tatăl era unul din eroii bătăliei de la Capul Mycale. Pericle în viața socială era un om sincer, subtil și ager,
considerat „O gură de aur”, fiind
supranumit „Olimpianul”. A fost mare protector al științelor și artelor,
stingându-se din viață în anul 429 î. Hr. Pentru strălucirea intelectuală pe care a
dat-o Greciei, secolul în care a trăit (V î. Hr.) a fost supranumit „Secolul
lui Pericle”,
***
P.S. „Aproape
este Domnul de toţi cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr” (Psalm 144, 18).
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu