somesul plânge
sfârtecat de malaxoarele draglinelor turbate
să scoata arginţi din măruntaiele sale în care
odihneşte istoria
ca să mărească averea celor care nu iubesc apele
nu iubesc
pădurile nu iubesc pământul nu iubesc animalele
iar ca preţ al răului din ei nu iubesc nici oamenii
se iubesc doar pe ei şi pe nesătulele femei spre care fug
mereu cuprinşi de teama morţii ce poartă ca masca
chipul vestalelor implantate şi împthristate zi şi
noapte
cu argilă în culori saturate ca nişte ouă de paşti.
pustiit şi tulbure ar fi someşul dacă aş avea curajul
să caut
cu sărg în pântecul său ciuruit de maşinării şi semeni
curgerea lui ar putea fi apa îmi care să-mi văd
copilăria
dacă nu mi-aş frânge degetele cu întrebări discursuri.
mai putrezeşte în apele sale cânepa bătută în pari
după ce a fost snopită de mâinele femeilor din sat
de mâinele mamei ce a adunat în palmele sale
averea rănilor
într-o viaţă de om
pe care şi-a dorit.o să fie doar
rod..
pe uliţe colbuite calc pe urma paşilor unor femei muncite de griji
de nopţile nedormite ale pruncilor grăbiţi să crească
ca să devină
parte umană a unei lumi rostuită amar
când deschide spre labirint uşi nevisate ca apoi să le
închidă
prinşi în capcane ne lasă să prindem gustul iubirii ca
apoi să-l pierdem
risipiţi peste
tot nu ne mai zărim chipul
în doniţa ce strânge picătură cu picătura
laptele cald al mândraiei veşnica văcuţă a familiei
de pe uliţa dintre biserici ce coboară apoi înspre someşul
în care vrăjitoarele au avut timp să arunce puciosă spurcându-l
dorind să-i transforme cursul în iad ne-ecolgic.
ulmeni este locul meu cu mame-străbunici trâindu-şi
frumos bătrâneţea.
unde călcând pe duleul
dintre holda de spice şi pe cel dintre mălaie
aş putea dă dau de gândurile fantomele zilei de ieri
oglindite într-un somes curat ca sufletele oamenilor
de atunci
dar şi de fantoma zilei de azi
înecată în luciul tulbure
ca şi cum vaioage fantome s-ar fi năruit in apele lui
asprite în vreme.
ulmenii şi uliţa ce duce spre someşul ce mai muşcă din horgoş
este singur loc unde mai pot spune încă bunicilor
dormiţi în pace
iar tatălui - tată şi mai ales mamei ce bine că mai trăieşti…mamă.