joi, 30 septembrie 2021

Spectacolul ”Dekaroom”, selectat la Festivalul Național de Teatru

 
În plină pandemie, Teatrul Municipal Baia Mare a reușit o nouă performanță. Spectacolul ”Dekaroom”, creație colectivă, în regia lui Andrei Dinu și Raul Hotcaș, a cărui premieră a avut loc în stagiunea 2020/2021, a fost selectat în cadrul Festivalului Național de Teatru, ediția 31, la categoria “Re-creația”, care se va derula în perioada 06 – 14 noiembrie 2021, în format online, din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Criticii Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki și Claudiu Groza sunt selecționerii și directorii artistici ai prezentei ediții.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii: Ioan Costin, Alexandra Vanci, Carmen Bulancea, Inna Andriuca, Aurora Prodan, Iulian Bulancea, Denisa Blag, Petru Damșa, Alex Macavei, Eduard Bîndiu, Izabela Tsujimoto.

”Conceptul Re-creația redă exact soluțiile găsite de artiști pentru a trece peste blocajul pandemic, fără să-și trădeze vocația și publicul: formule online, interactive, filmice, ingenioase, foarte teatrale fiecare”, a arătat Claudiu Groza.

Fidel spiritului Festivalului ATELIER – al cărui laureat pentru regie a fost în 2019 – Andrei Dinu explorează nu doar spațiile ascunse ale teatrului, ci și potențialul salvator al acestora, amintindu-ne că, aidoma marilor catedrale în care oamenii Evului Mediu se adăposteau în vreme de ciumă, și teatrul poate fi un loc de refugiu pentru trupurile și sufletele noastre.

Pentru regia acestui spectacol, Andrei Dinu și Raul Hotcaș, au câștigat Premiul pentru experiment artistic și originalitate estetică din cadrul Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, ediția 27, din anul acesta.

Spectacolul ”Dekaroom” este programat în 19 și 20 octombrie, de la ora 17.00, la Teatrul Municipal Baia Mare.

 

Sursă info și foto: Teatrul Municipal. Credit foto: Teo Molnar

Cornel Udrea: "Politizarea pandemiei este mai periculoasă, decît pandemia însăși"

 


Cred că politizarea pandemiei este mai periculoasă, decît pandemia însăși: pe trupul asudat, chinuit, împănat cu țevi, al bolnavului fără vină, se joacă cu bocancii murdari, plini de toate noroaiele prin care au umblat , politicienii, nesimțitori, cinici și proști la kilogram, în fuga după putere.

Au putut și pot, fiindcă fiecare al doilea român este expert în economie, sociologie, psihanaliză de grup și individuală, virusolog, internist, judecător și, înainte de toate, patriot febril, anti-european înverșunat.
Îl întreb, deloc retoric: dacă s-ar pune problema brexitului, fiu-to, fiică-ta lucrători în kktul ăsta de europă, stabiliți acolo, trimițători de euroi, pentru tine și ai tăi, ce s-ar face ? Liderilor ăștia cu gură mare și măsele stricate la cap, crezi că le pasă ?
Uita-te în jurul tău, românule aspru și inflexibil, speriat de abecedar: cîți dintre parlamentari, cîți dintre politicieni, locuiesc, ca tine, la bloc, sau într-un orașel uitat de hartă, unde asfaltul se termină la primărie ?
Crezi că vreunul se gîndește sincer la soarta și la pîinea ta, pentru binele tău îndatorează țara ?
Îi vezi cumva pe strada ta, mergînd pe jos, așteptînd autobuzul ? No, o să vină cu pungile, ca la milogi, la alegeri și după aia, koneț filma !
Punînd cap la cap, toate promisiunile electorale, vom avea vreo 800.000 de km., de autostradă, chiar și în curtea gospodarului cu buda în peisaj, vor fi măcar trei benzi de circulație, toți membrii familiei vor fi irigați, ca și grădina, ca pămîntul, pensiile în rural vor crește cu 40%, copiii din Trăncăneii de Sus, vor face harvarduri, cît cuprinde, iar fiecare gospodărie, va avea acces la internet, dar va primi și o lompă pe fotoghin, că nu se știe, depinde de cine-i la putere.
Nivelul de trai va suferi, evident, peste tot, și la orașe,și la sate, de priapism !
Și cît suflet ai pus, nervi și sentimente la congresul ăsta, de sîmbătă, văzut la televizorul cel credincios, o cafteală pe cinste, cu pumnii goi, fără reguli, și la cîte altele congrese și întruniri ai să pui, dar mîine tot va trebui să coborî la avizier, la cutia de poștă , și chiar vei avea, cu adevarat , motive să înjuri în gura mare ! Și nu te înveți mine și nu vrei să pricepi că te cheamă să ieși în stradă, pentru interesele lor, nu pentru tine. Fără tine ei sun căcăreze în iarbă, dar tu îi ajuți să ajungă la putere, ca după aceea, să le vezi spatele doar !
Tu care ești iubitor de glie, în vreun oraș aflat la mii de km.,unde te- ai așezat, să muncești, să îți fie mai bine, nu crezi că nu ar mai trebui să te mînce în cur, să fii împotriva vaccinării în România, cînd , în țara aceea unde ești, 70% din populație este deja vaccinată, așa cum ești și tu ,fiindcă acolo vaccinarea nu e politică, ci îndatorire cetățenească, e conștiință civică ?
Și acum, dacă vei înțelege ce vreau să îți spun, află că am scris o scrisoare, am rotunjit literele, cum am putut, mi-am arătat respectul pentru cuvîntul scris cu mîna. Scrisoarea a plecat, pe propriile ei picioare, la un Prieten bolnav, aflat undeva în Țara asta, într-o umbră a unei comune falnice cîndva, Poet și fost profesor de românește, timp de zeci de ani, la aceeași școală, unde buda este tot în curte și nu se întrezărește niciun semn că se va schimba ceva...

Autor: Cornel UDREA

Declaraţia zilei: Mihai NAE

 


La ce mă gândesc? Cine poate avea această curiozitate? În sfârșit, mă gândesc la toată pandemia asta, la tot acest dezastru social care va schimba lumea definitiv!... Eu am mai apucat vremea când în avion aveam o sticlă de pălincă, am mai apucat vremea când îmi duceam în Grecia berea la bagaje de mână (în avion; la greci berea e nasoală)... Acum? La ce să mă gândesc... Poate că mă voi gândi la ceea ce se gândește un bărbat și când doarme... Restul este o înscenare, copiii nu vor mai ști cum e să „fii liber”!

Care e situația epidemiologică în ceea ce privește unitățile de învățământ

 

Potrivit Ministerului Sănătății, conform centralizării raportărilor din unităţile de învăţământ preuniversitar, ieri, 29 septembrie, situaţia epidemiologică pe țară era următoarea:

·        Preşcolari/elevi confirmaţi Covid-19: 8.470;

·        Angajaţi din învăţământ confirmaţi Covid-19: 2.688;

·        Clase/grupe cu activitate faţă în faţă suspendată ca urmare a cazurilor confirmate: 6.874;

·        Număr copii/elevi din clasele/grupele cu activitate faţă în faţă suspendată ca urmare a cazurilor confirmate: 167.298.

Următoarea raportare va fi comunicată public în 6 octombrie.

                                                                                                             C.L.L.

POETUL VASILE DAN MARCHIȘ ESTE PUBLICAT A PATRA OARĂ ÎN PRESTIGIOASA REVISTĂ ”SPAȚII CULTURALE”

De această dată este încadrat cu 5 poezii în recentul nr.78/SEPTEMBRIE, OCTOMBRIE 2021













Imagine în linie

Imagine în linie

Imagine în linie

Imagine în linie




Medicii

 


În degringolada în care se află hăitașii pandemiei, cei care ne chinuie și o fac pe atotștiutorii națiunii, mă aștept să existe o revoltă a medicilor, a oamenilor de știință. Numai în ei cred, numai ei sunt autoritatea în care trebuie să ne încredem.

Cine este Dan Barna zis Bârnă, să ceară vaccinarea obligatorie a medicilor? Se comportă ca un huligan. Și Hunor, la fel, în cârdășie cu el. L-am cunoscut pe când era ministrul culturii și nu-l credeam în stare să ajungă să ceară ruperea unui ținut din trupul țării, să ignore adevărul istoric, să fie iredentist, să încalce Constituția statului unitar român și să se alăture acum hăitașilor. A apărut mai nou și un Atilla, care o face pe discreționarul! Cred că în Ungaria nu i s-ar permite un asemenea comportament de hăitaș al medicilor! Și cine e Gheorghiță? El nu-i Sfântul Gheorghe, să-i admir martiriul, e Gheorghiță, dar dă porunci specialiștilor! La fel un sirian ajuns Arat Făt Frumos pe plaiurile noastre, care nu mai pleacă înapoi, îi place aici, fiindcă a găsit fraieri care să-i tolereze minciunile, neputința și iresponsabilitatea! Acum cere să nu mai intre la mall-uri decât vaccinații!!

Cartea mea CORONA LISA este documentul prin care i-am băgat pe acești indivizi în istoria rușinii. Și unde susțin intens, pe bază de dovezi, cu argumente de la certe notorietăți medicale, inclusiv de la The Free People Alliance, că ar fi vorba de un virus biologic creat de om, cum susțin și unii medici chinezi evadați de la Wuhan, că vaccinurile inventate până acum nu sunt soluția ultimă și că trebuie ajutați medicii să studieze toate posibilitățile pentru a găsi o soluție mai bună.

Specialiști ca Mike Yeadon, fost vicepreședinte la Pfizer, ne sfătuiește ca oamenii sănătoși să nu se vaccineze. Mulți medici din țara noastră susțin același lucru, dar nici un hăitaș din țară, în frunte cu Klausfobie, nu ia în serios asemenea semnale, ei îi dau înainte cu hăituirea. Și s-a ajuns acum la ceva incredibil, ca medicii să fie obligați prin vot parlamentar să se vaccineze!

Ce rușine! Ce pată pe creierele bolnave ale celor care ne conduc!

Acești hăitași încurcă rău borcanele, planul politic cu știința medicală. Ei trebuie să se ocupe de partea administrativă a fenomenului, nu să se substituie medicilor și să dea instrucțiuni de ordin medical! De când Iohannis, un fel de prăjină cu papion, se pricepe mai bine la medicină decât la vorbăraie/vorbe redundante care nu spun nimic? El e cu step-ul bine făcut, uită că a fost ales ca populația să scape de oameni ca Băsescu, Ponta sau Dăncilă. Cred că electoratul ar fi ales și un chinez nu numai un sas, ca să scape de Pazvante Chiorul et co. El nu e în stare să facă o stănoagă, iar acum, la Bruxelles, a declarat că va pune biciul pe cei nevaccinați, că așa nu se mai poate, trebuie să raporteze că toți oamnii sănătoși sunt bolnavi!

Oameni buni, treziți-vă, fac un apel la logica elementară, la luciditate, până nu e prea târziu! Apărați-i pe medici, pe oamenii de știință, pe acești „dumnezei” de pe pământ. Altă soluție nu avem. Pe ei trebuie să-i urmăm. Și să-i apărăm. Iar ei trebuie în ceasul al 12-lea să se revolte, sunt oameni de știință, somități, să fie uniți, să nu accepte condițiile pe care le impun hăitașii.

M-am bucurat când am citit recent că medicul Mariana Pop, cu știința ei, spune ceea ce spun și eu de doi ani cu știința mea, știința pe care mi-o transmite o minte sănătoasă în corp sănătos. Ea spune că vaccinul nu e o garanție a vindecării, că sunt oameni vaccinați care se îmbolnăvesc. „Toți vaccinații se pot infecta și pot transmite. Certificatul verde este o chestiune politică, nu medicală”. Iar dacă îi obligăm pe medici să se vaccineze, facem o mare greșală, fiindcă dacă un medic vaccinat nu e testat, el este infestat. Deci o vaccinare înseamnă o infestare. Și un medic infestat, care se ocupă de 30 de cazuri pe zi, va infesta 30 de oameni sănătoși. Argumentele sale sunt logice și temeinice. Se verifică astfel că Festivalul „George Enescu” a stat sub umbrela unei mari aberații, când a impus obligația de a se intra la concerte numai cu Certificatul verde! A fost o rușine, un eșec cultural, care a culminat cu testele din holul Sălii Palatului plătite de spectatori, când toți avem asigurare medicală, iar testările ar trebui să se facă gratuit!

Cu asta să se ocupe alde Cîțu-Cîțu, de ce testele sunt cu plată (circa 200 lei testul)? Unde sunt cele peste 100 de miliarde de euro primite de la UE pentru problemele legate de pandemie? Când vor fi demascați profitorii și duși la Jilava? Dna dr. Pop a cerut ca fiecare om politic care o face pe specialistul în pandemie să răspundă pentru tot ceea ce declară. Hăitașii sunt vinovați pentru vorbele lor fără acoperire, pentru introducerea sistematică a panicii în rândul populației. Mai multe victime au făcut aceste vorbe aberante, de diletanți, decât coronavirusul.

Cei care au citit articolele mele anterioare, zeci, pe această temă, vor descoperi o aceeași logică. Și cred că sunt mii de oameni sănătoși și de medici responsabili care gândesc la fel. Oamenii vaccinați și oamenii nevaccinați trebuie să se unească, să înțeleagă această logică a descrierii fenomenului, fiindcă numai prin înțelegere putem să ne apropiem de adevăr și de soluții.

Hăitașii s-au îndepărtat de adevăr și au îmbrățișat cu ochii închiși o soluție proastă, poate bună inițial, dar acum savanții, specialiști de la Pfizer chiar, spun stop, stați, să dăm un pas înapoi, să mai vedem, să cântărim lucrurile, ei își aduc aminte că totuși sunt medici și sunt responsabili cu viața pe pământ, dincolo de faptul că au devenit bilionari pe o afacere necurată!

Vă îndemn să-i iubim pe medici, să-i urmăm, să le urmăm sfatul, sa fim uniți în aceste momente dramatice pentru multe familii, pentru mulți oameni de pe acest pământ atinși de virus, nu mai vorbesc de tragedia multor nevinovați care își pierd viața. Nu mai generalizați, nu mai luați un caz și faceți din el apocalipsa, ca în vorba din țânțar, armăsar! Cu forța, cu botnița, cu vaccinul, nu rezolvăm lucrurile. Numai medicii, numai profesioniștii trebuie să aibă un cuvânt în acestă chestiune. Hăitașii să lase hățurile din mână, să se dea la o parte. Ei să se ocupe de partea administrativă. Nu sunt în stare să formeze un guvern, să conducă țara. De luni de zile se zbat în neputință guvernamentală, în loc să se ocupe de ceea ce-i doare pe oameni, de sănătatea lor. Ne-au înnebunit cu alegerile șefiei PNL, bătându-și joc și de cei 70 la sută care nu i-au ales! Nu poate fi condus la fericire, dle Bârnă, un popor bolnav! Vrei să le aduci fericirea românilor și ești anchetat pentru fraude europene! NU o mai faceți pe lorzii când sunteți niște leproși!

O felicit pe d-na dr. Monica Pop pentru opinia sa tranșantă. Și alți medici trebuie să i se alăture, să fie la fel de transparenți. Să înceteze hăituirea medicilor! Sunt amenințați acum de Atilla cu suspendarea contractului de muncă și concedierea! Nu guvernul, nu parlamentul trebuie să decidă dacă ei vor sau nu să fie vaccinați! Respectați Constituția! Respectați libertatea, dreptul fiecăruia să decidă cum vrea să trăiască.

La noi, atmosfera generală e de agresivitate. În fiecare zace un virus al agresivității. Puterea menține o tensiune vinovată la limita vendetei. Și tensiunea asta e molipsitoare. Uitați-vă numai cum transmite Esca știrile. Le turuie, le mitraliază. Stă mereu călare pe bidiviul timpului, cu sabia scoasă, la luptă! Nu știe să dea o știre cu calm, cu dicție sau cu umor. Și grosul mass-media după ea. Se uită că „aleșii” nu au fost votați de circa 70 la sută din populația cu drept de vot a României. Ei sunt tot mai izolați, fiindcă nu stau cu fața la popor, ci la interesele lor vremelnice. Dacă nu sunt atenți la vocea poporului, vor dispărea. Să nu uităm totuși că e pace, nu război. Să ne purtăm ca oameni ai păcii, ai iubirii de semeni, dacă se poate.

 

Autor: Grid Modorcea

Sursa: NapocaNews

Românii nu mai au voie să se încălzească cu lemne. Nu le mai ajung pădurile austriecilor?!

 Marele PNRR, lăudat atâta de unii, conține,între altele, o prevedere prin care România se obligă să renunțe în scurt timp la încălzirea cu lemne. În conformitate cu ceea ce s-a semnat de către autoritățile românești, până în trimestrul patru al anului 2023, România se obligă să facă reforme pentru a diversifica mixul energetic în încălzire și răcire prin renunțarea la biomasa forestieră.

Mai sunt unele chestii pe acolo, cu asociațiile de locatari care își vor pune panouri solare și eoliene și cu eliminarea cărbunelui din sistemul energetic național până în 2032. Acestea merită o discuție aparte; să ne concentrăm, deci, pe interzicerea folosirii lemnului pentru încălzirea locuințelor.

Aproape întreagă populație rurală se încălzește cu lemne. Este un fapt. E bine, e rău?! Este singură soluție accesibilă ca preț pentru o populație tot mai sărăcită de “reformele” Guvernului.

Gazul metan e o glumă proastă întrucât nu există capacitatati de distribuție pentru zona rurală; nici toate localitățile urbane nu au încă alimentare cu gaz metan. În lipsa unor investiții ale statului, construirea unei rețele de distribuție în zona rurală este neprofitabilă pentru firmele de gaz. Energia electrică tocmai s-a scumpit de vreo două ori anul acesta.

Ca să te încălzești la resoul electric ar trebui să ai bani pe care nu-i au nici măcar toți locuitorii de la oraș, unde se mai găsește de muncă. La țară, oamenii nu au bani nici să plătească apa băgată cu programe ale UE.

Este o utopie să crezi că în România se va renunța la lemne ca modalitate de încălzire. Mai mult este o nebunie. O nebunie din aia de ultima speță, pusă pe hârtie de niște indivizi al căror loc nu e în fotoliile moi ale Puterii, ci în cămășile de forță de la Bălăceanca.

Iar dacă au pus asta în PNRR nu din prostie, ci cu intenție, atunci lucrurile sunt și mai grave.

A condamna jumătate din populația României să aleagă între a muri de frig și a muri de foame plătind bruma de economii pentru niște fantasmagorice sisteme așa-zis ecologice de încălzire e o idee din aceeași familie a totalitarismelor care au zguduit continentul nostru în secolul trecut.

 

Autor: Răzvan Bibire

Sursa: desteptarea.ro




Un vis împlinit!

 


♥️ Prima mea carte!
Am motiv de bucurie... Aduc mulțumiri sincere celui care a făcut posibil acest lucru! Poetul Romeo Ioan Rosiianu, omul de cultură și directorul Editurii eCreator de la Baia Mare, a spus către mine: ,, Florine, vreau să-ți scot o carte, pentru că meriți! ''. Mare mi-a fost bucuria când am auzit acestea! Există lucruri pe lumea asta care nu se uită... Iar eu nu o să-i uit niciodată pe oamenii care mi-au fost alături, indiferent de momentele din viață și indiferent de împrejurări!
Mulțumirile nu se opresc aici... Volumul de versuri ,, (IS) Pășiri ușoare peste sat '' ieșit de curând de la tipar, are coperta făcută de către poetul și pictorul Florin Dochia din Câmpina, prefața este făcută de poetul Ică Sălișteanu din București, postfața fiind semnată de prof. drd. Petronela Apopei din Gheorgheni, referințele critice fiind semnate de prof. dr. Valeria Bilt din Tg. Lăpuș, de prof. dr. Nicolae Dina din Alexandria, prof. Dragos Gelu din Mireșu Mare și de ziaristul și poetul Nicolae Toma din Lugoj. Ilustrațiile sunt realizate de către pictorița Coca Carmen din Baia Mare, iar prezentarea de pe coperta cărții este făcută tot de către mereu neobositul Romeo Ioan Roșiianu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Uniunii Scriitorilor din România. Tuturor, vă mulțumesc din inimă! 🙏♥️♥️
Poezia, o iubesc cu sufletul! Drept dovadă, am scris această carte care stă mărturie a iubirii mele față de ea. Poezia este și ea o minune pe lume, un loc unde, dacă e să căutăm puțin mai în adâncul ei, îl găsim pe Dumnezeu! Poezia are puteri nebănuite...
Poezia cere și implică artă, trăire, emoție.
Stăpânește imaginația și dă formă gândirii.
Poezia mai înseamnă dragoste, iubire, visare patimă, dorință, refugiu... Ea poate să însemne și iertare, împăcare, rugăciune, alinare!
Niciodată răzbunare, ură!
Poezia unește, adună, contopește, îmbină, niciodată nu dezbină!
Cred cu tărie că poezia asimilează puterea câmpului, a zărilor, a râurilor, a mărilor, a stâncilor, a munților, a stelelor cu tot cerul din ele! Slăvit să fie Dumnezeu întru tot și întru toate câte s-au făcut, că pe toate cu mare Înțelepciune Le-a făcut!
Muzica este un alt har primit în dar, pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi. Muzica și poezia pot să facă casă bună împreună. Atât cântatul, cât și scrisul ființează sub același legământ sau logos, și anume prin cel al Cuvântului.
Muzica umblă înaintea cuvintelor.
Acolo unde muzica se termină și se așterne liniștea, de acolo începe poezia...
Când Muza dă onorul, cerneala din stilou moare, născând cuvântul, care este scris!
Cuvântul stă mort pentru o vreme, acolo unde este scris.
În mod înfloritor renaște ori de câte ori este citit.
Astfel cuvântul prinde viață, se bucură, se dăruiește pe sine, valsează dimpreună cu celelalte cuvinte în subconștient, cumulează, comunică simțămintele timpului tău, trăirile tale, realitățile tale, de unde, la rândul lor, scânteiază și pornesc mai departe în lume, dar nu se pierd niciodată! Pe lume există o singură Poezie, care tot face pui...
Despre poeți și muze
Pentru mine, atât muzica cât și poezia sunt precum două fete frumoase foc, cu părul lung bălai, care îmi fac cu ochiul, ademenindu-mă duios. E greu a-ți împărți inima în două locuri , e ca și cum ai avea două iubite și nu știi pe care o iubești mai mult...Cochetez cu poezia de un an și ceva, iar în tot acest timp scrisul a dat roade bune și continuă să dea!
Am avut ocazia de a participa și la câteva evenimente literare, unde am întâlnit oameni cu adevărat minunați!
Am legat și prietenii de suflet care, o dată legate, persistă în timp!
Îmi place lumea aceasta a lor!...
Ei, poeții, se salută între ei prin ochi, discret, de sub pălărie, mișcându-și capul în semn de prețuire si respect, apoi își strâng mâna 🤝 și se îmbrățișează.
Uneori, poetele sunt strânse și îmbrățișate mai tare...
Ei, poeții, atunci sunt fericiți cu adevărat, când Muza îi așteaptă la ușa gândurilor multe. Ea e poftită în casa minții ca fiind cel mai de seamă oaspete din zi, sau din noapte. În același timp poeții, având o deosebită grijă să tragă toate obloanele, să-și închidă toate ferestrele, pentru a nu intra nici măcar o muscă, pentru că niciun zgomot perturbator nu e binevenit.
Până și puiul de păianjen de la colțul tavanului se oprește din joacă și stă chitic.
Atunci e momentul lor, al muzei și al poetului!
E mister, e o taină acolo!
Ce povestesc ei la cafea nimeni nu știe. Relația lor e una ascunsă, ferită de ochii lumii...
Se mai întâmplă câteodată ca poetul să-și dojenească muza, spunându-i că e zgârcită și că n-a mai trecut demult pe la el, dar... de cele mai multe ori se creează o atmosferă nedeslușit de frumoasă, neputându-se explica, ci doar trăi!
Aseară, stând liniștit pe prispa casei mele și încercând să număr stelele de pe boltă, dintr-o dată am văzut trecând pe uliță o fată subțirică și înăltuță, grațioasă în umblet și frumoasă la port, fiind îmbrăcată într-o haină albă și curată de ie, lungă pân' la pământ.
Unii spun că aceea ar fi fost însăși Muza.
Tot ei spun că Muza se mai poate preschimba și în înger păzitor.
Muza înseamnă inspirație, talent!
Iar cum toate darurile vine de la Dumnezeu, ei au datoria morală de a înmulți talanții, au datoria aceasta de a scrie. De aceea poeții, atunci când sunt certați cu scrisul, sunt triști. Au un gol, iar golul acela trebuie umplut mereu și mereu...
Mulți, din păcate, cad în cealaltă extremă, o formă de idolatrie, care este întâlnită mai în toate formele de artă, unde artistul propriu zis este sustras atât de mult de lucrul său, consumându-și toate resursele și energiile și timpul spre o anumită direcție, nemaiputând sau, si mai grav, nemaivrând să meargă înspre Biserică. Biserica este Izvorul de Apă Vie de unde izvorăsc peste noi toate darurile lui Dumnezeu! În Biserică te întâlnești cu însuși Hristos, Împăratul a toată făptura, prin Sfintele Taine. Ne învață Sfinții Părinți că în afara Bisericii nu există mântuire! Respingem, refuzăm și rămânem acasă că e mai comod, sau ne găsim alte preocupări.
Vrajba din lume e mare în zilele noastre...
Revenind la ale noastre și la cele scrise mai spre început, felul cum am abordat această temă - cu și despre poeți și poezie - trădează faptul că ceea ce am scris, am scris din propria experiență, am scris despre lucruri trăite cu inima. Am avut experiențe dintre cele mai variate - vizavi de poezie - și am avut nenumărate bucurii și exaltări sufletești pe care am ajuns să le doresc din ce în ce mai mult. E ca un cerc vicios care dă dependență, iar stiloul mi-a oferit totdeauna,, doza de drog '' în acest sens.
Iar cum nimic nu se naște din nimic, vreau să să spun cum a început totul... În perioada pandemiei virusului,, lui pește '' apărut peste noi, cu toate atrocitățile și diversiunile create în jurul lui - pentru mulți dintre noi nu a însemnat altceva decât o obligație forțată la odihnă, la stat în casă. A trebuit să-mi las caii în grajd și plugul în șură și să renunț, pentru o vreme, la muncile câmpului. Pentru a lua,, o gură de aer proaspăt '' am început să citesc, să scriu, sa ma revigorez...
Dintr-un fel de joacă am pus stiloul pe hârtie și i-am dat drumul să scrie. A scris vrute și nevrute, iar la un moment dat, am văzut că iese o rimă bună. Am continuat, încet, încet, până am încropit o poezie. Mare mi-a fost mirarea și bucuria! Bucuria aceea o retrăiesc de fiecare dată când scriu câte o poezioară!
Ceea ce mi se pare de-a dreptul amuzant e faptul că prietenii îmi spun câteodată și mă iau cu: ,, Ce faci poetule? ''. Eu le răspund că,, bine '' și îmi crește inima pe loc. Numai că eu nu sunt poet! Apelativul acesta este prea pretențios pentru mine! Nu toată lumea care scrie în versuri e gata că e și poet. Trebuie să treacă multă vreme și să bată multe ploi...
Mă liniștesc când mi-e prea foame și beau un pahar cu apă rece și îmi trece. E bine să avem respect - și să am o stimă crescută de sine - dar să nu uităm că valoarea unui scriitor se vede și se conturează în timp, ea nu e dată de părinți, ori iubită, ori nevastă, ori verișorii, ori mătușile pe care le-ai impresionat.
Incontestabil, e dată de publicul larg, cititor! Dacă ai ajuns la inima publicului, ai cucerit și Everestul!
Unii spun și se laudă că au câte șase, șapte, opt sute, o mie de poezii scrise. Eu am doar una mai bunișoară, dar care poate să fie de rezistență! Niciodată nu am fost adeptul cantității, ci al calității!
Timpul va decide dacă și aceasta va rămâne sau se va pierde prin neguri. Măcar o strofă din acea poezie să rămână și voi avea dreptul de a fi fericit.
Dacă nu, măcar un vers să rămână aici, în memoria colectivă a satului natal Șișești, pe care îl iubesc și îl prețuiesc cu fiecare palmă de pământ. Iar dacă nu, măcar o virgulă să rămână acolo, pe crucea de la căpătâi, pe care să o vadă oamenii și să zică: ,, No, aista o lăsat o virgulă după el! ''
Și să mai zică: ,, O fost un om bun, săracul de el, pe lângă truda pământului, care l-o muncit de mic copilandru, o lăsat după el și un punct, la un final de poezie, prin nu știu care carte pierdută, prin nu știu care sertare ascunse, prin nu știu care dulapuri, din nu știu care biblioteci''. Pe cale de dispariție și ele până la urmă, că-s pline de praf...
Se spune că dacă lumea te va ține minte că ai fost,, un om bun'', atunci cu siguranță ajungi în Rai!
Sunt,, om bun'' în ghilimele de rigoare, ca să spun așa, dar ar fi loc de mult mai multă străduință din partea mea. Dar....la Dumnezeu e toată Îndurarea și Milostivirea, iar Nădejdea noastră tot la El!
Singurele persoane care m-au numit, ,, rău'' cu adevărat, au fost câteva mândre... atunci când le-am lăsat.
Să nu uitați că-mi sunteți dragi și vă iubesc!

Cu stimă și respect, al dumneavoastră,

Florin DRAGOMIR

COMUNICAT. ÎN ATENȚIA LOCUITORILOR COMUNEI MIREȘU MARE!

 


În data de 01.10.2021, v-a avea loc o sesiune de informare, din partea AJPIS Maramureș cu privire la aplicarea și implementarea Legii 226/2021, privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorii vulnerabili.

Urmare acestei sesiuni de informare, vom reveni cu informații privind condițiile de acordare și orarul de preluare a cererilor pentru sezonul rece - Noiembrie 2021 - Martie 2022.


                                                      Primăria Mireşu Mare

Semnal editorial. Debut literar - Andreea Ismail

 


A INTRAT ACUM LA TIPAR volumul de debut al poetei Andreea Ismail

„Emoții și risipiri” este cel de-al 35-lea din cadrul Colecție Debut Poezie al Editurii Ecreator.

Prefața acestuia este semnată de Petronela Apopei, postfața de Daniel Marian, referințe critice de Vlăduţ Burde,  Gelu Dragoş, Nicolae Toma, Romeo Ioan Roşiianu și Nicolae Dina.

Coperta este făcută de Solticzki Adalbert după o idee a autorei, iar ilustrațiile interioare îi aparțin acesteia.

URMEAZĂ câte două cărți de poezie semnate de: Voica Rusu și Marin Rada, volume de debut semnate de: Ica Gaftone și Irina Vera Terebesi, cărți de poezie semnate de: Mag Katherine și Gabriela Marinescu Iulia, o carte de eseistică semnată de Cristian Gabriel Moraru, precum și cărți de critică literară semnate de: Petronela Apopei,  Gelu Dragoş și Nicolae Toma.

De asemenea, încă vă puteți înscrie la antologia VARA SPERANȚEI, antologie ce va fi lansată în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului (Inter)Național de literatură ECREATOR, ce se va desfășura la jumătatea lunii octombrie 2021 în Baia Mare.

 

I.R.ROŞIIANU

Gluma zilei - Numai la biserică nu-i cazan...

 


Un pilot aterizează în comuna Boiu Mare, Maramureş. Îşi sună şefu să-i spună de incidentul aerian iar acesta îi spune să stea liniştit vreo 3 ore până trimite un elicopter să-l recupereze, dar să-i rezolve neapărat ]n acest timp 5 litri de pălincă.

Acesta întâlnindu-se cu un un localnic îl întreabă:

-         Bade, în satul vostru unde pot găsi nişte pălincă de prune?!

-         Apoi străinule, vezi dumneata biserica aia cu turn?!

-         Da.

-         No, numa acolo nu...

Un ochi plânge și un altul râde în cultura română


Al. Florin Ţene: „Literatura în folosul democraţiei şi democraţia în slujba culturii la români, dar şi în folosul dictaturii comuniste“        

    I- FIRAVE IDEI DE DEMOCRAŢIE LA ÎNCEPUTURILE LITERATURII ROMÂNE.

            În istoria Ţărilor Române democraţia prin cultură a apărut mult mai înainte decât  democraţia promovată de politic.

            Însăşi cuvântul  grec demoskratos înseamnând: demos “ popor şi kratos  ” putere “,  ne duce cu gândul la faptul că această formă de guvernare este menită să asigure egalitatea cetăţenilor în faţa legii, libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, partriciparea la guvernare prin instituţile democratice, ca parlamentul, votul universal, etc.

            Aspiraţiile poporului român spre democraţie a existat aproape dintotdeauna. “Psaltira în versuri”( 1673) a lui Dosoftei, tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când “dreptatea umbla cu capul spart “ şi dorinţa de libertate faţă de turci răbufnea în versurile : “Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac şi ne cer leafă  ”. Însăşi faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună a Valahilor şi Moldavilor, inclusiv atitudinea ostilă  faţă de cotropitorii turci în cronica sa “Domnii ţării Moldovei şi viaţa lor “, este o formă de luptă în implementarea unor firave elemente democratice în rândul populaţiei din spaţiul Danubiano-Carpato-Pontic.Acelaşi lucru se află şi în “Letopiseţul Ţării Moldovei “ a lui Miron Costin ( 1633-1691), în care prin faptul că arată cum a venit la domnie Alexandru Vodă Ilieş, cronicarul subliniază starea de mizerie a ţărănimii  ca o fierbere”în greutăţi şi netocmele “ din care pricină uşor au putut fi răsculaţi împotriva stăpânirii.

            În toată literatura începutului istoriografiei în limba română, inclusiv în “Cronica Ţării Româneşti“ a lui Radu Popescu şi în “cronica anonimă” pe care N.Bălcescu a publicato sub titlul “Istoria Ţării Româneşti dela 1689 încoace, continuată de un anonim “ unde este zugrăvită epoca lui Brânoveanu. Descoperim aspiraţiile ţărănimii spre o viaţă mai bună şi sperând  la  firave elemente democratice şi sociale.

            În acea perioadă Isaac Newton publica “ Principiile matematice ale filozofiei naturale“( 1687 ), iar francezul Nicolas Malebranche căuta să înlăture de pe poziţii idealist-teologice dualismul lui Descartes, scriind “Despre căutarea adevărului “(1674-1675 ).

            II. IDEI DEMOCRATICE PROMOVATE DE LITERATURA SECOLULUI XIX

            În literatura română de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea,  prin reprezentanţii  Şcoali Ardelene, se ducea lupta împotriva instituţiilor pe care se sprijinea orânduirea feudală, împotriva obscurantismului şi pentru luminarea poporului.Lucrările ce au făcut obiectul acestor idealuri au fost:”Istoria lucrurile şi întâmplările Românilor  “ de Samuiel Micu, “ Hronica Românilor şi a mai multor neamuri“ de Gheorghe Şincai şi “ Istoria pentru începutul Românilor în Dachia“ a lui Petru Maior. Prin scrierile lor aceştia au militat pentru ideea unităţii Românilor. Atitudinea lor era văzută ca progresistă cu tendinţe democratice, de neacceptat de ocârmuitori.

            Însă, ideile democratice în Principatele Române în secolul XIX au venit prin filiera literaturii şi artei promovate de boierii cu dragoste de cultură ca Iancu Văcărescu şi Iordache Golescu, fratele lui Dinicu. Gheorghe Lazăr deschide în 1818, la Sf.Sava, prima şcoală superioară în limba română din Ţara Românească. Publică în 1820 un abecedar “ Povăţuitorul tinerimii“, iar Constantin Dinicu Golescu scrie”Însemnare a călătoriei mele făcută în anii 1824, 1825, 1826 “, în paginile căreia găsim imaginea vieţii ţărănimii exploatate, metodele cu care se storceau birurile dela ţărani.

            Un om cu idei înaintate a fost Ionică Tăutu, un boiernaş moldovean, autor a unor pamflete politice. Ca şi Dinicu Golescu, el a luptat cu arma scrisului pentru smulgerea poporului din întunericul inculturii şi pentru dreptatea socială într-un context democratic.

            În slujba ideilor progresiste, în preajma revoluţiei de la 1848, un rol important l-au avut publicaţiile periodice. Ion Eliade Rădulescu, cu sprijinul lui Kisseleff, editează “Curierul Românesc “, primul ziar din Muntenia. În acelaşi an apare, din iniţiativa lui Gh.Asachi , la Iaşi, “Albina Românească “, iar în 1836, Eliade adaugă gazetei sale un supliment literar:”Curierul de ambe sexe”, urmat fiind de Asachi, care editează şi el ”Alăuta Românească“( 1837).

            În Transilvania, Gheorghe Bariţ scoate în 1838, la Braşov,”Gazeta de Transilvania “, căruia îi adaugă un supliment “Foaie pentru minte, inimă şi literatură “.În acelaşi ritm cu transformările economico- sociale din principate, presa românească promovează idei democratice, pătruzând în mase.

            În 1844, în urma înţelegerii cu Ion Ghica şi cu N.Bălcescu, Mihai Kogălniceanu scoate o altă revistă-“Propăşirea “. Numele revistei fiind socotit de cenzură prea revoluţionar şi democratic a făcut ca să apară doar cu subtitlul “ Foaie ştiinţifică şi literară“. După câteva luni de la apariţie, revista a fost suprimată din ordinal lui Mihai Sturza.

            O parte activă la mişcarea revoluţionară de la 1848, o au gazetele”Poporul Suveran “ şi “Pruncul Român “, care apar în timpul revoluţiei, promovând idei revoluţionar-democratice. În ultima publicaţie amintită din 8 iulie 1848 C.Aricescu publică “Odă la eroina română, Ana Ipătescu “. Trebuie să spunem despre “Marşul Revoluţionar “ al tânărului poet Ioan Catina. Ideile înflăcărate ale acestui marş urmăreau să dinamizeze mulţimea în luptă pentru democraţie şi libertate.

            “Finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb “- cum îl caracterizează în poezia “Epigonii “ poetul Eminescu- Anton Pann (1794-1854 ) nu a fost un simplu tipăritor de literatură populară. De remarcat în privinţa ideilor ce le propagă este “Povestea vorbei “ care reflectă şi critică moravurile vremii, inclusive instituţiile de stat.

            Mişcarea literară din Ţara Românească în secolul XIX, în care sunt evidenţiate idei democratice,  cunoaşte un avânt deosebit prin creaţia lui Vasile Cârlova, Gr.Alexandrescu, M.Kogălniceanu, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica, N. Bălcescu, D.Bolintineanu, Cezar Bolliac,Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, M.Eminescu, etc.

            Era perioada când în Europa, mai ales în Franţa, Honore de Balzac(1799-1855 ) prin romanele sale dezvolta ideile unui romantism revoluţionar pus în slujba viziunilor democratice ale vremii:”Iluzii pierdute “, “Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau “, în Germania Berthold Auerbach( 1812-1882 ) publică povestiri de inspiraţie rurală şi romane din care transpiră idei democratice, la fel în Ungaria  Gergely Csiky (  1842-1891 ) dramaturg  care prin piesele “Proletarii “ şi “Mizerie cu zorzoane “ evocă lumea maghiară care aspira spre o societate democratică.

            III-DEMOCRAŢIA PROMOVATĂ ÎN LITERATURA ROMÂNĂ
DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX.

            În secolul XX, până la cel de al doilea război mondial, majoritatea literaturii scrisă şi publicată de autori români promova ideile democratice ale vremii.România era integrată în sistemul de valori europene.Revistele literare, o parte din ele, susţinute de Fundaţiile Regale publicau o literatură ce promova idei democratice, oglindind realitatea socială a ţării. Era perioada când apăreau romanele lui Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, alţi romancieri şi nuvelişti, care prin operele lor, scrise în deplină libertate de exprimare, oglindeau realităţile sociale, inclusiv ideile democratice şi contradicţiile diferitelor ideologii ce străbăteau Europa. Poeziile şi pamfletele lui Tudor Arghezi erau o armă în folosul democraţiei, poemele lui Adrian Maniu, Demostene Botez, G.Topârceanu, Al.Philipide, Camil Baltazar, Aron Cotruş, Otilia Cazimir, Pillat, Fundoianu, Voronca , Stancu, Crainic, Voiculescu, Blaga, făceau poezia paternităţii şi proză etnografică, alţii autohtonizau simbolismul şi se dedicau poeziei roadelor, ortodoxiştii împărtăşeau doctrina miracolului, iar Lucian Blaga având propria doctrină, a misterului. Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale abordaseră dadaismul, suprarealismul şi ermetismul. După cum se observă era un evantai policrom de modalităţi de exprimare a multitudinilor de idei, mulţumind din toate punctele de vedere cititorii. Critica a lui Zarifopol, Ralea, Vianu, Pompiliu Costantinescu, Şerban Cioculescu, G.Călinescu, promova ideile democratice şi etice din operele comentate, diversitatea stilurilor şi estetica acestora.

 În această perioadă este promovată proza  memorialistică, noul roman citadin, literatura femenină, poezia profesiunilor, poeţii provinciali şi noua generaţie cu filozofia neliniştii, aventurii şi experienţelor ( sunt promovate filozofiile miturilor ale lui Pârvan, Nae Ionescu, Blaga ), şi noua generaţie de romancieri gidieni, cum ar fi Mircea Eliade, Celarianu, Anton Holban, etc.

            Însă, nu trebuie uitat că Ralea ducându-se la Institutul de Istorie Universală, unde era Iorga director, ca emisar din partea primi-ministrului Armand Călinescu, să-l anunţe că regale Carol al II a hotărât să-l asasineze pe Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Iorga a replicat:”Mai bine l-ar  asasina pe Arghezi “. Motivul era epigrama pe care o scrisese poetul la adresa lui Nicolae Iorga:” E înalt ca un proţap/, are barbă şi nu-i ţap A supt ţara sub trei regi,/ Şi- are toţi copiii blegi. 

Revistele (Contimporanul, Viaţa românească, Convorbiri literare, Unu, Semănătorul, etc. ), cotidienele ce aveau pagini săptămânale de cultură şi editurile  publicau o gamă diversă de literatură, fapt ce putem spune că exista o adevărată orientare democratică în programul lor editorial. “Contimporanul “(!922-1932 ) lui Ion Vinea promova modernismul de avangardă, în această publicaţie găsim semnăturile lui Gherasim Luca, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Brunea-Fox, “Viaţa Românească “     în care descoperim semnăturile lui Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu şi mulţi alţii.

 Tot în aceast timp scriitorii cu gândire socialistă se încadrau în contextual democratic existent în ţară. Ei ( Al.Sahia, Panait Istrati, Bogza, Brunea-Fox, Pană, etc ) promovau ideile unui socialism european democratic.Chiar Panait Istrati după vizita făcută la Moscova s-a lămurit de “socialismul “ promovat de sovietici, publicând în acest sens articole în care dezvăluia adevărata faţă a ideologiei bolşevice impusă de Stalin şi acoliţii lui.

În această perioadă francezul Jean-Paul Sartre(1905-1980 ), filozof, prozator, dramaturg şi eseist, având idei de stânga, fondatorul existenţialismului ateu prin lucrarea “L`etre et le neant “      (  Fiinţa şi neantul) publicată în 1943 dezvăluia teza libertăţii individului, a necesităţii obţiunii, a libertăţii determinată de intenţionalitatea continuă a conştiinţei. A avut legături strânse cu URSS. Tot în acestă perioadă Louis Aragon, poet şi prozator francez, soţul Elisei Triolet aderă în 1927 la comunism, publicând în 1949-1951 romanele de angajare politică “Comuniştii “şi “Săptămâna patimilor “(1958 ).În 1946 publică “ Omul comunist“.Tot în Franţa , Henri Barbusse ( 1873-1935), militant comunist, iniţiatorul mişcării pentru pace, publică proză realistă în genul lui Zola. Principala lui lucrare este romanul ”Focul “. Aceşti trei scriitori francezi sunt suspectaţi că au colaborat cu serviciile secrete sovietice, cu temutul KGB.

Spre deosebire de aceşti scriitori francezi, (şi ca ei mulţi alţii din diferite ţări europene, care au colaborat cu serviciile secrete moscovite,  în folosul  unei ideologii criminale, numită comunism,) se pare că în România, scriitorii nu au aderat şi nu au făcut “jocul “ Moscovei       .Nici măcar Constantin Dobrogeanu-Gherea sau Al.Sahia, care au avut această tendinţă de a “ juca” cum cânta aparatul de propagandă sovietic, nu s-au înscris pe traiectoria moscovită. În ţara noastră democraţia se instalase definitiv, se modernizase economia, indicele de creştere al ei era în ascensiune şi datorită Casei Regale. Iar scriitorii, crescuţi în democraţie şi educaţi, scriau în spiritul acesteia. Cititorii provenind din rândul maselor nu gustau ideologia marxist-comunistă străină spiritului şi fiinţei românului.

IV-LITERATURA ROMÂNĂ ÎN DEFAVOAREA DEMOCRAŢIEI, SLUJNICA  UNUI  REGIM CRIMINAL-COMUNISMUL. (REALISMUL –SOCIALIST).

            Odată cu intrarea tancurilor ruseşti în ţară în august 1944 şi eliminarea persoanelor competente din aparatul de stat şi din întreprinderile economice, înlocuirea lor cu membrii P.C.R. sau simpatizanţi ( septembrie-octombrie 1944 ), formarea guvernului condus de dr.Petru Groza    ( 6 martie 1945 ), votarea la 3 august 1948 de către Marea Adunare Naţională a legii prin care întreg învăţământul este unificat şi laicizat, şi transformarea Societăţii Scriitorilor Români în Uniunea Scriitorilor, literatura română devine o unealtă în propaganda de partid. Aceasta promovând realismul socialist al unui regim totalitar impus de sovietici. Sunt excluşi din noua organizaţie scriitoricească scriitori a căror operă nu se încadra în ideologia marxist-leninistă, cum ar fi:Radu Gyr, N. Crevedia, Lucian Blaga,Vasile Voiculescu şi mulţi alţii.Sunt interzise operele lui Gib Mihăescu, Pillat, Arghezi, Nichifor Crainic, Octavian Goga, Mircea Vulcănescu, etc. Din 1944 până în 1950 Mihai Eminescu a fost interzis datorită poeziei “Doina “. Din literatura universală sunt interzişi: Platon, Spinoza, Nietzsch, Bergson, Edgar Poe, Gide. În total au fost interzise 8000 de cărţi.  În această perioadă sunt impuse opere ce promovau realismul –socialist din URSS, cum ar fi Maiakovski, Şolohov, Esenin, Konstantin Fedin, Leonid Leonov, Andrei Jidanov, Ilia Ehrenburg, Aleksandr Fadeev cu “Tânăra gardă “, N.Ostrovski cu “Aşa s-a călit oţelul “, Maxim Gorki care publicase în “Literaturnia Gazeta” articolul ”Despre realismul socialist “,  etc. Se înfiinţează în Bucureşti Editura Cartea Rusă, o facultate unde se învăţa numai limba rusă, iar în marile oraşe se deschid Librăriile “Cartea Rusă.”

            Dar ce era acest non-curent literar? El reprezenta o realitate distorsionată a realităţii, o adaptare a ei la cerinţele şi interesele partidului comunist care dorea să deţină monopolul adevărului şi înţelegerii realităţii. Real era doar ce era conform cu viziunea partidului unic.Având ca principiu”tipul omului nou “ mereu învingător în luptă cu tarele trecutului.

            La noi, mulţi scriitori pactizează cu puterea comunistă şi încep să publice cărţi scrise în spiritual realismului-socialist, doctrină comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul Central al Partidului Comunist al URSS, impusă tuturor ţărilor care au fost ocupate de Armata Roşie. Debutul realismului socialist din România are loc în ianuarie 1948 când Sorin Toma, fiul poetului mediocru A.Toma, publică trei articole în Scânteia , intitulate “Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei  “ despre opera poetică a lui Tudor Arghezi, în care se dă semnalul ruperii totale faţă de valorile naţionale ale trecutului  Într-u articol publicat în “Viaţa Românească “, nr.3, din 1951, Mihai Beniuc, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, oferă definiţia poetului realismului-socialist. Imediat criticii literari ca: Leonte Răutu, Ovid S. Crohmălniceanu, Mihai Gafiţa, Mihai Novicov, Traian Şelmaru, Ion Vitner publică articole în spiritul cerut de noua ideologie cultural-politică.

            Primul care a dat semnalul introducerii realismului-socialist la noi a fost Mihai Sadoveanu( cel care fiind preşedintele Marei Adunări Naţionale nu a vrut să graţieze condamnarea la moarte a unui ţăran care nu a dorit să se înscrie în CAP ), cu prozele:”Fantezii răsăritene “( 1946),”Păuna Mică “( 1948 ) şi ”Mitrea Cocor “( 1950). A urmat Zaharia Stancu cu “Desculţ “, Alexandru Jar cu “Sfârşitul jalbelor “( 1950 ), Petru Dumitriu cu “Drum fără pulbere “ şi “Pasărea furtunii “, Eusebiu Camilar cu romanul “Negura “( 1949), Eugen Barbu cu ”Groapa “ şi “Şoseaua Nordului “, Aurel Baranga, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Alexandru Mirodan, etc.

            Mai târziu, după 1960, au apărut romane care au mai “ îndulcit “ realismul-socialist, dar slujind şi în acest fel regimul de dictatură comunistă, prin faptul că se arăta lumii “deschderea  “ literaturii noastre spre noi orizonturi. Era un fel de “dizidenţă “ cu aprobarea cenzurii şi ai securităţii.Vezi: Ţoiu, Buzura, D.R.Popescu, Breban, etc. Se continua publicarea de cărţi a celor care făceau parte din sistem( redactori la edituri, reviste, ziare, radio, televiziune, instituţii cultural-artistice, activişti culturali şi politruci. ) şi care erau verificaţi. De fapt toţi scriitorii din sistemul amintit nu erau altceva decât activişti politici  în slujba propagandei PCR, iar o parte din ei vizitau occidentul cu sarcini precise de culegere de informaţii din rândul diasporei româneşti, după care veneau în ţară şi raportau securităţii. Astfel se explică de ce scriitori ca Ion Acsan, Ion Cocora, Al.Căpraru, A.Buzura, Eugen Barbu, D.R.Popescu, Nicolae Dragoş, V.Tudor, Marin Sorescu, Dumitru Popescu, Adrian Păunescu, E.Jebeleanu, A. Jebeleanu, Marin Preda şi mulţi alţii, erau mereu prin occident.

            În spiritual realismulu-socialist au apărut:”Calea Griviţei “(poem ) de Cicerone Teodorescu, “ Griviţa Roşie“ de Marcel Breslaşu, ambele în 1950, “ Steaguri“ de M.Beniuc,”Minerii din Maramureş “ de Dan Deşliu, apărute în 1951, “În satul lui Sahia “ de Eugen Jebeleanu, “La cea mai înaltă tensiune “ de Nagy Istvan, “Oţel şi pâine “ de Ion Călugăru, “Dulăii “ de Zaharia Stancu,”Desfăşurarea “ de Marin Preda, cărţi apărute în 1952,”Un om între oameni “(1953, 1955, 1957 ), de Camil Petrescu,”Cântecele pădurii tinere “ de Eugen Jebeleanu, “Un cântec din uliţa noastră “ de Cicerone Teodorescu,”Laude “ de Miron Radu Paraschivescu, toate apărute în 1953.În anul 1954 apar cărţile: Mihai Beniuc”Mărul de lângă drum “ şi ”Partidul m-a-nvăţat “, Cicerone Teodorescu”Făurari de frumuseţe “, Mihu Dragomir ”Războiul “, în 1955; Marin Preda “Moromeţii “, T.Arghezi”1907 “,Titus Popovici” Străinul“, Maria Banuş”Ţie-ţi vorbesc, America “, Veronica Porumbacu ”Generaţia mea “, în 1956 ; Tudor Arghezi”Cântare omului “, N.Labiş ”Primele iubiri “, în 1957; Eugen Barbu”Groapa “, A.E.Baconski ”Dincolo de iarnă “,Gheorghe Tomozei ”Pasărea albastră “, Ion Marin Sadoveanu” Ion

Sîntu “, Ion Vitner”Firul Ariadnei “, în 1958:Miron Radu Paraschivescu “Laude şi alte poeme “, Marin Preda”Îndrăzneala “ şi D.R.Popescu “Fuga “ iar în 1959 îi apare primul roman”Zilele săptămânii “; în1960 sunt publicate cărţile noii generaţii de poeţi şi prozatori: Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Nicolae Velea, Ştefan Bănulescu, Ion Gheorghe, Ion Horea, iar Fănuş Neagu publică “Somnul de la amiază “.În 1963 apar cărţile:”Laudă lucrurilor  “ de G.Călinescu, “Capul Bunei Speranţe “ de Augustin Buzura,( romanele acestuia sunt necitibile în ziua de azi),  “Fântâna soarelui “ de Eugen Frunză, în 1972 “Coborând spre nord-vest “ de Vasile Sălăjan, în 1974”Clodi Primus “ de C.Zărnescu, etc. Această nouă generaţie sub motivul ideilor absonse nu spunea nimic.Era ruptă de realităţile existente, într-o perioadă când poporul roman era înfometat.

            În perioada aceasta, de după 1960, Nicolae Manolescu publică articole vădit propagandistic în favoarea realismului-socialist, cum ar fi :”Tineri muncitori în creaţa literară contemporană “ şi o serie  de altele  în “Gazeta Literară “şi “Contemporanul “ unde a publicat articoliul”Realism-realism socialist “.La fel ca Manolescu, Alex  Ştefănescu de când a început să publice ,din 1970, cronici literare în “Luceafărul “,condus pe atunci de Ştefan Bănulescu, a făcut apologia realismului-socialist şi criticând fără milă lucrările care nu se încadrau în acest aşa zis curent literar impus de PCR.

            În a doua parte a secolului XX când în, aproape, jumătate din ţările europene era impusă ideologia  marxist-leninistă, în celelate ţări democratice, literatura, în general cultura şi arta, cunoştea o înflorire democratică. Astfel în perioada de care facem vorbire prozatorul şi dramaturgul francez Marcel Ayme îşi publică lucrările de dramaturgie şi proză în care cultivă umorul succulent, cum ar fi:”Clerambard “(1950 ), “Capul celorlalţi “(1952), Paul Eluard , poet francez, scrie şi publică”Poezie neîtreruptă“( 1953), folosind un limbaj poetic simplu şi familiar, vizând un raport de reprocitate între obiect şi cuvânt. Englezul William Empson în 1951 şi în 1961 “Structura cuvintelor complexe “ şi volumul de poezi “Dumnezeul lui Milton “, poetul, prozatorul şi dramaturgul german (RFG)Hrmann Kasack publica “Oraşul de dincolo de fluviu “(1947 ),”Năvodul cel mare “( 1952 ), poetul spaniel Moreno Villa publica în 1944 “Viaţă dezvăluită “(Memorii ).

            De observat că în timp ce în ţările democratice autorii îşi publicau din timpul vieţii memoriile sau jurnalele, la noi nici-un scriitor nu a îndrăznit să le publice din timpul vieţii, de teamă că vor intra în malaxorul securităţii.

            Toate revistele din Bucureşti şi din ţară, România LiterarăSăptămâna, Flacăra ,Convorbiri Literare, Cronica, Scrisul bănăţean. Tribuna, Orizont, etc. aflându-se sub controlul aparatului propagandistic al Partidului Comunist, făceau apologia, nu numai prin editoriale, dar şi prin literatura publicată, a regimului de dictatură. Sunt modificate poeziile şi proza, de către redactori,( trimise pe adresa redacţiei de  corespondenţi), în spiritul realismului –socialist, iar când au fost la conducerea partidului şi ţării familia Ceauşescu, erau modificate, datate şi dedicate acestei familii. Modificările se făceau fără aprobarea autorilor. Iată cum redactorii şi scriitorii din redacţii contribuiau şi prin această metodă la implementarea unei ideologii străine poporului nostru. Cărţile majorităţii scriitorilor care au fost publicate în timpul dictaturii comuniste nu au fost bune nici pentru prezentul de atunci, ne mai vorbind de viitor.Mă gândesc câte păduri s-au tăiat pentru a se fabrica hârtia pe care să se tipărească aberaţiile acestor scârţa-scârţa pe …

            N.Manolescu şi Alex Ştefănescu în loc să cuprindă în “Istoriile” lor aceşti mastodonţi cu picioare vopsite cu cerneală roşie, mai bine  cuprindeau  scriitorii din diaspora românească ce au scris în spirit democratic fără constrângerea ideologică a comuniştilor, cum ar fi: Vintilă Horia, Paul Goma, Dumitru Radu Popa, Herta Muler, Andrei Codrescu, Geoge Astaloş, Virgil Duda, Ioan Ioanid, Oana Orlea, Jeni Acterian, Lena Constante, Ştefan Baciu şi mulţi alţii.Totuşi îi înţeleg pe cei doi istorici şi critici literari, gândindu-mă la proverbul românesc”te asociezi cu cine te asemui “, recte Păunescu şi alţi aplaudaci comunişti, chiar dacă şi-au pus masca democratului.Promovând în astfel de “Istorii “ autori care au scris în spiritual realismului -socialist riscăm să educăm tinerele generaţii tot în spiritual acestei doctrine comuniste-criminale.

            Datorită acestui fapt, că toate instrumentele de propagandă, radio, presă scrisă, edituri şi TV se aflau în mâna acestor scriitori-activişti de partid, astăzi constatăm că societatea românească, oamenii care o compun au un comportament şi o mentalitate deformată faţă de valorile democratice. Aceasta este principala vină că România, în cei 20 de ani de la revoluţia din 1989, nu progresează în implementarea democraţiei în drumul ei de integrare europeană.

            În acest sens ACUZ pe toţi scriitorii care au lucrat în redacţiile ziarelor, revistelor şi editurile comuniste de genocid moral şi cultural la adresa poporului roman.

            Din 1989 se întrevede noul current globmodernul( denumire dată de noi) ce înglobează operele de artă, proza, poezia, eseul, compoziţiile muzicale, care fac o întoarcere spre valorile trecutului promovate printr-un stil pe jumătate întors spre clasicism.

                                                                       AL.FLORIN ŢENE / UZPR