sâmbătă, 28 ianuarie 2023

Veacul unui mare jurnalist: Mircea Carp

 

de Gheorghe Pârja

Eu, care am trăit pe două emisfere ideologice, pot aprecia ce a însemnat curiozitatea de a mă dumiri pe ce lume trăiesc. Singura sursă directă era aparatul de radio. La mine acasă, la sat, era fixat pe un post și acolo rămânea. Tata, mai discret, căuta printre bruiajele vremii, posturi de radio străine în limba română. Veștile pe care le afla le comenta, cu mare discreție, cu prietenii de încredere din sat. Cu mine niciodată. Când am ajuns licean la oraș, mi-am făcut prieteni, printre care și frații Bârlea. Nu de puține ori dormeam la ei, pe o stradă sigheteană. Colo, după orele 22, Mihai și Vasile butonau de zor pentru a prinde posturi străine. Evident, „Europa Liberă” și „Vocea Americii”.

Crainicii vorbeau despre fapte care se întâmplau la noi în țară, iar noi nu știam. Așa mai ieșeam și noi în lume. Nu era voie să spui că asculți posturi străine. Vremea a trecut, ne-am văzut fiecare de drumul vieții, fără a renunța la prietenie. În anul 1997, domnul Gheorghe Mihai Bârlea, pe atunci prefectul județului Maramureș, îmi spune că va sosi, în Baia Mare, jurnalistul Mircea Carp, pentru lansarea cărții „Vocea Americii în România”. Era jurnalistul de la postul de radio, ascultat în tinerețe, care își încheia emisiunea cu expresia: S-auzim numai de bine! Era însoțit de bunul său prieten, eseistul și istoricul literar Adrian Marino, o legendă vie a intelectualului care a semnat și prefața cărții.

Prefectul de atunci, Gheorghe Mihai Bârlea, tânărul de pe vremuri, care capta undele scurte, era prieten cu cei doi invitați. Recunosc, am trăit atunci o bucurie spirituală mai rar întâlnită. În două zile am recuperat un timp interzis. Cu domnul Mircea Carp am realizat un interviu, sus pe Dealul Florilor. Așa am aflat întâmplări mai puțin știute despre bine-cunoscutul jurnalist de la „Vocea Americii” și „Europa liberă”. A fost ofițer de carieră, dar regimul comunist l-a dat afară din Armată, dimpreună cu 9000 de ofițeri, deși luptaseră cu toții pe front. Mai bine zis, pe două fronturi, fiind rănit în două rânduri. A luptat pentru Basarabia, dar și pentru Transilvania. Avea o datorie față de țară și apoi față de Rege. A stat vreo șase luni în închisoare. În 1948, s-a refugiat în Occident. S-a orientat spre jurnalism. În baza unei legi speciale, a emigrat în Statele Unite. A intrat pe post de crainic la postul de radio „Vocea Americii”. Unde a început strălucita lui carieră.

Îmi spunea că a fost în România de vreo 14 ori în calitate de corespondent special. A însoțit doi președinți americani în vizită la București. Pe Richard Nixon, 1969, prima vizită a unui președinte american în România, și pe Gerald Ford. Când era mai relaxat, discuta cu președintele și banalități. Că doar și el îi om. Vizita lui Nixon a fost memorabilă. El a călătorit în calitate de persoană particulară, pentru a-și pregăti candidatura la Casa Albă. În Polonia a fost primit foarte rece. În Uniunea Sovietică nu a fost primit de nici o persoană oficială. În România a fost primit de șeful statului cu covorul roșu. După alegeri, Nixon, președintele Statelor Unite, a venit în vizită la București, unde l-au așteptat peste un milion de oameni. Cât era de american, îmi spunea domnul Carp, asta l-a marcat foarte mult.

Mi-a spus de unde și cum își procura știrile. Am reținut fraza care a dominat postul american: „De la acest post de radio veți auzi știri. Unele vor fi bune, altele vor fi proaste. Dar, în orice caz, veți auzi știri adevărate, știri corecte.” Credea că jurnalistica independentă din România, după 1989, a împrumutat foarte mult din stilul celor două posturi la care a lucrat. S-a legat de Maramureș și prin fiul său Mihai, care, aflându-se la Ieud, a întrebat un cetățean unde ar putea petrece noaptea. Trecătorul acela l-a invitat la el acasă, unde l-a găzduit și ospătat. Era învățătorul Ștefan Dăncuș, colegul meu de Liceu pedagogic. S-a legat o prietenie extraordinară.

La Baia Mare, Mircea Carp a venit cu soția lui, Gabriela, un distins critic de artă, cunoscut în Occident. Care a scris și o carte, împreună cu profesorul Ionel Jianu, despre artiștii români din diaspora. A apreciat mult efortul Anei Blandiana, al lui Romulus Rusan și Gheorghe Mihai Bârlea la edificarea Memorialului de la Sighet. Ca fiind un gest nobil și absolut necesar. Nu uit că în holul Teatrului Dramatic din Baia Mare, unde a avut loc lansarea cărții lui Mircea Carp, eseistul Adrian Marino i-a creionat calități deosebite. Mircea Carp este un om inteligent, cu spirit de observație critică asupra fenomenului pe care îl abordează. Îi admira prestația jurnalistică.

Astăzi, 28 ianuarie, Mircea Carp împlinește 100 de ani. Avem rar ocazia de a sărbători un jurnalist la această vârstă. Aflat la microfon peste 45 de ani, a fost pentru multe generații de ascultători legătura cu lumea liberă. S-a născut la Gherla, în anul 1923. Dintr-un an cu tatăl meu. Mama lui era strănepoata lui Lascăr Catargiu. Fire de boier, la domnul Carp! Îi port o prețuire neasemuită. Era o vreme când un prefect invita în județ oameni de cultură și presă. Nu uit cuvintele domnului Mircea Carp, care își încheia emisiunile cu expresia: „S-auzim numai de bine!” Așa să fie!

P.S. În fotografie, în anul 1997, prefectul Gheorghe Mihai Bârlea și jurnalistul Mircea Carp, la lansarea cărții din Baia Mare.

Ședință de excepție la Liga Scriitorilor din Cluj Napoca!

 


Dacă e zi de joi, Cercul Militar din mijlocul Clujului, își așteaptă invitații. Este zi de ședință de Cenaclu literar - Liga Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca. Se anunță o zi plină. Un program încărcat. Așa a fost. Am fost printre cei prezenți în sală. Participanți din mai multe colțuri de țară. Ion Machidon - București. Valer Toderici - Telciu (BN). Virginia Paraschiv, Mariana Cristina Popan, Ionela Amalia Sima, dr. Mihai Ganea și subsemnatul, Vasile Bele din Baia Mare (MM). Din Turda, a fost prezentă, (proaspăt membru L.S.R.), Marieta Coman. Mulți, foarte mulți clujeni. A fost o ședință de excepție, cu oameni excepționali. Oameni care pun suflet în tot ceea ce fac.

Am primit și am dăruit cărți și reviste. Printre cele primite, amintesc:
- Marieta Coman, ,,Șoapte rătăcite-n valuri";
- Mariana Cristina Popan, ,,Scriitori printre anotimpuri";
- Viviana Ștefania Cosma, ,,Căprioara fericită";
- Teofil Mândruțiu, ,,Ancoră cerească";
- Teofil Mândruțiu, ,,Ninsoare în fulg";
- revista ,,Amurg sentimental";
- revista ,,Polymnia";
Un mare și din suflet mulțumesc, tuturor!
(cu siguranță voi reveni! )
Printre cărțile de suflet primite este și cartea ,,Șoapte rătăcite-n valuri", Colecția Poezie, apărută în condiții grafice deosebite, la Editura Ecou Transilvan, 2022, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-730-980-5, 172 p., autor Marieta Coman. Felicit apariția editorială a volumului și o susțin. Am bucuria să cunosc autoarea de la ședințele de Cenaclu literar de la Cluj și sunt mândru de o așa realizare. Sunt bucuros eu, de realizările altora. Ești un mare bravo, Marieta Coman! Sunt convins că vei continua activitatea literară și culturală în același ritm, păstrând cutumele calității, autenticității și originalității sufletului tău.
Motto:
,,Uneori șoaptele atrag atenția mai tare decât orice strigăt...".
Marieta Coman
Am zidit ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI de visare
peste frământările limpezimii izvorului
drept liant am folosit STROPI DE CERNEALĂ
și mult, foarte mult albastru necălcat
Am luat O PANĂ CA O AMINTIRE dintr-un
cuib de gând să îmi ajungă
CÂT PENTRU ȘAPTE SUFLETE...
Nu am cernut foșnetul vântului
ci am adunat CLIPE PRIN CLEPSIDRĂ
pentru frământările care mi se leagă
de lumina cuvântului liber
Iar în ȘIFONIERUL CU VISURI
pe un raft de dor
ȘOAPTELE RĂTĂCITE-N VALURI
își chemau la taifas CĂUTĂRI de suflet
Apoi, dintr-un ZBOR ALB spre asfințit
am chemat LACRIMA verde-miracol
să îmi fie muză PRIN VALURI
pentru un timp ce curge dintr-un
CEASORNIC FĂRĂ ACE...
PE MALUL ALTUI TIMP stă la cules de GÂNDURI
răstignirea.
Azi, veacul, face-va SLALOM printre picuri de amintiri
cu arome de iasomie și busuioc.
Asfințitul își va scrie o SCRISOARE sieși fără pretenția unui răspuns
Da! Va primi răspuns de tăcere
Dintr-un bob de CERNEALĂ VINOVATĂ își va curge
plecarea
INFINITUL... ȘI-ATÂT pentru tine cuvânt netrist...
O PETALĂ PLUTIND înspre răsărit de vânt
își urmează șoapta tăcută
PE PLAJA GÂNDULUI chemat să culeagă vise albastre
ÎN OCHII SOARELUI se adună frunză și lut
lacrimi și patimi
iar într-un SENS GIRATORIU
cele trei ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI
numără nisipul fierbinte călcat de Euterpe
urmează încă un ZBOR DE PORUMBEL
spre adevăr mângâiat de libertate...
II.
Motto:
,,Să ne oprim puțin din zborul efemer pentru a admira eternitatea unui vers...".
Marieta Coman
Voi călători în vis
adunat în clepsidră de adevăr
din care curg ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI
- frământări și îngeri
lumină în senin de munte
FRĂNTURĂ DE MISTER și
PERSEVERENȚĂ,
toate prinse în buchetul timpului ce va să se întoarcă.
O CUPĂ CU SECUNDE
salvează libertatea gândului rătăcit
iar tăcerea dintr-o REGĂSIRE
va chema la rugăciune
LUMINA DIN VERS...
Nu voi scrie pe cer decât cu clipe de adevăr mângâiat de muze
rugăciunea inimii o voi rosti
adunând CUVINTE BRODATE.
Au tăcut toamnele și îngerii
AZI AM TĂCUT și eu... dar am desenat VALUL care-și așterne
NUANȚE DE NELINIȘTE
printre picuri de ploaie și ceață
MAI CAUT tăcerea în pribegie
dar și în ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI
nu știu dacă le voi întâlni -
UNEORI timpul nu ține cu mine...
PE-ALEI DE VISE ninge cu libertate
albastră învelită în gând rătăcit
CLIPĂ, după CLIPĂ
îmi adun limpezimea mirului
și torc amintiri neculese
MĂ CERN DIN CLIPE și mă renasc
în miresme de gutui
STROPI DE VERS adunat în zbor de umbră
îmi aduce aminte de tăcere și
de un SUFLET ZDRENȚUIT de neîmplinire
CERUL și CUVÂNTUL îmi sunt martori
pe DRUMUL ce-l am de la suflet până la suflet
de la tăcere la altă tăcere
TIMP GRĂBIT mai ești - adună speranță și TĂCERE târzie
într-un palat de rouă înconjurat
de CER ALBASTRU
și păzit de ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI...
III.
Motto:
,,În șoapta timpului
tot o s-aud chemarea ta
și frunzele foșni-vor a poveste...".
(Marieta Coman, din ,,Șoapta timpului")
Căuta-te-voi amurg
și pe voi ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI
să îmi răspundeți degrabă la o întrebare:
,,Care-mi este SCOPUL VIEȚII?".
Nu căutați rime! Nu mă amăgiți!
Nici cu FOȘNETE DE ÎNDOIELI nu îmi răspundeți!
Încercați, totuși, cu AROME DE TOAMNĂ
dar nu din orice toamnă
vreau să gust aroma din TOAMNA MEA
- o toamnă pictată printre gutui
o toamnă culeasă din cântec
chemată din PIERDUTE AȘTEPTĂRI
cusută cu rod și ÎNCĂ O PROMISIUNE
o toamnă dintre timp și veac
o TOAMNĂ ÎN PARFUM DE LINIȘTE...
,,Dați-mi TOAMNA MEA înapoi!"
am să îți strig dacă nu prind răspunsul.
adun PARTICULE DE VÂNT și cuvânt
le voi prinde în CUVINTE NEMURITOARE
și printre veacuri îmi voi răspunde eu
la ÎNTREBAREA VIEȚII - CINE SUNT?
Pentru că ecoul gândului rătăcit
îmi aduce COPILĂRIA MEA înapoi
voi invoca lui Erato
să aleagă RUGINII DANSURI
din colecția toamnelor viitoare
pentru că de azi
M-AM COMPUS ÎNTR-O POEZIE...
Striga-voi zorilor CINE SUNT?
și îmi vor răspunde
COPILĂRIA MEA rămasă în lut
TIMPUL MEU dintr-un gând de mir
și MĂ TEM că veacul
va ruginii scriind
O MELODIE LA INFINIT
din care voi înțelege doar atât
AM FOST O CLIPĂ din TIMPUL MEU
rămân o amintire din COPILĂRIA MEA
și voi scrie alte CUVINTE NEMURITOARE
pe care le voi zidi printre
ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI...
Am scris LIMBII ROMÂNE să îmi cearnă
culori de toamnă și TĂCERE târzie
dintr-un CER ALBASTRU
deschide-voi fereastră să intre răsăritul altor
ȘOAPTE...

VASILE BELE

vineri, 27 ianuarie 2023

Fotografia zilei - Livia Chira Hotico, românca din Dăneștiul Chioarului în...concediu!

 


Soros a îndemnat la folosirea soldaților est-europeni drept carne de tun în viitoarele conflicte pentru Alianța NATO!

 

Soros a îndemnat într-un articol din 1993 la folosirea soldaților est-europeni drept carne de tun în viitoarele conflicte pentru a reduce riscul pierderilor NATO. Profeția lui se intitula neconspiraționist SPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ! 

Imperiul lui Soros este mai extins decât v-ați imaginat vreodată. Sumele incredibile pe care le-a direcționat multimiliardarul politicienilor de stânga, începând cu anul 2000. E mai ușor să faci o listă cu cine NU a fost finanțat de Soros Imperiul lui Soros este mai extins decât v-ați imaginat vreodată. Sumele incredibile pe care le-a direcționat multimiliardarul politicienilor de stânga, începând cu anul 2000. E mai ușor să faci o listă cu cine NU a fost finanțat de Soros!

George Soros a îndemnat la folosirea soldaților est-europeni pentru a "reduce riscul de body-bag-uri (saci de cadavre) pentru țările NATO" într-un articol despre "Noua Ordine Mondială”, relatează Zero Hedge.

Pe măsură ce războiul din Ucraina continuă, nu există nicio îndoială că pierderile umane au fost enorme pentru Ucraina, inclusiv ceea ce înseamnă probabil peste 100.000 de soldați care au murit în operațiunile de luptă.

Cu toate acestea, a existat un om care a prezis o mare parte din ceea ce s-a întâmplat în bătălia din estul Europei: George Soros.

Finanțatorul ungur oligarh miliardar, adesea prezentat ca un umanist, a promovat o strategie geopolitică dură în articolul său din 1993 intitulat "Toward a New World Order: The Future of NATO".

În acest articol, el subliniază modul în care est-europenii ar putea fi folosiți ca "forță de muncă" în conflictele viitoare, în încercarea de a reduce numărul de morți în țările occidentale, pe care Soros susține că Occidentul nu le-ar tolera din punct de vedere politic, spre deosebire de estul Europei.

"Statele Unite nu ar fi chemate să acționeze ca polițist al lumii. Atunci când ar acționa, ar acționa în colaborare cu alții. De altfel, combinarea forței de muncă din Europa de Est cu capacitățile tehnice ale NATO ar spori foarte mult potențialul militar al Parteneriatului, deoarece ar reduce riscul de bodybag-uri pentru țările NATO, care reprezintă principala constrângere în ceea ce privește disponibilitatea lor de a acționa. Aceasta este o alternativă viabilă la dezordinea mondială iminentă", a scris Soros în articolul citat de Zero Hedge.

 

Autor: Cătălin Vușcan

Sursa: Telegram

Aforismul zilei - Ion Cristofor

 


Drumul spre Uniunea Europeană

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Anul trecut s-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. S-a vorbit protocolar despre eveniment, uitându-se, din păcate, meritele incontestabile ale profesorului clujean, Vasile Pușcaș, la această împlinire. Că așa o numesc și eu, deoarece românii s-au constituit ca stat numai cu fața spre civilizația apuseană. Unora nu le place această variantă din istoria noastră, dar alta mai credibilă nu găsesc. Profesorul Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, fost ministru al integrării europene, ne-a oferit spre lămurire cartea „Românii în Uniunea Europeană” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022), care conține răspunsuri la numeroase întrebări pe care și le-au pus românii de la aderare încoace.

Este o carte, cu abordare deschisă, pentru cunoașterea fără înflorituri a acestei perioade cu multe ezitări, dar cu un parcurs necesar pentru destinul nostru ca popor. Autorul ne vorbește ca unul care a trăit momente cruciale ale devenirii României, după 1989. Nu uit a sublinia că a avut o contribuție decisivă la redobândirea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate, în raport cu Statele Unite ale Americii. A fost negociatorul-șef în discuțiile de aderare. Cine mai evaluează efortul intelectual, abilitatea de negociere pentru a pune de acord legislația noastră cu cea a Uniunii Europene? Au fost emoții, decepții, eșecuri, izbânzi, trăite de această personalitate a lumii noastre. De o discreție proverbială.

A fost o misiune greu de cântărit de către noi. Dar omul trudei, numai de el știute, a avut sentimentul împlinirii când, la 17 decembrie 2004, Consiliul Europei a anunțat încheierea negocierilor și semnarea Tratatului de Aderare, intrat în vigoare, după ratificarea lui de către parlamentele celorlalți membri, la 1 ianuarie 2007. După cum scria și profesorul Ion Taloș, „este ziua în care România și-a ocupat locul cuvenit în Uniunea Europeană, alături de cele mai avansate state de pe continent. Munca devotată, ardelenesc-tenace și eficientă (circa 20 de ore pe zi) desfășurată de Vasile Pușcaș, la vârsta celor mai frumoase împliniri ale oricărei personalități, se înscrie ca un moment crucial în istoria țării noastre.”

A fost o mișcare foarte înțeleaptă din partea României, iar diplomatul Vasile Pușcaș a spus atât: „Am făcut asta pentru poporul român!” Autorul cărții face o analiză aplicată a drumului parcurs de România până acum, cu avantajele argumentate, dar tot cu luciditate aruncă o privire aspră asupra neajunsurilor politicii românești de după aderare. Are și propuneri pentru reformarea Uniunii Europene și pentru consolidarea poziției noastre în acest Club. Sunt amintite scăderi ale politicii românești. Nimeni nu s-a ostenit să elaboreze o strategie post-aderare, pentru aplicarea angajamentelor cuprinse în Tratat. Aflăm că marele exod al românilor – aproximativ 25% din populația aptă de muncă – spre zonele mai dezvoltate ale Uniunii, putea fi serios diminuat dacă erau informate toate categoriile sociale despre conținutul procesului de integrare și despre consecințele lui.

Cu alte cuvinte, spune diplomatul, aderarea nu a fost urmată de integrare. Politicienii români s-au mulțumit cu beneficiile care veneau din acest statut. Dar fenomenul continuă! Se pare că una scrie în Tratat și alta este în realitate. Ce să mai credem? Printre cauzele eșecurilor noastre ar fi și faptul că a dispărut altoirea pe istorie, prin negarea trecutului, atât a trecutului familiei, cât și a națiunii. Și noi credem că toate teoriile acestea vin din Cartea de la Bruxelles! Mă întreb și eu: unde s-a rupt firul? Constatăm manipulări felurite, cea mai gravă este confuzia dintre suveranitatea națională și formarea uni­tă­ții politice europene.

Ca un observator atent al acestui fenomen, văd că multe rafale ideologice vin pe neașteptate și cu adresă și din partea Uniunii Europene. Diplomatul Vasile Pușcaș cere ca maneliștii politici autohtoni și europeni să fie grabnic înlocuiți, pentru a veni oameni capabili să explice drumul asumat prin Tratatul de Aderare. Este nevoie de negocieri permanente, care să ducă la armonizarea și apoi fuziunea intereselor tuturor. Așa se va vedea că integrarea nu exclude patriotismul, o piatră de încercare și cu folos politic pentru partide, apărute pe acest fond confuz. Ca unul născut și crescut într-o zonă cu puternice date identitare, mă uit cu prudență la tăvălugul noilor teorii care vin de la Centru.

Cartea ne sfătuiește să nu ne lăsăm intimidați de atitudinile anti-europene, deoarece singura soluție pentru supraviețuirea statelor europene este integrarea, dar să se discute permanent interesul european cu cel local. Și eu am fost atras de conceptul unitate în diversitate. Autorul crede că retragerea britanicilor din UE nu este în folosul lor. Dar mai speră că liderii actuali vor găsi pârghii refondatoare ale Uniunii Europene. Discuția despre viitorul Uniunii Europene este purtată de autor la un nivel exigent, cu soluții. Ne mai spune diplomatul Vasile Pușcaș că „a fi singur pe lume ar însemna autocondamnare la pierzanie.”

Cu alte cuvinte, pentru supraviețuirea statelor europene, soluția este integrarea. Profesorul Ion Taloș crede că acest volum de referință reprezintă contribuția românească la modul superior de a gândi viitorul Uniunii Europene. O carte de citit, pentru a ne lămuri vremurile pe care le trăim cu mințile noastre.

Comunicat SLI MM - LEGITIMAȚII NOI

 


Stimati colegi,


Incepand cu anul scolar 2022- 2023, noua legitimatie de membru SLI MM
este accesibila in format electronic.
Legitimatia poate fi accesata de pe site-ul SLI MM din meniul:
Informatii pentru membrii SLI MM- CARD MEMBRU SLI MM.

BIROUL EXECUTIV SLI MM


Foto/Gluma zilei - Analfabeții funcționali există!

 


Semnificațiile zilei de 27 ianuarie 2023


 Evenimente ale zilei 27 ianuarie

98

După moartea lui Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 - 117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În 106 intră în componența sa și Dacia.

1343

Papa Clement al VI-lea emite bula papală Unigenitus.

1695

Mustafa al II-lea devine sultan al Imperiului Otoman, după moartea lui Ahmed al II-lea

1785

Este fondată Universitatea din Georgia.

1855

Conducerea Școlii ostășești din București solicită Eforiei școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu "Puterea armată și artă militară la români". Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară.

1880

Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenție pentru sursa sa de iluminare incandescentă.

1888

La Washington este fondată "National Geographic Society".

1903

A fost fondată Confederația patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România)- actual UGIR-1903.

1915

Marina Statelor Unite ocupă Hahiti.

1926

Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946) a experimentat într-un studio din Londra primele transmisiuni televizate.

1941

Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez și american (pâna la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor “Axei” (planul “ABC1”).

1944

Lichidarea definitivă a blocadei Leningradului, începuta la 8 septembrie 1941.

1945

Eliberarea de către forțele sovietice a lagărului de exterminare de la Auschwitz Polonia.

1967

Trei astronauți americani (Virgil Grissom, Edward Withe și Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizați în incendiul izbucnit la bordul navetei spațiale „Apollo 1”, în timpul simulării unei lansări a acesteia de la Cape Canaveral, SUA.

1967

Semnarea de către URSS, SUA și Marea Britanie a Tratatului privind utilizarea pașnică a spațiului cosmic pentru urmatorii 60 de ani (intrat în vigoare la 10 octombrie).

1973

La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la încheierea Războiului din Vietnam.

1987

Mongolia a stabilit relatii diplomatice cu SUA.

1987

Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constitutiei.

1988

Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris.

1990

A început procesul celor patru demnitari ai regimului comunist: Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Mănescu; la 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. După scurt timp, au fost puși în libertate.

1992

A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria.

1997

În Burkina Faso a fost revizuita Constitutia adoptată la 11 iunie 1991.


Celebrări 27 ianuarie

Florin Piersic1936

A fost născut Florin Piersic _ FOTO.

Hyman George Rickover1900

A fost născut Hyman George Rickover.

Lewis Carroll1832

A fost născut Lewis Carroll.

Wolfgang Amadeus Mozart1756

A fost născut Wolfgang Amadeus Mozart.

1952

A fost născut Radu Barbulescu.

1951

A fost născut George Cusnarencu.

1944

A fost născut Victoria Dragu.

1948

A fost născut Iulian Filip.

1931

A fost născut Florian Saioc.

1947

A fost născut Vasile Salajan.


Comemorări 27 ianuarie

Mahalia Jackson1972

A murit Mahalia Jackson.

Giuseppe Verdi1901

A murit Giuseppe Verdi.

Johann Gottlieb Fichte1814

A murit Johann Gottlieb Fichte.

Janos Bolyai1860

A murit Janos Bolyai.

John Updike2009

A murit John Updike.

Louis De Funès1983

A murit Louis De Funès.


Sursa: Wikipedia

Medalionul literar ”Eminescu să ne judece”


Joi, după amiază, în data de 26 ianuarie a.c., la orele 17, un numeros public, format din scriitori și iubitori de cultură, se îndrepta ca un șuvoi de lumină spre Cercul Militar din Cluj-Napoca, unde se desfășura ședința cenaclului Ligii Scriitorilor. Erau scriitori și iubitori de cultură din județele Suceava, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Olt, Vâlcea, Cluj și municipiul București. Sala, la un moment dat, a devenit neîncăpătoare, chiar dacă are peste 100 de locuri.

Până a începe ședința, cei prezenți au audiat la o boxă cântecul ”Eminescu să ne judece “, interpretat de regretata familie Doina și Ion Aldea Teodorovici.

În prezidiu au luat loc: Iulian Patca, președintele filialei Cluj a Ligii Scriitorilor, Al.Florin Țene, președintele național al acestei organizații profesionale, prof. Voichița Pălăcean Vereș, președinta cenaclului “Artur Silvestri” și invitatul special Ion Machidon din București, directorul revistei “Amurg Sentimental “, membru al Uniunii Scriitorilor și al UZPR.

Ședința s-a deschis cu Imnul Ligii Scriitorilor, compus de scriitorul și compozitorul  Mihai Ganea din Baia Mare. Voichița Pălăcean Vereș a anunțat ordinea de zi a ședinței, după care a dat cuvântul scriitorului Al.Florin Țene. Acesta a aprins  lumânarea dintr-un sfeșnic aurit spunând că este: “simbolul luminii pentru drumul spre veșnicie al scriitorilor născuți sau urcați la Cer în luna ianuarie.  “. La propunerea scriitoarei Titina Nica Țene s-a ținut un minut de reculegere pentru trecerea în eternitate a pictoriței și poetei  Virginia Brănescu din Bistrița Năsăud.

În continuare  Al.Florin Țene a prezentat situația activităților, organizate de cele 39 de filiale din țară și străinătate ,evidențiind filialele: Iași Nord-Est, condusă de Dan Teodorescu, Vâlcea, condusă de  Luci Trușcă, Olt, condusă de prof. dr.Ștefania Malineanu, Năsăud condusă de Ioan Mititean și cea din Cluj, condusă de Iulian Patca etc. Apoi  Al.Florin Țene a prezentat și analizat cărțile primite și semnate de Elena Trifan, Ana Cristina Popescu, Adrian Popescu,  Calendarul pe anul 2023 editat de Filiala Iasi Nord-Est, Mihaela CD, Liliana Moldovan care a scris o carte despre opera lui Al.Florin Țene, la care a intervenit Voichița Pălăcean Vereș subliniind că este a cincea carte apărută despre opera acestui talentat și prolific scriitor: Volumele fiind scrise  de Petrică Birou, Mariana Cristescu și Vochița Tulcan Macovei, inclusiv albumul cu manuscrise și corespondențe, editat de Editura Napoca Star.În continuare președintele Ligii Scriitorilor a prezentat cărțile semnate de Elena Căpățână, Loredana Zeller, Dorel Neamțu, Ilie Serediuc,  Rodica Murgu și Ion N. Oprea și a citit Raportul de activitate al Filialei Ligii  Scriitorilor din Buzău, semnat de Elena Căpățână.

Iulian Patca a prezentat pe scriitorul, editorul și promotorul cultural Ion Machidon a cărei activitate de promovare a valorilor  culturale din România Profundă este bine cunoscută. Despre această personalitate a vorbit și Al.Florin Țene care și-a adus aminte că, în urmă cu 20 de ani a frecventat cenaclul condus de Ion Machidon , unde Titina Nica Țene a fost premiată pentru poeziile sale. 

Președintele național al Ligii Scriitorilor l-a felicitat pe  scriitorul  Vasile Dan Marchiș, din Baia Mare, care editează interesanta revistă “ Sintagme Codrene“, o revistă cu un conținut bogat și cu creții autentice. În continuare editorul acesteia a vorbit despre autorii publicați în numărul 18/ianuarie-februarie/martie 2023. Al.Florin Țene l-a  felicitat pentru activitatea pe care o depune în folosul culturii naționale.

Iulian Patca a prezentat ultimul număr al revistei “Agora Literară “, nr.45-ianuarie 2023, vorbind despre autorii publicați care sunt, atât din țară, cât și din străinătate.

A intrat în tradiția celor două cenacluri “Artur Silvestri “și  “Al.Florin Țene “, de la Centru nr.2 de pe strada Decebal 21, ca scriitoarea prof. Lucia Elena Locusteanu să țină o rubrică permanentă, intitulată “Calendarul lunii “, lucru care l-a făcut cu mare profesionalism și în actuala ședință, punând un accent pe viața și opera lui Mihai Eminescu.

Înainte de a vorbi scriitoarea Virginia Paraschiv, dr..Mihai Ganea a vorbit de rolul culturii în educarea națiuni. Un interesant studiu despre Eminescu, practic un fragment, a citit scriitoarea prof. Virginia Paraschiv, din Baia Mare, studiu la o carte scrisă despre Eminescu de regretatul Florin Paraschiv.

Istoricul Mihai Istudor  din București și-a prezentat două cărți, fresce ale unor momente din istoria neamului  nostru, expunere ce a trezit interesul numerosului auditoriu.

Voichița Pălăcean Vereș a rotunjit prin cuvinte meșteșugite un adevărat medalion literar despre talentatul poet Teofil Mândruțiu, subliniind că este un poet profund religios, ale cărui metafore sunt surprinzător de subtile. Apoi autorul a citit, foarte frumoase poeme, din ultimele cinci volume ale sale. Poeme aplaudate de cei prezenți. Despre poeziile acestuia a mai vorbit Gavril Moisa, Eugen Cota,  Iulian Patca, Vasile Gădălin și preotul Vasile Goje.

La invitația președintei de cenaclu a luat cuvântul Ion Machidon care a vorbit despre cenaclul și revista “Amurg Sentimental “ pe care le conduce, și despre proiectele de viitor. Împreună cu Al.Florin Țene au depănat amintiri pe când participau la București la cenaclul “Amurg Sentimental” care se ținea în curtea Muzeului “Tudor Arghezii”.

În continuare  prof. Ovidiu Jucan a citit un amplu poem dedicat lui Mihai Eminescu, moment aplaudat de auditoriu.

Poetul Valeri Toderici și-a lansat patru cărți, una dintre ele fiind scrisă de nepoțica acestuia. Cărțile au fost tipărite la Editura “Amurg Sentimental” din București. După ce autorul le-a prezentat, a vorbit Ion Machidon, Voichița Pălăcean Vereș, Vasile Gădălin, Eugen Coța  și Gavril Moisa.

Al Florin Țene a anunțat că viitoarea ședință este ultima joi din luna februarie, adică în 23 februare, la orele 17, la Cercul Militar din Cluj-Napoca, iar cenaclul”Al.Florin Țene“ de la Centrul de Zi pentru Vârstinci, din strada Decebal nr.21, are loc în prima miercuri din luna februarie, adică în 1 februarie la ora 11.

Am asistat la această ședință, foarte bogată în conținut și dezbateri, unde spiritul intelectual a predominat, Ca de obicei, poeta Titina Nica Țene,  trasmite  ședința live pe internat. 

Ședința s-a încheiat cu un mini-concert cu câteva nemuritoare melodii de Eugen Doga.

27 ianuarie 2023
Al. Florin Tene

joi, 26 ianuarie 2023

NICĂIERI NU-I MAI BINE CA ACASĂ

Prima casă, prima reședință, primul domiciliu, pentru primii oameni creați de Dumnezeu, era la adresa cea mai frumoasă, numită „Grădina Eden” și această locație era aici pe pământ. Adam și Eva erau în Raiul pământesc, căci acolo i-a așezat Dumnezeu imediat după ce i-a creat. Erau primii oameni care aveau statutul de cetățeni ai Raiului. Aveau acest statut, fără a se strădui, fără a face vreun efort fizic sau moral pentru a-l obține într-un fel sau altul, sau prin merite personale, ci pur și simplu, pentru că așa i-a cinstit Creatorul lor Dumnezeu, Care i-a creat după chipul și asemănarea Sa, ei bucurându-se de toate privilegiile oferite de Acesta. Pentru Adam și Eva „acasă” însemna Rai, viață veșnică, fericire nesfârșită. Peste tot pe unde îi purtau pașii, prin cea mai frumoasă grădină, Eden, ei erau acasă. Erau în comuniune perfectă cu Creatorul lor, Dumnezeu, Care fiind un Tată grijuliu, le-a dăruit tot ce aveau nevoie pentru a fi veșnic fericiți, având parte de tot ce este frumos și bun.

Din nefericire au trecut repede acele vremuri. Păcatul strămoșesc deși putea fi evitat, nu a fost ocolit. Ispita venită de la diavolul întruchipat în șarpe, a transformat libertatea oferită de Dumnezeu în cea mai nemiloasă robie, a diavolului. Acest păcat i-a scos pe strămoșii neamului omenesc din Rai, accesul în Grădina Eden, în Rai, fiind blocat. Prezența omului în acel loc sfânt aparținea istoriei, trecutului, dar cu toate acestea, nimeni și nimic nu au putut stăvili, opri, dorul, speranța reîntoarcerii acasă, adică în Rai, la prima reședință, în cea mai frumoasă grădină.
Chiar dacă nimic din lumea aceasta nu se poate compara cu primul domiciliu în care s-au aflat Adam și Eva, totuși cuvântul „acasă” a fost uzitat de oameni și după căderea în păcat a strămoșilor noștri, devenind un termen obișnuit și aplicabil (adaptabil) noilor condiții. Astfel atunci când rostim cuvântul „acasă” identificăm în el locurile atât de dragi nouă încă de la vârsta fragedă a copilăriei, care și-au pus definitiv amprenta asupra vieții noastre, a educației noastre, a formării noastre ca oameni, desigur fiind vorba aici de „cei șapte ani de acasă” și continuând până când mai facem umbră pământului.
Pentru Fiul lui Dumnezeu întrupat din Prea Curata Fecioară Maria, prima casă a fost cea în care S-a născut ,,Peștera din Betleem”. Deși este impropriu să o numim „casă” totuși ne folosim de acest cuvânt fiindcă s-a născut în ea Fiul lui Dumnezeu, iar acolo este Biserica Nașterii Domnului, spre care își îndreaptă pașii pelerini creștini și nu numai, de peste două mii de ani. Tot acasă S-a simțit Iisus Hristos în toate locurile pe unde a umblat și în Egipt și în Nazaret și în Ierusalim și în Capernaum și în Galileea neamurilor și în Samaria și în Ierihon, chemându-i pe toți oamenii să moștenească Împărăția Cerurilor, adică să se întoarcă „acasă”, revenind la starea privilegiată, în comuniune cu Dumnezeu. Oriunde a mers Iisus se confirma un adevăr: „Întru ale Sale a venit.” ( Ioan 1, 11). Nu numai că Iisus a venit întru ale Sale, ci a și rămas cu noi, căci așa le-a spus ucenicilor Săi: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20).
În urmă cu o săptămână Îl vedeam pe Iisus Hristos vindecând de o boală contagioasă și letală numită „ lepră” nu mai puțin de zece oameni. Din clipa în care era constatată (confirmată) această boală necruțătoare, leproșii erau evacuați din casele lor, din familiile cărora aparțineau înainte de a se îmbolnăvi. Pentru ei despărțirea de membrii familiilor lor reprezenta o nouă dramă care se alătura celei existente deja, boala. Ce o fi fost în sufletul lor când au fost nevoiți să-i părăsească pe cei dragi lor? Revenirea lor la o viață normală exista totuși. Dacă ei și familiile lor nu puteau face nimic deși și-ar fi dorit să facă, dar nu au reușit, totuși Cineva, Iisus Hristos a intervenit cu Atotputernicia Sa Dumnezeiască și i-a vindecat. Dacă alții care treceau prin zonă îi compătimeau, neputând face ceva pentru salvarea lor, Iisus nu i-a compătimit, ci i-a vindecat. Rugăciunea lor către Iisus: „Fie-ți milă de noi” (Luca 17, 13) a triumfat, a biruit, în lupta cu nemiloasa boală, astfel că prin minunea săvârșită de El asupra lor se puteau întoarce acasă, reintegrându-se în familie și în societate. Se confirma prin minunea făcută de Iisus Hristos, ceea ce El Însuși spunea într-un dialog cu un dregător bogat care a avut loc la scurt timp după săvârșirea minunii: „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.” (Luca 18, 27).
Dacă pentru cei zece leproși vindecați de Iisus bucuria a fost totală, la cotele cele mai înalte, ei revenind sănătoși acasă, nu putem spune, din păcate, același lucru despre dregătorul bogat, preocupat de mântuirea sufletului său, care pleacă trist de la Iisus când îi recomandă să renunțe la averea sa materială, împărțind-o săracilor, iar în schimb să dobândească exact ce-și dorea: viața veșnică. Cei zece leproși vindecați se bucurau, în timp ce dregătorul era trist. Erau două stări de suflet la fel de reale, dar diametral opuse și ele reflectă prioritățile pe care ni le propunem în viață.
În Duminica a 32-a după Rusalii ne întâlnim tot cu un om foarte bogat, numit Zaheu și care era șeful vameșilor din orașul Ierihon și care avea o cu totul altfel de stare sufletească decât celălalt bogat, la care am făcut referire anterior. Iisus „trecea prin Ierihon și iată, un bărbat cu numele Zaheu și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și Iisus când a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Și grăbindu-se s-a coborât și L-a primit, bucurându-se.” (Luca 19, 1-6). Starea sufletească a lui Zaheu era optimă, căci a obținut mai mult decât și-a propus, adică doar să-L vadă pe Iisus. Acest Iisus, despre Care a auzit doar lucruri frumoase Îi va fi oaspete de onoare, intrând în casa lui, binecuvântându-l pe el, familia lui, casa lui și acest lucru îi umplea inima de bucurie.
Dialogul dintre Iisus și Zaheu are un conținut plin de bogății duhovnicești, de ținut minte și mai ales de transpus în viața de zi cu zi, având ca țintă primordială dobândirea vieții veșnice prin identificarea modalităților realizării acestui obiectiv suprem și care coincide cu accederea în Rai. Dialogul a fost fluent, de parcă se desfășura între două persoane care se cunosc foarte bine, deși atunci era pentru prima dată când Iisus și Zaheu se vedeau și dialogau ca doi buni prieteni. Astfel, după ce Iisus l-a chemat pe Zaheu să coboare din pom, ca să fie față în față, lucru ce s-a petrecut, intră împreună în casă: „Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.” (Luca 19, 😎. Aceste cuvinte le-a rostit Zaheu! Simplu, concret, la subiect, nu poliloghie, nu multe vorbe, ci fapte concrete! Răspunsul lui Iisus a fost pe măsura faptelor bune făcute de interlocutorul Său, Zaheu: „Iar Iisus a zis către el: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca 19, 9-10).
Știm că în apropierea lui Iisus erau mari mulțimi de oameni, unii fiind dornici să-L vadă, să-L audă, să-L urmeze, alții să-I ceară ajutorul divin. Mai erau printre aceștia și unii care-L criticau pe Iisus pentru că stă de vorbă sau chiar ia apărarea celor păcătoși, ba chiar intră în casele lor. Toți acești cârcotași uită un adevăr (crud, nemilos, dar real) că toți oamenii suntem păcătoși, deci nimeni nu poate afirma că nu are păcate. Având în vedere acest lucru, cât se poate de real și evident, toți oamenii avem nevoie de iertarea care vine de la Dumnezeu și ea este manifestarea iubirii Sale față de noi. Nu putem fi de acord cu atitudinea lor de dispreț: „Și văzând, toți cârteau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.” (Luca 19, 7).
Într-o rugăciune care se citește la binecuvântarea și sfințirea caselor se spune: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit a intra sub acoperământul casei vameșului Zaheu și Te-ai făcut mântuire lui și la toată casa lui, Însuți și acum păzește nevătămați de toată răutatea pe robii Tăi care locuiesc aici și aduc Ție rugăciuni prin noi nevrednicii, binecuvântându-i pe dânșii și casa lor și păstrând totdeauna viața lor nebântuită și dăruindu-le cu îndestulare toate bunătățile Tale spre folos, prin binecuvântarea Ta, că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.”
Nicăieri nu-i mai bine ca acasă, dacă acolo Îl chemăm pe Dumnezeu. Binecuvintează-ne Doamne, aici pe pământ, dar Te rugăm, când vom pleca din lumea aceasta, primește-ne acasă în patria cerească. Amin.

Preot Ioan BUȘECAN