Oricine aduce vorba despre copilărie, din spusele acestuia reiese că partea mai frumoasă este aceea în care părinții își găseau timp să-l culce citindu-i un basm. Lumea prindea alte nuanțe, împărații erau roșii sau verzi, prințesele adevărate capodopere pentru pictori, care le imortalizau în ținutele ce nu și le-ar fi putut imagina nici designerul Casei regale de azi. Toate duceau închipuirea în visuri amăgitoare, care ne afundau în somn, dar după ce Mihail Sadoveanu a scris povestea cu :”Făt Frumos Măzărean”, lumea a devenit mai nesigură, chiar îndoielnică. ”Cum acel copil nu putea asculta povestea până se termină?!” Geaba au venit ”frații Grimm”, Ion Slavici, Ion Creangă, Petre Ispirescu sau alții, ”Meșteri” ai basmelor, că problema nu s-a lămurit.
Timpul nu are voie să stea pe loc, până fiecare se va lămuri de
ce planetele se învârt în sensul acelor de ceasornic, așa că timpul
a adus basmul: ”Orologiul împăratului”, care la început nici nu
a fost observat. Ce împărat nu are un ceas? Fiecare împărat are
un ceas...
Nu a trecut mult timp și au început fel de fel de povești,
despre ”Orologiul împăratului”. Ca orice bârfă și acestea au
ajuns la urechile împărătești, care a pus un gardian să ”vadă”
care este povestea orologiului. Gardianul i-a raportat împăratului
că acel orologiu merge bine până în momentul în care Maiestatea
Voastră spuneți ceva despre valoarea timpului, mai ales la
audiențe, când dacă i-ați oferit doar câteva secunde, piticul din
ceas, pitic cu suflet, oprește ceasul, până omul sărman își spune
păsul. Dacă vine un boier și-i acordați minute nenumărate, piticul
se pune pe treabă și bate atât de repede că orele se transformă în
câteva minute. Boierii au reclamat piticul din ceas și împăratul a
înlocuit piticul VIU cu unul de fier și orologiul acum își
făcea meseria ”ceas”...
Să fi venit de atunci INTELIGENȚA DIGITALĂ?
De voi depinde ce va fi și ce va însemna acest lucru...
Toma G. Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu